Atac la creștini

Dle Ioan, DA, problema distrugerii crestinismului este reala, dar catolicicmul nu este crestinism ci CRETINISM.

Secta satanista numita biserica catolica este cea mai mare secta creata de jidani, care alaturi de celelalte secte care se cred crestine, infiintate fiecare de cate un jidan, au avut ca scop distrugerea adevaratei Biserici a Mantuitorului Iisus Cristos, singura soborniceasca si apostoleasca biserica crestin ortodoxa reprezentata de biserica rusa, romana, greaca si alte cateva biserici nationale ale unor tari mici.

Asadar nu plangeti la morminte straine pentru ca nu este cazul.
Daca ati fi intrat vreodata intr-o … casa de rugaciune catolica… si ati asistat la vreo slujba de-a lor, ati fi vazut FACATURA sau Kiciul impanat cu semne si insemne masonice si sataniste, si ati fi simtit lipsa Duhului Sfant.
Am mai scris dar o repet, agheasma care s-a demonstrat cu probe stiintifice ca nu este apa chioara la ortodocsi, in aceasta secta lipseste. Ceea ce se gaseste la intrarea in casa lor de rugaciune este APA CHIOARA cu SARE, ca sa nu se strice si sa miroase. La ortodocsi, daca un preot satanist ca Daniel Trafalet sau altul – pentru ca multi sunt in masonerie si au grade pe sub sutane – nu mai are harul de a sfinti apa, si agheasma sfintita de acestia se strica si miroase, pentru ca Duhul Sfant nu mai apare la chemarea lor facuta in si cu rugaciunile specifice.
Aparitia Duhului Sfant a fost surprins pe video intr-o biserica desi celor prezenti nu li s-a aratat.
Daca nu a fost sters de pe net ar trebui sa gasiti acest moment extraordinar filmat intamplator acum doi sau trei ani.
Vaticanul satanist condus de jidani a fost cel care a creat schisma din 1054. Dar in secolul 10 d.Cr., Lumina Sfanta nu a vrut sa mai apara in prezenta catolicilor reprezentati de cruciati.
,,Jurisconsultul arab Ibn al-Qass s-a născut pe la sfârşitul secolului al IX-lea şi a murit în 946. A fost un desăvârşit cunoscător al legii islamice şi scriitor al multor opere teologice. Printre acestea este cuprinsă şi opera Kitab dala’il al-qibla, în care se menţionează pentru prima dată o descriere de o mare însemnătate a ceremoniei Sfintei Lumini. „De la Paştele creştinilor, în Sâmbăta Mare, creştinii ies de la locul Mormântului şimerg în jurul stâncii care este înconjurată cu o balustradă. De acolo privesc Mormântul şi toţi împreună se roagă şi se închină înaintea lui Dumnezeu Cel preaînalt, de la rugăciunea de dimineaţă până la apusul soarelui. Emirul şi imamul templului sunt prezenţi. Sultanul încuie uşa Mormântului. Toţi stau nemişcaţi până ce zăresc o lumină, asemănătoare cu un foc alb, care iese din interiorul Mormântului.Atunci sultanul deschide uşa şi intră ţinând o lumânare, o aprinde cu acel foc şi apoi iese.Flacăra lumânării aprinse nu arde. O dă imamului care o duce şi aprinde candelele templului. Când această lumânare a trecut prin trei mâini, atunci arde şi se preschimbă în foc (obişnuit)… Pe toată durata ceremoniei credincioşii se roagă, iar patriarhul ortodox, în afara Mormântului şi în faţa întregii mulţimi ce stă de faţă, rosteşte rugăciunea de chemare rânduită pentru venirea Sfintei Lumini. Toate se fac la arătare. Mormântul este încuiat şi gol. Şi, deodată, o Lumină albă iese din interiorul lui. Este vorba despre Lumina cea mai presus de fire care izvorăşte din Mormânt. Atunci sultanul descuie Mormântul şi intră să-şi aprindă lumânarea, iar după ce iese o dă imamului. Musulmanii participă într-o măsură atât de mare şi cu atâta seriozitate, încât ai crede că ceremonia este a lor… Când se arată Sfânta Lumină, ea este văzută de musulmani ca o dumnezeiască lumină albă, fără nici o legătură cu focul pământesc. Iar când această flacără dumnezeiască se dă din lumânare în lumânare, după „trei mâini”, aşa cum spune, adică după câteva secunde, Lumina cerească se transformă în pământească. نور se transformă în نار, adică din Lumină dumnezeiască în foc pământesc. Atunci când sultanul iese cu lumânarea aprinsă din interiorul Sfântului Mormânt, flacăra lumânării lui nu arde… cceptarea minunii de către comunitatea musulmană din Ierusalim se face încă mai vădită din referirea că imamul aprindea cu Sfânta Lumină „candelele dinlăuntrul templului”, prin templu înţelegându-se „Cupola Stâncii”, considerată al treilea templu sfânt a lumii islamice după Mekka şi Medina. Sfânta Lumină este dusă de către imam în cel mai sfânt loc al musulmanilor din Ierusalim! Toate acestea se întâmplau în prima jumătate a secolului al X-lea, într-o perioadă în care lumile creştine şi musulmane se aflau într-un puternic conflict. Ţinând cont de severitatea religiei musulmane, pare de necrezut că cea mai importantă minune din lumea creştină, care are legătură cu Învierea lui Cristos, este primită de însuşi musulmanii din Ierusalim şi este sărbătorită cu toată solemnitatea de către conducătorii politici şi religioşi ai Cetăţii. Povestirea lui Ibn al-Qass ne transmite un mesaj foarte luminos care descoperă multe despre autenticitatea minunii, dar şi despre Învierea Dumnezeului-Om…
Scriitorul franc anonim al Codicelui L participă la slujba Sfintei Lumini şi descrie evenimentele întocmai după cum le trăieşte. Aşa cum spune el însuşi, în timpul ceremoniei, se ruga împreună cu ceilalţi închinători pentru venirea Luminii cereşti: „În Sâmbăta Mare, în fiecare an, atunci când Sfânta Lumină coboară în chip tainic deasupra Mormântului Domnului nostru şi îşi arată dumnezeiasca putere, aprinzând candelele ce sunt agăţate acolo, este ceva obişnuit pentru aceia care se află în biserică să petreacă ziua urmărind (slujbele) şi să se roage cu smerenie lui Dumnezeu, la Cel ce, cu mila Sa, poate trimite Lumina. Întreaga biserică este atunci ticsită de o mulţime nenumărată care aşteaptă dumnezeiasca lucrare de binecuvântare”. Şi continuă: „Atunci, după ce a trecut ceasul al nouălea al zilei, patriarhul (Latinilor), cântând de trei ori Κύριε Ελέησον (Doamne miluieşte) cu umilinţă, a luat cheile Sfântului Mormânt şi, descuind uşa, a intrat înăuntru. După ce a văzut că Lumina pe care o aştepta nu se arată, a căzut în genunchi cu lacrimi înaintea Mormântului şi Îl ruga pe Atotputernicul Dumnezeu să asculte rugăciunile lumii şi să le trimită Sfânta Lumină ca şi în dăţile trecute. Noi, de partea noastră, propuneam să se cânte Doamne miluieşte şi repetam rugăciunile noastre către Cel Preaînalt, nădăjduind că patriarhul, atunci când va ieşi din Mormânt, ne va oferi Lumina lui Dumnezeu pe care o va găsi acolo. Dar atunci când – deşi călduroasele lui rugăciuni şi implorări s-au prelungit – a ieşit, în cele din urmă, cu faţa mâhnită din Mormânt, fără să fi primit binecuvântarea pe care o ceruse, un sentiment chinuitor de deznădejde i-a cuprins pe toţi care erau de faţă. Fulcherius şi unul dintre preoţii militari au urcat la Golgota ca să vadă dacă Lumina nu se arătase acolo, dar fără nici un rezultat”… După plecarea latinilor de la Biserica Învierii, aşa cum menţionează Codicele L, grecii şi sirienii au rămas în biserică şi, având deplină libertate, au săvârşit ceremonia rânduită. Şi atunci, o, minune!, Sfânta Lumină a apărut în una din candelele din interiorul Mormântului. Însă nu şi-au putut aprinde lumânările, deoarece Mormântul era încuiat şi cheile le ţinea Daimbert. Apariţia Sfintei Lumini la rugăciunea grecilor şi sirienilor a fost luată drept o dumnezeiască bunăvoinţă faţă de Biserica Ortodoxă a Răsăritului şi o dezaprobare a noului regim pe care l-au impus Cruciaţii… „Deşi (latinii) nu erau prezenţi şi numai clericii greci şi sirieni erau în Sfântul Mormânt, Lumina a venit. Avem o dovadă dintr-un manuscris local care ne spune că Dumnezeu era supărat pentru că preoţii greci fuseseră lipsiţi de drepturile lor la Sfântul Mormânt şi că în mănăstiri fuseseră băgate femei. Drept consecinţă a negocierilor cu regele, grecii au fost repuşi în drepturile lor în biserică, femeile au fost izgonite din mănăstirile acelora, iar Dumnezeu, fiind îmblânzit, a trimis Sfânta Lumină. Restabilirea grecilor a fost o caracteristică a politicii lui Balduin”.

Un fapt care dovedeste ca jidanii care au inventat ,,religia’’ musulmana pentru ca crestinismul sa nu cuprinda si aceste popoare, i-au condus si ii conduc pe musulmani chiar si astazi, este si ceea ce s-a intamplat in anul 1579. Motivul oficial ar fi o cerere a armenilor, dar stim cu totii ca MINCIUNA jidanilor este pretutindeni.
,, În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cu cronicile bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis patriarhului şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini din pricina armenilor, care dăduseră bani pentru a fi lăsaţi ei să slujească acolo. Mulţimea credincioşilor a aşteptat în curtea bisericii toată ziua, chiar şi după apusul soarelui. Patriarhul grec, Sofronie al IV-lea, era în primul an al patriarhatului său. Era pentru prima dată când şi-a asumat să săvârşească cea mai însemnată slujbă a anului, însă turcii l-au lipsit de acest drept legal. Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o coloană. Şi, deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei. Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor. În câteva minute, sfânta flacără s-a întins la toţi cei ce se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat. Uimiţi, paznicii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul, împreună cu mulţimea ortodocşilor, s-a îndreptat sărbătoreşte spre Sfântul Mormânt. Coloana s-a despicat de la bază în sus şi forma crăpăturii seamănă cu o flacără care se suie în sus. Evenimentele acelei zile sunt scrise în toate aşa-numitele Proschinitare ale Ierusalimului,care sunt nişte îndrumătoare pentru închinătorii Sfintelor Locuri. Cel mai vechi dintre aceste Proschinitare, în care se menţionează despicarea coloanei, este cuprins într-un preţios manuscris aflat în Biblioteca din München. Este vorba despre de codicele Monacensis Graec. 346…’’

In lumina aceste dovezi de necontestat, este bine sa constientizam ca secta catolica insasi este anticrestina si pornita impotriva Bisericii Mantuitorului Iisus Cristos. Prin urmare, domnule Ioan, dumneavoastra aveti dreptate cu prigoana impotriva crestinilor, dar ati gresit adrisantul.
Satanistii catoci sa faca ce vor cu casele lor de rugaciune, pentru ca asa le sta bine unor falsi crestini, iar noi ortodocsii, singurii cu adevarat crestini, sa ne aparam valorile si bisericile noastre.
Despre faptul ca in Satania Ucraina jidanilor Paduchiosului Drogat Zelensky, Biserica Ortodoxa a fost obligata sa treaca de la adevaratul calendar Iulian la calendarul satanist gregorian, ce spuneti ?
Aceasta masura merita atentie si reprezinta un atac direct asupra Bisericii Mantuitorului, ca si daramarea buisericilor cu escavatorul inainte de Paste, in aceeasi Ucraina.
Atunci Dumnezeu nu a mai suportat si pe jidanul paduchios care a batut un preot si i-a aruncat crucea din mana, l-a doborat la pamant fara sa se atinga cineva de el, si direct la Satana Yehova a ajuns SPURCAIUNEA.
Dumnezeu nu doarme si ingaduie aceste mizerii pentru ca intreaga crestinatate sa se trezeasca si sa se intoarca la adevarata credinta si in Biserica fiului Sau Iisus.
Adevaratul pericol pentru ortodoxie nu sunt jidanii si satanistii, ci cei smintiti si departati de Isus, care sunt in numar mare intre noi. In cimitirul ortodox din Rasnov a aparut un monument funerar care reprezinta doi barbati goi: https://www.activenews.ro/thumb-637?/articole/186513.jpeg
Pe acesti dezaxati nu-i poate salva nimeni dar sunt altii mai putin dusi cu pluta pe calea Iadului, si daca reusim sa-i aducem inapoi, atunci vom fi cu adevarat crestini pentru ca inseamna ca ne iubim aproapele.