Cadrilaterul, o Aromânie în miniatura ?
câteva observatii depre cartea lui Enache Tusa
Imaginar politic si identitati colective în Dobrogea
Nu stiu daca istoria ca disciplina a facut progrese notabile în ultimii douazeci de ani în România. Abolirea cenzurii comuniste si noul climat de dupa 1989 au favorizat în schimb explorarea unor aspecte din istoria tarii evitate sau chiar ocultate de istoricii români pana atunci. Rezultatele sunt uneori surprinzatoare si chiar spectaculoase daca ne gândim la succesul ipotezelor lui Neagu Djuvara privind cumanitatea fondatorilor dinastiei Tarii românesti1. In general însa rezultatele acestor incursiuni sunt mai putin spectaculoase, dar nu mai putin socante pentru publicul format în România, deci stimulante într-o perspectiva critica. Acesta e cazul intrarii Dobrogei în componenta României în 1878 si integrarii ei în decenile care au urmat, moment si proces istoric reconstituit recent în detaliu de Enache Tusa în teza sa de doctorat în stiinte politice publicata sub titlul Imaginar politic si identitati collective în Dobrogea.
Luând in consideratie informatile si analizele propuse de acest autor pornind de la numeroasele documente, marturii si studii specializate consultate, cititorul gaseste raspunsuri pe cât de precise pe atât de neasteptate la întrebari pe care multi cu greu le-ar fi formulat, convinsi fiind ca raspunsurile vin de la sine.
Cine a decis “realipirea” Dobrogei în 1878 ? Nu România, al carei “statut era la acea vreme de obiect si nu de subiect de drept international” ci Marile Puteri, adica Rusia, care tocmai semnase un acord cu Austro-Ungaria prin care recupera sudul Basarabiei, cedat în 1856 Moldovei, în timp ce doua teritorii otomane erau atribuite României (Dobrodja de nord) si Bulgariei (Dobrogea de sud). Dornici sa nu displaca Marilor Puteri, mai ales Angliei si Frantei care vedeau în tarile române o “zona de siguranta împotriva influentei rusesti în spatial European”, guvernul si clasa politica romaneasca au acceptat pâna la urma decizia congresului de la Berlin2. Principalul obstacol în vederea controlului noilor posesiuni a fost numarul restrâns al locuitorilor români, ceea ce explica reticentele conducatorilor români, nemultumiti pe de alta parte de cedarea sudului Basarabiei. Ion Ionescu de la Brad consemna în 1850 existenta a 3.650 familii de Români pe de o parte si, p de alta parte, 4.800 de familii de turci, 2.222 de tatari, 2.214 bulgari, 1.092 cazaci, 747 lipoveni, 300 de greci, 212 egiptieni, 126 armeni, 119 evrei si 59 de germani3. Românii reprezentau ceva mai putin de o patrime din ansamblu.
De ce aceasta provincie otomana trebuia sa devina una romaneasca si nu una turceasca, sau tatareasca, sau turco-tatara sau chiar bulgareasca ? Argumentele românesti expuse de E. Tusa nu sunt convingatoare în termeni de legitimitate. Primul, de ordin “civilizational”, figureaza chiar în primul paragraf al introducerii :
“Stapânirea turceasca a distrus în 450 ani civilizatia veche, greco-romana, si a transformat Dobrogea dintr-o piatra pretioasa a lumii antice, într-un pilon de rezistenta si ofensiva al imperiului Otoman. Acest element vine sa împlineasca un proces istoric fara de care prezenta românilor în aceasta parte de tara, Dobrogea, nu s-ar putea explica.”4
Celelalte motive invocate privesc prezenta propriu-zisa a românilor si nu ne pot lasa decât dubitativ având în vedere caracterului aleatoriu si ipotetic al principalelor argumente avansate. O parte dintre supusii români ai sultanului în ajunul schimbarii frontierelor ar fi fost la origine “pamânteni”5, adica prezenti în regiune înainte de “asezarea” turcilor la sfârsitul secolului al XVI-lea, de “navalirile” tatarilor în secolul XVII-lea si, în urma razboiului din Crimea, de colonizarea lor6, sau de “venirea” bulgarilor mai ales dupa razboiul ruso-turc din 18287.
In tot cazul, prezenta multiseculara si neîntrerupta a acestor “pamânteni” români nu poate justifica violentele perpetuate de statul roman pentru transformarea fostei provincii otomane, aceasta “Europa si Asie în miniatura” într-o “Dacie în miniatura”, populata majoritar de români originari din toate colturile tarii8. E. Tusa nu face proces statului roman penru nedreptatile comise, în schimb descrie situatia victimelor colonizarii românesti cu o empatie si o preciziune exemplara. Meritul cartii consta tocmai în analiza mecanismelor juridice, religioase, administrative, scolare, politice, care au permis “românizarea” Dobrogei si efectelor lor dezastroase pentru cei vizati fara a fi neaparat benefice pentru ceilalti. Refuzând sa dea drepturi politice complete locuitorilor acestei regiuni timp de trei decenii (1878-1909), sistemul politic românesc nu a facut decât sa mareasca neîncrederea “alogenilor” si sa accentueze coruptia în aceste tinuturi în care contrastul între traditile si obiceiurile locale ale diferitelor comunitati etnice si religioase, pe de o parte si, pe de alta parte, sistemul de valori de tip occidental (francez) introdus de pe timpul lui Cuza era si mai flagrant decât în restul României.
Eficacitatea masurilor luate a fost de altfel relativa. Procentajul turcilor si tatarilor, expropriati, spoliati deseori de proprietatile lor si marginalizati în ciuda loialitatii lor proverbiale, a scazut vertiginos. Cu bulgarii, mai organizati si sustinuti de statul bulgar limitrof, a mers însa mai greu : multi dintre ei vor parasi România doar în 1940 cu ocazia schimbului de populatie consecutiv cedarii Cadrilaterului9. Calificata de istoricul Constantin Iordachi drept “laborator pentru promovarea identitatii nationale românesti”10, Dobrogea nu va deveni acel “colt de tara curat româneasca” la care visa un personaj precum Constantin Pariano11, decât la aceasta data.
In cartea sa, E. Tusa se refera cu precadere la ultimele decenii de administratie otomana si, mai ales, la primele decenii de administratie romaneasca a provinciei, pâna în ajunul primului razboi balcanic, mai précis pâna la 1909 când Dobrogea poate fi considerata ca find integrata, locuitorii ei bucurându-se de aceleasi drepturi politice ca si ceilalti cetateni ai tarii12, iar procesul de românizare (sau aculturatie, acesti doi termeni fiind folositi ca sinonime de E. Tusa) poate fi considerat ca ireversibil, etnicii români devenind majoritate absoluta (52.5 %).
“Modelul interetnic dobrogean… o mostenire otomana”
Pentru a avea o idee mai clara asupra mozaicului etno-confesional care predomina în Dobrogea e sufficient sa reamaintim ca existau « foarte putine zone în care satele erau locuite de doar doua etnii spre deosebire de localitatile în care existau sase sau opt etnii » sau ca nu existau sate în care nemtii de confesiune catolica si cei de confesiune protestanta sa traiasca în comun13.
Indispensabila, « deotomanizarea » a avut si consecinte negative, institutile otomane fiind mai bine pregatite sa administreze o asemenea diversitate decât noul model politic importat recent si aplicat deseori arbitrar în favoarea exclusiva a natiunii majoritare. « Vorbind astazi, de un model interetnic dobrogean, însa acest model a fost o mostenire otomana », precizeaza E. Tusa. Intr-un sens, nostalgia pentru acel « dulce loc de pribegie »14 cum era numita Dobrogea de pe vremuri în foclorul local este usor de înteles.
Sub Carol I au existat totusi, scrie E. Tusa, tentative de aplicare ale unui model « intercultural », citând ca exemple mai ales gestruile în favoarea musulmanilor : sprijinul acordat Seminarului de la Medjedia, o institutie prestigioasa pentru islamul turco-tatar (fondata în 1610 la Babadag, închisa în 1967 arbitrar sub Ceausescu, redeschisa în 1990), si constructia moscheiei de la Constanta, într-un stil arabo-egiptean, folosind procedee tehnice moderne15, ca gest de multumire pentru acordarea în 1905 a statutului de milet aromânilor în Imperiul otoman.
Integrând o provincie otomana de-a lungul secolelor, geografic diferita de restul tarii mai ales datorita climei si proximitatii marii, România, care contrariu Bulgariei sau Serbiei, nu a fost niciodata administrata direct de teocratia turceasca, a integrat si o dimensiune turco-orientala pe care a valorizat-o în diverse ocazii. Spre exemplu, un pavilion reprezentând o moschee figura la Expozitia generala nationala de la Bucuresti din 1906 celebrând 25 de ani de la proclamarea regatului si 1800 de ani de la cucerirea Daciei de catre Traian, în timp ce palatul (« cuibul singuratic », « tenha juvah » în turceste) reginei Maria de la Balcic construit între 1925 si 1936 era dotat cu un minaret în ghiz de foisor si cu o « gradina a lui Alah ».
In ciuda garantiilor asigurate locuitorilor noii provincii de principele Carol în proclamatia sa emisa în limbile româna, bulgara, turca si tatara pe 17 noiembrie 1878, “ intentile de organizare ale Dobrogei au fost caracterizate printr-o dialectica aparte de includere si excludere simbolica si administrativa », scrieE. Tusa, concluzia sa fiind ca « în confruntarea dintre nationalism si liberalism în organizarea Dobrogei, viziunea nationalista a prevalat »16.
Cadrilaterul, o Aromânie în miniatura ?
Regiunea studiata în carte este Dobrogea de nord, alipita României în 1878. Dobrogea de sud, anexata dupa al doilea razboi balcanic, în 1913, si retrocedata Bulgariei în 1940, este evocata în ultimul capitol, intitulat Studiu de caz, aromânii din Dobrogea de sud parte a unui experiment politic esuat.
Când istoria se repeta, ceea ce la început a fost o tragedie devine mai apoi o farsa : nimic nu ilustreaza mai bine acest adagiu decât motivele (de ordin “politico-strategic”) invocate pentru a justifica anexarea acestui teritoriu, si politica de românizare aplicata într-o provincie în care românii constituiau mai putin de 3 %17.
“Problema era ca în Dobrogea de sud, dupa 1878, Bulgaria prin colonizari si expulzari schimbase raportul demografic, eliminând elementul etnic musulman, turco-tatar, sporind elementul etnic bulgaresc”, scrie E. Tusa. Aceasta asertiune ar fi meritat precizarea urmatoare : “Problema României era…” Probabil ca daca în 1878 României i-ar fi fost cedat si sudul Dobrogei otomane, ea ar fi reusit performante similare celor bulgaresti. România a venit prea târziu ca sa schimbe lucrurile, statul natiune o facuse deja, în profitul bulgarilor.
In ciuda rezistentelor întâlnite, previzibile de alfel, atât din partea populatiei cât si din partea statului vecin, tentativele de românizare au fost de acelasi tip ca în Dobrogea de nord, cu o exceptie totusi, colonizarea noilor judete romanesti cu aromâni si valahi megleniti veniti din sudul Bulgariei, Grecia de nord, sudul Regatului sârbilor, croatilor si slovenilor si sudul Albaniei. Tocmai aceasta exceptie e abordata în detaliu de E. Tusa în capitolul final al cartii sale.
Aproximativ 35.000 aromâni si valahi megleniti au fost împroprietariti in Cadrilater între 1925 si 1933, ei devenind cu aceasi ocazie cetateni români, Constitutia din 1923 nepermitând colonizarea cetatenilor straini. “Pentru statul roman, acest spatiu constituia noua tara pentru aromânii din Peninsula Balcanica”, scrie E. Tusa, citând cartea lui Adrian Radulescu si Ioan Bitolianu Istoria Dobrogei18. Aceasta afirmatie merita câteva precizari.
1. Idea de a face din Cadrilater o noua tara pentru aromâni nu a fost prezentata ca atare official niciodata; ea a putut constitui un argument printre multe altele pentru a justifica a posteriori dezangajarea statului roman fata de aromânii din Balcani si mai ales pentru a da un nou impuls colonizarii si securizarii unui teritoriu în care românii erau ultraminoritari. Drepturile aromânilor din statele balcanice în noile lor frontiere nu erau recunoscute de tratatul de pace semnat la Bucuresti în 1913 ci numai printr-un schimb de scrisori efectuat cu aceasta ocazie unde aromânii eurau mentionati ca “cutovlahi’ – deci nu ca aromâni sau ca « români din sud ». Problema “macedoromâna” n-a avut o incidenta particulara în organizarea Conferintei de pace de la Bucuresti de guvernul roman preocupat de recunoasterea internationala la care aspira si de câstigul territorial pe care îl revendica.
2. Numai o mica parte dintre aromâni, mai putin de o zecime din ansamblul balcanic, au venit în Cadrilater cu aceasta ocazie.
3. Int-un fel, chiar daca proiectul initial nu era aceasta, aromânii au reusit întradevar sa înjghebe în Cadrilater o mica tara a lor : daca Dobrogea de nord aparea ca o “Dacie în miniatura” în urma colonizarii cu locuitori veniti din diferite regiuni ale României, atunci si Cadrilaterul era o mica Aromânie care regrupa fârseroti, gramosteni, pindeni, crescatori de vite, artizani, comercianti, etc. Asistam cu aceasta ocazie la aparitia unei koine, indispensabile ca sa fie depasite particularitatile dialectale, la contacte tot mai strânse între comunitati care înainte se ignorau, etc. Comportamentul lor “independent” în relatie cu vecinii bulgari sau turci, dar si români, cu autoritatile administrative, scolare si chiar militare sugereaza acest fenomen. Aceasta noua dinamica în configuratia foarte particulara a lumii aromâne, produsa obiectiv de colonizarea în Cadrilater, va fi brusc blocata de Tratatul de la Craiova din 1940, însa va reveni progresiv si se va perpetua sub alte forme în România în deceniile care au urmat, fara însa sa se ajunga pâna în zilele noastre la un rezultat concludent, în parte din cauza absentei unui statut clar si unui sprijin institutional consecvent pe plan scolar, editorial si de media.
In ceea ce priveste felul în care aromânii se percepeau ei însisi în perioada colonizarii, felul în care erau perceputi de ceilalti si felul în care îi percepeau ei pe ceilalti E. Tusa aduce o serie de probe edificatoare.
Ei refuzau amestecul cu românii pe care îi considerau a fi “neseriosi, mincinosi si prea petrecareti”, nota autorul unui raport ministerial19. De notat ca independent de conflictele de interese pe care le aveau cu bulgarii si turcii, în casele carora erau deseori repartizati20, relatile erau în general bune, aromânii vorbind deseori bulgara si câteodata turca, ceea ce nu era cazul colonistilor români si al autoritatilor.
Cei 30 de semnatari ai unui memoriu publicat la Silistra atrageau atentia asupra faptului ca : “românii-macedoneni nascuti si crescuti pe meleagurile sudice ale Balcanilor, având obiceiurile balcanice, necunoscând limba româneasca si cu un caracter cu totul deosebit decât al românilor din Regat, nu pot fi în masura sa dezvolte aici o cultura si o activitate care sa corespunda intereselor nationale românesti”. In acest protest, ei cereau sa li se permita si altor români din regat sa se stabileasca în Cadrilater, pentru ca macedo-românii sa nu « poata mai bine pondera »21.
“Daca românii din Vechiul regat au fost speriati de incursiunile comitagiilor si au sfârsit prin a pleca din Cadrilater, aromânii în schimb au ramas, s-au organizat si au luptat”, reaminteste E. Tusa citând pe Catalin Negoita22. Nu lipsau totusi reticente, inclusiv în ierarhia militara, în legatura cu rolul colonistilor aromâni. “Majoritatea (lor) sunt stapâniti de ideea ca ei sunt adusi aici penru ca prin specialitatea lor proprie sa goleasca Cadrilaterul de turci si bulgari!”, consemneaza generalul Ioan Vladescu, care tine sa precizeze : “Am respins totdeauna propunerile lor nici nu le-am încredintat portul armelor, de care considerau un sacrilegiu de a se desparti.”23 Inutil de precizat ca multi colegi ai generalului faceau des apel la aromâni în conflictele cu comitagii…
In fine, E. Tusa citeaza in extenso un text publicat de Nicolae Iorga în 1929, deci patru ani dupa începutul colonizarii Cadrilaterului.
“In Dobrogea cea noua, datoria mea de partid national ar fi sa sprijin pe macedonieni care reprezinta o parte asa de interesanta a poporului românesc ; oameni care au dat în civilisatia nationala proportional infinit de mult, oameni care sunt desigur dupa cum stiti, cu mult mai destoinici decât noi ; nu exista unul din ei care pus în orice situatie sa nu fie în stare a se descurca, sunt mari creatori de cultura din toata Peninsula Balcanica, si pe oamenii acestia i-am smuls de la casele lor, I-am transportat pe pamânt românesc, din neagricultori i-am facut agricultori, din oameni de oras i-am facut oameni de sate, ne-am batut joc putin de sperantele lor.”24
Multi « colonizati » aromâni, si mai ales copii lor, nepotii si nepotii copiilor lor au avut posibilitatea sa împartaseasca în diferite circumstante critica « solutiei » prin colonizare propusa de Iroga si conditile în care colonizarea a avut loc. Omagiul adus de faimosul istoric nu putea decât sa-i onoreze, nu însa sa-i si consoleze.
In jur de 25.000 de familii dintre care 18.000 de familii aromâne erau evacuate din Cadrilater în august septembrie 1940 în judetele Constanta si Tulcea. Unele se vor instala în casele lasate de bulgari sau nemti, evacuati la rândul lor, altii se vor refugia în Moldova sau în Banat si de acolo vor ajunge în Baragan… Ce a urmat, e bine cunoscut.
*
Faptele relatate mai sus apartin unui trecut mai repede îndepartat, în tot cazul de mult îngropat, si daca e bine ca acest trecut sa nu fie nici uitat nici rastalmacit, aceasta nu înseamna ca el trebuie sa comande prezentul si sa ipotecheze viitorul. In plus, nu e rau sa relativizam, ce s-a întâmplat în România nu are nimic exceptional. Umilintele si frustrarile pe care le-au putut suferi tatarii sau turcii în Dobrogea româneasca sunt de acelasi gen cu cele care au avut loc în Dobrogea bulgareasca în aceeasi perioada si, mai ales, nu pot fi comparate cu nenorocirile care sau abatut asupra tatarilor din Crimea deportati în masa de Stalin dupa ultimul razboi sau cu traumatismul suferit de turcii din Bulgaria comunista care au fugit cu zecile de mii cuprinsi de panica din cauza deciziei intempestive a lui Jivkov de a-i « rebulgariza » cu forta.
Din anumite puncte de vedere, situatia minoritarilor din Dobrogea din zilele noastre chiar daca pondrea lor e din ce în ce mai putin semnificativa, nu e nicidecum mai îngrijoratoare decât aceea a majoritarilor si concertul lamentarilor pe tema persecutilor suferite în trecut din cauza majoritarilor sau a minoritarilor la care asistam în ultimii ani e mai degraba ridicol având în vedere beneficile derizorii pe care le pot procura.
Cazul studiat de E. Tusa în ultimul capitol al cartii sale mi se pare interesant din alt motiv. De voie de nevoie, siliti sau incitati, multi turci sau tatari au plecat, ca sa nu mai vorbim de bulgari care aproape ca au disparut din Dobrogea. Cei care au ramas stiu ce sunt si sunt recunoscuti ca atare ; nimic nu-i obliga si nici nu-i împidica sa o spuna sus si tare. Acelasi lucru e valabil pentru cele cel putin zece minoritati nationale recunoscute de Constituia româna prezente în Dobrogea. Situatia pare însa mai complicata pentru urmasii aromânilor veniti din zone îndepartate de frontierele meridionale în noile posesiuni ale României în anii 1920 deplasati si împrastiati zece-cinsprezece ani dupa sosirea lor. Sunt ei români de totdeauna pierduti printre straini pâna la o data recenta când au reintegrat tara-mama ? Români în virtutea operei de colonizare la care au participat ? Românizati cu timpul în contact cu noii lor compatrioti ? Sunt ei (înca) aromâni ? Aromâni pur si simplu, sau aromâni si români, aromâni si (chiar) greci sau albanezi când predecesorii lor veneau din aceste tari ? Istoria recenta a Dobrogei de nord si de sud, veche si noua, reconstituita de E. Tusa deschide anumite piste. Ea nu are, bineînteles, cum sa raspunda la întrebarea formulata mai sus dar îti permite sa întelegi de ce o asemenea întrebare nu e deplasata.
Motivele penru care aromânii au venit în Cadrilater sunt complexe, si simplificând am putea spune ca ele au fost si de ordin national, sub o forma sau alta, dar nu numai de ordin national25. Tot simplificând, la extrema, si recurgând la explicatii rationale, se poate spune ca mentinerea ca element etno-lingvistic aparte a aromânilor în perioada decisiva pentru afirmarea natiunilor în Balcani a fost posibila gratie sprijinul adus de statul român la cererea si cu aprobarea aromânilor ostili integrarii în celelalte natiuni în curs de afirmare.
Decât sa pierdem timpul cu discutii asupara gradului sau formei în care acestia din urma se simteau mai repede aromâni sau români, în dinamica înflacarata de atunci totul era posibil, ne vom multumi cu constatarea urmatoare : nici un alt stat din Balcani (inclusiv Grecia care pleda pentru asimilarea neconditionata) si niciuna din Marile Puteri nu s-a aratat interesat de chestiunea aromâneasca.
Pe larg abordata si tratata, mai ales de intelectuali prestigiosi de origina aromâna, în România interbelica, unica tara în care o asemenea tema putea fi discutata si gasea un public interesat, chestiunea aromâneasca a încetat sa aiba o miza în sud-estul european dupa pacea de la Bucuresti din 1913. Ea va reveni dupa 1989 în toate tarile unde traiesc aromâni inclusiv in diaspora. In mai multe privinte, dezbaterile sunt radical diferite în România fata de celelalte tari balcanice. Pe de o parte aceasta tara a jucat un rol istoric major în istoria moderna a aromânilor, a caror limba apartine aceleasi romanitati orientale ca si româna, pe de alta parte un numar semnificativ de aromâni din România de azi provine din grupurile care au participat la colonizarea Cadrilaterul. Evacuat în pripa în 1940, Cadrilaterul a constituit un subiect tabu în perioada comunista, inclusiv printre aromânii transferati în nordul Dobrogei si alte regiuni din România. Ori aceasta experienta, entuziasmanta pentru unii, mai ales la început, traumatizanta pentru altii, a jucat un rol determinant pentru ei si va marca demersurile lor ulterioare. Dupa 1989, lumea a început sa vorbeasca, parerile variaza de la generatie la generatie, de la comuinitate la comunitate, de la persoana la persoana… Nu cred ca mai trebuie precizat faptul ca daca se doreste sa se ajunga la un rezultat coerent, dezbaterea trebuie sa aiba loc în cunostinta de cauza, tinând cont de contextul regional si istoric la care ne referim. Cartea lui E. Tusa este deci mai mult decât binevenita.
nicolas trifon
ianuarie 2013
1 Pe cât de spectaculoase pe atât de ridicole, elucubratile neoprotocroniste sunt un caz aparte fiindca se înscriu într-un proces initiat pe vremea national-comunismului.
2 Enache Tusa, Imaginar politic si identitati collective în Dobrogea, Bucuresti, 2011, p. 159, 485. « România a fost silita sa accepte Dobrogea, o provincie înapoiata economic si straina din punct de vedere etnic în schimbul retrocedarii celor trei judete… », Id., p.190.
3 Id., pp. 123-124. Comandata de administratia otomana, ancheta fostului pasoptist în exil a aparut înJournal de Constantinople cu titlul “Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja »
4Id., p. 5-6.
5 Este vorba de grupul « dicienilor », zisi si « români vechi », sau « turcomocani ». Celelate doua grupuri de români care s-au instalat ulterior sunt « cojanii » (care proveneau din judetele vecine ale Moldovei si Tarii românesti si pe care le-au parasit din cauza abuzurilor boierilor, Id. p. 154) si « mocanii » care initial veneau din Ardeal cu oile la iernat, iarna durând numai 5-6 saptamâni în aceasta regiune unde multi dintre ei se stabileau dupa un timp (p. 85-89).
6 Id., p. 238.
7 « Sursele actuale nu pot demonstra stiintific continuitatea bulgarilor în Dobrogea din secolul VII si pâna în secolul al XIX-lea », considera mai multi istorici români citati de E. Tusa (Id., p. 97). Putem însa fi siguri ca pentru colegii lor bulgari nici continuitatea românilor în aceasa regiune care a facut parte din primul si al doilea tarat bulgar nu poate fi demonstrata stiintific.
8 Cele doua formule apartin lui Nicolae Iorga si Constantin Bratescu.
9 65.000 de bulgari au trecut din Dobrogea de nord in cea de sud, în timp ce 110.000 de persoane, dintre care multi aromâni colonizati, au facut drumul invers (Id. p. 467).
10 Id., p. 242.
11 Id., p. 172. Venit în Dobrogea dupa 1878, Constantin Pariano s-a imbogatit cumparând terenuri si constituind o mosie moderna prospera. Prefect al Constantei în mai multe rânduri, el semna de asemena cronici în presa locala în care se pronunta, printre altele pentru colonizarea Dobrogei cu « români rataciti (..) si pierduti pentru patria româna » din Bulgaria (Vidin) si Serbia (Timoc) (p. 263-264). Multi oameni politici români au facut averi gratie Legii de organizare a Dobrogei (1880) si Legii agrare (1882) menite sa înlesneasca « românizarea » provinciei, începând cu principalul artizan al colonizarii Dobrogei, Mihail Kogalniceanu (p. 222).
12 Id., p. 188, 259.
13 Id., p. 254.
14 Id., p. 355.
15 Id., p. 356.
16 Id., p. 213 si 211.
17 Id., p. 453. Mocanii reprezentau majoritatea etnicilor români din Cadrilater, în ajunul anexarii, de unde si termenul de « mocan » folosit de aromânii din Cadrilater si urmasii lor pentru români. Aromânii veniti în România fara sa treaca prin cadrilater nu folosesc acest termen care la origine nu era nicidecum pejorativ, profesiunea mocanilor fiind aceeasi ca aceea a multor aromâni.
18 Constanta, 1998, p. 432, citat de E. Tusa, op. cit., p. 428.
19 Id., p. 464.
20 Id., p. 455.
21 Id., p. 457.
22 Intre stânga si dreapta, comunism, iredentism si legionarism în Cadrilater, Craiova, 2009, p. 15-16., citat de E. Tusa, op.cit., p. 463.
23 Id., pp. 463-464.
24 Id., p. 465.
25 Exemplul ales de E. Tusa ilustreaza sugestiv aceasta complexitate. E vorba de marturia scriitoarei Maria Bedivan despre discutile între tatal ei, capul familiei, care a decis sa paraseasca Grecia penru Cadrilater si socrul lui, ramas în Gecia (Id. p. 465, Pe urmele unui colonist aromân e titlul cartii publicate de M. Beidivan la Bucuresti, în 2003). Se poate oare spune ca mama scriitoarei (si câte alte persoane au fost în aceeasi situatie !) a decis, si înca din motive nationale, sa vina în România si sa rupa astfel legaturile cu propria ei familie. Exemplele si situatile exceptionale pot fi multiplicate la infinit, e suficient pentru aceasta ca descendentii famililor de colonizati sa interogheze memoria proprilor lor familii.
–>
–
Publicat de către Dan Culcer. Scriitor român. Écrivain roumain vivant en France depuis 1987. la Arhiva Românilor , 1/25/2013 07:41:00 PM
Eu as pune o intrebare.
Ce etnie are dl Hess?
Pentru un makedon-arman
Un lucru care ar arata ca limba romana si aromana ar avea aceeasi origine este gramatica.
Nu intru in polemica ca sunt sau nu aceeasi limba sau doua dialecte departate din cauza migratiei popoarelor migratoare care au despartit aceeasi populatie.
1. In imba engleză articolul hotărât este the plasat înaintea cuvântului determinat: the boy (băiatul).
2. In limba greaca veche cât și în cea modernă articolul hotărât se folosește : ὁ Ἰησοῦς (ho Iēsoûs – „Iisusul”). Si articolul se plasează (opțional) atât înaintea adjectivului cât și înaintea substantivului: ὁ πατὴρ ὁ ἀγαθός (ho patēr ho agathós – „tatăl bunul”).
3. In limba franceza se pune inainte si are la singular forma le pentru substantive masculine, la pentru cele feminine și les pentru ambele genuri la plural.
4. Singuri bulgarii au articolul hotarat la sfarsitul cuvantului : exemplu devine durvo –durvoto dar este “to”
5. Articolul hotărât, lipsește în limbile rusă, latină, japoneză, tamil, etc.
6. In limba romana se distinge de cel din celelalte limbi romanice prin faptul că se atașează la sfârșitul cuvintelor .exemplu : lup, lupul , om , omul, bun, bunul.
7. In aromana articolul hotărât este pus la sfârșitul cuvântului, ca în celelalte limbi romanice de est: luplu , omlu , bunlu , romaneste : lupul, omul, bunul ,si romana veche :lupulu, omulu ,bunulu.
In limba latina : lupus , homo, hominis, bonum. Articolul hotărât, lipsește în limba latină,.
Concluzia ca romana si aromana nu au luat de la latini articolul hotarat si il aveau de la localnici, asta arata ca romanii si aromanii erau acelasi popor latinizat mai tarziu.
Greci nu puteau fi deoarece grecii au articolul hotarat in fata cuvintelor.
Voi reveni si cu alte lamuriri daca e cazul.
Perfect!
Domnule Coja afirmatia dumneavoastra
„Argumentele dvs deduse din spusele lui Alexndru cel Mare sunt ridicole!”
Sant din cartea scrisa de Ioan Cardula ALEXANDRU ATSEL MARE IMPERATORLU ALI MACHIDUNIE,acesta carte a fost publicata in Romania.Citeaza si sursele istorice Informaţii referitoare la limba pelasgo-tracă găsim la autorii romani Plautus şi Quintilian, citaţi de Nicolae Densuşianu în „Dacia Preistorică”, precum şi la autorii greci Platon şi Socrate. După autorii romani, pelasgo-tracii vorbeau încă din antichitate o limbă latină vulgară (barbară). Această limbă avea un dialect, numit arameic sau aramic, care se vorbea în Macedonia, în insulele Mării Egee şi în Asia Mică. Dialectul era – şi este- similar cu limba aromână vorbită şi astăzi de către aromânii din Macedonia şi din diaspora.
Eu va intreb Ioan Cardula era un nebun?Branislav Stefanoski al Dabija este si el nebun?Dupa 40 de ani de cercetari,a scris si el cateva carti,nu numai legate de trecutul nostru,dar si de cel al dacilor,in luna octombrie 2013,dupa 2 ani de verificari editura URANUS a publicat in ROMANIA „HIPERBOREI SI ZAMOLXISMUL”.Eu m-am nascut in Romania am studiat,am lucrat,sant cetatean roman si respect legile Romaniei,dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu de acord cu acei specialisti care sustin ca noi santem romani si ca vorbim un dialect al limbi romane.Strabuni nostri in primul rand au fost mintiti cand au fost convinsi sa vina in Romania,cea mai mare parte dintre ei nu au avut de ales in acea perioada,pentru in Romania li se oferea cele mai blande conditi si marea majoritate erau si analfabeti,de atunci au trecut 100 ani.Urmasi lor au evoluat iar o parte dintre ei au inceput sa se implice si vor demontra in cele din urma ca nu santem romani.In afara acestui subiect doresc sa va pun o intrebare MIHAI VITEAZUL era roman?De ce in Istoria Romaniei,inaintea lui sant mircea cel batran si pe primul loc cel mai mare platitor de biruri pe care i-au avut PRINCIPATELE ROMANE este stefan cel mare.Multumesc!!
Ați studiat în România? Ce ați studiat? Sunt convins că n-ați studiat filologia sau istoria! Sunt mulți ar(o)mâni care au studiat istocria și filologia, în frunte cu dna Matilda Caragiu și Nicu Saramandu! De ce nu vă consultați cu dînșii înainte de a vă lansa în teorii ridicule!
Și de ce nu vă războiți cu grecii, care îi obligă pe frații dvs din Grceia să nu-și mai vobească limba sau dialectul, nu contează ce e, dar în niciun caz nu este limba greacă latinizată un pic, cum susțin armânii trădători din Grecia!
Povestea cu Alexandru cel Mare, dacă are un sâmbure de adevăr, acesta se pierde în noianul se invenții pentru care nu se poate aduce nicio dovadă!
Doveda că Alexandru nu vorbea acasă grecește este foarte importantă! Dar s-a produs această dovadă? Nu puteți invoca ca dovadă o carte scrisă în epoca modernă, un roman istoric, cât am înțeles. Trebuie verificate dovezile invocate.
Fiti linistit nu am studii superioare,nu are nici un rost in primul rand sa ma mint pe mine.Dumneavoastra ati citit si cartile scrise de sustinatori nostri care nu sant de aceeasi parere cu argumentele la toti specialisti farshiloti in frunte cu Ion Caramitru,Tanasoca si alti… si alta personaj tot farshelot Matilda Caragiu ..toate aceste produse educate si scolite in plin regim comunist,vin cu toti cu asa zise dovezi stiintifice ca santem romani si ca vorbim un dialect al limbe romane.Ati citit ISTORIA ARMANJLOR si ALEXANDRU ATSEL MARE IMERATORUL ALI MACHIDONIE de IOAN CARDULA?Daca le-ati citit poate nu este convingator pentru dumneavoastra la fel cum nu este convingator pentru mine decalogul matildei caragiu.Ati citit cartile scrise dupa 40 de ani de cercetari ale lui BRANISLAV STEFANOSKI AL DABIJA?Care sant foarte argumentate de la scrierile din antichitate,artefacte(nu sant specialist in domeniu,eu sant de partea lui pentru mine el este cel mai convingator…farsheloti nu sant inca convingatori)Va enumar cartile PELASGHYI,LIMBA,CARTE,NUMA,LIMBA TRACO-DACA FONDUL LIMBILOR EUROPENE(aceasta este in limba romana SI EDITATA IN ROMANIA)SCURTA ISTORIE DESCRIPTIVA DESPRE ORIGINEA MAKEDON-ARMANILOR(in limba romana SI ACEASTA CARTE EDITATA IN ROMANIA)OCHIUL AL OMERU.In concluzie,eu nu am nimic cu romani si cu ROMANIA,sant cetatean roman si respect legile romane,chiar daca lucrez in strainatate intr-o zi ma voi intoarce in Romania,nu incerc si nici nu doresc sa intru in polemica nu nimeni,nu sant specialist in nimic am citit,m-am informat si pentru moment gasca farshelotilor nu sant convingatori pentru mine si de aceea nu pot sa ii sustin.Va multumesc pentru atentia acordata!!
Aud prima oară de „gașca fârșeroților”! A intrat dihonia și în armâni. Am fost foarte apropiat de prof. Vasile Barba, cu care am discutt acest subiect. cei care i-au urmat linia au sărit rău peste cal…
TEza că aromânii sunt alt popor a fost promovată de doi lingviști comuniști, dar au făcut-o nu pentru căerau comuniști, ci pentru că așa au considerat dînșii! Nu aveți informații corecte!
Domnule Coja,despre Vasile Barba nu pot sa ma pronunt,am putine informatii despre dansul,pentru ca nu mi-a inspirat suficient incredere ca sa i acord atentie sa caut mai multe informatii despre el(o sa intreb pe mama mea daca nu ma insel pe linie materna mi se pare ca bunica a fost ruda cu el)Daca trecuta am scris ca nu doresc sa intru in polemica nu mineni,dar imi faceti impresia ca incercati sa ma convingeti ca noi santem romani prin argumente de la armani dubiosi.Totusi nu mi-ati raspuns daca ati citit vreuna din cartile enumerate de mine.Cartile lui BRANISLAV STEFANOSKI AL DABIJA,el a scris si HIPERBOREI SI ZAMOLXISMUL pentru ROMANIA,carte care a fost publicata de editura URANUS,dupa 2 ani de studiu si fostul GENERAL CHELARU a spus ca este foarte argumentata si a aprobat ca sa fie editata si publicata in ROMANIA.
N-am citit! Dar ești foarte dezinformat. Barba a fost promotorul ideii că aromânii sunt un popor deosebit de români!… Cât de curând a să-ți spun și de ce a făcut-o!
Domnule Coja,daca tot nu ati citit cartile scris de BRANISLAV STEFANOSKI AL DABIJA este armàn di REPUBLICA MACHEDONIA si poate ca nu ati auzit de el.Sant 3 video cu el pe youtube.com
Istoria ascunsă – un interviu cu Branislav Stefanoski-Al Dabija
Lansare carte Hyperboreii și Zamolxismul
Dezvăluiri din lumea traco-geto-dacilor
Domnul Coja,
La tema Barba sunt si eu curios. Pentru ca aveam toata increderea in preoteasa Popa, care era si dansa la Freiburg, fusese directoarea scolii dela Metsovo … si ii cunostea pe toti, Barba, Perifan, samd Nu am inteles relatiile detaliate, dar interpretarea parea sa fie o nerabdare de actiune – „nu se stie cat dureaza comunismul, si dorim sa putem actiona pentru aromani din exil in mod independent”. Din aceasta nerabdare pare ca s-a nascut o catastrofa manipulata dela Moscova! Ca Moscova o manipula inca inainte de 1990, asta am trait pe propria piele!
Domnule Preda va convinde sa nu,adevarul este ca Sina,Dumba si noi makedoni nu santem romani.Argumentele pe care le sustin Ion Caramitru,Tanasoca si ceilalti din gasca lor ca santem romani nu pre tin si ca limba noastra armàneasca este un dialect al limbi romane.Eu iti dau un exemplu foarte simplu,acum 2 luni am fost in concediu in Romania si am reusit sa cumpar 6 carti din care 4 sant scrie in limba armàneasca 2 de Ioan Cardula si 2 de Branislav Stefanoski al Dabija si pot sa iti spun ca desi sant armàn din cele in limba armaneasca nu inteleg mai mult de 50%.Atunci care sant argumentele,pe ce se bazeaza Caramitru si gasca lui ca limba noastra este dialect roman si ca noi santem romani?
Cer ca postarile domnului Hess sa fie inlaturate, ca spam
Doresc sa remarc numai trei lucruri in acest context in care rolul României in aceasta Dobroge intr-adevar foarte heterogena, dupa secole de vraiste turceasca.
1. Citeam de curând despre Cerchezii care au fost ademeniti si improprietariti de Turci in Bugeac si Dobrogea prin secolul 18 iar apoi dupa mai putin de 100 de ani erau iar izgoniti. Pare cumva sa fi intrat in „cultura locului” sub dominatia turca, o anumita fluctuatie interesata de populatii.
2. Se insista foarte mult asupra joasei populatii romanesti din Dobrogea – aceleasi cifre insa spun si un alt lucru: daca nu era sa ramana turceasca, cea mai logica menire era România.
3. Atât de rea pe cât se zice nu a fost România nici cu Turcii si nici cu Tatarii. Din câte stiu, alfabetul latin al limbii Turce a fost intocmit de un Turc din Dobrogea, de unde si sh si tz Românesti. Iar intre Tatarii deportati de Stalin am intâlnit un batrân doctor, de mare omenie, care vorbea perfect româneste – era activist in Drepturile Omului, de prin Kazahstan – si isi amintea de copilaria in Dobrogea ca de perioada cea mai protejata si civilizata din viata lui.
Asa, pentru mentinerea unui echilibru al informatiei!
Despre familia Gojdu si „Mostenirea Gojdu” ati mai auzit in mass-media.Mostenire evaluata la peste un miliard de dolari si instrainata de un prim ministru (evreu,MRU),unor firme straine,de parca ar fi fost mostenita de la bunica-sa! (Trebuie trecut pe lista marilor criminali ,dusmani ai Romaniei.)
Vom continua cu familia Sina,pentru a arata ca ramura aromana nu este asa cum detractorii Romaniei ar dori.
Familia Sina era o veche si cunoscuta familie aromaneasca,originara din Moscopole. In „Duminica Ortodoxiei” (prima Duminica din Postul Pastelui),in una din multele biserici ale cetatii,numele unui Sina era cantat in versuri de preamarire alaturi de ale altor trei donatori(Nicarusi,Cazangiu si Copeca),socotiti ca cei mai mari binefacatori ai patriei(dupa istoricul grec C.Skenderis).Un preot Gheorghe Sina a facut donatii de carti Bibliotecii Academiei din Moscopole.
Dupa indelungate peregrinari, salvandu-si o parte din averi,familia Simeon Sina se stabileste in imperiul habsburgic.Trebuie sa fi fost cu totul remarcabila viata si activitatea primului Sina stabilit in imperiu,daca in 1822 posesiunile familiei Sina fusesera ridicate la rangul de Baronie si familia primita in randul senatorilor magnati.
Cel de al doilea, Gheorghe Simeon Sina, „un urias in ale comertului,industriei si finantelor”,poseda 99 domenii cu peste 240000 de jugare (138600 ha) toate investite cu inventarele
„fructus instructus”,fiind si bancherul cel mai bogat al imperiului, si unul din primii latifundiar al Ungariei (A.N.Hiciu,op.cit.p.585).Banca Sina era in legatura cu Europa si Orientul. El si-a eternizat numele in istoria Ungariei prin contributia la efortul de construire si modernizare a Budapestei.In asociatie cu contele Szeczenyi a construit Podul cu lanturi peste Dunare,obiect de podoaba a capitalei Ungariei.(Numele lui Sina,alaturi de al regelui si al contelui,”este sapat cu litere de aur in granit”,pe unul din bratele podului).S-a casatorit cu Ecaterina ,din nobila familie aromaneasca Derra;a murit in anul 1856,lasand singurului fiu,Simeon Sina(botezat,dupa obiceiul stramosesc,cu numele bunicului)o ”
avere fantastica”pentru acele timpuri,in suma de 80 de milioane florini (v.”Fam. nobile in Ungaria”),iar dupa alte surse,90 de milioane de florini(v.”Grand Larousse,t.IV,749).
In 1858 aflam pe acest al treilea Sina membru in comitetul de directie al Academiei Ungare,la intemeierea carei,a subscris cu 80000 de florini si al carui portret,in marime naturala,se gaseste in sala cea mare.
Intre 1856 si 1876,a donat peste o jumatate de milion de florini in scopuri culturale si de binefacere(A.N.Hiciu,op.cit.,pag.584).In fruntea tutror institutiilor nationale fundamentale ale Ungariei,il gasim ca fondator sau,marinimos donator.Pe langa rolul major in intemeierea unor institutii si intreprinderi,comert si industrie textila,acest Sina a avut contributii deosebite in invatamant,educatie si viata sociala,creind: „Muzeul National,Conservatorul,Corpul Pompierilor,Spitalul de copii si alte spitaluri,leagane,orfelinate,Institutul Orbilor,Academia Comerciala,Teatrul National,Cazina Nationala,Basilica din cartierul Leopold,Casa artelor frumoase si,mai presus de toate,Palatul Academiei de stiinte ungare”(„Lexiconul Pallas” si”Revai Nagy Lexicona azmeretek enciclopediaze”,XVI,Kotet,Budapest,1924).
Acest al treilea Sina a avut patru fete,ramanand fara urmasi in linie barbateasca (fiul si o alta fata ii murisera).Aceste patru fete au fost:Anastasia,casatorita cu contele V.Wimpffen;Irena,casatorita cu printul Mavrocordat;Ileana,casatorita cu printul Gr.Ipsilanti si Ifigenia,casatorita cu marchizul francez Eugen de Castries.
A colaborat ” cu darnicie mai mult ca regeasca”la infiintarea Creditului Agrar Ungar si a Societatii de asigurare maghiara,la canalizarea fluviilor,la „ridicarea si indreptarea” agriculturii,la promovarea cailor ferate si navigatiei cu aburi,etc.
Profesorul Victor Papacostea,el insusi de origine aromana,in „Cateva note asupra familiei Sina(1788-1876),(„Revista macedoromana”,(11),nr.1/920 pag.78 si urm.),considera ca „acest Sina a intemeiat cu ajutorul ungurilor-statul maghiar insusi (…)Pentru marile sale binefaceri,Sina fu proclamat cetatean de onoare al Budapestei si a altor orase…”(in Transilvania,al orasului Arad).
Acest Sina a fost solicitat si de domnitorul Alexandru Ioan Cuza sa-si plaseze marile capitaluri in Principatele Unite(cf.Mss.Acad.Rom.,Arhiva Cuza Voda,dosar IV,fol.368).
Simeon Sina a murit la 16 august 1876,si a fost inmormantat in mausoleul familiei din Rappoltkirchen,in Austria.Cu aceasta ocazie,academicianul Laurentius Toth a rostit un panegiric in numele Academiei Ungare de Stiinta,care,dupa cum am aratat,era una dintre numeroasele fundatii ale lui Sina.
Concluzionand,putem spune ca FAMILIA SINA este unul din multele daruri ale aromanilor facute lumii.Iar lumea s-a aratat,pana astazi,ingrata cu acestia.
Generozitatea aromaneasca edifica Ungaria moderna !!!
Ce sa zic, sunt uimit. Pacat ca n-a venit in tarile romanesti. Poate alta ar fi fost soarta noastra. Probabil Dzeu a fost maghiar.
Nu putea veni in tarile romane,deoarece se intalnea iar cu puterea otomana persecutoare,de abia scapase cu viata din Moscopole.La fel si familia Gojdu.Asa a fost istoria,din pacate.
M-ai turtit. Nu mi-a dat prin capsorul meu aceasta explicatie logica. Sa ne traiesti.
Nici Simon Sina si nici Nicolas Dumba nu au venit in Romania pentru simplu fapt ca nu erau romani si nici nu se considerau romani,erau armàni.Stramosi lor plecasera di Moscopole(acum se afla pe teritoriul Albaniei)In perioada de gloria a Imperiului Austro-Ungar,aceste familii erau printre cele mai bogate din Europa,iar oameni cu bani mereu au avut mare influienta nu numai pe plan economic dar si politic.De ce nu sau implicat deloc sa ajute Romania?Raspunsul il gasesti la inceputul comentariului meu.
Makedon – Arman @ „Nici Simon Sina si nici Nicolas Dumba nu au venit in Romania pentru simplu fapt ca nu erau romani si nici nu se considerau romani,erau armàni.”
Aici, domnul Makedon faceti un amestec de necrezut. Sina, Dumba – erau mari comersanti, ei erau cu sute de ani inaintea noastra in idea capitalului – alegerea lor este perfect PERPENDICULARA pe faptul ca s-ar fi considerat romani sau nu. Averea lor prospera in centre mari comerciale – Romania nu le avea.
Mari miliardari americani trag azi spre Singapur si chiar HOng Kong – este oare asta dovada a faptului ca se considera mai putin Americani, sau a faptului ca nu au incredere in evolutia centrelor financiare Americane?
Ar fi simpatic ca nu mai amestecati aici lucrurile, ca este rusine.
Domnule Preda va convinde sa nu,adevarul este ca Sina,Dumba si noi makedoni nu santem romani.Argumentele pe care le sustin Ion Caramitru,Tanasoca si ceilalti din gasca lor ca santem romani nu pre tin si ca limba noastra armàneasca este un dialect al limbi romane.Eu iti dau un exemplu foarte simplu,acum 2 luni am fost in concediu in Romania si am reusit sa cumpar 6 carti din care 4 sant scrie in limba armàneasca 2 de Ioan Cardula si 2 de Branislav Stefanoski al Dabija si pot sa iti spun ca desi sant armàn din cele in limba armaneasca nu inteleg mai mult de 50%.Atunci care sant argumentele,pe ce se bazeaza Caramitru si gasca lui ca limba noastra este dialect roman si ca noi santem romani?
Se bazează pe Tache Papahagi și toți ceilalți mari aromâni, precum George Murnu, D.Bolintineanu, Carcoestea etc. Argumentele dvs deduse din spusele lui Alexndru cel Mare sunt ridicole!
Dl. Coja – multumesc ca mi-ati economisit efortul sa ii raspund acestui domn cu opinii incerte dar fixe. Trebuie totusi sa mentionez ca am crescut in cultura aromana si romana, veche de sute de ani, in care intelegerea unitatii de neam este in egala masura act de memorie cat si de cultura – da, pe Papahagi l-am vazut de cateva ori, si stiam ca scrie la Dictionar.
Pretentia unei ‘natii’ Aromanesti distincte, chiar neindreptatita in Romania (da da!) am intalnit-o prima data la un cominternist american. Apoi, in 1990, la o intalnire de drepturile omului la Petersburg – tot un cominternist occidental, cu accent maghiar. Nici unul insa nu avea nimic cu Aromanii, aveau vorbe … de principiu. Dl nostru Makedon este intr-o companie exquisita.
MDumitrescu,
Toate bune si frumoase, explicatii revelatoare, se pare bine documentate, dar lovisi cu batu-n balta : ce nevoie era sa subliniezi (evreu MRU). Zau asa. O remarca nepotrivita. Ca MRU era premier, ca averea Gojdu nu era a lui bunica-sa, nu ma deranja. POate MRU este mai mult ungur decat evreu, poate a primit ordin, poate au fost presiuni de la UE, poate guvernele romane care au lalait problema 22 de ani au si ele vina lor. Comentariul Dvs. „curge” asa frumos, toate se leaga, nu are sincope, nu nse repeta. pacat de acea remarca. A gresit probabil, a fost sfatuit gresit probabil. o fi facut acest lucru in compensatie cu altceva, cine stie. Mai devreme sau mai tarziu se va afla. Sau nu se va afla probabil ca sa asmuta poporul contra evreilor ca ne vand tara. Cum s-o vanda ? Dac-o vand ei cu ce mai raman ?
Stiati ca israelienii au facut,in mod discret,demersuri la rusi,pentru a nu ne returna tezaurul,caci… li se cuvine lor !!!???.Ca noi ne-am purtat rau cu ei. I-om fi injurat de mama,dar nu i-am trimis la Auschwitz,ca vecinii nostri unguri.Vorba lui Stalin:Recunostinta(gratitudinea) e o boala de caini!!
Nu ne deranjeaza evreii,ne deranjeaza SIONISMUL anumitor indivizi.Poporul roman e crestin de doua mii de ani.Intre noi si vecini este o diferenta de sute de ani,iar in alt caz de aproape o mie.Poporul roman e patruns de iubirea aproapelui si a pus-o in practica.
Am ajuns cum am ajuns probabil de la prea multa vechime in crestinism. Probabil ca nu ne-a priit sau nu nu a fost bun pentru noi.
Dumnezeu te incearca.Pana la urma este ca in dictonul:Omul propune,iar Dumnezeu dispune.
La buna auzire(vedere)!
Sunt diversiuni si provocari, nu zic ca ale Dvs., impartirea in evrei rai(sionistii) si evrei buni(ceilalti) sau evrei facuti(cazarii) si evreii nascuti(adica cei „adevarati”).
Daca ii apreciatii pe unii si ii dezapreciati pe ceilalti sau viceversa, tot la antisemitism intrati. Nu exista dubiu.
Se pare ca am gresit site-ul, nu cred ca indreapta neamul romanesc spre drumul renasterii comentariile comentatorilor acestui site.
Poate spre drumul mantuirii pe lumea cealalta pentru ca pe lumea aceasta cu astfel de comentarii romanii nu au nicio sansa de supravietuire. Pacat, pentru ca imi faceau impresia unor comentarii scrise de oameni culti si instruiti. Dar poate tocmai acesta este pericolul.
Stimate domn cu pseudonim de luptator comunist,Vasile Roaita,
Nu esti deloc in masura sa stabilesti prin etichetari facile,ce si cum sunt.NU EXISTA PADURE FARA USCATURI,sunt infractori de orice etnie,chit ca se dau unii,mai „rotunzi”.Nimeni dintre oameni
,nu este infailibil.
Cred ca esti un provocator,dar nu ti-a iesit jocul.
Am crezut de cuviinta, sa arat ca ,aromanii nu sunt asa cum ii incondeiaza dusmanii lor si ai romanilor.In concluzie:”Nu cere ce nu ti se poate da,sau NU DA CEEA CE NU POATE FI PRIMIT.” Esti in situatia de a nu putea primi,probabil nu esti nici roman.
Nu voi mai pierde timpul cu asemenea persoane tendentioase.
– Nu fac etichetari. Mai degraba Dvs. faceti etichetari. Imi dau si eu cu parerea, nu dau cu pietre si nici cu parul. Poate ca gresesc. Nimeni nu-i perfect pe aceasta lume. Este un spatiu public si indraznesc sa-mi dau cu parerea si sa nu jignesc. Sper ca astfel sa invat si eu de la cei mai pregatiti ca mine.
– Pe cuvant de onoare ca nu sunt un provocator kaghebist, gestapovist, nazist, comunist, pedelist sau uselist. deci nu fac niciun joc.
– Pe aromani chiar ca ii simpatizez, sunt vizitator frecvent al blogului Izabelei Papazicu si nu numai.
– Eu sunt roman, cu acte, inca de pe la 1800. Arborele genealogic al familiei mele are 8 generatii si aproape 500 persoane in viata sau decedate. Si inca mai am multe de facut si de cercetat pentru ca sa-l aduc la zi.
– Eu nu inteleg ca daca am alta parere decat altcineva, chiar daca gresesc, sa primesc palme, jigniri, invective, injurii, admonestari si alte sinonome si ca atare evit sa jignesc si sa pun stampile.
Cine stie istoria lui Gheorghe Celea si urmasii lui?
`da proşti mai sunteţi, doar cine nu a văzut niciodată armâni poate să-i considere oameni.
Vă doresc să vă dea Dumnezeu numai armâni, să fiţi înconjuraţi de armâni, să vă spălaţi cu ei pe cap.
Doamne da! cu aromani ca Gigi Becali,vom umple Romania de nationalisti,Biserici,comert romanesc,oierit,agricultura,munca romaneasca si belsug.
muncă românească pe bani somalezi, boieri makidoni şi o dictatură a popilor
asta ne mai lipsea
Deja se pare ca s-a infiripat o dictatura a popilor ortodocsi, ei fiind prezenti la toate ceremoniile oficiale si neoficiala. Dar nu inseamna ca boierii makidoni au implementat aceasta dictatura.
Dar cum aratau acei armani si ce faceau de trebuie sa ne ferim de ei ?
Distrugerea Moscopolei-in anul 1769-a avut loc in timpul pustiitoarelor razboaie ruso-turce si a persecutiilor barbare,exercitate continuu asupra populatiilor crestine din Imperiul otoman,supravietuitorii dezastrului,intre care si familiile SINA si GOJDU,au parasit,in conditii dramatice,acele locuri in care li se ruinaseranu numai averi,dar si sperante.
Daca nu ma insel Moscopole a fost distrus de Ali Pasa(pe limba noastra armàneasca Ali Pashelul) in 1788.
Monografia scrisa de Anastasie N. Haciu,AROMANII,publicata in 1936 la Tipogafia,frumos numita „Cartea Putnei” si incununata in 1937 cu Marele Premiu”Nasturel” al Academiei Romane,este edificatoare asupra subiectului.Am sa revin asupra acestui important subiect.
Abea astept. Ma intereseaza mai mult aromanii/armanii decat orice alt subiect.Momentan, pana imi trece.
Pana revin va mai dau un exemplu: Familia Gojdu este o familie aromana,originara din Moscopole.Dupa atacul Pasei de Ianina,Moscopole a fost distrus,iar aceasta familie a emigrat din fostul Moscopole,alaturi de alte familii,(spre exemplu familia Sina,al carui urmas a devenit cel mai mare bancher al imperiului austro-ungar),contribuind ,(alaturi de familia Sina) ,la edificarea Ungariei moderne.(Moscopole ar fi avut,inainte de distrugere,dupa diverse surse,aproximativ 70000 de locuitori,aproape 12ooo de case,72 biserici,12 primari.A avut o populatie mai mare ca a oricarui oras din Peninsula Balcanica si imprejurimi.Atena,numara,in aceasta perioada (1751-1752),intre 9-10000 de locuitori,dupa autorul Pouqueville,consulul general al Frantei pe langa Ali Pasa de Ianina.(„”Voyage de la Grece””,editia II-a,Paris,1826).Bucurestiul avea in anul 1831,un numar de 588oo de locuitori.Moscopole,o adevarata metropola aromana,era o frumusete urbanistica,cu palate de marmora,Academie,tipografii si biblioteci,cu peste 300 de ateliere,cu meseriasi organizati in 14 corporatii,facand comert si cu Italia ( in special Venetia).Orasul era situat intr-o zona de veche locuire aromaneasca,in muntii de la sudul Ohridei.Vechimea acestei locuiri este probata de multe dovezi.Astfel,prin Bula de aur a imparatului bizantin ,Vasile II „”Bulgaroctonul”” (976-1025)se trecea elementul aromanesc sub jurisdictia religioasa a Patriarhiei Ohridene,dovada care impinge vechimea aromanilor in aceste tinuturi spre primele veacuri ale erei noastre.
Nota : Pasa de Ianina nu este personajul benefic din „Contele de Monte-Cristo”,cum l-a facut Alexandre Dumas,ci era in realitate un personaj abuziv si criminal.La buna auzire(citire)!
Istoricul antic grecul Herodot în scrierile sale face precizarea;… „Traci sunt cel mai numeros neam după cel al inzilor… Dacii sunt cei mai viteji dintre traci.” Traco-ilirii sunt locuitorii menţionaţi in antichitate, pe ceste teriorii; din Balcani de la Sud şi la Nord de Dunăre şi dincolo de strâmtoarea Bosfor. Grecii ca şi neamurile tracice sunt urmaşii pelasgilor. Războiul toian s-a purtat între greci şi neamurile tracilor. Cetatea Troia cu tezaurul regelui trac Priam a fost descoperită de germanul Sliman la sfârşitul secolului al 19-lea, pe malurile Bosforului. Tezaurul regelui Priam se află în muzeul din Berlin. Urmaşii acesor traci sunt românii de la Sud de Dunăre. Peste aceşti traci de la Sud de Dunăre, în decursul timpului au năvălit slavii şi bulgarii. Aceşti migratori au asimilat parte din populaţiile tracice autohtone. Bulgarii veniţi din stepele de pe malurile fluviului Volga, azi pretind că sunt urmaşii tracilor. Pe bună dreptate sunt urmaşii tracilor, deoarece mare parte din elementul trac autohton, care şi-a piedut limba, formează azi poporul bulgar. Similar s-a petrecut şi cu elementul trac autohton din spaţiul fostei Jugoslavii. Românii de Sud de Dunăre sunt descendenţii tracilor de la sud de dunăre. Aceţtia sunt azi: aromînii(macedonieni), istroromânii, meglenoromânii, românii din Timoc, etc, care au mai rămas prin zone izolate(munţi) şi care mai vorbesc încă dialecte ale limbii române. Cuceritorii, năvălitorii şi-au impus limba şi regulile. Insă toponime ca peninsula Tracia, atestă vechimea locuirii tracilor în penunsula Balanică. Imperiul bizantin avea în componenţă, urmaşii unei părţi din neamul tracilor.
Dacă nu ar fi fost istoricii antici ca; Herodot, Iordanes şi alţii, care au atestat prezenţa traco-daco-geţiilor pe aceste teritorii, noi românii de la Sud şi de la Nord de Dunăre, nu mai aveam trecut şi nici viitor. Este de datoria Statului Român să apere românii de la Sud de Dunăre precum şi pe ceilalţi români din jurul României, împotriva politicilor de asimilare, practicate de unele state.
Statul Roman si-a mai facut inca odata datoria,din 2013 prin acea lege din martie,noi armàni santem romani.Exact la 100 de ani,cand si atunci si-a facut datoria a contribuit la dezmembrarea Makedoniei Antice.Limba noastra nu este un dialect al limbi romane,este cea mai veche limba din Europa si de peste 4000 ani este aproape neschimbata.
LIMBA LUI ALEXANDRU CEL MARE – MACEDONEANUL
Prof. Univ. Ioan Cardula
Alexandru este fiul lui Filip II, regele Macedoniei şi al Olimpiadei, din familia Moloşilor, regi ai Epirului. Filip era de origine tracă iar Olimpiada de origine pelasgă. Informaţii referitoare la limba pelasgo-tracă găsim la autorii romani Plautus şi Quintilian, citaţi de Nicolae Densuşianu în „Dacia Preistorică”, precum şi la autorii greci Platon şi Socrate. După autorii romani, pelasgo-tracii vorbeau încă din antichitate o limbă latină vulgară (barbară). Această limbă avea un dialect, numit arameic sau aramic, care se vorbea în Macedonia, în insulele Mării Egee şi în Asia Mică. Dialectul era – şi este- similar cu limba aromână vorbită şi astăzi de către aromânii din Macedonia şi din diaspora.
Găsim dovezi referitoare la limba vorbită de Alexandru şi de soldaţii armatei macedonene în actul condamnării lui Filota, conducătorul cavaleriei macedonene: Filota a fost învinuit că ar fi participat la complotul organizat împotriva lui Alexandru; a fost judecat în faţa armatei, iar Alexandru a rostit rechizitoriul. În vederea apărării, Filota a fost întrebat în ce limbă vrea să vorbească: în limba DADE (adică maternă) sau într-o altă limbă? Răspunsul a fost următorul: „vreau să vorbesc în altă limbă, pentru că aici se găsesc, pe lângă macedoneni, şi mulţi străini, care consider că vor înţelege mai bine cele spuse de mine”. La acest răspuns, Alexandru a replicat: „vedeţi până unde a ajuns Filota? Consideră degradantă limba maternă!” În fapt, era vorba despre limba aromână!
Unul dintre conducătorii armatei macedonene, Bolon, a relatat despre comportare lui Filota faţă de limba maternă. Când ostaşii veneau la dânsul pentru rezolvarea unor probleme, Filota, deşi armân care vorbea armâna ca limbă maternă, cerea interpreţi care să traducă în limba greacă cele spuse de ei. Faţă de cele relatate de Bolon, Alexandru a spus: „vedeţi până unde a ajuns Filota că îi este ruşine şi silă de limba maternă” (Quintus Curtius Rufus, VI, 9, 272). Din cuvintele lui Alexandru înţelegem că la curtea de la Pela a regilor macedoneni se vorbea limba aromână, pe care o vorbeau şi falangiştii macedoneni şi pe care o vorbesc în prezent toţi aromânii, indiferent unde se găsesc: în Macedonia, în alte locuri din continentul European, Canada sau Statele Unite! Aromâna a fost încă din antichitate – şi este şi în prezent- o limbă unitară care nu s-a schimbat prea mult.
Mai reţinem însă şi altceva: în antichitate – ca şi în prezent- existau intelectuali aromâni cărora le era ruşine şi li se părea degradant să vorbească în limba lor maternă, aromâna! Faptul că în prezent limba aromână este tot mai puţin vorbită se explică prin aceea că este prea puţin cunoscută de tineri şi intelectuali. Limba aromână nu se învaţă, aromânii neavând şcoli, biserici şi mass-media în limba lor maternă; şi acestea cu toate că Recomandarea 1333 din 1997 a Adunării parlamentare a Consiliului Europei prevede acordarea acestor drepturi aromânilor!
Singura tara in Balcani unde sant recunocuti ca minoritate si unici urmasi a lui Filip 2 si Alexandru cel Mare este Republica Macedonia.
@ Vasile Roaita
Motive pentru care aromânii nu-s români:
1) REFUZUL DE ASIMILARE, adică la orice grup de oameni ajuns în mijlocul altui popor se activează un mecanism de autoapărare pentru supravieţuirea grupului, a funcţionat excelent în mijlocul turcimii dar când au ajuns aici au continuat aceaşi politică de izolare, deci nu avem absolut nici o legătură, nici măcar de departe.
Uite de exemplu Budjakul sau Basarabia Istorică, adică moldovenii din raionul Odessa, odată ce ajung în România se integrează cu totul în poporul nostru şi uită de izolarea culturală la care s-au supus singuri în Ukraina, acest lucru este posibil pentru că avem acelaşi sânge, total diferit de al arâmânilor.
2) Comportamentul ne-românesc, fuga de muncă, înclinarea către comerţul cu amănuntul, literatură şi arte în general, iubirea de material şi hoţie (oare ce alt popor mai este aşa???) fuga de tot ce înseamnă tehnică, ştiinţe exacte, etc.
Mai sunt caracterizaţi şi printr-un egoism fără măsură, slăbiciune fizică în confruntările cu pumnii, lăudăroşenie, zgârcenie, sadism dus la extrem, lenevie, minciună şi o ură inimaginabilă împotriva a tot ceea ce înseamnă Moldova.
Alt exemplu: sălbaticii din Pindu împinşi de bulgari au ajuns pe teritoriul ţării noastre, la început au venit cu mâna în fund, nu aveau nimic dar în mai puţin de două decenii au reuşit să se impună şi să ocupe suprafeţe mari de teritoriu, mulţi baroni locali se autoslavesc şi schimbă denumirea satelor după numele lor spurcate.
Au venit comuniştii, zeci de mii de chiaburi, boieri şi intelectualitatea românească a pierit la canal, nu şi armânii care continuau să-şi administreze moşiile de sute de hectare şi milioane de capete ovine în timp ce ţăranii români erau schindjuiţi pentru o palmă de pământ.
Tot pe vremea comunismului toţi armânii care fugeau prin pădure în cămăşi verzi au ales legitimaţia verde a securităţii ca să poată să terorizeze mai departe poporul român, rudeniilor lor erau miniştrii şi şefi de unităţi. Acum sunt toţi mari patroni şi fac afaceri cu banii noştri ai românilor.
Mai circula o vorbă: „Camarade nu fi trist, Garda merge înainte, în Partidul Comunist.”
Tu ai întâlnit vreodată armâni şi ai interacţionat câtuşi de puţin cu ei ?
PS Cuvântul „jidan” nu este înjurătură.
domnule Hess,nu stiu in ce tara traiesti,insa se vede ca tu n-ai auzit de faptul ca majoritatea aromanilor nu-si mai pastreaza portul,traditia,si ca s-au asimilat romanilor,de fapt si ei tot romani sunt.Singura diferenta este ca ei au trait in alte tari,si au fost persecutati la greu.
sa spui ca aromanii nu-s romani,il injuri pe Ion Coja care te gazduieste aici.El insusi ca fizionomie si cel mai frumos barbat din Romania,este aroman sadea.Si ar trebui sa ne mandrim cu asta.
Stimate Dle Hess (si Rudolf ?)
1- Da, jidan nu este injuratura ci este o injurie. Eu as avea rugamintea, daca nu va suparati, si daca tineti cu românii, sa nu mai folositi apelativul de „jidan”. Daca se poate, daca nu, nu. Asta e, nu ma pot opune.
2- Nu inteleg cum ati ajuns la concluzia ca aromanii manifesta o ură inimaginabilă împotriva a tot ceea ce înseamnă Moldova. Va referiti la Moldova de dincoace de Prut sau la Republica Moldova. Indraznesc prea mult daca va solicit explicatii ?
3- Nu am intalnit aromani cu care sa intru in relatie de prietenie, de serviciu, de scoala sau de sport. Poate or fi fost dar eu nu am stiut. Ciudat este ca nici evrei cu care sa interactionez in scoala, in servici sau in sport si care sa-mi spuna ca sunt evrei nu am intalnit. Stiu si eu cum stie toata lumea ca Hagi este machidon, ca Gigi Becali este machidon ca si verii lui adica Victor si Giovani, etc. Dar nu m-am ridicat in lumea lor, eu fac parte dintre clasele oarecum mai simple romanesti, mai de jos. Si nici nu-i invidiez pentru revarsarea de bogatie care-i acopera.
Cu stima,
Vasile Roaita
PS.
Domnilor comentatori. Nu stiu carei etnii apartineti si de unde s-au ivit aceste comentarii rautacioase la adresa machedonilor. Am citit articolul domnului Coja (etnic român) si nu am bagat de seama nicio addersitate fata de nimeni. Machedonii nu sint dusmanii nimanui si cu atat mai putin ai evreilor. Haideti sa nu mai amestecam lucrurile. Avem credinta noastra cum si ceilalti o au pe a lor. Cum o intelege fiecare popor nu este treaba noastra atata timp cat traim respectandu-ne reciproc. Desigur ca fiecare are libertatea de a dezbate istoria intr-un mod pertinent. Nu traim in tiranie. Intr-adevar conexiunea noastra cu latinii anticii precum si cu elinii antici se poate demosntra. Tocmai de aceea toti fratii din Grecia (Macedonia) declara ca au fost crestinati de catre Apostol Pavel acum 2000 de ani odata cu grecii. Din acest punct de vedere nu avem nicio legatura cu geto-dacii. In ce priveste crestinismul, machedonii ofera un singur raspuns milenar: Sfânta Maria şi Hristos. Punct. Marea majoritate a lor, caci exista si un mic procent de machedoni musulmani in Albania si Turcia Europeana. O rugaminte pentru denigratorii de mai sus. Lasati-i in pace pe macedoneni ca nu v-au deranjat cu nimic. Iar fitilele, in ce ne priveste, se pot demasca repede ca nu degeaba ne tragem din Romani si Macedoni. Ne+am pierdut capacitatea de alta data, dar intotdeuna s-a urmarit echilibrul, dreptatea si pacea. Nu trebuie sa se ofenseze nimeni. Insa nu e frumos sa inventam conflicte fantasmagorice. Nu ne sta in caracter sa invrajbim pe nimeni si respectam credinta tuturor. La fel cum am respectat si islamul vreo 500 de ani. In afara de cateva probleme generale (in care au fost implicate mai multe etnii) ne-am inteles foarte bine cu turcii musulmani. Deci cred ca machedonii per ansamblu sint unul dintre cele mai bune exemple intru convietuire pasnica. Aicia ne seamana si geto-dacii caci niciodata nu au fost un popor razboinic. Chiar daca in istorie am luat parte la razboaie intotdeuna a existat un respect pentru cumpatare si pentru valori. Nu stiu daca exista vreo mare personalitate care sa nu se fi simtit in siguranta in Grecia (Macedonia). Aceeasi siguranta a fost asigurata si de Imperiul Roman. Iata deci o traditie comuna celor doua imperii printre ai carei co-mostenitori ne mandrim ca ne numaram. Este drept ca si Spartanii antici si Macedonii se considerau poporul ales al planetei. Nu e o noutate. Insa in spirit constructiv. In definitiv toti sintem egali in fata lui Dumnezeu. Inchei cu aceeasi rugaminte respectuoasa. Haideti sa nu-i mai implicam pe machedoni in aberatii conflictuale. Este destul de mare planeta ca sa incapa toate popoarele.
PS: Raportat la situatia noastra de aici, nu putini ne considera pe drept ca fiind Parintii Romaniei alaturi de majoritari. Este etnia care a furnizat cele mai multe si prodigioase personalitati culturii si societatii romane.
Salutare tuturor!
Dl. Macedon,
Aveti perfecta dreptate, si nu il luati in serios pe acest agent muscal, care isi spune Hess – asta este cu internetul, oricine se poate ascunde in spatele oricarui nume. Dar dupa rautate si invidie, nu poate fi decat un mancurt – muscal, sau sarman roman inrait, nu mai conteaza. L-as sfatui pe dl Coja sa inlature discutia care nu ajuta nimanui
PENTRU CEL CE-SI SPUNE ” HESS”
Cum iti permiti ma, neispravitule, sa trantesti asemena ineptii despre aromani ? NU numai ca mustesti total de incultura crasa dar ai si-o vehementa ce trimite cu gandul la psihopatie.
Esti un psihopat domnule ! Incearca sa-ti rezolvi problema. Nu-ti neglija sanatatea mintala. Azi psihatria a facut mari progrese !
un răspuns tipic makidonesc
Raspuns tipic Hessian. Invata sa scrii romaneste mai intai, ca se pare ca nici atat lucru nu stii. Daca nu sunt muncitori aromanii cum iti explici frustrarile tale si invidia ca aromanii au reusit sa faca averi, asa cum tu insuti ai zis? Ceva nu se leaga si anume logica ta.
Mie imi povestea tata cum era rusine printre aromani sa nu primesti cu de toate un strain care iti batea la usa. Era o onoare sa ii asezi masa si sa ii dai un loc unde sa doarma, chiar daca nu l-ai vazut sau auzit in viata ta.
Spune-mi, te rog, s-a intamplat asa ceva vreodata la romani?
Alta situatie, aromanii au luptat mereu pana la ultima suflare, chiar si pentru romani, impotriva comunismului si au sfarsit executati multi dintre ei. Proportional, infinit de multi aromani, fata de romani. Romanii tai, inafara de a-si vinde tara la straini ce au stiu sa faca?
Aromanii fug de munca? Dar romanii oare ce fac? De asta merge asa bine tara, pentru ca romanii – 18 milioane de oameni – sunt harnici si muncitori si aromanii – in numar de nici macar jumatate de milion – sunt lenesi?
Te contrazici singur, prietene.
Știu de la mama că la taică-su acasă, în satul Valea Neagră, niciodată nu mâncau toată mămăliga seara, mai păstrau din mămăligă pentru eventualitatea că le bate la poartă vreun călător să înnopteze la ei. Pe vremea aceea când se călătorea pe jos sau în căruță, călătorii înnpptau în cel mai apropiat sat, la întâmplare, în ce casă se nimerea, căci erau pretutindeni bine primiți!
Vorbești cam aiurea-n tramvai, fără să cunoști bine nici lumea românească, nici lumea aromânească! MAi bine ai observa că printre deținuții politici și victimele comunismului nu prea făsești unguri, evrei, țigani și alți minoritari! În rezistența din munți, au fost numai români și aromâni! Asta să te bucure, ca româncă! Dacă simți românește!
Ma intriga ideile lansate pe acest topic prin acuzatia adusa romanilor de genocid cultural si de romanizarea minoritatilor in Dobrogea. Mircea cel Batran a adus glorie tinutului si romanilor le-a venit greata cand li s-a oferit cu forta primirea Dobrogei. Chiar este de tot rasul. Nu stii ce sa mai crezi. Unde este adevarul istoric ? Se pare ca fiecare cu adevarul lui sau al celor pe care-i slujesc. Am mai auzit acest discurs antiromanesc(sub forma de studiu aprofundat)la fostul presedinte moldovean Voronin care din fascisti nu ne scoate.
Si nu stiu din ce motiv analiza situatiei din Dobrogea nu incepe de pe vremea lui Ovidiu. Sau macar din vremea lui Mircea cel Batran care a domnit si peste Dobrogea si peste Prut in sudul Basarabiei. Sunt uimit cum sub masca analizei situatiei aromanilor se arunca cu pietre in fascistii de romani si nimeni nu zice nimic. Si individul mai este si laudat pentru studiul lui aprofundat. Studiu care nu a inclus instrainarea getilor milenari de pe acele meleaguri de catre hoardele migratoare tatare, turcesti, grecesti, bulgare, etc.
romanii sunt daco-romani pe cand aromanii sunt traco romani.istoricii eleni resping ipoteza conform careia unii romanii au emigrat dand nastere acestor aromani sau cotovlahi.ca oameni sunt foarte harnici si cinstiti.gm
Aromânii NU SUNT ROMÂNI, NU AU FOST ROMÂNI, ŞI NICI NU VOR FI VREODATĂ ROMÂNI.
Aromânii sunt ţiganii grecilor, un fel de jidani, rasă inferioară.
Aromânii nu au avut niciodată o ţară a lor, au ca imn „ţinţilii minţilii”, steagul lor era un măr pe un băţ, mai sunt şi proşti şi mint că au fost crescători de oi, păi în munţii Pindului nu cresc oi, au fost hoţi de găini şi mici comercianţi până le-au dat foc turcii la tentativa lor de oraş, oile le-au furat din Bulgaria motiv pentru care au fost daţi afară de acolo şi pripăşiţi la noi unde prin furturi, crime, cămătărie s-au pricopsit.
Domnule Hess,
Sunteti cam dur si pot zice chiar cinic folosind cuvantul de ocara „jidan” utilizat si de nazisti si de legionar.
Cuvantul jidan a fost folosit de intregul popor roman pentruca asta le este numele. Dute pe la sate si cerceteaza, cultiva-te, ai sa vezi ca si in zilele astea, satenii tot jidani le spun. Doar „educatii” ca tine le spun evrei.
Merci.
Eu nu sunt convins ca „intregul popor roman le-a zis jidani”. Mama-i de la tara si nu a folosit cuvantul jidan. Tot numele de evreu il folosea. Si nici tata, bucurestean, nu folosea apelativul de jidan. Jidan il folosesc evreii ei intre ei, noi n-avem calitatea sa-i numim jidani.
Si daca Dvs. stiti ca taranii folosesc apelativul de jidan ar trebui sa-i invatati sa se poarte civilizat. Sa stie ca nu poti fi respectat daca nu respecti. Intai sa respecti si apoi sa pretinzi ca sa fii respectat.
Pentru cei care folosesc apelativul „jidan” am cea mai mica consideratie pentru ca ii incita pe evrei contra noastra, a romanilor. si nu am sa stau sa pierd timpul sa vad daca procedeaza asa din nestiinta sau din rea credinta. Pentru acei tarani de care pomeniti cred ca este nestiinta, pt. Dvs. ca un om cult cred ca este reaua credinta.
Poate asa au fost. Dar de ce nu credeti ca in contact cu lumea cinstita a romanilor sa se fi schimbat ? Sunt atatia aromani care fac cinste aromanilor si romanilor cu care s-au identificat precum Toma Caragiu, Matilda Caragiu Marioteanu, Ion Caramitru, Puiu Hasoti, Gica Hagi etc. Se zice ca si Sergiu Nicolaescu ar fi declarat ca tatal sau era aroman.
Un blog interesant cu aromani este cel al Izabelei Papazicu.
Domnule „Hess” esti un incult , cum poti spune asa ceva despre machedoni ?! Ca sunt tiganii grecilor ?! Documenteaza-te mai bine si ai sa vezi cine sunt , machedoni , ce au facut ei , ce fac ei, si ce vor face ei , ma mandresc ca sunt machedon , familia mea a fost faimoaasa in Grecia , Bulgaria, Austria , Turcia si chiar si in Romania , deci…mai cultiva-te .
Alexandru cel Mare (în greacă Μέγας Αλέξανδρος, Megas Alexandros, n. 20 iulie 356 î.Hr. – d. 10 iunie 323 î.Hr.), cunoscut și sub numele de Alexandru Macedon, Alexandru al III-lea al Macedoniei sau Alexandros III Philippou Makedonon, rege al Macedoniei (336 î.Hr.-323 î.Hr.), a fost unul dintre primii mari strategi și conducători militari din istorie. Cuceririle sale spectaculoase i-au făcut pe macedoneni stăpâni ai Orientului Apropiat. La moartea sa, la vârsta de 32 de ani, Alexandru era stăpânul celui mai mare imperiu cucerit vreodată. Alexandru a contribuit substanțial la răspândirea culturii elene în întreaga lume.
Ce inventii. Dragul meu Hess, asa cum ti-ai permis tu aberatii, asa si-au permis si ungurii care pretind ca ei sunt de drept aici dintotdeauna si romanii au venit peste ei. Iti doresc si tie ce le doresti tu aromanilor si sa vina ungurul, care, apropo, spune despre romani ca sunt niste lenesi si niste tigani, sa iti ia ce ti-a mai ramas. Ce ti-au lasat parintii oricum, ca la cum pui problema, e clar ca tu nu ai reusit sa strangi nimic si esti frustrat. Nu mai sta pe internet daca nu ai reusit sa citesti o simpla carte de istorie; ce punem intelege din comentariile tale e ca nici scoala,, nici munca nu ti-au placut si esti ofticat pe ce au strans altii cu sudoarea fruntii. Esti trist si esti penibil si nu te mai baga in seama aiurea, daca „ceilalti copii nu vor sa se joace cu tine”. (oare de ce? :) )