Din textul doamnei Magda Ursache, intitulat Idei neprimite, s-ar înțelege că există azi un interes editorial pentru romanul Bărăgan al lui Em Galan. Ceea ce îmi stârnește o amintire, de la examenul de admitere la facultate, din toamna anului 1960. Am dat mai multe probe, printre care și proba orală de limba și literatura română. În comisie, aveam să-i identific mai târziu, George Ciompec și doamna Chiosea. Pe bilet, romanul cu pricina, Bărăgan… Bălmăjesc eu câteva fraze convenționale despre literatura colectivizării la care George Ciompec mă oprește și mă întreabă direct, lăutărește, dacă am citit lucrarea, la vremea aceea pomenită și analizată ditirambic în toate sintezele. Ce puteam să-i răspund examinatorului decât adevărul:

”Nu! N-am citit romanul Bărăgan. Am încercat, dar după câteva zeci de pagini am renunțat! Este o lucrare tezistă, fără autenticitatea intrigii și a personajelor, stilistic deficitară etc., etc.” Profesorul Ciompec m-a lăsat să termin, după care m-a trimis acasă cu un 10!

…Stau acum și mă gândesc la acel examen. Am riscat mult! Nu știam pe cine am în față! Plecasem din Constanța și lăsasem acasă ordinul de incorporare! Dacă nu reușeam la facultate mă încălțau la armată! Dar am mizat pe normalitate! Un profesor la facultate nu putea să aibă o părere prea bună despre un text ca Bărăgan acela! Am contat pe calitatea profesională a celor din comisie! Am contat pe ceea ce era de domeniul evidenței: subliteratura realist-socialistă care se scria în anii aceia! Am citit în ochii examinatorilor că erau oameni oameni, că puteai merge pe mâna lor și am contat pe partea bună a lumii, a omului! Am contat, o mai spun o dată, pe normalitate!

După ani de zile, când am devenit coleg, i-am putut cunoaște mai bine pe soții George și Georgeta Ciompec, doi dintre cei mai serioși profesori de la Facultatea de limba și literatura română. O bogăție de oameni! Cum n-au fost puțini printre colegii de care am avut parte! Le păstrez o vie și frumoasă amintire! Atât regret, că nu i-am adus aminte lui George Ciompec de examenul meu de intrare în facultate! În bună parte i-l datorez.

Ion Coja