Amintiri din epoca de aur

Textul alăturat este unul dintre memoriile depuse de subsemnatul la autorităţile comuniste de odinioară. De obicei erau depuse la CC al PCR, pe numele tovarăşului secretar general al PCR. De data aceasta l-am depus pe adresa Primăriei sect.1, Bucureşti. Titlul dat acestui memoriu este post-decembrist. Public acest memoriu aşa, ca să fac haz de necaz. Hazul este cel de mai jos, cât m-am priceput şi eu. Iar necazul este că supărarea şi exasperarea numită la acea vreme „Balconiada”, faţă cu anomaliile de după 1989, nu mai înseamnă nimic altceva decât o amintire aproape plăcută.

Balconul

Subsemnatul, ION COJA, domiciliat în Bucureşti, bd. Titulescu, nr. 95-103, bloc 8, scara C, ap. 147, ţin să fac cunoscută scârba nesfârşită pe care mi-o produce procesul verbal de contravenţie nr. 6020/17.12.1983 emis de Consiliul Popular al sectorului 1, precum şi dispoziţia de poprire nr. 5012/23.02.1984 emisă de Circa Financiară a sectorului 1, în legătură cu care precizez:
Am închis balconul de nevoie şi ca să mă simt bine în casa mea! L-am închis pe banii mei – bani pe care nu i-am furat, şi în casa mea – asupra căreia am drept de proprietate, recunoscut de Constituţia ţării! Mai mult, organul de presă al PCR, care este forţa conducătoare a ţării, ziarul Scânteia, în urmă cu doi ani a îndemnat cetăţenii să-şi închidă balcoanele pentru o mai bună izolaţie termică a locuinţelor. Aşadar mă amendaţi pentru că am luat în serios recomandările aflate în organul de presă al partidului?!
Cât priveşte legea pe care, chipurile, am încălcat-o astfel, ea poate fi interpretată în felul în care a fost interpretată de organele primăriei numai printr-un abuz grosolan, scandalos! Cu toate acestea, de lehamite, anul trecut am acceptat să plătesc o amendă de 3000 lei, deşi e o sumă mare, pentru această vină închipuită. Mi-am zis că totuşi 3000 lei e un preţ acceptabil la care să simt pe pielea mea în ce lume trăiesc!
Acum mi se cere să repet amenda, a doua oară să plătesc, încă şi mai neîntemeiat legal, amenda pentru balcon! Nu! E prea mult! Prea departe se obrăzniceşte ticăloşia unora! Iar dacă prima dată am acceptat să plătesc amenda fără să comentez prea mult – în afara înjurăturilor proferate în auzul familiei şi al cercului intim, de prieteni – comportându-mă astfel ca un bun şi disciplinat cetăţean, de data asta ţin să vă spun exact ce cred despre abuzul Consiliului Antipopular al sectorului 1, Bucureşti:
Estetica străzii, pe care, zice-se, o compromit balcoanele închise (măcar că balconul meu, ca şi al multor alţi concetăţeni, nu e la stradă), este mult mai grav compromisă de murdăria şi gropile care au transformat Bucureştiul în oraşul cel mai murdar din ţară. Edilii altor oraşe din ţară văd că lasă în pace balcoanele şi se ocupă cum trebuie de alte lucruri mai importante, mai serioase. Şi fac în primul rând ceea ce trebuie să facă spre a nu mai sta lumea la cozile înfricoşătoare şi dezgustătoare de care e plin Bucureştiul! Aţi fost capabili să declanşaţi această adevărată prigoană asupra cetăţenilor, violându-le pur şi simplu domiciliul, obligându-i să renunţe la modestul plus de confort ce-l dobândiseră cu cheltuială şi trudă, prin închiderea balconului! Dar să porniţi o prigoană asemănătoare împotriva speculei, a hoţiei, a bişniţăriei, a criminalităţii, nu sunteţi capabili! V-a fost comod să vă războiţi cu oamenii cinstiţi şi cumsecade, să-i hăituiţi, să-i tracasaţi, pe mulţi să-i băgaţi în boală cu acest odios abuz care a fost demolarea balcoanelor! Iar pe hoţi şi borfaşi, pe sutele de trândavi care huzuresc încălcând la tot pasul legea, bişniţarii şi delapidatorii pe care toată lumea îi ştie, numai organele de stat nu, pe toţi ăştia îi lăsaţi în pace! Nu faceţi nimic să-i puneţi la muncă ori măcar să curăţaţi oraşul de ei!
Ce să zic?! Fuseseră rezolvate toate încălcările de lege şi mai rămăsesem noi, cei ce ne închisesem balcoanele! În rest, toţi cei ce comiseseră vreo ilegalitate îşi primiseră pedeapsa! Inclusiv constructorii de locuinţe care ne predau apartamentele în halul în care ni le predau şi pe care legea niciodată nu-i atinge pentru întârzieri, lucrări prost făcute etc. Numai noi, locatarii, am încălcat legea şi regimul construcţiilor întinzând câţiva metri pătraţi de geam! Ei se găsesc în perfectă legalitate, iar de la lege mă abat eu că m-am îngrijit de copii, să avem în casă măcar căldura propriilor trupuri, căci alta nu ni se mai dă, deşi plătim bani grei, mai mulţi ca oricând! Au nu ştiţi ce căldură ni s-a dat în iarna asta?! Cum îmi mai cereţi să dau jos balconul când şi aşa ne îmbolnăvim stând în casă, de frig şi de curent!
N-am să invoc faptul că mie mi se impune a doua amendă, în vreme ce Bucureştiul e plin de balcoane închise, pentru care nu s-a plătit nicio amendă! Eu mă bucur că au mai fost deci cazuri în care primăria s-a purtat normal, lăsând oamenii în pace! Dar e timpul să fiu şi eu lăsat în pace!
De aceea, întrucât s-au întrecut cu gluma cei ce îmi pretind acum a doua oară să plătesc amenda, ceea ce este un abuz intolerabil şi nedemn pentru cine l-ar accepta, cer cu vehemenţă:
I. să înceteze această joacă stupidă de-a amenzile
II. să mi se restituie suma de 3000 lei care mi-a fost abuziv percepută ca amendă.
În caz contrar, voi face publică această scrisoare, mai întâi trimiţând-o tuturor membrilor Uniunii Scriitorilor. Oricum, o copie a ei o voi trimite acum, spre încunoştinţare, conducerii Uniunii Scriitorilor. Când de peste tot ne sunt reduse ori chiar anulate drepturile de autor, cerându-ni-se să înţelegem momentul dificil prin care trece economia ţării, e bine de ştiut în ce fel organele de stat înţeleg să menţină o atmosferă propice efortului susţinut pe care ni-l cere cauza publică a redresării nivelului nostru de trai, a ieşirii din criza în care ne aflăm.
Ca membru al PCR, în speranţa că veţi comunica mai sus ceea ce urmează, vă fac cunoscut faptul că prigoana declanşată în Bucureşti asupra celor ce şi-au închis balcoanele e o măsură ce n-a găsit niciun susţinător în rândurile maselor de oameni ai muncii. O măsură perfect nepopulară şi antipopulară. Jignitoare şi demoralizatoare pentru orice voitor de bine al acestei ţări!

ION COJA

Post scriptum 2006 Data la care am depus memoriul de mai sus pare a fi fost undeva prin 1985-86. Mi s-a „poprit” din leafă şi a doua, apoi şi a treia amendă, dar balconul jos nu l-am dat! Poate fi admirat şi azi.