Textul de mai jos este un fragment din romanul lui Thomas Kennealy care a fost ecranizat de Spielberg – Lista lui Schinler. Cele relatate despre necazurile evreilor din Polonia nu s-au petrecut niciodată în România! Slavă Domnului și rușine evreilor care inventaeză pogromuri și holocauste în România! Javrele!

*

„Iar în decret se mai găsea o clauză liniştitoare, care făgăduia protecţie evreilor în faţa concetăţenilor lor polonezi. De la începutul anilor ’30, în Polonia se pornise o discriminare rasială atent orchestrată. Cînd se instalase recesiunea şi căzu­seră preţurile produselor agroalimentare, guvernul polonez aprobase legalizarea unei serii de grupări politice antisemite, de genul acelora care vedeau în evrei motivul tuturor neca­zurilor lor economice. Sanacja, Partidul pentru Purificare Morală al mareşalului Pilsudski, făcu, după moartea acestuia, o alianţă cu Lagărul Unităţii Naţionale, un grup agreşiv de dreapta, îndreptat împotriva evreilor. Primul ministru Sklad- kowski declara de la tribuna parlamentului din Varşovia: „Război economic împotriva evreilor? în regulă!”
Şi în loc să dea o reformă agrară ţăranilor, Sanacja îi încurajă să se repeadă asupra tarabelor evreieşti, în zilele de tîrg, văzînd în ele simbolul şi explicaţia deplină a sărăciei din zonele rurale poloneze. într-o mulţime de oraşe, începînd cu
Grodno în 1935, au avut loc pogromuri. Legislatorii polonezi se alăturară şi ei bătăliei, şi întreprinderile evreieşti simţiră acut lipsa de credite sub noile legislaţii. Breslele meseriaşilor îşi închiseră porţile artizanilor evrei, iar universităţile intro­duseră un procent—ple care, stăpînind bine domeniul limbilor clasice, îl numiră rtumerus clausus aut rtullus (număr închis sau zero) — pentru admiterea studenţilor evrei. Facultăţile cedară insistenţelor Unităţii Naţionale şi desemnară în sălile
de curs bănci anumite pentru evrei şi îi exilară către colţul
/
stîng al sălilor de lectură. Destul de obişnuite în universităţile poloneze, splendidele fiice ale evreimii orăşeneşti ieşeau din sălile de lectură ca să se ţfezească cu feţele brăzdate de o lovitură iute de lamă aplicată de un tînăr înalt şi serios din Lagărul Unităţii Naţionale.
în primele zile ale ocupaţiei germane, cuceritorii fuseseră uimiţi de entuziasmul cu care polonezii indicau locuinţele evreilor sau ţineau nemişcat un evreu purtător al tradiţionalilor perciuni, în timp ce un german îi tundea barba cu foarfecele sau cu baioneta, Iuînd şi cîte o bucăţică de piele în cursul operaţiei. în martie 1941, prin urmare, fagăduiala de a proteja locuitorii ghetoului de excesele naţionale ale polonezilor suna aproape credibil.
Şi, deşi nu se observau manifestări spontane de bucurie printre evrei în timp ce-şi împachetau lucrurile ca să se mute în Podgorze, existau semnele unei ciudate stări de uşurare, de parcă s-ar fi ajuns la o limită dincolo de care, cu puţin noroc, nu aveai să mai fii dezrădăcinat sau tiranizat. Atît de puternic era acest sentiment, încît oameni din satele din împrejurimile Cracoviei, din Wieliczka, din Niepolomice, din Lipnica Muro- wana şi Tyniec se grăbiră să vină în oraş spre a nu rămîne în afara zidurilor pe 20 martie, trezindu-se într-un peisaj lipsit de confort. Căci ghetoul era, prin natura sa, aproape prin defi­niţie, locuibil, chiar dacă pasibil de a fi supus unor atacuri periodice. Ghetoul reprezenta încremenirea, nu evoluţia.