Apariția sionismului de Radu Theodoru

2024-01-07T15:06:22+02:007 ianuarie 2024|Doctrină naţionalistă, Holocaust|

ȘTIM, CUNOAȘTEM, ACȚIONĂM! (I). Explicația apariției anti-sionismului

Autor: Gen. Mr. Av. RADU THEODORU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 151

Explicație

Din postdecembriadă îi avertizez pe conștienții, necorupții, patrioții de pericolul mortal al evreizării României. Am pus la dispoziția acestora studiile-argument sintetizate în volumele „România ca o pradă”, „Nazismul sionist”, „Învierea lui Iuda”, „A fost sau nu holocaust?”, „Europa în colimator”, „România, românii și comunismul”, „Mareșalul”, „Satana, coronavirusul și Supermemorandumul de la Strasbourg”. De asemenea, am publicat pe internet și în bilunarul Certitudinea seriale, articole, apeluri spre a conștientiza românii de pericolul mortal al israelizării țării, care se petrece la galop sub ochii lor și cu concursul lor, sub Protecția slugo-statului fals numit român, a Poliției, Armatei, Jandarmeriei, Patriarhiei, cu concursul zelos al ministrului Justiției, al Parlamentului, al partidelor politice, toată afacerea criminală de înaltă trădare fiind patronată de șeful statului: un minoritar sas, unealtă servilă a ocultei financiar-economice și politico-militare evreiești, având în coloana a cincea – fiți atenți! – având în coloana a cincea sprijinul monetar, socio-politic, international, al polipoidului Societății Deschise patronat de inamicul numărul 1 al umanității legice, multimiliardarul evreu George Soroș.

A doua explicație

Împotriva tăvălugului criminal globalist care pustiește planeta, generator de crize economice, holocaust planetar prin pandemie, atacuri biologice sau administrative asupra popoarelor Europei, împotriva dominației monedei euro, împotriva mafiei financiare globaliste care sabotează moneda națională, elementul fundamental al independenței economice, împotriva eliminării banilor lichizi și tipizării populației, împotriva corcirii rasei albe și a distrugerii creștinismului, a valorii cultural-spirituale create de el, împotriva tuturor acestora, în Franța iudaizată prin crimele odioase ale așa-zisei revoluții de la 1789, ca o revanșă istorică a poporului francez, astăzi s-a impus Terrei o pleiadă strălucită de intelectuali francezi, antiglobaliști, între care nominalizez și doi de origine română: Jean Pârvulesco și teologul Jean Boboc. Notez și subliniez că fenomenul istoric de revanșă împotriva încercării khazaro-iudaice de a iudaiza Rusia prin revoluția iudeo-cominternistă din 1918 și Uniunea Sovietică național-comunistă prin stăpânirea dictatorială a oligarhilor khazaro-iudei protejați de Gorbaciov și Ielțîn, după Malta a dobândit, prin bărbatul de stat Putin și geopoliticianul ortodox Dughin, valoare activă, faptică, de antiglobalism planetar, de restituire a valorilor esențiale jefuite Rusiei istorice de tâlharii khazaro-iudei. Se reface, prin Putin și grupul de colaboratori etnici ruși – fiți atenți, repet și subliniez: etnici ruși! – rolul politico-economic planetar al unei Rusii creștin-ortodoxe care își restituie sieși și popoarelor din federație dreptul de a-și păstra și dezvolta legitim identitatea specifică în spațiul euro-asiatic, purificat de inepțiile dezagregante ale globalizării.

Avem doi termeni, două identități ale trinomului agresat de khazaro-iudaismul aflat în căutarea altui pământ al făgăduinței – repet, aflat în căutarea altui pământ al făgăduinței! – după ce pe cel al legendelor tribale l-au ratat prin atrocitățile care astăzi se răzbună, alungându-i. Unde? Al treilea termen al trinomului, a treia identitate istorică după România și Rusia, se numește Palestina. Nu Palestina minciunilor rabinice, ci tragica Palestină a realității contemporane…

Prin 1882 au început în Rusia – Rusia țaristă – pogromurile crâncene făcute de mojicii și cazacii exploatați la sânge de negustorii, cămătarii, arendașii și vechilii khazaro-iudei. Un val de emigranți a invadat clandestin Bucovina, Moldova, Basarabia, iar prin Carpații Păduroși, Maramureșul. Alt val de emigranți a ajuns în Palestina.

O statistică britanică (Palestina se afla sub mandat britanic ), această statistică din 1922 consemnează că populația Palestinei se compunea din 88% arabi, adică 600.330, din care 590.000 erau arabi musulmani, 73.000 arabi creștini și 11% evrei, adică 83.000.
Atunci Palestina era o țară eminamente agricolă, cum era și România la vremea respectivă. Palestinienii exportau 30.000 tone de grâu pe an. Între 1921-1942 au triplat suprafața livezilor, de șapte ori, au mărit suprafața culturii de citrice, sporind producția de 10 ori. În 1937 raportul secretarului de Stat Britanic pentru Colonii consemnează: „Din 30 milioane de coșuri (așa se măsura atunci producția de portocale, de citrice) cu portocale de iarnă, consum mondial pe 10 ani, țările din nordul Africii produc 3 milioane de coșuri, Spania 8 milioane, Statele Unite 7 milioane și Palestina 15 milioane”.
Iar Golda Meir, fostă prim ministru al Israelului, într-o declarație din 15 iunie 1969, spunea, citez: „Nu există un popor palestinian. Nu este ca și când noi am fi venit pentru a-l da afară pe ușă și a-i lua țara. El nu există”.

Asher Ginsberg, sionist din primul eșalon al sfârșitului de secol XIX, răspunzând celor care afirmau în mod tendențios că Palestina este o țară nelocuită, spunea, citez: „În realitate nimic nu este adevărat. Întreaga întindere a țării este greu să găsești un câmp necultivat”
De ce credeți că fac referire la Palestina? Pentru că, astăzi, ceea ce s-a întâmplat în Palestina, pare că urmează să se întâmple în România…

Mai departe… Între 1882-1949, sionismul schimbă raportul demografic… Iarăși mă opresc, ca să fac următoarea precizare: arma principală a sionismului imperialist e schimbarea raportului demografic între locuitorii vechi și invadatori. Deci, au schimbat raportul demografic dintre autohtonii arabi și imigranții evrei, în favoarea acestora din urmă. La 29 noiembrie 1947, evreii formau 32% din populație și posedau numai 5,6% din pământ. Prin dictatul Statelor Unite, la constituirea statului Israel, evreii au primit 56% din teritoriu și pământurile cele mai fertile.

Încă o precizare se impune: dacă iudeo-khazarii s-au înstăpânit în Palestina prin imigrări masive vreme de aproape un secol, înstăpânirea lor în România postdecembristă și în Rusia postsovietică până la momentul istoric Putin s-a făcut cu complicitatea trădătorilor din ambele țări. În România s-a pus în practică un plan minuțios alcătuit cu mult timp înaintea loviturii de stat din decembrie 1989, având ca executanți autohtoni. Aceștia sunt cetățeni români de diferite etnii, ziși dizidenți, recrutați de serviciile speciale ale statelor occidentale, școlarizați prin burse la universități patronate de recrutori, iar după lovitura de stat, cocoțați la vârfurile administrației de unde au executat fidel, fără murmur, și șovăire ordinele primite.

VA URMA

3 Comments

  1. Mihai 7 ianuarie 2024 la 8:03 pm - Raspunde

    Ar trebui sa ne preocupe si DISPARITIA sionismului si a Paduchiosilor.

  2. Mihai 7 ianuarie 2024 la 8:02 pm - Raspunde

    ,,Statul’’ TERORIST Nazist Satanist Israel isi da PADUCHII pe fata. Asa ii invata Talmudul JEGOS pe jidanii SPURCATI inchiantori la Satana Yehona.

    “Fără foamete și sete în rândul populatiei din Gaza, nu vom putea recruta colaboratori, nu vom putea mitui oamenii cu mâncare, băutură și medicamente pentru a obține informații’’
    —Tali Gottlieb, plenul din Knesset (Parlamentul) din Israel
    https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2024/01/inuman-israel.mp4?_=1

  3. MOȘU 7 ianuarie 2024 la 5:27 pm - Raspunde

    Ș-acu’ ultima :((

    ”… A douăsprezecea muncă
    – aducerea lui Cerberus din împărăția umbrelor subpământene. Această muncă este socotită de unii ca fiind cea mai grea încercare la care a fost supus. În îndeplinirea acestei sarcini, el a fost ajutat de Hermes și de Atena. Ajuns în Infern, Heracle s-a întâlnit cu umbra lui Meleager, căruia, cu această ocazie, i-a făgăduit să o ia în căsătorie pe Deianira. Apoi s-a întâlnit cu Piritus, cu Tezeu şi cu Ascalafus, pe care i-a scăpat din chinurile la care erau supuşi şi, în sfârşit, cu zeul Hades, care s-a învoit să i-l dea pe Cerberus, cu condiţia ca eroul să-l prindă fără să se servească de vreo armă. Strângându-l cu amândouă mâinile de gât, Heracle a reuşit să-l stăpânească şi să-l târască după el, pe pământ. Se spune că la vederea lui, Euristeu a fost atât de înfricoşat încât s-a ascuns şi n-a vrut să-l primească. Neavând ce face cu el, Heracle l-a trimis înapoi în împărăţia umbrelor subpământene.

    Semnificație

    Cerberus, acest înfricoşător monstru cu trei capete, nu reprezintă defel păzitorul infernului, ci mai degrabă cele mai adânci temeri ale oamenilor{EGO-ului}. Trupul lui Cerberus este asociat cu tenebrele morţii, iar cele trei capete simbolizează strigătul celor trei monştri din interiorul omului: teama de boală, teama de sărăcie şi teama de singurătate. Toate acestea sunt „alaiul” care însoţesc tenebroasa teamă de moarte. Este tridentul demonic care s-a înfipt în trupul lui Iov. Este marea încercare a cărnii, testul final al pământului.
    Prin testul celor trei plăgi (boala, singurătatea, sărăcia), omul poate transcende pământul şi iluziile sale, sau se poate pierde în abisul materiei… pentru multe vieţi. În urma acestor experienţe cumplite, omul iese de sub dominaţia materiei şi a influenţelor sale. Extrem de edificator este şi dialogul din Iov: Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
    Testul celor trei „capete ale cerberului” determină eliberarea definitivă de sub puterea materiei, şi astfel este detronat definitiv egoul. Acesta nu poate exista decât în „cutreierarea pământului”. Doar în lumea „de afară” egoul poate face legea, doar în relaţia cu exteriorul, cu dualitatea şi sistemele sale de măsură. Prin acest test se atinge punctul în care se experimentează marele paradox al spiritului:
    finit în exterior, dar infinit în interior!
    În momentul când omul simte cu adevărat infinitul din sufletul său, va arunca mantia egoului la locul cuvenit, iar Cerberus (şi cele trei capete) se va transforma în păzitorul său credincios.
    Din respect pentru tradiţie, am lăsat ordinea sarcinilor lui Heracle, aşa cum a fost ea păstrată în memoria umanităţii, deşi aducerea merelor de aur din Grădina Hesperidelor a fost cu adevărat ultima şi cea mai grea. A fost momentul când omul Heracle devine semizeul Heracle.
    Legenda afirmă că sfârşitul lui Heracle a pornit de la răzbunarea perfidă a unui centaur, pe nume Nessus. Acesta a fost ucis de Heracle din cauza faptului că intenţionase s-o violeze pe Deianira, soţia lui. Înaintea morţii, perfidul Nessus îi spune Deianirei că sângele său îi poate fi de ajutor pe viitor, ca să-l păstreze pe Heracle numai pentru ea, în caz că se va îndrăgosti de o altă femeie. Mai târziu, Heracle reuşeşte s-o salveze pe Iole, fiica regelui Euritus, ştiut fiind dragostea veche a lui Heracle pentru ea. Orbită fiind de gelozie, Deianira îşi aduce aminte de sângele lui Nessus, şi îl varsă peste cămaşa lui Heracle, crezând astfel spusele centaurului, că va fi numai al ei pentru totdeuna.
    Îndată ce soarele răsare, cămaşa se lipeşte de trupul de Heracle şi se aprinde de un foc nimicitor. În timp ce trupul lui se mistuia în flăcări, un „nor” îl acoperă şi îl duce în Olimp, locul zeilor. Acolo, ura lui Hera se stinge, apoi eroul se căsătoreşte cu fiica ei, Hebe, zeiţa veşnicei tinereţi. Drept răsplată pentru toate cele îndurate pe pământ, Heracle capătă nemurirea şi locul binemeritat printre zei.
    Această legendă reflectă doar o mică parte din adevăr. Sfârşitul halucinant, specific tragediilor greceşti (sinuciderea Deianirei în faţa trupului mistuit de foc al lui Heracle), vrea să aducă în evidenţă partea slabă a omului, chiar şi a celui mai virtuos cu putinţă, şi anume, slăbiciunea pentru cei dragi. Legenda vrea să confirme faptul că slăbiciunea celor dragi este şi propria noastră slăbiciune, iar această supoziţie este la fel de perfidă ca şi sângele lui Nessus, deoarece este ca o stavilă pusă în faţa celor care vor să aducă schimbarea.

    În realitate, lucrurile au evoluat altfel. După experienţa din Grădina Hesperidelor, Heracle a realizat cine este şi care este rolul său. Graţie puterilor dobândite, Heracle a reuşit să rupă definitiv structura energetică a preoteselor (egregorul matriarhatului) şi să readucă egalitatea dintre bărbaţi şi femei.
    Despre prima întrupare a lui Zamolxe, cunoscut sub numele de Heracle, nu se mai ştie nimic. Ulterior s-a deplasat spre ţinuturile din nord, rămase deocamdată necunoscute, iar despre modul cum a părăsit lumea, ghizii mei păstrează tăcerea. Poate că s-a stins asemenea moşilor antici, lumina din suflet răzbindu-i trupul, unindu-se apoi cu lumina soarelui…
    În continuare, istoria şi-a urmat cursul. Preotesele nu au ştiut să piardă, iar întreaga zonă era urmărită de spectrul unui devastator război civil. Pentru a se evita vărsarea de sânge, două tabere mari se hotărăsc să plece spre alte ţinuturi. Una dintre ele s-a deplasat spre vest, stabilindu-se în cele din urmă în peninsula italică. Urmaşii acestora au fondat mai târziu ceea ce avea să devină cel mai puternic imperiu din antichitate: Marele Imperiu Roman.
    O alta mare tabără a plecat spre Est, stabilindu-se în cele din urmă în zona Indiei de azi{comunitatea Sikh, în ziua de azi, sunt persoane care, departe de țara lor au cunoștiință de faptul că ORIGINEA lor este….DACICĂ!!!}.
    Vechea Dacie a rămas aproape pustie. Preotesele păreau suverane pentru vecie. Vestea că cele două mari tabere au părăsit zona s-a răspândit cu rapiditate. Furia mută a neamurilor din jur i-a unit într-o confruntare pe care pământul nu a mai cunoscut-o. Acum trei milenii şi jumătate, pe aceste plaiuri, s-a purtat o bătălie înfiorătoare. Cu toţii ştiau că lumea nu va putea cunoaşte libertatea şi egalitatea, atâta vreme cât vor mai exista preotesele şi amazoanele. Cu un enorm preţ în sânge, amazoanele au fost exterminate, iar amintirea lor a fost ştearsă aproape în totalitate din memoria lumii.
    Ghizii mi-au spus că la sfârşitul războiului, dezastrul şi oroarea atinseseră o asemenea culme, încât între preotesele comunităţilor şi cele ale munţilor care au rămas în viaţă s-a format o alianţă secretă prin care se urmărea ca, niciodată cât va mai dăinui lumea, să nu mai existe vreun război între bărbaţi şi femei.
    O alianţă care mai dăinuie şi în ziua de azi…
    Ulterior, marele imperiu s-a rupt în mai multe regiuni. Totuşi, datorită limbii şi a unor obiceiuri comune, istoricii vremii le-au trecut sub un singur nume: Tracia. {Care va trebui să …RENASCĂ, sub oblăduirea Legilor Bărbosului Ăl Bătrân :) }
    După devastatorul război, spiritualitatea din această zonă a cunoscut iarăşi o decădere accentuată. Locul suveran al preoteselor a fost înlocuit de preoţi bărbaţi{adoratorii lui Gebeleizis} şi de bendise (preotese ale zeiţei lunii, Bendis), acestea din urmă fiind o rămăşită palidă a vechilor preotese. Neavând o pregătire pe măsura vechilor preotese, aceştia au preferat să se bazeze pe tot felul de dogme{ca ortodoxia, actuală :( } şi ritualuri decât pe munca spirituală. S-a dat o notă de mister anumitor ritualuri, bazându-se mai mult pe impresionabilitate decât pe capacităţi verificabile în planul fizic. Elementele şi forţele naturii erau „accesate” numai în mod formal, ritualic. Capacităţile speciale, care erau obţinute numai printr-o îndelungată pregătire, au fost înlocuite cu diverse titluri. Ba mai mult, şi noii preoţi şi-au consolidat poziţia socială în acelaşi mod ca vechile preotese decăzute, adică prin acumularea de bogăţii materiale şi putere armată.
    Astfel stând situaţia, era normal să apară o decădere foarte rapidă a spiritualităţii şi, odată cu ea, întreaga societate dacică. La acestea se mai adăugau şi desele atacuri ale năvălitorilor din jur care, odată cu distrugerile şi jafurile, au adus şi o serie de practici primitive, având la bază diverse superstiţii.
    Situaţia era de aşa natură încât trebuia realizată o nouă intervenţie directă a Divinităţii. În toate zonele speciale ale planetei, Principiul Unic Divin s-a întrupat pentru a readuce spiritualitatea la un nivel normal, îndepărtând astfel influenţele care aveau să ducă la involuţie.
    Pentru a se feri de orice fel de intervenţie perturbatoare din afară, era necesar să se traseze direcţii clare în zona spiritualităţii. Acestea trebuiau să fie bine „ancorate” în structurile grilei energetice, astfel încât omul să aibă, în orice moment, acces la evoluţia spirituală, fără a exista riscul de a fi manipulat de interese străine planetei.

    Dacia anilor 500 î.Hr.

    Unităţile de conştiinţă divină, întrupate în urmă cu aproximativ 2.500 de ani aveau, pe lângă sarcina de a renaşte spiritualitatea, şi pe aceea de a iniţia şi dezvolta noi evoluţii ale corpurilor subtile. Aceştia au acţionat atât asupra structurii energo-informaţionale a reţelei planetare, cât şi asupra dinamicii psihomentale specifice acelor vremuri, creându-se anumite „rezonanţe” şi căi de legătură subtilă. Astfel, s-au sădit seminţe spirituale care, ulterior, au generat curente şi idei religioase. Dacă Lao Tze şi Gautama Sidharta (Buddha) au lăsat urme mai vizibile în spiritualitatea Asiei, Zamolxe a creat (în ciuda aparenţelor) în Europa o dinamică mult mai mare şi mai complexă. De fapt, întreaga Europă{mai ales ortodoxia Rusă, o poate avea prin influența invizibilă a pustniciilor de acolo} poartă amprenta sa….”

    http://remerra.blogspot.com/p/misterele-scolii-zamolxiene.html

    Uffff, na c-ajunsei șâ la ..ultima ”pietricică” Sisificuliană, apăi încă mai sper să nu fiu nevoit la-nhămarea ”BOLOVANULUI” Sisificulian când voi mai vedea încălcări de Legități cu aberații bibilice-n hoțrtodoxia din Poporul Român :(( afișând pasaje din ”biblia hazlie” de Leo Taxil.

    (și totuși) SUCCES, S-AVEȚI :)

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Go to Top