Au mai distrus o instituție

Din nou, coaliția și-a arătat colții. Noua țintă este Institutul Cultural Român. Care reprezintă în străinătate ceea ce Ministerul Culturii reprezintă în țară. O instituție de mare importanță pentru prestigiul României. Noua putere vrea să pună mâna integral pe acest institut și, din prea mare grabă, îl face harcea-parcea.
„România normală” presupune, în mentalitatea președintelui Klaus Iohannis, care a defilat cu acest concept la rever în timpul campaniei sale electorale, acapararea rând pe rând de către „coaliția sa”, de către „Guvernul său” și de către „majoritatea sa” a tuturor funcțiilor în stat. Sub aparența unor schimbări benefice, a unor reorganizări vizând modernizarea și eficientizarea, sunt vânate de fapt pozițiile importante în toate instituțiile de conducere și este vizată o subordonare politică cât mai accentuată a instituțiilor din statul român. Și, pornind de la conflictul dintre obiectivele declarate, obiectivele reale și obiectivele asumate, iată, Institutul Cultural Român este aruncat literalmente în aer. Începând de ieri, 26 aprilie, acest institut nu mai poate funcționa din punct de vedere legal, în ciuda faptului că sute de acțiuni inițiate de acesta sunt în curs în lumea întreagă. ICR nu mai are conducere. Nu mai are Consiliu de Administrație. Nu mai are președinte. Nu mai are niciun vicepreședinte. Mai are însă portar. Și personalul angajat, în țară și în străinătate. Care nu se știe sub ce formă va mai putea fi plătit în mod legal. Și nici nu se mai poate afla, indiferent cât de imaginativi am fi, cum Dumnezeu vor putea fi finanțate, fără semnăturile legale, inițiativele din străinătate ale ICR de a populariza sub toate aspectele cultura și civilizația română.
Dar cum s-a ajuns în acest impas? În definitiv, de-a lungul anilor s-au schimbat de multe ori guverne și majorități parlamentare, dar niciodată ICR nu a fost pus literalmente pe butuci. S-a ajuns în acest punct extrem de critic, în esență pentru că actuala coaliție aflată la guvernare nu este capabilă nici măcar să își adjudece cât mai multă putere și cât mai multe avantaje, prin mijloace aparent legale și fără a dinamita activitatea instituțiilor. În fapt, la Cotroceni, la inițiativa domnului Klaus Iohannis, a avut loc în prealabil o discuție pe această temă în prezența liderilor coaliției. S-a dezbătut, vezi Doamne, viitorul Institutului Cultural Român. În diverse scenarii. În realitate, obiectivul urmărit era acela de a anula orice urmă de independență și de autonomie a acestei instituții de cultură. În acest scop, s-a conturat ideea de-a dreptul tâmpită, ca Institutul Cultural Român să fie scos de sub autoritatea Senatului, Camera Superioară a Parlamentului, și plasat sub o autoritate guvernamentală. Fie direct sub autoritatea Executivului, fie sub autoritatea Ministerului Culturii, fie sub cea a Ministerului de Externe, pentru ca SIE să aibă mai mult spațiu de manevră. Primii pași sunt cei clasici. Respingerea raportului de activitate și, în consecință, demiterea Consiliului de Administrație. Și de aici încolo a început literalmente nebunia.
Din prea mult profesionalism, din prea multă competență și inteligență, printr-o ordonanță guvernamentală, care are puterea unui act normativ, a fost modificat articolul 6 din lege, care vizează mandatul membrilor consiliului de conducere ICR. Din prostie, în această ordonanță nu s-a făcut nicio referire vizând modificarea actelor administrative de numire a președinților și vicepreședinților. Prin urmare, mandatul acestora nu a mai putut fi prelungit. Și astfel ICR a rămas fără conducere. Este o instituție decapitată.
Din nou, Klaus Iohannis, căznindu-se să remodeleze România și să o facă „normală”, a măsurat de zece ori și a tăiat o dată. Greșit. A mai rezolvat o bucățică din „România lucrului bine făcut”. „Pas cu pas”, le va rezolva pe toate. (Sorin Roșca Stănescu)