AZI, 5 SEPTEMBRIE…

Publicat de |2014-09-05T15:37:51+00:005 septembrie 2014|Biserica|

Azi, 5 septembrie…

Azi, 5 septembrie, m-am dus în Piața Matache să fac cumpărături pentru la țară, unde voi pleca peste câteva ceasuri. Trec mai întâi pe la atelierul de reparat motoare electrice, să-mi iau aspiratorul de praf. Meșterul nu are să-mi dea restul. Nu-i nimic, zic, mă dus vizavi să-mi cumpăr niște vin și schimb acolo milionul. Pivnicerul – îmi place să-i zic așa, îmi face un cupaj de Merlot și Cabernet de Recaș, îmi dă restul și mă întorc după aspirator. Mulțumit de reparație și de preț, știindu-mă și cu prețiosul lichid în sacoșă, îmi vine o idee și-l întreb pe meșter dacă are un pahar în care să-i las o dovadă de ce vinuri se fac la Recaș.
Spre mirarea mea, meșterul, în ciuda feței de profesionist, îmi mărturisește rușinat că nu bea. Nu mai bea…
Ies din atelier și cat în jur, la cea mai apropiată prăvălie. Este atelierul de reparat pălării, unde mă cunosc cu meșterul, intru des în vorbă cu el când iese pe trotuar în fața prăvăliei, din lipsă de comenzi. De data aceasta este înlăuntrul întunecos și misterios al atelierului și pedalează de zor la mașina de cusut. Se oprește din lucru și ne salutăm. Scot recipientul și-l întreb de un pahar, dacă nu se supără, să-i vărs un pic din amarul adunat în vinul negru-rubiniu.
Îmi zice un bogdaprostea surîzător, iar eu îl completez: Să fie de sufletul tatii! Îi cam plăcea…
De-aia am zis și eu bogdaproste, nu mulțumesc!…
Ies din prăvălie, mulțumit de ideea ce am avut, dar și ușor mirat. Nu mi s-a mai întâmplat asta niciodată…
Continui cumpărăturile – brânză de Sibiu, slană cu șoriciul moale, castraveți pentru murat, usturoi, hrean, mărar am acasă, unde ajung, dejug și urc la etajul opt încărcat ca o furnică!…
Nevastă-mea părea că mă așteaptă. Chiar așa. Mă întreabă din prima dacă știu ce zi este azi? 5 septembrie, zic.
Dar știi ce sfînt este azi?
?!…
Este Sfîntul Zaharia!…
Adică ziua de sfînt a tatii, care Zaharia se numea!… Zuță, pentru prieteni! Nea Zuță!…
Îi povestesc și eu, nevesti-mii, ce am pățit în piață! Încerc să povestesc, căci ceva mă gâtuie de nu mai pot vorbi ca lumea!…
Asta de la taică-meu mi se trage, nu rezista la veștile bune, la bucurii… Lăcrăma ușor, ca mine acum când scriu aceste vorbe neputincioase…
…Am dat deseori de pomană pentru sufletul lui taică-meu, de obicei la fiecare zi de 9 martie, la cei 40 de Sfinți Mucenici, știam că aceea era ziua când prietenii și cunoscuții îl căutau pe tata „să-l bea”! Era ziua când dau de băut toți românii care nu au o zi de nume cunoscută de toată lumea, cum au alde Ion, Gheorghe sau Dumitru!… Acesta era obiceiul… Dar când anume este ziua de Sfăntul Zaharia n-am știut niciodată…
Când rămân singur în bucătărie mă duc la calendar și citesc: 5 Septembrie, Sf.Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sf. Ioan Botezătorul; Sf.Mc. Urban

Ion Z. Coja

PS A se reține, în completare, și citatul de mai jos: „Coincidențele sunt felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim…” De la Albert Einstein cetire…
Al dracului jid, ce bine a nimerit-o!…

e