Aurelian Pavelescu: „Cele 4 partide care controlează 2/3 din Parlament – PSD, PNL, UDMR și USR, sprijinite de întregul stat român, UE și reţelele Soroş – au fost nimicite de POPORUL ROMÂN”

Gratie Carolinei
HOPIUM
– refacerea increderii in deceptie
O carte de Tom-Oliver Regenauer.

„REBUILDING TRUST IN THE GREAT NARRATIVE”
– „The Council for Inclusive Capitalism” – Rotschild – WIF

MAREA MANIPULARE – nu va imbătati cu apă rece
https://www.kla.tv/37376?autoplay=true#s=ro
– Interviu realizat de Flavio von Witzleben cu jurnalistul Tom-Oliver Regenauer: Cercetare spectaculoasă despre Trump, Musk și compania.
03.05.2025 | http://www.kla.tv/37376
Partea a I-a

Interviu: Flavio von Witzleben: Dragi telespectatori, bine ați venit la o nouă conversație pe canalul meu. Astăzi aș dori să mă concentrez asupra a două persoane strălucitoare și puternice: actualul președinte american Donald Trump și cea mai bogată persoană din lume, Elon Musk. Aș dori să-i urez bun venit jurnalistului și publicistului Tom-Oliver Regenauer, cunoscut pentru cercetările sale critice și de investigație. O minunată bună dimineață, Tom, către Elveția.

Tom-Oliver Regenauer: Bună dimineața, Flavio. Mulțumesc pentru invitație.
Flavio von Witzleben: Da, vă mulțumesc foarte mult că v-ați făcut timp astăzi. Motivul conversației noastre este o nouă carte a ta, publicată pe 5 februarie. Se intitulează „Hopium”. Și în această carte ați publicat și două articole în care ați tratat foarte intens subiectul persoanelor pe care tocmai le-am menționat, și anume Elon Musk și Donald Trump. Dar înainte să aprofundăm spectaculoasa ta cercetare despre actualul președinte al SUA, despre ce este vorba mai exact pe acest hopiu, dragă Tom?

Tom-Oliver Regenauer: Da, hopiul este un compus al hopiului și opiumului, substanța de bază a heroinei, care a fost brevetată de Bayer la un moment dat. Și, bineînțeles, este un termen care poate fi privit în mai multe feluri. Introducerea cărții conține un citat frumos de Nietzsche: „Speranța, cel mai rău dintre toate relele, pentru că prelungește suferința umană.” Și cred că este perfect corect, pentru că, desigur, mulți oameni își pun speranța în lucrurile care se întâmplă acum, în evoluțiile actuale, unele dintre ele fiind de fapt pozitive sau ceva de care să ne bucurăm – dar apoi, în intoxicația cu „hopium”, dacă o numim așa ca drog, trec repede cu vederea faptele sau lucrurile care se întâmplă în fundal.

Așadar, îl înregistrăm cu o zi înainte de lansare, așa că până când îl vom trimite, probabil că va fi deja lansat. Și da, când citești articolele din carte, îți dai seama relativ repede că niște alegeri prezidențiale ca acestea, l-ai menționat pe Donald Trump, în cele din urmă nu declanșează nimic, că nu schimbă nimic semnificativ.

Poate semna oricâte decrete și poate emite oricâte ordine executive dorește, dar, în cele din urmă, marea agendă, adică meta-nivelul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU, eID-ul, dezvoltările tehnocratice, nu se vor schimba prin alegeri prezidențiale, chiar dacă e frumos că DEI [diversitate, egalitate și incluziune] este abolită undeva. Toate acestea au fost anunțate, așa că putem vorbi din nou despre asta.

Dar hopium – practic combinația dintre speranță și drog – și, din păcate, un sedativ [drog care induce somnul], care a afectat mulți oameni considerați a fi critici la adresa conducerii și a tiraniei în general, dar despre care acum trebuie să recunoaștem că, evident, acesta a fost cazul doar până când propria lor bulă a revenit la putere. Și mai ales în America, acest lucru este întotdeauna foarte vizibil.

Uneori democrații sunt Statul Profund, iar alteori republicanii. Când George Bush era la putere, erau republicanii, Statul Profund. Apoi au apărut democrații buni și Obama cu programul său Hope și așa mai departe, apoi democrații au fost băieții buni și au câștigat. Și acum democrații erau Statul Profund, acum republicanii sunt din nou anti-Statul Profund. Ei bine, este întotdeauna foarte plăcut să vezi această dialectică hegeliană a dominației.

Flavio von Witzleben: Da, și acum ați menționat deja ceva foarte controversat. Anume, evaluarea dumneavoastră a situației, conform căreia Donald Trump nu va aduce nicio schimbare esențială.
Ai explicat totul în detaliu într-un articol cu titlul „Trump Reloaded” de la mijlocul lunii noiembrie. Dar dacă ne uităm la situația actuală de la începutul lunii februarie, la aproximativ trei săptămâni de când Donald Trump a preluat mandatul, trebuie să concluzionăm pe bună dreptate că, prin cele peste 200 de decrete pe care le-a semnat până acum, el promovează o schimbare semnificativă, o schimbare istorică.

Agenția federală USAID [Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională] tocmai a fost închisă. În momentul în care am înregistrat conversația, în SUA aveau loc demonstrații uriașe din acest motiv. El a anunțat că va publica dosarele Kennedy și că se va retrage din OMS. A existat un decret care interzicea cenzura statului și, oficial, există doar două genuri. Aș putea continua această listă mult timp. Și acum vii, dragă Tom, și spui: nu, Donald Trump nu va schimba nimic fundamental. Cum ajungi la această concluzie?

Tom-Oliver Regenauer: Ei bine, raspunsul la întrebare este cât de lung că ar trebui să fie o prelegere. Deci articolul abordează câteva lucruri. Așa că voi încerca să le parcurg din nou, unul câte unul.
Da, în primul rând, nu este adevărat că USAID este dizolvată. Ei spun că titlul corect ar trebui să fie: o companie-paravan CIA fuzionează cu un minister. Pentru că, de fapt, se presupune că va fi pur și simplu transferat către Departamentul de Stat [Departamentul de Stat al SUA] și absorbit de acesta.

Și USAID este o companie-paravan pentru CIA, lucru cunoscut de zeci de ani. Și multe activități de schimbare de regim au fost desfășurate de USAID și de National Endowment for Democracy [grupul de experți american] în America de Sud. Și astfel, adevăratul titlu este: o companie-paravan CIA fuzionează cu un minister. Deci, mă îndoiesc că acest lucru va învinge Statul Profund.

Pe de altă parte, desigur, trebuie să spui, chestia asta cu cenzura, da, nu mai cenzurăm. Rețeaua de verificare a faptelor este cumva lipsită de putere, industria de verificare a faptelor este lipsită de putere. Pe de o parte, acest lucru este încurajator, dar neagă faptul că industria de verificare a faptelor nu mai este necesară.

Într-o tehnocrație funcționează, după cum știm de pe Twitter: Nu confundați libertatea de exprimare cu libertatea de gandire. Deci, raza de acțiune este pur și simplu limitată. Asta înseamnă că nu mai trebuie să cenzurezi lucruri, deoarece algoritmii și inteligența artificială sunt atât de avansate încât poți, în cele din urmă, să elimini automat vocile pe care nu vrei să le vezi în spațiul de dezbateri prin algoritmi.

Așadar, nu mai trebuie să mă duc să spun că domnul Regenauer ar trebui cenzurat și pus pe o listă neagră, apoi să-i anulez contul și să-l șterg, pentru că asta pare total nedemocratic. Mă pot asigura că totul este configurat în fundal, astfel încât, chiar dacă ar avea zeci de mii de urmăritori pe Twitter sau X, ar primi doar 20 de aprecieri sau nimeni nu l-ar vedea deloc. Aceasta este de fapt forma modernă de tehnocrație pe care o vedem acum, iar pentru aceasta nu mai avem nevoie de verificatori de fapte.

Și dacă vom vedea apoi că vrea să publice niște dosare despre Kennedy, ar putea fi foarte bine. Ei bine, atunci întrebarea este, desigur, că fiecare american știe – am fost mult în America și am lucrat mult acolo – că John F. Kennedy a fost ucis de statul american. Dacă vreun document apare acum, așa cum se postulează, acesta spune că Lyndon B. Johnson a fost cel care a dat ordinul.

În ce măsură schimbă asta ceea ce știm deja, în afară de faptul că sistemul l-a ucis? Nu este o revelație revoluționară.
Nici lista de clienți ai lui Epstein. În primul rând, nu există o listă de clienți, deoarece toți clienții sunt deja cunoscuți. Întrebarea este când va fi cineva acuzat sau urmărit penal, în afară de Ghislaine Maxwell, care stă undeva la închisoare, și apoi Donald Trump, „Îi urez tot binele din lume” – Îi urez tot binele din lume, și-a dorit când a fost întrebat despre asta la o conferință de presă. Deci, dacă te uiți la toate acestea, la toate aceste decrete, inclusiv la cel care abolește DEI [Diversitate, Echitate și Incluziune], îi satisface bula că Ross Ulbricht a fost eliberat, cel care a inventat Silk Road, o platformă deep web, o platformă darknet, unde se vindeau droguri.

Desigur, el însuși nu a comis o crimă, dar oamenii par să uite că a petrecut și patru ani într-o celulă în timp ce Donald Trump devenea președinte pentru prima dată. Nici Edward Snowden, nici Julian Assange nu au fost grațiați astăzi.
Deci, oamenii care chiar merită, dacă le urmăriți istoria, încă nu au primit nicio grațiere, iar Ross Ulbricht a petrecut toți cei patru ani ai primului mandat al lui Donald Trump în închisoare. Nici la asta nu s-a gândit nimeni.

Desigur, mie mi se pare că arunc cu bomboane, împart bonusuri, le dau oamenilor ceva de sărbătorit, în timp ce, în a doua zi a inaugurării, anunț că vreau să investesc 500 de miliarde în inteligență artificială și să înființez o platformă mRNA pentru inteligență artificială cu Sam Altman și OpenAI și, cum îl cheamă, Ellison [=Larry Ellison, fondatorul companiei americane de software Oracle] sau ceva de genul ăsta, de la Oracle [=companie americană care dezvoltă și vinde hardware și software pentru companii], tot o companie CIA.

Deci nu asta vreau să spun prin a învinge Statul Profund. Deci, dacă analizezi în detaliu, iar articolul intră în complicații mult mai profunde și în istoria lui Donald Trump, poți observa foarte repede că Donald Trump este în primul rând despre Donald Trump și a fost întotdeauna despre el, iar acum ne confruntăm cu noi mRNA cu o rețea de cenzură mai sofisticată.

Obținem inteligență artificială pentru supraveghere generală în masă. Dacă apoi te uiți la OpenAI cu Sam Altman și ce fel de persoană este, și cum se leagă asta de parteneriatul SpaceX cu WISeKey în Elveția, de exemplu, există soluții eID pentru guverne „out of the box” [neconvenționale], adică sunt soluții eID la cheie pentru industrie.

Nu știu în ce măsură acest lucru ar trebui să fie în concordanță cu ideea mea despre libertate și de ce oamenii nu îl urmăresc. Deci este de fapt foarte evident, toate informațiile sunt pe masă, iar oamenii se comportă cu bună-credință într-un nou conducător la fel de neglijent și credul precum au făcut oamenii în timpul pandemiei de coronavirus, care au urmat orbește statul când spunea: este sigur și eficient, adică este sigur și vaccinarea funcționează.

Până la urmă e același comportament. Așadar, din partea oamenilor care erau considerați a fi pentru libertatea tuturor oamenilor, Pentru un stat sărac și fără tiranie, fără autoritate, trebuie acum să recunoaștem în mare măsură că nu acesta a fost cazul, ci că ei acceptă autoritatea atunci când regele potrivit este la putere.

Flavio von Witzleben: Și în acest articol, ați tratat foarte intens și biografia lui Donald Trump, CV-ul său, și puneți sub semnul întrebării o narațiune centrală a lui Donald Trump, și anume că, atunci când era tânăr, a primit doar un mic împrumut de la tatăl său, Fred Trump, în valoare de un milion de dolari americani, drept capital de pornire. Ai cercetat că această narațiune este construită pe un teren șubred. Cum ați ajuns la această concluzie și, conform cercetărilor dumneavoastră, care au fost evenimentele cheie din cariera lui Donald Trump ca magnat imobiliar în anii 1970 și 1980?

Tom-Oliver Regenauer: Da, deci, în principiu, povestea începe la o vârstă fragedă cu o minciună. Îi place mereu să spună că este marele antreprenor care a construit marele imperiu cu acel milion. Aceasta este povestea lui Donald Trump. De fapt, însă, așa a fost – și nu este vorba de cercetarea mea, practic am scos din nou la iveală, cred că New York Times a scris un articol lung despre asta pe atunci – că Fred Trump, tatăl, și-a câștigat majoritatea banilor din proiecte de locuințe, care sunt ghetourile Americii sau în principal ale New York-ului de astăzi, și din finanțare.

Deci acestea erau proiecte publice de construcții și așa a făcut bani frumoși. Și de la vârsta de opt ani, i-a transferat bani lui Donald Trump, sume lunare în conturi blocate sau ceva de genul acesta. Asta însemna că Donald Trump era deja milionar la vârsta de opt ani. Și când avea 18 ani, nu-mi amintesc exact, scrie articolul, Fred Trump îi transferase deja un complex imobiliar, un complex de clădiri cu condominii, pe care apoi îl administra.

Așadar, a avut milioane mult timp, sau mai degrabă câteva milioane, înainte de a reuși în cele din urmă ca director general în compania tatălui său. Apoi, o a doua oprire este mafia din New York. Ei bine, era o practică obișnuită în New York, desigur, ca în anii ’70 și ’80 să nu poți deveni dezvoltator imobiliar decât dacă te-ai înțeles cumva cu „Grasul Tony” Salerno [un membru al Cosa Nostra din SUA] și cu celelalte familii.

Altfel, fie nu primeai ciment, fie clădirile ardeau repede, fie aveau probleme cu sindicatul, Teamsters [sindicatul lucrătorilor din transporturi] și așa mai departe, sub un asemenea control încât nu aveai niciun lucrător.
Deci trebuia să cooperezi cu mafia și asta făceau toți magnații imobiliari. Însă Donald Trump la o scară semnificativ mai mare și neobișnuită în comparație cu ceilalți concurenți ai săi, dar care i-a oferit apoi un avantaj pe piață.

Ei bine, el a negat întotdeauna că s-ar fi întâlnit cu „Grasul Tony” Salerno. Ăla era Capo di tutti i capi [puternicul șef mafiot], da, pe atunci în New York. în familia Genovese. Există aceste cinci, Cinci Familii, iar colaborarea este evidentă pentru că, dacă nu s-ar fi împrietenit cu „Grasul Tony” Salerno sau nu ar fi colaborat cu el în vreun fel, nu ar fi obținut cimentul, pe care apoi a trebuit să-l cumpere la prețuri foarte umflate, dar cel puțin clădirile sale erau terminate.
Deci, aceasta este o altă etapă, această colaborare mafiotă cu acest „Gras Tony” pe care îl cunoaștem și din Simpsoni[serial TV], apoi, la final, acesta este modelul pentru personajul Simpsonii. Și o a doua stație care a devenit deja evidentă, este Roy Cohn, avocatul mafiei.

Practic, el reprezenta toate familiile mafiote din acea vreme și a avut o viață destrăbălată în New York, orgii, petreceri, droguri, dar pe lângă mafie a avut relații foarte bune și afiliat și cu FBI-ul și CIA-ul, prin urmare și cu directorii, la nivel de conducere.
Adică, a fost unul dintre aceia, nu degeaba omul este un personaj central în cărțile de investigație ale lui Whitney Webb: „O națiune sub șantaj”.

Acesta este un personaj central care a format legătura dintre lumea superioară și cea inferioară, dintre crima organizată și complexul de informații. Și acesta a fost avocatul lui Donald Trump timp de decenii. Deci este o legătură foarte strânsă.
Erau foarte bine legați și prieteni. Și dacă mergem mai departe, când avea primele sale proiecte majore și era deja pe lista Forbes ca unul dintre cei mai bogați americani, atunci la un moment dat lucrurile nu mai mergeau atât de bine cu cazinourile.

Unii oameni încă își amintesc, cititorii și ascultătorii mai în vârstă încă știu, că atunci Taj Mahal și alte cazinouri erau în pragul falimentului.
Donald Trump era practic falit și nicio bancă nu voia să-i dea bani. Și apoi a apărut Wilbur Ross, un bancher de investiții care cu 24 de ani mai devreme fusese director senior la Rothschild Inc., Rothschild Bankruptcy Advisory.

Și apoi, la un moment dat, a văzut, a spus el pe stradă, în interviul acordat revistei Forbes, că Donald Trump era un personaj atât de deosebit încât oamenii stăteau la limuzina lui și aplaudau și, cumva, își doreau o bucată din Donald. Și apoi revista Forbes scrie că Rothschild Inc., Banca Rothschild, a fost practic singura care i-a acordat credit lui Donald Trump, salvându-i astfel complexul corporativ și proprietățile imobiliare.

I s-a permis să păstreze 50%. Dar asta înseamnă că 50% au intrat în administrarea Rothschild Inc., iar Wilbur Ross este, în esență, omul responsabil, așa cum este și titlul revistei Forbes, căreia Donald Trump i-a fost îndatorat timp de 32 de ani. Și, destul de amuzant, în primul mandat,
Secretar al Comerțului, iar în cabinetul Trump a fost Wilbur Ross, care apoi a părăsit Rothschild Inc. și a devenit Secretar al Comerțului sub Trump.

Așadar, puteți vedea rapid cu cine se simte Donald Trump conectat într-un fel sau altul, potrivit revistei Forbes. Nu spun eu asta, ci faptele și revista Forbes. Și, bineînțeles, există o ușă rotativă, iar cineva ca acesta devine ministru al Comerțului, și există motive pentru asta. Acesta a fost, desigur, un mod de a-i mulțumi pentru că practic i-a salvat cariera. Pentru că fără acest Wilbur Ross, Donald Trump ar fi dat pur și simplu faliment cu complexul Taj Mahal și cu poveștile lui, ar fi fost falit și nu ar fi mai apărut niciodată pe lista Forbes.

Și la scurt timp după ce banca a intervenit, a revenit pe lista Forbes și a reușit să-și promoveze și mai mult imaginea de super-antreprenor super-bogat. Și asta e doar o frântură. Articolul este foarte lung și poți apoi să explorezi diverse tentacule la stânga și la dreapta. Dar cred că este suficientă o prezentare generală.

Flavio von Witzleben: Aș putea pune mai multe întrebări, dar, din moment ce avem încă atât de multe subiecte interesante în față, nu pot decât să recomand cititorilor să citească pur și simplu acest articol. Ai inclus totuși o mulțime de surse. Deci, toate acestea sunt evidente și verificabile. Să trecem acum la o altă evoluție pe care o consider foarte interesantă, și anume restabilirea libertății de exprimare.

Restaurarea libertății de exprimare în SUA este în prezent un subiect vast, în special în discursul din SUA, dar, bineînțeles, și din Germania. Cu Mark Zuckerberg, care a stat de vorbă cu Joe Rogan despre cum a fost cenzurat și reprimat de administrația Biden. Cu Elon Musk, care încearcă acum să-și recapete libertatea de exprimare prin intermediul Twitter. Și cu Donald Trump, care în ziua învestirii sale, pe 20 ianuarie, a semnat un decret intitulat, și citez, „Restaurarea libertății de exprimare și încetarea cenzurii guvernamentale”.

Acest decret interzice oficialilor federali să se angajeze în orice comportament care ar restricționa în mod neconstituțional libertatea de exprimare a unui cetățean american. Deci, Tom, ai ceva de spus despre asta? Există contraargumente?

Tom-Oliver Regenauer: Da, Idi Amin a spus odată că poate garanta libertatea de exprimare, dar nu libertate după exprimare.
Așa sună mai bine. Deci, pe de o parte, se emite un decret, iar ordinul executiv prevede că libertatea de exprimare este restabilită constituțional. Câteva zile mai târziu, însă, se descoperă că oamenii care susțin sloganuri „antisemite”, adică oameni care sunt dedicați luptei împotriva genocidului din Gaza și care spun că, cumva, cei 62.000 de morți, cred că acum e oficial aproape, probabil că nu mai sunt în întregime autoapărați. Chiar dacă nu a mai rămas nimic din țară sau din Fâșia Gaza, oamenii ar trebui deportați.

Ei bine, nu știu în ce măsură este congruent dacă, pe de o parte, spui, da, stabilim libertatea absolută de exprimare, iar pe de altă parte o restricționezi imediat din nou și spui, oamenii care sunt împotriva Israelului, da – și atunci trebuie să faci diferența între Israel, iudaism și sionism. Da, și oamenii care se opun sionismului – ceea ce este, în cele din urmă, fascismul, este un model segregativ de guvernare și gândire – nu trebuie decât să-l citești pe Theodor Herzl sau ceva similar; Oricine se pronunță împotriva acestui lucru și critică genocidul poate fi deportat. Ei bine, asta nu se potrivește deloc.

În plus, Mark Zuckerberg și compania sa CIA, Facebook, care a fost fondată la fel ca Google, toate aceste companii au fost fondate cu bani CIA, fie prin In-Q, fie prin intermediul Universității Harvard și programelor sale și Fundației Edge – totul este foarte aproape de stat.

Și Facebook, ca proiect succesor al LifeLog, a intrat online la o zi după LifeLog. La un moment dat, nu-mi amintesc luna exactă, dar cred că era februarie sau ceva de genul ăsta, cred că era 2004, într-o zi, cred că 3 sau 5 februarie sau ceva de genul ăsta, 2004, acest proiect DARPA, LifeLog, s-a oprit din cauza unei mari avalanșe de narcotici din partea susținătorilor protecției datelor. Pentru că o cronologie ca aceasta ar trebui creată pentru fiecare cetățean american, cu toate fotografiile, tranzacțiile cu cardul de credit și locurile în care au fost vreodată, și cu telefonul mobil sau altceva conectat, rezervările de călătorie etc., mașinile închiriate. Asta a fost prea mult pentru susținătorii protecției datelor, așa că au oprit oficial acest lucru în Parlament, în Congres, iar a doua zi Facebook a intrat online cu exact aceleași caracteristici.

Și astăzi toată lumea își introduce datele acolo singur și în mod voluntar. Așadar, toată lumea stă alături de Joe Rogan, care se prezintă întotdeauna ca un jurnalist critic sau un podcaster critic. Dar apoi, de exemplu, stă acolo Peter Thiel, șeful sau fondatorul Palantir, cea mai puternică companie de supraveghere din lume, a cărei tehnologie este folosită și în Germania, la nivel național acum.

Când am scris articolul despre Thiel anul trecut, care este în carte, existau doar două state federale,dar acum toate statele federale folosesc tehnologia Palantir.
Ei fac „poliție predictivă”, deci asta e „Minority Report”[vezi filmul]. Aceștia sunt oamenii care încearcă să prevină infracțiunile înainte ca acestea să se întâmple, iar în SUA există o nouă lege privind spălarea banilor, care are scopul de a preveni spălarea banilor acolo unde este probabil să se producă. Cum vrei să faci asta?

Și chiar dacă nu este exact tehnologia necesară, cum explică ulterior persoanele acuzate pe nedrept că nu au avut nicio intenție? Deci, cum te descurci cu vorbe goale și te aperi împotriva „poliției predictive”?
Și asta face Palantir. Așadar, toate aceste discuții despre „restabilirea libertății de opinie sau a libertății de exprimare” sunt o campanie de imagine.

Oamenii merg apoi să-l vadă pe Joe Rogan, la fel ca Thiel sau Zuckerberg. Acolo, au loc conversații plăcute timp de trei ore, „la nivel de frate și prieten”.
Toată lumea se înțelege foarte bine și totul pare atât de confortabil, cum spui mereu, atât de drăguț și pufos. Nicio întrebare critică adresată lui Peter Thiel – nici pe tema Comitetului Director Bilderberg, nici la nivelul conducerii, al cărui membru este de mult timp.

Nicio întrebare despre Palantir sau despre prietenul său gay decedat, care zăcea în fața clădirii la un moment dat, și care a fost găsit, iubitul său, ceea ce este considerat oficial o sinucidere. Nicio singură întrebare critică.

Același lucru este valabil și pentru Facebook. Nicio întrebare despre LiveLog către Zuckerberg, nicio întrebare despre legătura CIA din fundal, supravegherea constantă, scandalul datelor sau orice altceva. Doar cel mai superficial nivel din ceea ce recunoști: „Oh, democrații malefici ne-au obligat să cenzurăm. Și acum totul va fi bine.” Și puteți vedea asta din faptul că prima emisiune a lui Joe Rogan după alegerea lui Donald Trump a început cu Joe Rogan rostind propoziția „Democrația chiar funcționează”.

Da, democrația nu a funcționat niciodată până acum. Oamenii nepotriviți erau mereu la putere, alegerile erau furate și totul era îngrozitor.
Dar acum democrația funcționează.
Acum a fost aleasă persoana potrivită. Fantastic. Persoana potrivită care apoi guvernează în afara tuturor proceselor democratice și nu prin proceduri legislative.

Deci, dacă oamenii pretind că sunt democrați, ar trebui mai întâi să înceapă să critice faptul că el emite în mod constant decrete. Deci 200 de ordine executive sunt orice altceva decât democratice. E exact ca atunci când regele îl ucide pe bătrânul rege în castel, apoi se așează și semnează un decret după altul. Este dictatorial. Și apoi ieși afară și trebuie făcut în felul acesta.
Unde sunt procedurile legislative și procesele democratice?

Asta e complet antidemocratic – dacă îți place democrația.pentru a încerca să prevină infracțiunile înainte ca acestea să se întâmple, iar în SUA există o nouă lege privind spălarea banilor care are scopul de a preveni spălarea banilor acolo unde este probabil să se producă. Cum vrei să faci asta?

Și chiar dacă nu este exact tehnologia necesară, cum explică ulterior persoanele acuzate pe nedrept că nu au avut nicio intenție? Deci, cum te descurci cu vorbe goale și te aperi împotriva „poliției predictive”? Și asta face Palantir. Așadar, toate aceste discuții despre „restabilirea libertății de opinie sau a libertății de exprimare” sunt o campanie de imagine.

Și acum totul va fi bine.” Și puteți vedea asta din faptul că prima emisiune a lui Joe Rogan după alegerea lui Donald Trump a început cu Joe Rogan rostind propoziția „Democrația chiar funcționează”. Da, democrația nu a funcționat niciodată până acum. Oamenii nepotriviți erau mereu la putere, alegerile erau furate și totul era îngrozitor.

Dar să vorbim din nou despre imaginea de ansamblu. Pentru că permiteți-mi să spun, sau mai degrabă, înțeleg că mesajul principal al articolului dumneavoastră despre Donald Trump este că acesta dorește acum să se îndepărteze de aceste obiective ESG [ESG: evaluarea companiilor pe baza criteriilor de mediu, sociale și de guvernanță]. De la „agenda de stânga trezită” la o agendă de „De la o afacere responsabilă la reconstruirea încrederii” centrată pe WEF și Klaus Schwab.
Ai putea detalia puțin acest aspect pentru ascultătorii noștri?

Pentru că în acest moment, și am auzit asta de nenumărate ori în mai multe interviuri pe care le-am realizat și pentru canalul meu, că odată cu Donald Trump va veni sfârșitul domniei „stângii-trezitoare[Woke]” asupra SUA. Dar acum spui că da, asta e adevărat. Împărtășești această premisă, această presupunere. Dar spui că este înlocuită de o altă agendă la fel de inumană, dar care vine sub o altă deghizare. Deci poți rula asta acolo?
Cum se produce această schimbare narativă care are loc în prezent?

Tom-Oliver Regenauer: Da, desigur, am scris despre asta în vara anului 2023, pentru că atunci au fost făcute primele declarații de către oameni care chiar au ceva de spus, care chiar fac o diferență în lume. Și aceștia nu sunt de obicei președinții care ne prezintă agende la televizor. De exemplu, a fost Lynn Forester de Rothschild. Apoi, cred că a fost în august 2023, a fost difuzată la Bloomberg și la CNN sau CNBC și a spus în interviuri că întregul subiect „ESG”, „Guvernanța socială a mediului”, „DEI” [Incluziunea echității în diversitate] și așa mai departe, toate acestea trebuie literalmente, citez: „aruncate la gunoi”.

Flavio von Witzleben: Poate ați putea explica ce sunt „ESG” și „DEI” și ce reprezintă ele. Nu sunt sigur dacă toți ascultătorii noștri sunt conștienți de asta.

Tom-Oliver Regenauer: Da, desigur. Deci „Mediu, Social și Guvernanță”, adică „ESG”. În principiu, aceasta înseamnă că se respectă principii ecologice, responsabile social, atât în structurile organizatorice ale companiilor, cât și în politică. Și „DEI”, care înseamnă „Diversitate, Echitate, Incluziune”: exista pe atunci indicele „DEI”, pe care practic toate corporațiile mari l-au introdus. Acesta este un fel de sistem de puncte sau, ați putea spune, un sistem de credit social pentru corporații.

Dacă nu respectă directivele „DEI”, de exemplu, ca 40% din consiliul de administrație să fie format din femei sau femei de culoare sau homosexuali, toate aceste directive influențate ideologic de această „bulă de stânga”, cum spui tu, sau pe care le-am văzut tot timpul, dacă nu respecți aceste directive, primești o notă mai mică. Deci primești puține puncte „DEI” ca și corporație. Asta înseamnă că pierzi investiții.

Apoi BlackRock sau un alt investitor important spune: Vom retrage banii. Și apoi ai probleme serioase ca și corporație.

Deci, în principiu, acesta este un șantaj care a funcționat timp de mulți ani și a forțat corporațiile într-o singură direcție. BlackRock, declarația anterioară a fost că, dacă nu o introduc singuri, adică în mod voluntar, atunci va trebui să-i obligăm. Larry Fink a spus asta cuvânt cu cuvânt la o discuție în cadrul unei adunari. Și vrea să-i impună cu acest indice „DEI”. Dar asta era înainte de 2023. Apoi, în vara anului 2023, a venit punctul de cotitură și deja se putea vedea, în principiu, încotro se îndreptau lucrurile.

Nu degeaba două dintre ultimele întâlniri ale WEF au fost numite „Reconstruirea încrederii” și „Marea narațiune”. Avem nevoie de povești noi, mărețe, de spus oamenilor și să ne întoarcem la interviul lui Forester de Rothschild de la Bloomberg, unde a spus că „ESG”/DEI, toată această agendă „trezire”, trebuie să dispară pentru că oamenii s-au săturat de ea.

Trebuie să dispară pentru ca cercurile conservatoare să nu se mai revolte, pentru ca noi să nu-i antagonizăm și mai mult. Apoi, cumva, am văzut venind torțele și furcile. Și, așa cum am spus, acesta este nivelul la care se iau cu adevărat deciziile.

Lynn Forester de Rothschild este fondatoarea Consiliului pentru Capitalism Incluziv, un organism pentru capitalism incluziv. Dacă vă uitați pe site-ul lor web, au și o cooperare cu Vaticanul. Poze foarte frumoase acolo cu Papa și așa mai departe. Și au 10,5 trilioane de active sub administrare, ceea ce înseamnă bani pe care îi gestionează pentru a face lumea mai sustenabilă.

Deci, este cu un trilion de euro sau dolari mai mult decât gestionează BlackRock în total. Iar Consiliul pentru Capitalism Incluziv este cumva format din 100 de persoane plus Vaticanul. Deci, acesta este un grup foarte mic de oameni,în timp ce BlackRock gestionează și este implicată în jumătate din economia mondială și calculează milioane de tranzacții pe secundă în computerul Aladin din subsol.

Deci acestea sunt proporții, poți vedea cu adevărat cine are puterea. Deci, acest „Consiliu pentru Capitalism Incluziv” și această Lynn Forrest de Rothschild au anunțat clar în vara anului 2023 că abolim încetul cu încetul această agendă, care pare atât de problematică pentru lumea exterioară, această „trezire de stânga”, această chestie cu „DEI”, iar Larry Fink a spus asta cam în aceeași perioadă.

În scrisoarea sa adresată investitorilor de la începutul anului 2024, el a eliminat apoi toți acești termeni, deși anterior voia să oblige companiile să practice „DEI” și să le împingă în această agendă de sustenabilitate. Apoi, dintr-o dată, se spunea că toți acești termeni dispăruseră deja și oamenii vorbeau doar despre „Afaceri Responsabile”. Pentru că amândoi au spus atunci că vom schimba campania de marketing în acest sens. Desigur, vom continua să sprijinim „Economia Verde” și obiectivele ONU privind sustenabilitatea.

Deci lucrurile merg exact așa cum au mers până acum, dar trebuie să încetăm să le promovăm în felul acesta, pentru că altfel vom întoarce constant cercurile conservatoare împotriva noastră și atunci vom pierde. Apoi, la un moment dat, vom avea probleme.

De aceea era complet previzibil că Meloni, Milei, Trump – să spunem doar Weidel – vor ajunge la putere, că toți oamenii care acum reprezintă în esență idei conservatoare de dreapta, vor fi narațiunea pe care Forumul Economic Mondial ne-a anunțat-o cu „Marea Narațiune” și cu „Reconstruirea Încrederii”.

Acum, pentru prima dată în ultimele decenii, încrederea în politică și alegeri în America este în creștere. Deci, evident, a fost un succes destul de mare, pentru că oamenii cred că Musk, Trump și compania sunt acum cumva bunii conducători. Dar, așa cum am spus, scrisesem deja în articolele mele acum mai bine de un an și jumătate că asta urma să se întâmple.

Și este de înțeles că oamenii care au inițiat-o profită acum de pe urma ei, vezi marile corporații din Silicon Valley, Big Tech etc.toți acești termeni dispăruseră deja și oamenii vorbeau doar despre „afaceri responsabile”. Pentru că amândoi au spus atunci că vom schimba campania de marketing în acest sens.

Deci, evident, a fost un succes destul de mare, pentru că oamenii cred că Musk, Trump și compania sunt acum cumva bunii conducători. Dar, așa cum am spus, srisesem deja în articolele mele acum mai bine de un an și jumătate că asta urma să se întâmple. Și este de înțeles că oamenii care au inițiat-o profită acum de pe urma ei, vezi marile corporații din Silicon Valley, Big Tech etc.toți acești termeni dispăruseră deja și oamenii vorbeau doar despre „afaceri responsabile”. Pentru că amândoi au spus atunci că vom schimba campania de marketing în acest sens.

Va urma partea aII-a