Argumente pentru previziuni sumbre:
> Armata care-a fost „cu noi”, iat-o ajunsa la gunoi – cu noi, cu tot. Ne-au tras-o-n bot Ivan si Sam – da, amandoi!!
> Si cand te gandesti ca sunt destui care se bucura ca au scapat de „apasarea” armatei aleia asupra bugetului. Nici macar nu-si dau seama ca tot castigul s-a dus in conturile mafiotilor si ca ne va costa mult mai mult „scutul” de la Deveselu…
> Armata Română Avea in 1975 aproape o jumătate de milion de militari activi, șase milioane de militari rezerviști, trei mii de tancuri, aproape o mie de avioane de luptă și era în discuții avansate cu URSS pentru primirea de armament atomic.
> Când Armata Română defila în ziua de 23 august la București, în Europa se făcea tăcere. Ca forță militară România era a opta putere militară a Europei (locul 17 în lume). Și nu exista în Armata Română decât o singură sărbătoare: Ziua Armatei.
> Astăzi Armata Română, ca forță militară, s-a prăbușit catastrofal de pe locul 17 în lume pe locul 57, lângă armatele din Camerun, Mozambic și Angola. Armata Română activă numără azi circa
> 30 000 de militari gata să intre în luptă, câteva sute de tancuri (pe hârtie 1100) și 36 de avioane de luptă.
> Dacă ar exista, ipotetic, un conflict direct între Siria și România, cei un sfert de milion de militari sirieni care au în dotare cincii mii de tancuri și 600 de avioane de luptă ar ocupa România în 48 de ore.
> România nu mai are azi, nici o poziție semnificativă în strategia militară a Europei. În schimb calendarul militar românesc are peste 100 (o sută) de sărbători oficiale: Ziua Intendentului Militar (pe 1 februarie), Ziua Hidrografului Militar (pe 23 februarie), Ziua Automobilistului Militar (1 Martie), Ziua Justiției Militare, Ziua Financiarului Militar, Ziua Muzicantului Militar, Ziua Statului Major General (pe 12 noiembrie), Ziua Rezervistului Militar, Ziua Parașutistului Militar, Ziua Bucătarului Militar, Ziua Jurnalistului Militar etc. Aproape că rămâi uimit cum mai are timp militarul român să se antreneze, cu atâtea praznice și sărbători pe capul lui.
> Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene Române (prăznuită pe 20 iulie cu mare pompă), la fel ca Ziua Submarinistului (adică ziua militarilor români care luptă pe submarinele românești de război) din 15 iulie, are rolul de a sărbători ceva inexistent în România.
> Ea trebuie să liniștească poporul român în privința securității noastre naționale și să justifice într-un fel uriașele și frauduloasele cheltuieli și împrumuturi externe făcute de guvernanții noștrii pe spinarea populației în numele Apărării. Scopul principal al acestei ”sărbători” este acela de a arăta poporului român că Aviația Militară Română nu a murit și că Armata Română mai are niște avioane și elicoptere, iar unele dintre acestea chiar pot să se ridice în aer și să zboare.
> Ca atare și în acest an, în dimineața zilei de duminică, 20 iulie, autoritățile au strâns câțiva ostași zgribuliți care să sufle în goarne și să îngâne Deșteaptă-te Române în amintirea glorioaselor vremuri din 1975 când Armata României era pe locul 8 în Europa ca forță militară. Au răsunat din nou cuvântări bombastice. Din nou s-a subliniat importanța Aviației Române.
> Dar conform clasificării BUSINESS INSIDER (The 35 most powerful militaries in The World) și conform statisticilor Global Firepower-The Center for Arms Control pe 2014, România se află pe rușinosul loc 57 în lume în privința forței militare, lângă Camerun, Mozambic și Angola.
> Pe locul 17 (locul României) se află azi Israelul, care nu și-a desființat ca noi serviciul militar obligatoriu, are 880 de avioane de luptă, șase mii de tancuri și poate mobiliza pentru război 3,5 milioane de militari. Ca forță de lovire Israelul este pe locul 11 între puterile lumii.
> Faptul că posedă 200 de lovituri nucleare îi conferă autoritate suplimentară și nu forță militară cum cred unii, care încearcă să spună că Israelul este forță militară nu pentru că are armată puternică, dar pentru că posedă arma atomică. Ceea ce nu este adevărat.
> Israelul este putere militară pentru că poate ridica la luptă 4 milioane de soldați, nu pentru că are 200 de lovituri nucleare.
> România, de pe locul 17 a ajuns pe locul 57. Asta după ce Nicolae Ceaușescu aproape că-i convinsese pe ruși să permită României să dețină arma atomică.
> Din păcate pentru olteanul idiot numit Ceaușescu, rușii au aflat că el și generalii români cloceau de fapt alte planuri, voiau să pună rachetele atomice pe aliniamentul Darabani-Huși și să le îndrepte către Moscova.
> Niște cretini atât de remarcabili nu mai văzuse Moscova din vremea regelui Mihai și a mareșalului Antonescu. Așa că rușii au revizuit urgent relațiile cu România, iar Ceaușescu și Postelnicu au trimis în 1985 Armata Română pe șantierele de construcții și în agricultură.
> Dar să revenim la oile noastre.
Clasamentul GFP întocmit de CIA arată că România este pe locul 57 în lume ca putere militară, lângă Camerun, Angola și Mozambic. Conform clasamentului GFP țara noastră dispune de:
– o armată activă de 73 000 de militari
– un număr de 80 000 de rezerviști
– un număr de 1100 de tancuri
– un număr de 36 de avioane de luptă
> Cu toate acestea CIA favorizează România, pentru că lucrurile stau mult mai rău. În realitate o simplă inspecție de stat ar constata că multe (dacă nu cumva chiar foarte multe) dintre cele 1100 de tancuri românești sunt inapte pentru a intra în luptă. Din cei 73000 de militari mai mult de jumătate sunt birocrați și intendenți. Cât despre cele 36 de avioane de luptă românești, să fim serioși! Ele sunt bune pentru parăzi și pentru evacuarea președintelui, a Guvernului, a documentelor secrete și a tezaurului BNR (dacă mai avem așa ceva) în străinătate în caz de război. Nu poți să spui că ai forțe militare aeriene dacă ai treizeci
> de avioane de luptă. Adevăratele forțe aeriene se consideră cele care
> numără cel puțin 100 de avioane de luptă.
> Pentru a ne face o idee despre unde se găsește azi România ca putere militară, amintesc că Siria are 5000 (cinci mii de tancuri), 600 de avioane de luptă, o armată activă de aproape un sfert de milion de militari și un număr de 600 000 de rezerviști. Dacă ar exista o confruntare directă între cele două țări, Siria ar ocupa România în 48 de ore.
> Interesant este însă altceva. Armata Siriei luptă de doi ani contra invadatorilor, are un buget anual de 1,8 miliarde de dolari USA, iar Siria o datorie de trei miliarde de dolari USA.
> Armata Română nu luptă nicăieri, are un buget anual de2,5 miliarde de dolari, iar România o datorie externă de 130 miliarde de dolari USA (a se vedea http://www.globalfirepower. com/).
> Ar fi extrem de interesant pentru noi, ca români, să știm câți generali de aviație are Armata Română. Că avioane de luptă avem 36.
Gheorghe PANAITESCU
Si iata cum Romania poate disparea, datorita ignorantei, indiferentei, prostiei si tradarii „pilotilor”…
Conform art. 160 din Tratatul de la Versailles, Germania – țară considerată vinovată de declanșarea Primului Război Mondial, a fost limitată ca putere militară la maximum 100.000 de militari, cu ofițeri și personal auxiliar cu tot!
Am fost pedepsiți mai rău!!!
Nu mai punem la socoteală carnea de tun de pe „teatrele” de operațiuni ale intereselor altora…!
ne-au distrus armata, ne-au distrus aparatul juridic, ne-au confiscat istoria spre a o rasturna in jurul crimelor lor, ne -au infometat si ne infometeaza si copii indatorindu-ne ,pe zeci de generatii,oligarhilor lor, ne umilesc si ne arunca in inchisori tinute special in conditii de exterminare –
este o indatorire sa rezistam si sa ne opunem distrugerii lor !
D-ul Panaitescu spune multe lucruri interesante, dar întrebarea este fundamental greșită. Am certitudinea că distinsul domn a făcut și armata și a făcut-o într-o perioadă în care forțele nostre militare crescuseră foarte mult. Ii reamintesc distinsului domn că reforma, mai bine spus reducerea efectivelor militare a fost inițiativa, nu numai la nivelul României, ci la nivel mondial, a tovarășului comandant general al RSR, care era și fost militar. Tov. nostru chiar a fost nominalizat, pentru detensionarea relațiilor Ves-Est și pentru reducerea cheltuielilor cu înarmare, la premiul Nobel pentru pace. Poate multi romani au uitat de referendumul privind reducerea cheltuielilor militare pe bune, nu pe hârtie, și a focoaselor nucleare. Sunt istorici români și americani care studiind Tratatul de la Varșovia a putut să vadă că aveam o consecvență în această politica. Astfel, în ciuda paradele, a programelor naționale de înzestrare, a doctrinei militare „lupta întregului popor”, a gărzilor patriotice, a exportului de armament defensiv, defensiv trebuie reținut, România a militat și a pus în practica reducerea cheltuielilor militare și a efectivelor a. î, dacă am reținut ce a spus Gen. Degeratu, efectivele armatei romane erau în 1989 de 270000 de militari. În plan internațional România s-a implicat în aplanarea conflictelor, reducerea tensiunilor intre state, condamnarea acțiunilor marilor puteri (o să înceapă să curgă acuzațiile de propagandă pentru vechiul regim).
Mai amintesc că tovarășul era demn urmaș al Împăratului Probus și utiliza armata și la realizarea de activități civile (șantiere pentru construcția de canale, drumuri, poduri și agricultură), dar nu a neglijat nici participarea la aplicațiile militare ale Tratatului de la Varșovia. Nu știu dacă este nevoie să mă amuz de povestea cu bombele nucleare ori să mă îngrijorez, România nu avea nevoie de armele nucleare de la sovietici, tovarășul demonstrate și se ambițioase să avem energie nucleară și puteam avea oricând arma nucleara.Tov. comandant suprem, așa cum am mai spus-o, l-a citit cu mare atenție pe tov. Stalin și a înțeles că arma nucleară pentru o țară mică precum România e un calvar, a înțeles că toată credibilitatea României va fi distrusă ori la acest aspect, ca un veritabil țăran, a ținut foarte mult. În lumea rurală care la format pe Ceaușescu erau încă valabile o serie de principii sănătoase pe care el le-a preluat și le-a respectat. Așa putem explica, în ciuda propagandei, în ciuda eforturilor tarilor surori, că cei care l-au cunoscut pe Ceaușescu au afirmat că era un om de cuvânt.
Revenind la armata româna trebuie să vă spun că armata noastră este de mai bine de 27 de ani în război,in războiul cel mai perfid, atipic, în care nu există aliați și în care nici nu știi în armată care sunt loiali și care trădători iar politicienii de văd doar când e vorba de pupaturi, strâns mâini, reportaje TV iar în rest te vorbesc ca pe o gaură neagra și se întreabă și te întreabă „ce produce D-le armata?”
Distinsul domn necesita doua lamuriri:
1. Din bugetul armatei se plătesc și pensionarii armatei (rezerviștii, ei se pensionează în realitate când părăsesc această lume), veteranii de război, familiile militarilor activi etc., se mai plătesc și salariile militarilor, întreținerea clădirilor, paza tehnicii militare și o sumedenie de alte lucruri, inclusiv menținerea în activitate a unor angajați în ipotetica situație când va primi bani pentru înzestrare și repararea tehnicii de luptă. Aceasta trebuie și ea revăzută periodic, recondiționata și menținută la un nivel optim pentru situații neprevazute.
2.Fortele aeriene cuprind și forțele antiaeriene și de rachete iar numărul comandanților ține cont de obiectivul strategic pe care îl are această arma.
Am văzut marea realizare a PSD, realizare pe care nu au reușit-o nici tovarășii comuniști, de a învrajbi categoriile sociale cu sloganuri că sunt pensii nesimțite în armată (militarii de cariera nu au așa ceva, au câțiva politruci deveniți peste noapte militari ori cei din servicii care și-au tras grade de generalii și sunt vai de mama lor), ca sunt multi generali și colonei (Generalul Degeratu vorbea recent de o criză a statului major, de o criză la nivelul conducerii superioare a armatei datorită plecărilor) în raport cu soldați, prea mulți birocrați. Am mai vorbit despre rolul apariției specialiștilor după 1989,acum vedem că avem și specialiști în ale armatei, o mulțime de politicieni au devenit doctori în strategie militara și în cursurile de siguranță națională. Acești oameni atotștiutori au uitat pesemne că în celebra campanie de iarnă a lui Soliman Pasa împotriva lui Ștefan cel Mare din cei 120000 de oameni doar jumătate erau militari, restul asigurând logistica militarilor. Mehmet al II lea avea o armata profesionistă și știa, după modelul roman, că o armată are nevoie și de ingineri, croitori, cizmari, fierari, pionieri, bărbieri care aveau și rol de doctori etc..
Despre cât de importanți sunt personalul auxiliar militar în armata moderna azi poate să vă spună numai un militar iar dacă vă spune fostul șef al Statului Major, Generalul Degeratu, puteți să vă dați seamă că în condițiile de azi ale armatei aceste servicii sunt o condiție sine qua non a oricărei armate moderne. Pe un portavion american personalul auxiliar depășește personalul militar, fără ei însă nu se poate asigura succesul acestora. Toți formează un întreg, toți au același obiectiv și în caz de război toți sunt pregătiți să lupte și să moară, în caz de război toți sunt militari.
În recentele aplicații militare armata româna slab înzestrată, supusă unei false probleme cu pensiile și salariile nesimțite, cu o criză acuta de personal superior, inferior, auxiliar și a demonstrat profesionalismul atât față de membrii NATO cât și față de observatorii militari ruși și spionii legali (atașați militari) ai altor țări. Generalul Degeratu participant la sute de exerciții și manevre militare inclusiv cu tarile membre ale Tratatului de la Varșovia, a spus că nu a văzut o asemenea dorința a armatei române, o asemenea dăruire de a demonstra că această armată hulita și umilită de politicienii români este pregătită să-și îndeplinească obiectivul fundamental și anume apărare țării de un inamic extern. Din păcate armata, datorită Constituției, nu ne poate apară de inamicii interni.
O intrebare intrebatoare! Da’ vreun submarin avem? Ca de la „Delfinul” din al II-lea R.B. n-am mai auzit de altul! NU de alta , da vad ca avem „Ziua Submarinistului (adică ziua militarilor români care luptă pe submarinele românești de război) din 15 iulie”.
73 000 pe hartie si pana in 36000 apti pentru lupta efectiv. Cunoscatorii stiu detaliile. Asa e cand esti tara sub ocupatie.