Autobiografia legionară a lui Horia Sima (5)

Calin Kasper
165 aprobate
calin.kasper@gmail.com
188.108.119.66
Autobiografia legionară a lui Horia Sima (5)

PRINCIPIUL SELECŢIUNII
de Horia Sima

XIII. LINIA NEAMULUI

Există o linie a vieţii unui neam, spunea Cãpitanul. Neamurile se înalţa în istorie, în mãsura în care urmeazã aceaşi linie, şi iau drumul decãderii, care poate duce chiar la dispariţia lor, dacã se îndepărtează de ea.

Examinând trecutul Legiunii, sub aspectul acestei legi inerente existenţei fiecãrui popor, nu se poate tãgãdui cã, sub conducerea mea, Mişcarea s’a menţinut permanent pe linia neamului, refuzând orice compromis care ar fi putut sã-i întunece imaginea ei politicã şi spiritualã faţã de alte naţiuni.

Aceastã linie nu e ceva abstract, ci trebue definită şi reevaluatã în funcţie de împrejurãrile externe, care se gãsesc în permanentã schimbare. Când s’a ivit primejdia din rãsãrit, dupã primul rãzboiu mondial, Cãpitanul a identificat comunismul ca fiind o ameninţare mortalã pentru neamul nostru. Era încã pe bãncile liceului când a dat primul semnal de alarrnã. De atunci, a reînoit fãrã încetare acest avertisment, când a ajuns pe bãncile Universităţii şi apoi când a intrat în viaţa politicã. Sunt prea bine cunoscute declaraţiile Cãpitanului, fie dela tribuna Parlamentului fie în alte împrejurãri, adresate clasei conducãtoare cât şi întregului popor românesc cã orice apropiere de Rusia, cum preconiza Titulescu, va avea grave urmãri pentru viitorul naţiei noastre.

Avertismentele Cãpitanului nu au fost ascultate de clasă conducãtoare a noastrã. Sub domnia Regelui Carol, forţele oculte ale bolşevismului cari controlau politica ţãrii, i-au impus monarhului sã extermine Mişcarea Legionarã. Era un act premergãtor al invaziei din rãsãrit. Mişcarea era pe punctul să ajungã la putere pe cãi legale, prin alegeri dernocratice, ceeace ar fi salvat ţara de tragică experientã a ocupaţiei sovietice.

Prin biruinţa dela 6 Septembrie, România şi-a regãsit locul ce trebuia sã-l ocupe în ansamblul european, alãturi de Puterile Axei. Dar din nou aceleaşi influenţe, aservite Internaţionalei Comuniste, s’au strecurat în anturajul Generalului Antonescu, determinându-l pe acesta sã ne atace la 21 Ianuarie 1941, călcându-şi propria semnãturã de pe decretul de întemeiere al Statului naţional-legionar.

Alãturi de el, aliaţii noştri germani ne-au nedreptăţit cumplit, punând la dispoziţia acestuia diviziile germane din România ca sã ne constrângă la capitulare. O gravã eroare politicã, pe care au plãtit-o scump în 1944, prin cãderea României şi a întregului sud-est european.

Mai departe am suferit lagãrele germane şi cele mai mari umilinţe, dar nu ne-am desprins de linia de politicã externã, fixatã de Cãpitan, rãmânând credincioşi Puterilor Axei, singurele anticomuniste pe vremea aceea. Când, dupã capitularea României, la 23 August 1944, am fost puşi în libertate şi am fost solicitaţi să continuãm luptă alãturi de Germania, am uitat toate aceste nedreptăţi şi am fãcut front comun cu armata germanã. Am format guvernul dela Viena şi am creat o armatã naţională. Peste o sută de legionari au fost paraşutaţi în România, unde au pus bazele mişcării naţionale de rezistentã, luptând pe culmile Carpaţilor, contra poterelor duşmane, panã în 1955.

În exil am urmat aceeaşi linie de intransigenţã faţã de cotropitor. O echipã de legionari au plecat în tarã, pentru a întãri mişcarea de rezistentã ce isbucnise acolo. Dupã trei ani de lupte, acest grup revoluţionar, în frunte cu Golea, Samoilã şi Tãnase, au fost descoperiţi şi capturaţi de inamic, sfârşindu-şi viaţa în fata plutoanelor de execuţie în 1953.

Dar exilul s’a prelungit din cauza indiferenţei puterilor occidentale în fata sforţărilor revoluţionare de eliberare ale popoarelor din rãsãrit. Nu ne-a rãmas nici nouã altã alternativã, decât sã renunţăm la orice acţiune spre ţarã şi sã ne limitãm sforţările la domeniul politic şi propagandistic. Am scris cărţi, am parlamentat, am înaintat memorii privitor la situaţia ţării noastre. Am dat bãtãlia în domeniul ideologic, singurul ce ne-a mai rãmas deschis, bucurându-ne de climatul de libertate ce l-am întâlnit în Occident.

La capãtul acestui prelung exil, de peste 40 de ani, am avut bucuria sã trãim Marea Revoluţie Naţională din Decembrie 1989, al cărui protagonist a fost tineretul ţãrii, şi care s’a încheiat cu căderea tiranului Ceauşescu.

Nu se poate pune la îndoialã de nimeni traiectoria noastrã politicã impecabilã în raport cu comunismul din ţarã şi din întreaga lume. În ţarã, camarazii ce-au suferit în închisori cu miile şi noi cei din exil, nu am încetat o clipã sã ne împotrivim agresiunilor inspirate de Anticrist. N’am abdicat dela linia neamului, plãtind cu grele sacrificii credinţa noastrã în biruinţa binelui şi a adevãrului.

Dar drumul nostru nu poate fi schimbat de aceste întâmplări nãpraznice pe care le-am plãtit cu mii de morţi şi nenumãrate suferinţe. Cu aceeaşi abnegaţie, vom reprezenta ideea naţională şi creştină în lume, atât de scumpe lui Moţa şi Cãpitanului. E singurul drum pe care se poate salva, nu numai neamul nostru, ci omenirea întreagã. Suntem înainte mergãtorii unei noi ere, care va decide de soartea lumii întregi în viitorul apropiat.

Ţara noastrã, ruinatã în cursul celor patruzeci de ani de robie comunistã, aşteaptă dela toţi Românii sã participe la muncă de refacere a aşezămintelor ei morale, politice şi economice.

Sperãm cã cel puţin acuma, în faţa dezastrului din ţarã, factorii rãspunzãtori ai Statului, cari se declarã adepţi ai democraţiei, vor înţelege cã este necesarã colaborarea tuturor forţelor naţionale pentru a face faţã acestei uriaşe sarcini şi orice discriminare este dãunãtoare neamului.

Din aceastã perspectivã, dacã mã întreabã cineva, acuma la sfârşitul acestei expuneri, cine va fi viitorul şef al Legiunii, nu am decât un singur rãspuns de dat, în conformitate cu principiul selecţiunii:

„Acela ce va cuprinde în aria lui de acţiune politicã şi naţională întreg sufletul neamului, cu toate nevoile şi aspiraţiile lui”. Arhanghelul Mihail, patronul Legiunii, va ocroti neamul şi îi va arãta calea mântuirii.

HORIA SIMA

Ţara şi Exilul, Anul XXIX, Nr. 3-4-5, Ianuarie-Martie 1992

Concluzii:

Acum, după ce cititorul şi-a putut forma propriile păreri, intervin şi eu cu câteva comentarii. Pentru că subiectul „Horia Sima” este cel mai controversat din istoria Legiunii, propun celor interesaţi să citească un articol mai vechi de-al meu, legat de acest subiect:

De ce totuşi, am ţinut să prezint această lucrare? Pentru că ea explică şi clarifică mai multe aspecte legate de trecutul Mişcării, dar şi de viitorul naţiei noastre.

1) Clarifică nedumerirea multora, de ce nici Căpitanul şi nici Sima, nu şi-au numit un succesor.

2) Prin adoptarea principiului selecţiunii, Căpitanul a înzestrat Legiunea cu instrumentul necesar care s-o facă, asemenea sistemului folosit de Sinagogă, ca să reziste tuturor prigoanelor şi eroziunii timpului. Căpitanul însă, a dat Legiunii şi o orientare creştină, ceea ce a făcut-o superioară tuturor celorlalte organizaţii „selective”.

3) Oculta, dându-şi seama că doctrina Legiunii le ameninţă interesele, şi-a propus ca s-o distrugă cu orice preţ. Asta explică toate prigoanele şi progromurile contra Legiunii. Şi după ce cei mai valoroşi conducători ai Legiunii au fost ucişi, vine Sima, face ca dictatura lui Carol să se prăbuşească şi formează guvernul naţional-legionar, cu care face adevărate minuni, arătând lumii că Legiunea n-a fost învinsă. Eu sunt convins că divizarea Legiunii între codrenişti şi simişti se datorează tot intervenţiei Ocultei. Iar legile antilegionare, sunt tot ca urmare a fricii globaliştilor satanişti că Legiunea va reînvia.

4) La începutul capitolului „Linia neamului”, Sima scrie despre o afirmaţie a Căpitanului: ” Neamurile se înalţa în istorie, în mãsura în care urmeazã aceaşi linie, şi iau drumul decãderii, care poate duce chiar la dispariţia lor, dacã se îndepărtează de ea.” Iar Părintele Arsenie a afirmat: „Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când îşi urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu. Când şi-l trădează, să se gătească de pedeapsă”.

5) Această identitate de idei între Căpitan şi Părintele Arsenie, m-a convins că Părintele a fost în adâncul sufletului legionar. Asta m-a făcut să presupun că Părintele Arsenie a lăsat în pictura lui un mesaj ascuns, prin care mărturiseşte această credinţă. Am descărcat din internet toate picturile disponibile ale Părintelui şi în fresca de pe tavanul Bisericii Drăgănescu intitulată „Adormirea Maicii Domnului”, am descoperit că pe catafalc nu se află Maica Sfântă, ci Corneliu Zelea Codreanu. Am descris acest fapt remarcabil în romanul „De la inimă spre cer”, apărut pe Amazon în anul 2014. Zece ani mai târziu, în anul 2024, când am vizitat Biserica Drăgănescu, am văzut şi fresca cu pricina pe bolta bisericii, pe partea stângă dinspre intrare şi cam ascunsă privirii. Şi atunci am înţeles de ce, privind pictura din biserică, nu-ţi dai seama că ea ascunde un Mesaj Secret. Sar peste amănuntele care m-au dus la acestă concluzie, fiindcă sunt multe, ceea ce exclude o festă jucată de o imaginaţie prea bogată. (Să nu confundaţi pictura „Adormirea Maicii Domnului” de la Biserica Drăgănescu, cu Epitaful cu acelaşi nume, de la Sâmbăta de Sus. Acela este fără mesaje ascunse, dar poate servi ca obiect de comparaţie).

6) Ce semnificaţie are înlocuirea Maicii Domnului, cu trupul fără viaţă al Căpitanului? Se ştie că Maica Sfântă este considerată protectoarea României. (Şi Sundar Singh afirmă acelaşi lucru.) Ori acestă înlocuire, transferă protejarea României în plan real către Mişcarea Legionară, care va declanşa de pe Crestele Carpaţilor, Mişcarea de reîncreştinare a lumii.

7) În ultima profeţie a Babei Vanga, cea lăsată după moartea ei imprimată pe o bandă de magnetofon, afirma că:
„În bucuria acestei lumi, în România va veni cel promis lumii. Se va bucura întregul Pământ de naşterea lui. Dumnezeu îl va ocroti într-un loc, departe de locul unde se odihnesc străbunii lui, până când va veni ceasul său. Cu puterea de Sus va fi dăruit. Pământul, Apa, Focul îi vor veni în ajutor. O dată cu venirea lui în această lume, tot ceea ce este construit pe minciună se va nărui. Toate acestea se vor petrece în anul 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care îl vor recunoaşte vor fi cei din poporul său, poporul din care el a ieşit. Drept răsplată, el va aduce acest popor pe cea mai înaltă culme a desăvârşirii, din întreaga lume. Acest popor va deveni o adevărată pildă pentru toate popoarele pământului.”
Acest Salvator al neamului, care are acum 20 de ani, nu va fi ales „democratic”, prin vot, ci va fi recunoscut de poporul său, ceea ce ne duce cu gândul la principiul de selecţie al Legiunii. Deci, tot Doctrina Legionară va sta la baza acestei revoluţii spirituale, fiindcă ea va nărui tot ce este construit pe minciună.

8) Ca să ajungem să reîncreştinăm lumea, trebuie mai întâi să ne încreştinăm pe noi, ridicându-ne spiritual şi devenind oameni demni şi de caracter. Este necesar ca fiecare român să se pregătească cât mai bine, ca atunci când mirele va intra în biserică, să nu fie prins cu candelul fără ulei. Citiţi deci „Cărticica şefului de cuib”, sau ceea ce e acelaşi lucru „Invăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” şi însuşiţi-vă cele 6 legi şi două griji, pe care apoi aplicaţi-le în viaţa de zi cu zi. E cel mai bun sfat pe care vi-l pot da.

(Sfârşit)