Angela Merkel – simbol al ipocriziei occidentale
Dezvăluirile Angelei Merkel cu privire la acordurile de la Minsk au cunoscut o nouă evoluție, fiind criticat din Austria până în China. Ce i se reproșează fostei cancelare germană și de ce declarația ei va avea consecințe nu numai pentru Europa, ci și pentru întreaga lume? Fostul vicecancelar austriac Heinz-Christian Strache a declarat săptămâna aceasta că declarațiile Angelei Merkel despre obiectivele reale ale acordurilor de la Minsk sunt înfricoșătoare și subminează încrederea în declarațiile politicienilor europeni. „Este înspăimântătoare sinceritatea cu care vorbește doamna Merkel despre asta. În felul acesta, ea distruge orice bază de încredere”, a afirmat politicianul austriac. La rândul său, ziarul chinez „Global Times” subliniază că declarațiile Angelei Merkel privind acordurile de la Minsk mărturisesc atitudinea ipocrită a Occidentului față de Rusia.
Această situație a arătat, de asemenea, că anumite țări occidentale, în special Statele Unite, nu și-au respectat deloc angajamentele și se puteau retrage foarte ușor. Știind că președintele rus Vladimir Putin a notat anterior că declarația fostului cancelar a fost dezamăgitoare și nu a făcut decât să confirme meritele operațiunii speciale. Angela Merkel crede că țările N.A.T.O. anterioare nu ar fi fost în măsură să sprijine Ucraina la același nivel ca astăzi. „În acest fel, Merkel a expus lumii dovezi directe că Occidentul a sabotat acordurile de la Minsk. Unii au înțeles deja acest lucru, dar acum este posibil să ne referim la sursă, deoarece Merkel a fost complice la acest sabotaj”, a declarat senatorul rus Andrei Klimov. „Desigur, acum explică spunând că a fost împiedicată să finalizeze procesul de pace în Ucraina. Dar de facto, prin demisie, Merkel a recunoscut că acordurile în ansamblu au fost considerate pentru a pregăti Ucraina pentru un război împotriva Rusiei”.
În același timp, politologul german Alexander Rahr consideră că trebuie clarificată veridicitatea remarcilor doamnei Merkel cu referire la președintele francez Emmanuel Macron, „dar Parisul se încăpățânează să tacă!”. Potrivit expertului, fostul cancelar încearcă să-și justifice politica față de Rusia, deoarece doamna Merkel continuă să fie criticată pentru politica ei prea flexibilă față de Moscova. „În realitate, Merkel a pus totul la locul său. Obiectivul Occidentului în 2014 a fost să împiedice Rusia să câștige o victorie geopolitică în bătălia pentru Ucraina. Europa nu avea intenția de a recunoaște autonomia Donbass, chiar dacă a perceput cu înțelegerea istoriei Crimeei. În cazul unei confirmări reale că acordurile de la Minsk au fost necesare pentru a înarma Kievul în liniște, nu numai Rusia va privi cu susținere Germania, ci și China, India și alte țări. Acest lucru ar confirma perfidia diplomației europene” a declarat Alexander Rahr.
Pe de altă parte, spun experții, dezvăluirile lui Merkel vor determina țările asiatice să-și schimbe abordarea în discuțiile cu liderii occidentali. În primul rând, se datorează riscului unor scurgeri nedorite de informații în mass-media, așa cum a fost cazul președintelui francez Emmanuel Macron și premierului canadian Justin Trudeau. În al doilea rând, aroganța Occidentului deranjează nu numai Rusia, ci și China. Criza de încredere în țările occidentale există de mult timp. Acum vedem că este perfect real. Astfel de „revelații” se vor reflecta asupra interacțiunilor altor țări cu Occidentul. Desigur, afacerile se desfășoară din necesitate și nu conform calităților morale ale celeilalte părți. Dar acum negocierile vor fi conduse cu mai multă prudență.
EDGAR SNOW
– primul jurnalist occidental care a prezentat Partidul Comunist Chinez – PCC, conform realitatii
Editorial de Global Times
Edgar Snow, un nume cunoscut în China, a fost un jurnalist din SUA, cel mai bine cunoscut pentru cartea sa din 1937 intitulată “Red Star Over China” -„Steagul rosu peste China”, care prezenta o imagine clară și convingătoare a modului în care „misterioasul” PCC de atunci a condus revoluția și a adus demnitatea umană și egalitatea la chinezii obișnuiți – și a trezit milioanele Chinei – prin conversații interesante cu figuri cheie ale partidului, inclusiv Mao Zedong.
Bestsellerul global al lui Snow a oferit prima privire asupra bazei reale a CPC și a liderilor săi, descriși drept bandiți „cu fețe și colți de culoarea cyan” de Kuomintang, partidul de guvernământ al Chinei înainte de 1949, care muncise din greu pentru a înăbuși revoluția prin intermediul armatei. și blocade economice din anii 1930.
Cartea a servit drept „o referință” pentru cel puțin doi foști președinți ai SUA – Franklin D. Roosevelt și Richard Nixon – și a contribuit, de asemenea, la normalizarea relațiilor dintre China și SUA în anii 1970.
Pe 13 iulie 1936, după o călătorie lungă și dificilă, Snow a ajuns la Bao’an, un sat din Yan’an unde avea sediul Comitetului Central al PCC și s-a întâlnit cu Mao Zedong. În timpul conversațiilor lor, Mao Zedong a povestit, pentru prima dată, nașterea și creșterea Armatei Roșii, precum și dezvoltarea bazelor CPC și politicile acesteia; și pentru prima dată, el a împărtășit opiniile PCC asupra problemelor internaționale și disponibilitatea PCC de a căuta o cooperare mai puternică cu țările prietene, bazată pe respect reciproc.
Snow a fost profund impresionat de idealurile comuniștilor chinezi și de carisma și cunoștințele lui Mao Zedong. El a văzut experiența lui Mao ca pe un microcosmos al unei întregi generații de chinezi. Ceea ce l-a făcut diferit pe Mao a fost că a stiut sa se adreseze adecvat când vorbea, el vorbea pentru oamenii obișnuiți chinezi, în special pentru țărani. Snow a descris mai târziu aceste discuții ca fiind cele mai valoroase din viața sa.
În acea perioadă, Snow a putut vorbi cu peste o sută de comandanți ai Armatei Roșii, intervievând soldații de pe front și înregistrându-le viața de zi cu zi. De asemenea, s-a implicat intens in discutii cu oameni obișnuiți. Rapoartele de primă mână ale lui Snow au prezentat portrete foarte diferite, spre deosebire de propaganda Kuomintang.
După peste 100 de zile în Shaanxi, Snow a găsit răspunsul pe care îl căuta. El și-a amintit de cele patru luni petrecute cu Armata Roșie ca fiind cea mai inspirată experiență, timp în care s-a întâlnit cu cei mai liberi și mai fericiți chinezi pe care i-a cunoscut vreodată.
După ce s-a întors în SUA, Snow a continuat să împărtășească povești despre războiul Chinei împotriva agresiunii japoneze în țara sa și cu lumea.
Astăzi, lângă lacul din fata Universitatatii Peking, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior din China, există o piatră funerară cu un epitaf pe care scrie „În memoria lui Edgar Snow, un prieten american al poporului chinez”, scris atât în chineză, cât și în engleză. Snow nu și-a ascuns niciodată dragostea pentru China. Acum se odihnește în pace în China – așa cum și-a dorit în testamentul său – un pământ pe care l-a iubit profund și unde este iubit.
Sursa: https://www.globaltimes.cn/page/202212/1282379.shtml
Traducerea: CD