Radu
77 aprobate
r.gogu@yahoo.com
192.200.149.240
AVIOANE ȘI RACHETE DIN CHINA FAC DIN PAKISTAN UN CÂȘTIGĂTOR ASUPRA INDIEI
de Gabriel Honrada – https://asiatimes.com/2025/05/chinas-jets-and-missiles-make-pakistan-a-winner-over-india
Doborârea avioanelor de vânătoare indiene de către Pakistan semnalează o schimbare în echilibrul puterii aeriene din Asia de Sud și sosirea Chinei ca putere de război aerian
Recentele ciocniri aeriene deasupra Kashmirului au dus la pierderea mai multor avioane de luptă de către India, inclusiv prețioasele avioane de luptă Rafale de fabricație franceză, un Su-30 MKI și un MiG-29 de fabricație sovietica și un vehicul aerian fără pilot (UAV) – un rezultat care, ar pune la îndoială presupunerile despre superioritatea puterii aeriene a Indiei asupra Pakistanului.
Ciocnirile ar fi putut, de asemenea, să demonstreze eficacitatea tehnologiei avioanelor de luptă și rachete a Chinei față de omologii săi occidentali și ruși, deși elementul uman de fiecare parte a jucat evident un rol în rezultate.
Trebuie mentionat ca ambele tari au avut variantele de export, mai putin performante ale avioanelor respective.
La nivel tactic, avantajul Pakistanului în domeniul rachetelor și al avioanelor de luptă ar fi putut fi factorul său decisiv față de India. Printre acestea s-a numărat principalul factor decisiv al rachetei PL-15E de fabricație chineză, dincolo de raza vizuală (BVR), a cărei epavă a fost recuperată în Punjab, India, marcând debutul său în luptă.
Conform unui raport realizat de Justin Bronk de la Institutul Regal al Serviciilor Unite racheta chineză PL-15, care funcționează dincolo de raza vizuală (BVR), este comparabilă din punct de vedere al performanțelor cu racheta americană AIM-120 AMRAAM și depășește racheta rusească R-77si ea din era sovietica..
Bronk afirmă că PL-15 este echipată cu un radar mic cu matrice electronică scanată activă (AESA) și un motor rachetă solid cu impuls dublu. El estimează că raza de acțiune a PL-15 este de 200 de kilometri, deși un articol din septembrie 2021 din South China Morning Post (SCMP) afirmă că versiunea de export (PL-15E) este limitată la 145 de kilometri.
Mai mult, Douglas Barrie de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice notează într-un articol din septembrie 2022 că propulsia cu combustibil solid a PL-15 atinge viteze de ardere mai mari decât racheta Meteor utilizată la bordul avioanelor Rafale indiene.
Cu toate acestea, el recunoaște că statoreactorul Meteor oferă o tracțiune susținută pe tot parcursul zborului, sporind rezistența la mijlocul cursei. Capacitățile platformei sale de lansare amplifică avantajul rachetei, care insa nu s-a vazut.
În ceea ce privește capacitatea avionului de vânătoare J-10C, fabricat în China, Bronk observă că varianta are un radar cu scanare electronică activă (AESA), un sistem modern de căutare și urmărire în infraroșu (IRST), măsuri electronice de sprijin (ESM), receptor de avertizare radar (RWR), suită de avertizare la apropierea rachetelor (MAWS) și legături de date, oferindu-i o șansă mai bună de a concura cu adversarii moderni în ceea ce privește conștientizarea situațională.
Bronk spune că J-10C poate concura cu opoziția aeriană care nu este de a cincea generație, prezentând o semnătură radar, vizuală și infraroșie (IR) mai mică decât variantele rusești Su-27, fiind în același timp competitiv cu avioanele de vânătoare occidentale cu un singur motor, cum ar fi F-16 și Gripen.
El observă că, cu radarul AESA, rachetele PL-15 cu rază lungă de acțiune, o cabină de pilotaj modernă și un ecran montat pe cască, J-10C și variantele viitoare ar putea deveni principala amenințare la semnalizarea aeriană aproape egală pentru statele occidentale în anii 2020. În timp ce J-10C își îmbunătățește capacitățile, rivalii săi occidentali ar putea da semne de îmbătrânire. Un raport din ianuarie 2025 al Institutului Francez de Relații Internaționale (IFRI) identifică lipsa capacităților radar stealth ale Rafale și a capacităților dedicate de suprimare a apărării aeriene inamice (SEAD) ca fiind deficiențe semnificative.
Acesta citează ofițeri superiori ai Forțelor Aeriene Franceze care descriu misiunile de luptă împotriva avioanelor de vânătoare stealth în timpul exercițiilor comune ca fiind „foarte dificil de câștigat” cu suita actuală de senzori ai Rafale.
Raportul avertizează că, deși Rafale rămâne viabil pe termen scurt și mediu, limitările sale l-ar putea retrograda la un rol de sprijin în operațiunile de coaliție de mare intensitate, dominate de aeronave de a cincea generație.
În plus, Rajorshi Roy menționează într-un articol din aprilie 2023 din revista MGIMO Review of International Relations, evaluată de colegi, că flota indiană Su-30 MKI are un grad scăzut de pregătire, de doar 60% la momentul scrierii sale, parțial din cauza problemelor legate de disponibilitatea pieselor de schimb rusești pentru acest tip de aeronavă.
La nivel operațional, flota pakistaneză de aeronave de avertizare timpurie și control (AEW&C) ar fi putut juca un rol decisiv în doborârea avioanelor de vânătoare indiene.
Potrivit lui Sebastien Roblin într-un articol din revista “1945” din această lună, aeronavele pakistaneze de avertizare timpurie și control (AEW&C) echipate cu Erieye sunt capabile să detecteze și să urmărească aeronave ostile la distanțe de până la 450 de kilometri, inclusiv pe cele care zboară la altitudini joase pentru a evita radarele.
Roblin notează că aceste platforme se pot coordona cu aeronave de vânătoare prietenoase care operează cu radarele oprite, sporind furtivitatea și supraviețuirea. El adaugă că racheta chineză PL-15, care a fost folosită de Pakistan în recentele ciocniri, este concepută să primească ghidare la mijlocul cursei prin legături de date de la platforme AEW&C, cum ar fi Saab 2000, permițându-i să se concentreze asupra țintelor fără ca avionul de vânătoare de lansare să fie nevoit să le lumineze.
Roblin explică faptul că această abordare în rețea împiedică avertismentul timpuriu al aeronavelor vizate până când racheta își activează sistemul de căutare AESA de la bord pentru ghidare terminală.
Spre deosebire de Pakistan, Swaim Singh menționează într-un articol din august 2022 al Centrului pentru Studii de Putere Aeriană (CAPS) că India este în urmă în ceea ce privește capacitatea AEW&C de a monitoriza vastul său spațiu aerian, având doar trei unități A-50EI și același număr de avioane Netra Mk 1 dezvoltate pe plan intern.
Aceste deficiențe operaționale contribuie, de asemenea, la imaginea strategică mai largă, unde victoriile aeriene ale Pakistanului asupra Indiei ar putea fi cel mai puternic argument de vânzare al Chinei de până acum pentru avioanele sale de vânătoare.
Deși Institutul Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm (SIPRI) menționează că China a fost al patrulea cel mai mare vânzător de arme în 2024, aceasta se luptă să-și vândă avioanele de luptă către alte țări, clienții săi fiind limitați la state precum Pakistan, Bangladesh, Zambia, Sudan și Coreea de Nord.
Cu toate acestea, performanța Pakistanului în recentele ciocniri cu India ar putea supraalimenta discursul Chinei privind vânzările de avioane de luptă în Orientul Mijlociu, țări precum Egipt, Iran și Arabia Saudită fiind potențiali cumpărători, notează Paul Iddon într-un articol pentru Forbes.
Asemenea vânzări ar putea permite impulsul Chinei pentru „diplomația avioanelor de luptă”, cerințele tehnice, de întreținere și de instruire extinse ale avioanelor de luptă promovând legături strategice mai profunde între China și clienții săi, acționând în același timp ca o pârghie de influență pentru Beijing.
Sub formație
India și Pakistanul ar fi putut învăța lecțiile strategice ale atacurilor aeriene de la Balakot din 2019, ghidându-le răspunsurile în cel mai recent conflict asupra Kashmirului.
Muhammad Faisal și Huma Rehman menționează într-un articol din februarie 2024 pentru South Asian Voices (SAV) că pragul de acceptare a riscurilor de către Pakistan a crescut după atacurile aeriene de la Balakot, ceea ce face ca utilizarea forței militare să fie un răspuns acceptabil.
Faisal și Rehman adaugă că ne-răspunsul la încălcările suveranității teritoriale nu este o opțiune pentru guvernul și armata pakistaneză și că o comunicare diplomatică clară în timpul unei crize convenționale, non-nucleare și după atacuri similare de represalii este esențială pentru dezescaladare.
Din perspectiva Indiei, Deependra Hooda menționează într-un articol din februarie 2022 al Centrului Stimson că atacurile aeriene de la Balakot au risipit ideea că utilizarea puterii aeriene este o escaladare, menționând că atacurile au fost o demonstrație clară a unui spațiu în interiorul graniței conflictului subconvențional în care India poate folosi puterea aeriană pentru țintire, având în același timp controlul escaladării.
În conformitate cu aceste perspective, cele mai recente ciocniri dintre India și Pakistan din Kashmir ar putea fi o evoluție a unei dinamici stabilite în timpul războiului de la Kargil din 1999 și rafinată în timpul atacurilor aeriene de la Balakot, ambele părți dotate cu arme nucleare găsind loc pentru o escaladare non-nucleară fără a obține un răspuns nuclear din partea niciuneia.
Succesul recent al Pakistanului împotriva avioanelor de luptă indiene și a cel puțin unei drone ar putea nu numai să fi schimbat echilibrul puterii aeriene din Asia de Sud, dar a marcat și sosirea Chinei ca o adevărată forță globală în războiul aerian și în vânzările de avioane de luptă.
ATROCITATEA SECOLULUI XXI LA CARE SUNTEM MARTORI
De Dan Tomozei – https://dantomozei.ro/2025/05/14/gaza-atrocitatea-secolului-xxi-la-care-suntem-martori
„Vă rog să reflectați, pentru o clipă, asupra ceea ce le vom spune generațiilor viitoare, asupra măsurilor pe care le-am luat fiecare dintre noi pentru a opri atrocitatea secolului 21 la care suntem martori zilnic în Gaza. Cu siguranță, vom pretinde cu toții că am fost împotriva ei?
Poate vom spune că am emis o declarație?
Sau că am avut încredere că presiunea privată ar putea funcționa, în ciuda atâtor dovezi contrare?
Sau vom pretinde că am crezut că o ofensivă militară mai brutală are mai multe șanse de a aduce ostaticii acasă, decât negocierile care au adus atât de mulți ostatici acasă?
Poate că unii își vor aminti că, într-o lume tranzacțională, am avut alte priorități. Sau poate vom folosi acele cuvinte goale: Am făcut tot ce am putut„, cum a declarat, ieri, Tom Fletcher, subsecretar General pentru afaceri umanitare și coordonator pentru ajutor de urgență, în fața Consiliului de Securitate al ONU, în cadrul unei informări cu privire la situația umanitară și protecția lucrătorilor umanitari din Gaza.
„Israelul impune în mod deliberat și fără rușine condiții inumane civililor din teritoriul palestinian ocupat. De mai bine de zece săptămâni, nimic nu a intrat în Gaza: nici mâncare, nici medicamente, apă sau corturi. Sute de mii de palestinieni au fost, din nou, strămutați cu forța și închiși în spații tot mai mici, deoarece 70% din teritoriul Gaza se află fie în zone militarizate de Israel, fie sub ordine de strămutare”, a declarat Fletcher.
În aceste condiții, fiecare dintre cei 2,1 milioane de palestinieni din Fâșia Gaza se confruntă cu riscul foametei. Unul din cinci se confruntă cu foametea, în ciuda faptului că ONU a finanțat alimentele care le-ar putea salva.
Mai mult, „puținele spitale care au supraviețuit bombardamentelor sunt sufocate. Medicii care au supraviețuit cumva atacurilor cu drone și lunetiști nu pot ține pasul cu trauma și răspândirea bolilor. Chiar și astăzi (13 Mai 2025 – n.m.), Spitalul European din Gaza din Khan Younis a fost bombardat, din nou, fiind raportate mai multe victime civile.
Pot să vă spun, după ce am vizitat ce a mai rămas din sistemul medical din Gaza, că moartea la această scară are un sunet și un miros care nu te părăsesc. După cum a descris-o un lucrător din spital. Copiii țipă, în timp ce le curățăm țesătura arsă de pe piele”.
Chiar și în această situație, Tom Fletcher a reproșat oficialilor ONU și ai Consiliului de Securitate că tot ce auzim este … „am făcut tot ce am putut”. Mult prea puțin. Extrem de puțin.
Deși ONU și partenerii internaționali sunt „disperați să reia ajutorul umanitar în Gaza”, fiind pregătite zeci de mii de camioane care să ajungă la civili, deși pot fi salvați sute de mii de supraviețuitori și asigurarea că ajutorul ajunge la civili, nu la Hamas,
„Israelul refuză accesul umanitar, plasând obiectivul criminal al depopulării Gaza înaintea vieții civililor. Blocada continuă. Cum reacționați când miniștrii israelieni se laudă cu asta?”
Mai mult, Israelul continuă atacurile asupra lucrătorilor umanitari, încălcând privilegiile și imunitățile ONU, aplicând restricții organizațiilor internaționale și neguvernamentale umanitare.
Deși Consiliul de Securitate a adoptat rezoluții care solicită tuturor părților implicate în conflict să respecte dreptul internațional umanitar și protecția civililor, inclusiv a personalului umanitar, „inclusiv Israelul are obligații clare în temeiul dreptului internațional umanitar. Trebuie să trateze civilii în mod uman, cu respect pentru demnitatea umană.
Nu trebuie să transfere, să deporteze sau să mute cu forța populația civilă a unui teritoriu ocupat. Ca putere ocupantă, trebuie să fie de acord să o ajute și să o faciliteze”.
În mesajul său, Fletcher acuză autoritățile și forțele militare israeliene că nu țin cont de absolut nimic, nici de persoanele cu dizabilități, nici de femei, de copii, vârstnicii sau, răniții, forțând și continuând evacuarea, fiind stabilit un precedent inacceptabil pentru furnizarea de ajutor umanitar nu doar în zona ocupată din Palestina, ci în întreaga lume.
„Israelul condiționează ajutorul umanitar de obiective politice și militare. Face din foamete o monedă de schimb. Este cinismul unui spectacol secundar. O distragere deliberată.”
Oficialii ONU s-au întâlnit de 12 ori cu autoritățile israeliene pentru a discuta modalități care privesc accesul ajutorului umanitar, fără însă a găsi un dialog rezonabil, pentru a oferi ajutor tuturor celor care au nevoie, oriunde s-ar afla.
Israelul rămâne insensibil la zecile de mii de morți, la sutele de mii de răniți, la zecile de mii de copii care suferă de malnutriție. Israelul este lipsit de reacție în fața apelurilor Secretarului General ONU, în fața Dreptului Internațional, a Curții Internaționale de Justiție, a rezoluțiilor ONU care au condamnat cu fermitate înfometarea civililor pe scară largă, ca metodă de război și refuzul ilegal al accesului umanitar.
Tom Fletcher a subliniat că acțiunile Israelului nu vizează doar de Gaza, în condițiile în care „violența îngrozitoare crește și în Cisiordania, unde situația este cea mai gravă din ultimele decenii. Sunt utilizate arme grele, metode militare de război, forța excesivă, evacuarea forțată, demolările și restricții de mișcare, extinderea continuă șii ilegală a coloniilor. Comunități întregi sunt distruse, tabere de refugiați depopulate. Coloniile se extind, iar violența coloniștilor continuă la niveluri alarmante, uneori cu sprijinul forțelor israeliene.”
În fața acestor atrocități produse de Israel, liderii lumii răspund: „am făcut tot ce am putut”
Pe de altă parte, în ultimele 19 luni, jurnaliștii palestinieni, societatea civilă și persoane private au transmis în direct distrugerile produse de Israel. „Mulți au fost urmăriți și uciși pentru mărturia lor. În acest timp, lucrătorii umanitari internaționali au fost singura prezență civilă internațională în Gaza, urmărind și raportând oroarea care se desfășoară. Noi suntem ochii și urechile voastre. Să nu aveți nicio îndoială că simțim greutatea acestei responsabilități, față de voi, față de comunitățile pe care le servim și față de lume.”
Tom Fletcher a sintetizat daunele civile extinse la care medicii și personalul umanitar asistă zilnic în Gaza: „moarte, rănire, distrugere, foame, boli, tortură, alte tratamente crude, inumane sau degradante, evacuări repetate, pe scară largă (…) obstrucționarea deliberată a operațiunilor de ajutorare, dezmembrarea sistematică a vieții palestinienilor și ceea ce o mai susține în Gaza”.
Deși Curtea Internațională de Justiție (CIJ) analizează dacă în Gaza are loc un genocid, va fi prea târziu. La fel, deși CIJ a dispus măsuri provizorii clare care trebuie puse în aplicare acum, nu au fost aplicate.
Rememorând atrocitățile din Srebrenica și Rwanda (1999), Myanmar (2019), Sri Lanka (2012), în care ONU și-a dovedit incapacitatea și eșecul colectiv în apărarea drepturilor omului, Fletcher a întrebat cu disprare: „De ce dovezi mai aveți nevoie acum?
Veți acționa în mod decisiv pentru a preveni genocidul și pentru a asigura respectarea dreptului internațional umanitar?
Sau veți spune: am făcut tot ce am putut?„
Arătând că degradarea dreptului internațional este corozivă și infecțioasă. că subminează decenii de progres în ceea ce privește regulile de protejare a civililor în fața inumanității, violenței și a celor care acționează cu impunitate, Fletcher a declarat că umanitatea, legea și rațiunea trebuie să prevaleze.
Consiliul de Securitate al ONU trebuie să ceară autorităților israeliene să oprească uciderea și rănirea civililor, să ridice blocada umanitară brutală, lăsând să fie salvate vieți.
Totodată, Consiliul de Securitate al ONU trebuie să ceară Hamas și altor grupări palestiniene armate să elibereze toți ostaticii, imediat și necondiționat, să nu mai pună civilii în pericol, în timpul operațiunilor militare.
În finalul mesajului său, Tom Fletcher a arătat că dacă toți cei în măsură nu și-au făcut în mod responsabil „tot ce se putea”, atunci ar trebui să se team de judecata celor nu au supraviețuit și nu vor supraviețui genocidului din Gaza, dar mai ales de judecata generațiilor viitoare de palestinieni.
Potrivit datelor oficiale ONU, dacă situația persistă, se așteaptă ca aproape 71.000 de copii cu vârsta sub cinci ani să fie subnutriți acut, în condițiile în care îl ultimele săptămâni 57 de copii au murit din cauza efectelor malnutriției.
Datele ONU arată că una din cinci persoane din Gaza, aproximativ 500.000 de oameni, se confruntă cu foametea, în timp ce întreaga populație de 2,1 milioane din fâșie este supusă penuriei alimentare prelungite.
Ca urmare a invaziei și agresiunii Israelului în Fâția Gaza, numărul civililor uciși începând cu data de 7 Octombrie 2023, a ajuns la peste 52.700, majoritatea copii și femei. De asemenea, peste 118.752 de persoane au fost rănite.
NOTA
Ar trebui ca fiecare tara sa infiinteze cate un muzeu al suferintei umane in GAZA. Cel putin noi cunoastem crima israeliana si nu este ca Holocaustul exagerat si desantat infiintat la cca 30 de ani de la desfiintarea lagarelor de munca fortata ale germanilor.
Sa vedem daca ministrul de externe al viitorului guvern de dupa alegeri va condamna in numele statului Roman crima din Gaza si sa ne alaturam la CIJ la celelalte state demne care au cerut deja condamnarea Israelului pentru genocid.
Nimeni nu intelege de ce Israelul este inca membru ONU, desi inca din 1954 trebuia exclus pentru neindeplinirea conditiile ferme ce i-au fost puse pentru a fi admis si sa ramana in ONU.
Poate George Simion sa lamureasca asta caci documente sunt cat si initiative mai vechi dar uitate.
Radu
si eu cred ca e prematur sa tragem concluzii, referitor la suprematia aeriana Pakistan. La noi
Mig-urile cadeau la antrenamente.. Ce o mai cazut acolo – un rafale, o drona, etc Mai scapa si aia de fierul vechi. Mai vedem..
Războiul indo-pachistanez
o analiză (preofesionistă) a comandorului V.Vasilescu
”Pe 7 mai 2025, Forțele Armate Indiene au lansat 14 atacuri asupra a 9 locații din Kashmirul administrat de Pakistan și provincia Punjab din Pakistan. Atacul a fost efectuat de aeronavele Rafale ale FAI, folosind rachete SCALP și bombe de planare AASM Hammer și a durat 23 de minute. Se pare că în operațiune au fost folosite și alte tipuri de avioane multirol,,rachete hipersonice,BraMos2 precum și dronele hoinar israeliene SkyStricker.Pakistanul a susținut că a doborât 3 avioane Rafale, 1 Mirage 2000 și 1 Su-30MKI, 1 elicoptewr de transport greu și mai multe drone de cercetare și atac. Pakistanul a folosit pentru interceptare numai avioane chinezești J-10C și JF-17 C înarmate cu rachete chinezești PL 15 (raza de acțiune 200 km) nu și F-16.
În replică, Pakistanul a lansat atacuri cu UCAV Burraq și rachete Fatah-II asupra mai multor orașe indiene, incliusiv Amritsar, dar India le-a doborât cu sistemul de rachete rusesc S-400. Tot pe 8 mai ,FAI au efectuat raiduri în Lahore, Pakistan, cu drone de atac,neutralizaând câteva lansatoare ale sistemelor AA HQ-7 (obținute de chinezi prin inginerie inversă a rachetelor R-440 Crotale franțuzești). Pakistanul a declarat că 12 drone indiene și 25 muniții Harop (israeliene) au fost doborâte.
Pakistanul a lansat apoi un atac cu avioane înarmate cu bombe de planare ghidate H-4 și drone asupra districtului Jammu, inclusiv aeroportului Jammu folosind UAV-uri turcești Bayraktar TB2 și CH -4 (copie chinezească a americanului MQ-9 Reaper) înarmate cu rachete. Sistemul S-400 indian a interceptat 8 rachete aer-sol și toate bombele cu planare. Pakistanul a atacat cu 300 drone turcești mai mici, de tip Songar, 36 pichete indiene de grăniceri și puncte întărite ale armatei indiene de la graniță. Ca răspuns India a atacat cu drone FPV și muniții Harop poziții pakistaneze de la graniță distrugând un Radar Giraffe 40, câteca lansatoare de rachete AA cu rază medie HQ-16 (copie chinezească după sovieticul BUK 1) și piese de artilerie pakistaneze.
Ciocnirile s-au reluat după 13 ore de calm relativ când pe 9 mai Pakistanul a lansat yn nou val de 120 mici drone FPV chinezești asupra a 26 obiective militare indiene. India a răspuns lansând 5 rachete de croazieră BrahMos 1 și 2 spre Islamabad, Lahore, Rawalpindi asupra bazelor aeriene pakistaneze, lovind Nur Khan,Rafiqi și Murid. Pakistanul a răspuns lansând un puternic atac cibernetic vizând domeniile online sensibile indiene, inclusiv asupra sateliților militari indieni și a serverelor de email guvernamentale .
Un armistițiu a intrat în vigoare pe 10 mai la ora 17,00.
Concluzii:
1. În general, războiul,ca de obicei,evidențiază punctele forte și punctele slabe reale ale oricărei armate,care nu pot fi observate pe timp de pace,deoarece generalii se pregătesc în mod tradițional pentru războiul trecut. China și-a testat armele și poate face ajustările necesare.
2.Pierderea avioanelor Rafale într-o confruntare cu avioanele chinezești a afectat acțiunile Dassault Aviation care au scăzut cu 10,93%, în timp ce acțiunile chinezilor de la Avic Chengdu Aircraft au crescut cu 61,6%. Cu toate acestea avioanele multirol indiene SUNT SUPERIOARE ca performanță celor chineze ale pakistanezilor iar echipamentul SPECTRA francez este mai performant și decât cel de pe F-35 american.
3.Cauza înfrângerii aviației indiene trebuie căutată în altă parte, anume ÎN ABSENȚA ELEMENTELOR DE ȘTIINȚĂ MILITARĂ, O operațiune aeriană implică modernă implică foarte multe piese pe tabla de șah, nu numai avioane de interceptare sau de vânătoare-bombardament oricât de moderne ar fi acestea. De aici și absența măsurilor de asigurare de luptă luate de India, capitol la care aviația Pakistanului a excelat ca urmare a infuziei masive de electronică chinezească de ultimă generație.
Statul Major al Armatei Pakistanului a fost ajutat de China să-și construiască un sistem modern C4I (Comanda,Control.Comunicații,Informații,Inter-operabilitate ) cu ajutorul căruia a câștigat supremația în războiul radio-electronic (EW-electronic warfare) dus împotriva sistemelor de cercetare terestre,aeriene și cosmice indiene. Pakistanul a reușit să inițieze mici Zone de Excludere (A2/AD bubble) la granița cu India ce au anihilat mijloacele de cercetare ISR (Intelligence,Surveillance and Reconnaissance) indiene de descoperire și dirijare a focului.
4,Alături de Saab 2000 AEW&C cele 4 avioane pakistaneze Shaanxi Y8 au constituit cheia respingerii atacului aviației indiene. Bătrânul sovietic Y8 obținut de chinezi prin ingineria inversă de la Antonov An-12 sovietic a fost dotat cu o platformă modernă de război electronicEW, cu misiuni ELINT (inteligență electronică) și de sprijin ESM. Prin urmare piloții indieni ai aviaonelor Rafale nu au putut fi averizați că sunt interceptați de J-10 pakistaneze iar senzorii lor de la bord au fost bruiați și nu au putut executa manevre anti-rachetă.
5,India va fi cu siguranță implicată serios în modernizarea flotei sale aeriene în următorii ani.
La fel ca și în România, neînțelegând în ce constă vulnerabilitatea aviației indiene, șefii acesteia insistă în achiziționarea urgentă de avioane de generația a 5 a. China nu va vinde Indiei avioanele ei de generația a 5 a și mai rămân 2 soluții: F-35 american și SU 57 rusesc. Inițial, India a participat la finanțarea proiectului SU 57,crezând că realizarea acestuia se va face peste noapte, s-a retras din proiect, și-a luat banii înapoi și a cumpărat Rafale franceze. De aceea nu cred că Rusia va mai vine SU 57 Indiei.
6.Potrivit premierului Indiei Narendra Modi sistemele rusești de rachete S-400 s-au comportat foarte bine. Pakistanul a constatat că HQ-9P chinezești (replici ale S-300 rusesc) nu au reușit să facă față rachetelor hipersonice indiene BrahMos 2. Rusia nu va livra Pakistanului sisteme S-400 având în vedere că Pakistanul,la cererea Marii Britanii, a livrat Ucrainei, în cursul anului 2024, peste 200000 obuze de calibrul 155 mm.
7.Un succes necontestat în atacarea aerodomurilor bazelor militare pakistaneze l-a avut racheta hipersonică BrahMos 2 (proiectată în colaborare cu rușii) în timp ce Pakistanul nu are rachete hipersonice și nu are de unde să cumpere.
8 Ambele părți au utilizat diverse tipuri de drone, dar nu la scara conflictului din Ucraina.
Toate aceste lucruri despre care am scris NU PRIVESC ROMÂNIA…..ARMATA NOASTRĂ este condusă de EXTRATEREȘTRII care ne conduc după cu totul alte principii decât ALE ȘTIINȚEI ȘI ARTEI MILITARE.
Prin urmare se achiziționează o grămadă de tancuri,blindate,artilerie autopropulsată,rachete, adică fierătanii în absența unui Sistem Automatizat C4I. Vorba lui Caragiale:”Tatițo,unde nu e moral,acolo e corupție,și o soțietate fără prințipuri,va să zică că nu le are!” ”
sursa:comandor de aviație V.Vasilescu
Daca la începutul mileniului III este posibil razboi in Europa de ce nu și în Asia?!
Conform raportului Global Firepower 2025, realizat de reputații experți militari ai portalului, India și Pakistan prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește puterea militară. Ambele sunt puteri nucleare și dețin o forță militară majoră, dar India are un avantaj considerabil în majoritatea structurilor de forță.
India ocupă locul 4 la nivel militar mondial, cu un scor PowerIndex de 0.1184, în timp ce Pakistan se situează pe locul 12, cu un scor de 0.2513, ca o urmare a unei analize cu date oferite de Global FirePower. India dispune de aproximativ 1.455.550 de militari activi și 1.155.000 în rezervă, totalizând peste 2,6 milioane de militari. În schimb, Pakistan are aproximativ 654.000 de militari activi.
India deține forță terestră puternică, incluzând tancuri T-90 Bhishma și Arjun, sisteme de rachete BrahMos și Pinaka. Pakistan, deși are o forță terestră semnificativă, este depășit de India în ceea ce privește numărul și diversitatea echipamentelor. India dispune de 4,201 tancuri, în timp ce Pakistanul de 2,627. În ceea ce privește vehiculele de luptă blindate, mașini de luptă sau transportoare, India este pe locul doi în lume! Cu peste 148,000 blindate. Pakistanul deține aproximativ 17,500 de blindate.
Forțele Aeriene Indiene operează 2.229 de aeronave, dintre care 600 sunt avioane de luptă, inclusiv Rafale și Su-30MKI. Pakistan dispune de 1.399 de aeronave, cu 328 de avioane de luptă, dintre care F-16 Fighting Falcon sau JF-17.
India are o forță navală robustă, cu 150 de nave de război și submarine, inclusiv portavioanele INS Vikramaditya și INS Vikrant. Pakistan, în schimb, nu deține portavioane și are o flotă mai mică, din care fac parte 8 submarine.
Ambele sunt puteri nucleare.
Cu o populație de aproximativ 1.5 miliarde locuitori, India e pe primul loc în lume, depășind China. Pakistanul are ea o populație uirașă de aproximativ 250 de milione de locuitori. Deși ocupă locul 5 e mult sub India.
^În 2025, Forțele Aeriene Indiene operau aproximativ 250 de Sukhoi Su-30 Flanker, 100 de SEPECAT Jaguar, 50 de MiG-29, 45 de Dassault Mirage 2000, 30 de HAL Tejas produse local și 30 de Dassault Rafale.
https://www.defenseromania.ro/batalia-titanilor-india-vs-pakistan-care-armata-e-mai-puternica-si-are-avantajul-si-chiar-au-fost-doborate-3-avioane-rafale-ca-mustele_633662.html
#Pakistanul nu a facut dovada lovirii aeronavelor indiene … inca!
*Totuși, fiind 2 puteri nucleare, flancate politic de alte 2 mari puteri N (RUS și KIN) nu ar fi cazul sa ramana doar la spectacolul aproape artistic de la frontiera? Eu zic un DA apasat!
https://www.youtube.com/watch?v=RXoWNe_HAak
Azi,14 mai este Ziua Holocaustului Rosu (Romanesc).Este Ziua Sfintilor Martiri Ortodocsi din Inchisorile Comuniste,Bolsevice,stalinisto-fasciste.Este ziua neagra cand Israelul a decis trimiterea la moarte a eroilor nostri la 14 mai 1947.
Sa vedem daca vreun candidat la prezidentiale pomeneste de cele savarsite de Israel la 14 mai 1947 si dupa asta iti dai seama daca e patriot adevarat sau fals.Sa vedem daca vreunul din cei doi candidati comemoreaza si elogiaza adevaratii nostri martiri.Ii urmarim astazi.
NEW DELHI: Forțele Aeriene Indiene (IAF) au efectuat atacuri de precizie coordonate asupra a cel puțin patru baze aeriene pakistaneze pe 10 mai 2025, imaginile din satelit confirmând daune semnificative aduse infrastructurii și resurselor terestre.
Imaginile publicate de o firmă chineză de satelit (MIZAZVISION) ajută la evidențierea pagubelor de la baza aeriană Nur Khan din Pakistan – atacul de precizie al Forțelor Aeriene Indiene pare să se fi concentrat pe defectarea infrastructurii și a vehiculelor de sprijin la sol prezente la fața locului la momentul respectiv.
https://timesofindia.indiatimes.com/india/air-force-conducts-precision-strikes-on-multiple-pakistani-airbases-satellite-imagery-reveals-damage-to-key-infrastructure/articleshow/121080171.cms
Putina istorie generala pentru propaganistii murdari la gura sila cap ai Chinei:
„India and Pakistan have fought 4 times. India has won all 4 wars”,
sau
„India și Pakistanul s-au luptat de 4 ori. India a câștigat toate cele 4 războaie”.
Articolul propagandistic din Asia Times e controlat de chinezi. India insa nu recunoaste „victoriile” Pakistanului asupra ei, dar tu – C.D. aka Radu, C-tin Dimulescu din Atlanta etc. – ai ramas un slugoi pupincurist al chinezilor.
AVIOANE ȘI RACHETE DIN CHINA FAC DIN PAKISTAN UN CÂȘTIGĂTOR ASUPRA INDIEI
-normal:
nu uitati ca „1 familie 1 copil” e politica sinoista;
daca nici indienii nu se fut e pe ruptelea
si produc puradei de capete
inseamna ca nu mai intelegem economia mondiala!