Aproape 200 de opere de artă ale lui Constantin Brâncuși sunt expuse la Centrul Pompidou din Paris
Ema Ionescu
03/04/2024
Sursă foto: Agerpres
Aproximativ 200 de opere de artă care aparțin marelui sculptor Constantin Brâncuși sunt expuseCentrul Cultural “Georges-Pompidou’ din Paris, aceasta fiind cea mai mare expoziţie asupra artistului de origine română organizată vreodată, relatează marţi agenţia EFE, citată de Agerpres.
Expoziția, vernisată la finalul lunii martie și deschisă până la 1 iulie, cuprinde circa 200 de sculpturi, fotografii, schiţe şi imagini video. Astfel, celebrul muzeu de artă contemporană din Paris prezintă începând de miercuri o retrospectivă amplă ce parcurge viaţa şi opera lui Brâncuşi, începând cu călătoria sa pe jos traversând aproape toată Europa pentru a se instala în capitala franceză în anul 1904, până la ultimele sale opere în căutarea formei pure şi a stilizării radicale.
„Este un artist foarte puţin expus în timpul vieţii sale, întrucât el prefera să-şi invite contemporanii să vină la atelierul său. Îi plăcea să controleze toate dimensiunile prezentării sculpturilor sale”, explică în prezentarea către presă Ariane Coulondre, comisara expoziției.
Prin atelierul lui Brâncuşi, situat pe strada Ronsin, în arondismentul 15 al Parisului, au trecut vizitatori de toate felurile în cele cinci decenii cât a fost instalat acolo, pe lângă prieteni celebri precum artiştii Amedeo Modigliani sau Marcel Duchamp.
Atât de crucial a fost pentru Brâncuşi acest atelier încât, la moartea sa, în anul 1957, l-a lăsat moştenire statului francez, dar cu condiţia să fie reconstituit. “Era într-un fel muzeul creaţiei sale, o operă în sine”, explică Ariane Coulondre.
Nu este aşadar întâmplător faptul că acest spaţiu cu instrumente suspendate şi pregătit pentru lucrul manual dificil ocupă inima retrospectivei pe care Centrul Pompidou o desfăşoară primăvara aceasta, imediat înainte ca Parisul să se umple cu spiritul olimpic şi înaintea lucrărilor de renovare care vor ţine închis acest muzeu între 2025 şi 2030.
Pentru că a fost un meloman înrăit, la expoziţie pot fi văzute discurile de vinil şi ascultate ca muzică de fond, unele din piesele care alcătuiau colecţia sa imensă şi eclectică de discuri, de la jazz până la flamenco, trecând prin muzica africană, folclorul Americii Latine sau pianul magistral al lui Béla Bartók.
Potrivit comisarei expoziţiei, această varietate a gusturilor este una dintre dovezile care arată că Brâncuşi căuta să se îmbogăţească cu tot soiul de influenţe, în timp ce explora originalitatea cea mai radicală care i-a caracterizat opera.
“Revoluţia lui Brâncuşi în istoria sculpturii a fost una triplă”, subliniază Ariane Coulondre, explicând astfel de ce el este considerat părintele sculpturii moderne.
A fost în primul rând o “revoluţie a gestului”, întrucât artistul, care a devenit cetăţean francez, “sculpta direct în material”, după ce “timp de secole sculptorii modelaseră în lut”.
În al doilea rând, el a făcut o “revoluţie a formei”, dat fiind că Brâncuşi a căutat să o reducă la puritate şi geometrie, încercând “să meargă dincolo de aparenţe”. Mai multe exemple ale păsărilor lui Brâncuşi pot fi văzute la Centrul Pompidou aşezate peste profilul urban al Parisului, profitând de vederile spectaculoase pe care le oferă centrul de artă contemporană.
“A treia revoluţie a fost relaţia cu spaţiul, cu jocul de la bază, mişcarea şi reflexele”, lucru care poate fi apreciat în mod special cu opera turnantă a personajului mitologic Leda, a completat comisara expoziţiei.
La această expoziţie se regăsesc de asemenea opere emblematice precum “Muza adormită”, “Sărutul” şi mai multe versiuni ale “Coloanei infinitului”, care a fost proiectul său cel mai monumental.
Este de asemenea expusă controversata “Prinţesa X”, care în anul 1920 a provocat un scandal din cauza ilustrării sale falice, deşi, pentru Brâncuşi, fascinat de dubla lectură şi de confruntarea masculinului şi femininului, a reprezentat eternitatea frumuseţii femeii
-Brâncuşi e supra-estimat;
-van Gogh picta ca schizofrenii de prin spitale.
(nu e vorba de ‘arta’ ci de comertz,
pur si simplu;
azi intelegem asta
pana si gunoaiele au valoarea lor(„de recliclare”,valoare de shantaj)