Manuscris 36 pag., format A4, transcris în format digital

I.

Adevărul eliberează

Informație pentru reflexie

Adevărul înseamnă putere, autoritate, iar minciuna înseamnă vilolență, care este antiautoritară, nelegitimă, nefirească, nihilistă. Deseori se confundă puterea cu violența din cauza confundării esenței puterii și esenței violenței care este legată cu minciuna, cu dezinformarea, rătăcirea. Cu mai mult de o sută de ani în urmă în Rusia imperială a apărut o carte cu titlul „Marea minciună a timpurilor noastre” scrisă de oberprocurorul ??? bisericii ortodoxe ruse Konstantin Pobedonosțe ??? Era recunoscut ca un om autoritar, adică dușman de moarte al nihilismului rusesc, care nega tot ce este rusesc și legat anume de dinastia Romanovilor. El cunoștea bine, originea și esența nihilismului rusesc care era de origine străină, liberală și marxistă. Se știe că în 1848 a apărut „Manifestul Partidului Comunist” scris de K. Marx și F. Engels. Europa a fost cuprinsă de revoluție. Pericol mare pentru Europa, pentru civilizație. Singura putere capabilă să vină în ajutorul Europei a fost Rusia imperială ortodoxă, dar și românii ortodocși. Revoluția se identifica cu „democrația” care nu are nimic în comun cu „Politica” lui Aristotel. Este un slogan fals și absolutizat, exclusivist, un fel de dogmă, o credință, sectă, care nu are nimic comun cu politica ca știință, unde democrația este a treia parte a politicii și nu este opusă monarhiei, ori aristocrației. La Aristotel democrația este opusă ???, care este legată cu tirania, deci violența și oligarhia. Politica este forma autoritară legală firească, sănătoasă. iar forma degenerată: tirania, oligarhia și ohlocrația ??? Deci avem Politica și „Politica”, impostura, forma degenerată. Nu degeaba a apărut sloganul politicianism, care de fapt este pseudopolitica, sau cum i se mai zice „jocul democratic”.

Oberprocurorul bisericii ruse ortodoxe sub sloganul marea minciună subînțelege „democrația”. Răul cel mare este minciuna. Cu acest slogan i s-a tăiat capul regelui Franței și în sfârșit asasinarea rituală a capului bisericii ruse ortodoxe țarul Nicolae al II – lea împreună cu toată familia, a doctotului Botkin și a slugilor. Este un mare omor ritual, nu politic. K. Marx și Engels au împărțit lumea în popoare „democratice”, revoluționare și popoare naționaliste, nedemocratice, contrarevoluționare. Ei afirmau că popoarele care pun pe primul plan națiunea, poporul, neamul trebuesc exterminate. Pe primul plan erau slavii, în special rușii și românii ortodocși. Polonezii și ungurii erau declarați cele mai revoluționare popoare. Poetul rus Tivtuev ??? a scris un eseu cu titlul „Revoluția și Rusia” în care afirma că în Europa sunt două puteri: Revoluția și Rusia. Viitorul Europei și a civilizației depinde de cine în ultimă instanță va câștiga confruntarea: Revoluția ori Rusia. Sub sloganul Revoluția trebuie să subînțelegem „democrația”, marea minciună a timpurilor noastre, care înseamnă dogmă, exclusivism, credință fanatică, fanatism, terorism de masă cum spunea anume. ??? Lenin a declanșat teroarea roșie de masă în numele democrației. Cele mai mari crime în numele democrației. Așa zisa „democratizare” care se înfăptuiește sub numele depolitizării „democrația” este opusă politicii, este o aberație. Pretinsul filosof rus Serghei Bulgakov a scris un eseu cu titlul: „K. Marx ca tip religios (creștin)”. De fapt Marx și Lenin erau creștini, de fapt creștini fără Dumnezeu. Acest Bulgakov îi laudă pe bolșevici cum au procedat ei cu biserica ortodoxă rusă sinodală în fruntea sinodului cu cel mai bun ofițer rus și capul bisericii, nu patriarhul, ci țarul rus începând cu Petru cel Mare.

Când Lenin a declarat teroarea roșie de masă în 1918 de partea lui nu erau ruși. El s-a adresat pușcăriașilor letoni. El a salvat regimul terorist sovietic cu ajutorul alogenilor. Poporul rus în concepția marxistă este un popor reacționar, contrarevoluționar, sortit genocidului. El a declarat: „Declar război pe viață și pe moarte șovinismului velicorus”. După Lenin contrarevoluționar înseamnă șovinism, naționalism. Cel mai mare șovinist velicorus l-a declarat pe Purișkevici ???. În ajunul revoluției bolșevice Purișkevici ??? avertiza: „Ce are comun cu poporul rus Troțki (Leiba Bronștein). Troțki organiza la Petersburg garda roșie (bande teroriste) pentru asaltul Palatului de Iarnă.

La începutul secolului XX patrioții francezi, contrarevoluționari (contra revoluției franceze) s-au adresat patrioților velicoruși, naționaliști avertizând Rusia și poporul rus ortodox de pericolul revoluției. Revoluția franceză distrusese biserica galicană franceză, care era națională.

Regimul sovietic a fost denumit de patrioții ruși regim iudeobolșevic din cauza numărului preponderent al comisarilor bolșevici. Fostul oberprocuror după Pobedonasțev ??? cneazul ??? Ierahov ???, care avea și puțină origine română dar și georgiană ortodoxă, a numit regimul sovietic iudeodemocrat, iar pe adepții creștini loiali iudeobolșevismului și „democrației” iudeocreștini, creștini fără Dumnezeu, fără fiul lui Dumnezeu, atei. Dealtfel mitropolitul roșu Serghie ??? a egalat „creștinismul” cu bolșevismul și a ajuns ca cine e contra bolșevismului e și contra creștinismului. După o sută de ani ??? de patrioții, naționaliști francezi, nu „francezi” ??? un alt francez = nu francez ??? Pascal Brükner avertizează Europa de pericolul rus, pericolul antiiudeobolșevic și pericolul ortodox sinodal în frunte cu cel mai bun ofițer rus. Nicolae al II –lea nu a vrut să piardă controlul asupra bisericii.

Lenin spunea că el scuipă pe Rusia, el avea nevoie de revoluția mondială (Rusia sacrificată pentru aceasta). A creat Cominternul. Imnul Cominternului a devenit o poezie scrisă de un francez, ori „francez” Pier Degheiter ??? și se numea „Internaționala”. Aceste versuri chemau la negarea și distrugerea până în temelie a civilizației, a culturii și crearea unei lumi noi, fără Dumnezeu, fără cezari, fără eroi. Nihilism total. Filosofia, literatura, arta și în general știința umanitară puse la index în fonduri speciale inaccesibile pentru masele largi, pentru public. Au fost anulate liceele și gimnaziile clasice. Nu se mai studiau limbile clasice greaca și latina. Academicianul rus, laureat al premiului Nobel a numit regimul sovietic inchiziție. Teoria marxist-leninistă a fost numită comunism și ateism științific și a fost impusă obligatoriu pentru studiu în locul științelor umanitare. A fost scris codul moral al constructorului comunismului care chema la ura față de dușmanii de clasă. Profesorii și în genere cei care se ocupau cu educația noii generații trebuiau să educe tânăra generație în spiritul urii față de rămășițele trecutului, om fără Dumnezeu, fără neam, fără memorie.

Se prognoza dispariția națiunilor, a religiei a statului și a politicii. Lupta de clasă ca „știință” chema la lupta permanentă, fără compromis până la triumful unei lumi fără clase, fără națiuni, fără state, fără politică. Un cântec sovietic suna așa: „Revoluția are început, dar nu are sfârșit”. Aceasta e ideea lui Troțkii. Era scris un eseu cu titlul: „Revoluția permanentă”. Aceasta nu este idee stalinistă, este idee Troțkistă. Stalin nu a schimbat nimic. El pur și simplu a luat locul lui Troțkii. Ei nu erau dușmani principali. Ambii se socoteau ucenici ai lui Lenin. Fie antistalinism, fie antitroțkism aceasta nu înseamnă anticomunism. Tot așa anticeaușism nu înseamnă anticomunism. Stalin se declara antitroțkist, dar aceasta nu înseamnă anticomunism deoarece și Troțkii se declara comunist, marxist, leninist. Troțkii se declara antistalinist, dar aceasta nu înseamnă că Stalin era anticomunist. Ambii erau o apă și un pământ. Stalin a omorât cei mai mulți comuniști, dar aceasta nu înseamnă că era anticomunist. Hrușciov a reabilitat așa zis mulți comuniști „cinstiți” ca de pildă Bela Kun, fostul lider al Ungariei sovietice. Un mare terorist Tuhacevskii ???, cel care omora țăranii cu gaze pentru că se opuneau, așa zisei colectivizări și mulți alți comuniști „cinstiți”. Hrușciov a inventat ideea de reabilitare, dar reabilitare în sens sovietic hrușciovist înseamnă reabilitarea numai a celor care nu sunt anticomuniști, antisovietici, dar a căzut „victimă” datorită unor greșeli. Cine primește reabilitarea nu mai are dreptul ???, că a fost antisovietic, anticomunist. Cine a fost și este anticomunist, antimarxist, antisovietic nu are nevoie de reabilitare. Cine pretinde să fie reabilitat și este reabilitat, nu este anticomunist.

Cu o sută de ani în urmă generalul Averescu (viitor mareșal) afirma că Rusia e bolnavă, dar că se va însănătoși. A trecut o sută de ani, dar semne de însănătoșire nu se observă. Anume în 1918 în locul imperiului rus iudeobolșevicii, adică comisarii bolșevici au creat Federația Rusă, fundamentul viitoarei U.R.S.S., bazat pe negarea Rusiei pravoslavnice și în loc au pus libertatea conștiinței, în rusește: „???____???”, care presupunea recunoașterea oricăror secte , zise confesii, în afară de ortodoxie. Dacă în secolul XIX mitropolitul Moscovei Filaret afirma că în Hristos trebuie să crezi numai așa cum au stabilit sinoadele ortodoxe, apoi libertatea de conștiință înseamnă să crezi oricum numai nu pravoslavnicește. Da, ortodoxia nu recunoștea paritatea, egalitatea cu cei neortodocși. Ei nu aveau dreptul să facă prozelitism. Libertatea conștiinței este o născocirea a oamenilor antireligioși, a ateiștilor. Libertatea conștiinței, adică dreptul de a nega religia nu era cunoscută lumii antice și anume lumii greco-romane, oamenii religioși, lumea religioasă adică toate statele se bazau pe autoritate și autorități divine. Toate statele erau teocratice. Nu a existat în istorie stat ateu. Nu găsim nicăieri urme de ateism de stat. Peste tot teocrație. Ateismul nu este o invenție a oamenilor politici, a oamenilor de stat. Nici urmă de conflicte pe teme religioase deoarece toți trăiau cu frica de divinitate, de divinități. Timor Dei ???, cum ziceau oamenii.

Ideea de libertate a conștiinței față de divinitate de divinități este o capcană. Adepții „libertății” afirmă că ei nu cred nici în Dumnezeu nici în diavol. Capcană ! Cum spunea generalul rus von Lemke în timpul războiului civil că nici Kolceaov ??? nici Lenin, înseamnă Lenin. După asasinarea rituală a familiei imperiale în rusește: ???, adică liderul suprem și antipodul lui Lenin era amiralul de origine română Kolceak (Colceag). Generalul rus von Lemke a avut dreptate. Deci: nu nici Dumnezeu nici diavol, dar ori Dumnezeu ori diavol. Tot așa: nu Kolceak nici Lenin, dar ori Kolceak ori Lenin. Tertium non datur spuneau înțelepții romani. Dumnezeu și diavol nu sunt egali, sunt antipozi. Tot așa Kolceak și Lenin nu sunt egali, sunt antipozi, incompatibili. Acei care fac această egalare, paritate, ascund credința în diavol., iar în cazul Kolceak Lenin, ascund simpatia față de Lenin. Ateii deci pretind că ei nu cred nici în Dumnezeu, zei nici în diavol, demoni. Aici răul constă în egalarea binelui cu răul. lumina egală cu întunericul, minciuna cu adevărul etc. Tocmai ce avem astăzi. Exemplu: familia este egalată cu pseudofamilia. Familia poate fi numai dintr-un bărbat și o femei, adică dintre sexe, dar nu dintr-un singur sex, adică bărbat cu bărbat și femeie cu femeie, adică antisex. De aici s-a creat și ideea falsă de orientare sexuală.

Se subînțelege fals că și unirea dintre persoane de același sex e tot sex. Sexualitate înseamnă numai unirea dintre persoane de sex feminin și sex bărbătesc. Deci unirea dintre persoane de același sex înseamnă antisexualitate, orientare perversă, nenormalitate. Unii afirmă că aceasta este boală. Din punct de vedere medical boală se numește ceva ce poate fi tratată. Perversiunea nu este boală. Sunt niște abateri incurabile, care nu pot fi tratate. E ceva mai rău decât boala, fiindcă nu poate fi tratată, fiindcă e mintală. Nenormalitatea e de origine mintală, psihică. Nu poți să pui omului alt cap. Capului poți să-i pui alt trup, de pildă prin clonare. Trupul poate fi clonat, dar mintea nu, psihicul e unicat ca și amprentele digitale.

Dumnezeu nu iartă unirea dintre același sex care este necreativă. Dumnezeu a creat bărbatul și femeia pentru creație. Cum pot eu ca teolog, ca preot să iert ceea ce Dumnezeu nu iartă ? Asta înseamnă ateism. „Papa” Francisc se face că plouă. Oare el nu a citit scriptura ? Ce fel de Pontific, ce fel de teolog, de preot este el care încalcă poruncile lui Dumnezeu a Creatorului care a creat pe homosapiens pentru creare. Exemplul lui este urmat de o mulțime de „preoți”, care își permit să ierte ceva ce Dumnezeu nu iartă. Acesta este ateism și chiar ateism militant. Laicism, adică creștinism fără Dumnezeu, fără fiul lui Dumnezeu. Laicismul este creștinismul dedumnezeit. Voevodul Moldovei Ștefan cel Mare când a trimis fiica sa Voloșancă ??? Elena la Moscova pentru a crea o dinastie româno-rusă cu scop geostrategic în scrisoarea adresată marelui cneaz se plângea că creștinii, ori „creștinii” îl atacă și sunt mai răi ca vecinii „păgâni”.

Balto-slavoni din Marele Cnezat Lituanian vecin cu Moldova și cu Moscova. vecinii noștri balto-slavoni au fost ultimii din Europa care au fost creștinați de către ordinul teuton adus de la Ierusalim de cărtre regele catolic polon Konrad. Spre deosebire de rege, ori „rege” (impostor) Mitropolitul Krakoviei Pavel Vladkovitz a luat apărarea „păgânilor”, care erau creștinați cu forța, violent și jefuiți de către ordinul teuton, călugări – cavaleri, li se mai spune cavalerii de Kurlanda ???. Cum vedem deși mitropolitul era creștin a condamnat creștinarea violentă a Prusienilor înrudiți cu lituanienii și în general cu popoarele balto-slavone. În secolul XI mitropolitul Kievului Ilarion a scris o lucrare teologică cu titlul în rusește: „???” (Despre lege și har). Această lucrare teologică a contribuit la triumful ortodoxiei în Rusia Kieveană. Nu „păgânii” nu „păgânismul” era înțeles ca ceva periculos, ci fariseii și cărturarii. Academicianul rus Lihaciov, istoric al Rusiei vechi a dovedit științific că nu „păgânii”, adică vecinii balto-slavoni în evul mediu și în genere cuvântul păgân nu însemna ceva rău, negativ. Fiul lui Dumnezeu nu s-a luptat cu „păgânii” ci cu fariseii și cărturarii. Când cneazul Vladimir care era de origine kazar a creștinat Rusia cu foc și sabie, prin violență deși erau unele divergențe între Roma și Constantinopol încă nu se formulase baza pentru schismă.

După ce la ultimul conciliu ecumenic a triumfat cultul icoanei și iconoclaștii condamnați ca farisei și cărturari Europa toată era ortodoxă. Toți popii de până la schismă sunt recunoscuți ca ortodocși, adică până la anul 1054, când a avut loc schisma. Iconoclaștii erau creștini și i-au acuzat pe cei care fac chipul lui Dumnezeu al Maicii Domnului și a Fiului lui Dumnezeu că sunt „păgâni” și se închină idolilor sunt idolatri. Cei care făceau chipul lui Dumnezeu i-au acuzat pe iconoclaști că sunt farisei și cărturari, i-au numit iudeocreștini. Când s-a întâmplat schisma „papa” de la Roma și în general toți „papistașii” i-au acuzat pe adepții Constantinopolului de păgânism ei dovedind cu lux de amănunte că sunt farisei și cărturari și au meritat ca Răsăritul să acuze Occidentul de iudaism, adică iudeocreștinism. Nu întâmplător protestantismul este copilul, care nu recunoaște cultul icoanelor, deci copilul „papei”. Cum am afirmat mai sus toți popii până la anul 1054 au fost ortodocși. După 1054 ei nu merită să fie numiți popi, ei sunt „popi” deci impostori. Până la 1054 Europa, toată Europa a fost ortodoxă. Anume Constantinopolul era în 1054 capitala Europei, acolo era împăratul. Toate conciliile ecumenice s-au petrecut sub președinția împăratului, începând cu Constantin cel Mare, care nici nu era botezat, dar acei episcopi care au pus bazele ortodoxiei, adică părinții ortodoxiei au recunoscut amestecul statului, fiindcă statul ți în general toate statele sunt teocrații. În greacă Politeia înseamnă cetatea zeilor, cetatea lui Dumnezeu. Împăratul era marele pontif, Pontifex Maximus. Statul, teocrația, adică biserica – stat, ori statul – biserică recunoscută de Fiul lui Dumnezeu. Biserica nu este opusă statului. Cine opune biserica statului este sectant. Biserica așa zis despărțită de stat nu e biserică e sectă. Toți acei, care opun biserica statului, ori sunt pentru despărțirea bisericii de stat sunt sectanți.

Dat fiind că în istorie noi nu găsim stat ateu, ceea ce înseamnă că ateismul este antistatal. Ateismul și statul sunt incompatibile. Disidenții sovietici au răspândit ideea de ateism de stat. Ateismul ne era de stat, ci de partid și de secte. Cum am afirmat mai înainte biserica despărțită de stat nu mai e biserică ci e sectă. Dat fiind că ei neagă statul acești adepți, adică sectanții sunt oameni antireligioși și sunt atei. Lenin l-a numit pe Lev Tolstoi „oglindă a revoluției ruse”. Tolstoi nega statul, nega patriotismul, nega politica, nega ortodoxia și era apărătorul sectelor, apăra pe toți acei care neagă și atacă ortodoxia. El afirma: „Nu mai dați cezarului nimic”. Tolstoi propaga un Hristos antistatal. Pentru aceasta poporul rus ortodox și în genere toți ortodocșii în frunte cu capul bisericii ruse ortodoxe țarul Nicolae al doilea în acord cu sinodul bisericii ruse, care îl avea ca șef pe oberprocurorul Konstantin Pobedonosțev ??? l-au excomunicat pe Tolstoi din rândurile bisericii ortodoxe ruse și l-au anatemizat. Doi călugări din gubernia Basarabia i-au trimis lui Tolstoi o frânghie blestemându-l pentru faptul că Tolstoi nega familia și condamna sexualitatea, socotind sexualitatea un rău.

Nu, sexualitatea este un dar de la Dumnezeu pentru procreare, perpetuarea speciei, dar nu pentru desfrânare. Tolstoi în viața lui a fost un desfrânat și chiar pervers, un dement. La sfârșitul vieții sale când a devenit neputincios folosindu-se de autoritatea sa de scriitor a început să propage negarea familiei. El afirma că bărbatul cu femeia să trăiască ca frate și soră. O mentalitate dementă, tâmpită, incurabilă, care aprobă incestul, un fel de incest mental. Călugării care i-au trimis frânghia nu erau căsătoriți, au ales virginitatea așa cum în Roma antică, Nobila Romă cum afirma Purischevici ???, vestalele alegeau virginitatea, castitatea. cultul castității, dar și a familiei. La călugărul Serafim de Sarov s-au prezentat două domnișoare. Serafim s-a uitat atent la ele. Ele au venit să ceară binecuvântare ca să devină călugărițe. După ce a cercetat exteriorul fizic al domnișoarelor el a afirmat: „Binecuvântez numai una din voi, iată tu ești foarte robustă, sănătoasă și nu te binecuvântez pentru călugărie, Trebuie să te căsătorești și să naști copii sănătoși, iar pe aceasta mai firavă o binecuvântez săa fie călugăriță. O femeie sănătoasă care naște prunci și îi crește de fapt are toate șansele să ajungă în rai. Cât privește călugării și călugărițele nu întotdeauna au șansele să ajungă în rai. Pentru femeie în special nașterea nu e un păcat, nu nașterea este păcatul, ci desfrânarea.

Ceea ce azi la toate colțurile auzim de sex, de sexualitate nu e sex, ci desfrâu, desfrânare. Desfrâul, desfrânarea e antisex. Sexul e sfânt, desfrânarea este infernul. Să nu confundăm sexualitatea cu desfrânarea. Desfrânarea înseamnă teroare antisexuală. Desfrânarea este legată cu perversiuni, printre care sodomie, care nu este iertată de Dumnezeu. Tolstoi este profetul decadenței de azi și în special apologetul violenței, care la rândul ei este legată cu minciuna. Unii se fac că plouă. Dar nu numai Tolstoi e de vină. Tolstoi este oglinda nihilismului rusesc. Ceea ce Lenin numește revoluție nu e cam corect în cazul „revoluției ruse”. Tolstoi este vârful. În tinerețe chiar de la început el a hotărât să devină scriitor cu renume mondial, darul de scriitor să îl folosească, adică autoritatea de scriitor cu scopul de a deveni un Hristos și chiar să îl întunece pe Hristosul ortodox.

Cum am afirmat mai înainte toți popii și toți patriarhii până la schisma din 1054 erau ortodocși. Noi știm că împărații din Roma antică se numeau Pontifex Maximus, fiindcă statul era teocrat. După schisma de la 1054 episcopul de la Roma, adică „popa” după un timp oarecare e emis un dictat, dictatul „papal” în care se afirma că „papa” are drept să puie regi, cneji, împărați, dar și să-i detroneze. Împăratul Heinrich al IV-lea a fost detronat pentru că s-a opus. A fost nevoit să se ducă la Canossa ??? să sărute pantoful papei ca să revină pe tron. „Papa” s-a declarat locțiitorul lui Hristos pe pământ ; s-a declarat pontif și durata șederii pontificat. Episcopul Romei s-a pus deasupra împăratului, biserica ruptă de stat, fiindcă a fost pusă deasupra statului, deci în așa caz nu mai e biserică, e sectă, o sectă mare, enormă. Nu mai este ortodoxie, nu mai este teocrație, fiindcă e ruptă de stat, nu mai este ceea ce a făcut Constantin cel Mare, Constantin nu este recunoscut ca sfânt. Occidentul s-a rupt complet de Răsăritul ortodox teocrat. În occident a triumfat ideea lui Augustin, care a scris o lucrare cu titlul: „Civitas dei” și „Civitas diaboli” în care este demonizat statul, teocrația.

Cum am mai afirmat mai înainte biserica ruptă de stat nu e biserică e sectă. Cu timpul asta s-a și întâmplat în occidentul anticonstantinian, care nu îl recunoaște pe Constantin cel Sfânt. La Constantinopol noua capitală a Romei, deci a doua Romă, adevărata moștenitoare a Europei, a Europei ortodoxe, deci teocrație. La Roma papalocrație, sectă nu biserică, sectă camuflată și vom vedea mai târziu cum au început să înflorească sectele în Europa occidentală. Europa occidentală a revenit la vremurile de până la Constantin când erau numai secte, care se contraziceau și se luptau între ele. Anume Marele Pontif, Constantin cel Mare a contribuit la triumful ortodoxiei, a teocrației, a statului biserică, nu a sectelor, toate sectele au fost condamnate și ultimul conciliu prezidat de împărat, adică al 7-lea în anul 743 ??? a pus capăt fărâmițării, a pus punctul pe i încă din sec. al XIV-lea, când avusese (loc ???) primul conciliu ecumenic deși marele Pontif (Pontifex Maximus) nu era botezat. Părinții ortodoxiei au recunoscut autoritatea împăratului „păgân” care prin edictul său de toleranță a egalat pe ortodocși cu „păgânii” cu statul, teocrația, cetatea lui Dumnezeu, Zeus și a zeilor, deci paritate numai cu „păgânii”, statul, teocrația, dar nu cu ereticii, adică cu sectele, care deși sunt creștini, nu recunoșteau și nu recunosc, nici până astăzi autoritatea divină a statului. adică teocrația.

Fariseii și cărturarii îi numeau păgâni pe acei care îi fac chipul lui Dumnezeu, a zeilor, zeițelor. Faptul că Hristos s-a declarat fiul lui Dumnezeu și și-a lăsat chipul său pe un petic de pânză din punctul de vedere al fariseilor și cărturarilor este idolatrie. Un filosof și matematician de origine evreiască ucenic al lui Eugen Düring ???, care la rândul lui era tot și matematician și filosof, dar combătut de F. Engels în vestita lui carte „Anti Düring ???” afirma așa în limba rusă: „???”. Numele acestui evreu este uitat și ignorat atât de marxiști cât și de creștini. Era un evreu de origine din Basarabia cu numele D. Roitman. Nu este exclus ca aflându-se la Berlin la studii ca și Eminescu să fi fost cunoscuți. Atât Marx, Engels cât și Lenin erau adepții și apologeții creștinilor și creștinismului de până la Constantin cel Mare. Lenin a aprobat creștinarea prin foc și sabie a Rusiei de către impostorul de origine kazară cneazul Vladimir. Când Marx afirma că religia este opium asta nu înseamnă că el e contra creștinismului. El nu spunea că creștinismul este opium. Romanii spuneau: „Religia este cultus deorum ???”. Noțiunea, cuvântul religie nu e de origine creștină. Când s-a făcut un test cu K. Marx la întrebarea care este ocupația lui principală el a răspuns prompt: Provocarea. Când Marx spune că „religia” este opium el vrea ca religia să devină opium. În loc de cuvântul cult el inventează, falsifică și spune opium, care nu este așa, dar așa vrea el. Așa trebuie să-l înțelegem. Anume el afirmă cu altă ocazie că lumea trebuie schimbată (adică modificată). Și Marx și Roitman sunt de origine evreiască dar mentalitatea lor se deosebește ca de la cer la pământ. Probabil că pretinsul filosof și teolog rus Bulgacov care era contemporan cu Roitman, care afirma că marxismul și creștinismul îngustează „îl face pe om îngust la minte, mărginit”. Trebuie să facem o delimitare între creștini, creștinism și Hristos, fiul lui Dumnezeu. Hristos a avertizat că vor apărea diferiți hristoși care vor spune Hristos e aici, Hristos e acolo. Și tot El avertiza: „Plecați din ochii mei, voi nu sunteți ai mei”. El nu spunea răul mare sunt „păgânii” , ci fariseii și cărturarii.

„Feriți-vă” de plămădeala fariseică”, toată lupta Lui a fost cu fariseii care se făleau că nu sunt păgâni. Anume fariseii L-au condamnat, nu păgânii. El nu a intrat nici într-un templu păgân să dărâme statuile zeilor, dimpotrivă a intrat în sinagogă să facă ordine. Doar scriptura spune că omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și dacă e așa reiese clar că omul seamănă cu Dumnezeu. în așa fel ortodocșii fac bine că au introdus cultul icoanelor. Aceasta nu este idolatrie. Scriitorul latin Celsius a scris o carte cu titlul „Cuvântul adevărului”. Această carte a fost arsă. distrusă de către iconoclașt. Au rămas niște citate folosite de alți scriitori din care reiese că romanii și elinii nu erau idolatri așa cum și ortodocșii din Răsărit și din Apus nu sunt idolatri, nu se închină idolilor.

Celsius a spus adevărul și a dezmințit minciuna fariseică cum că „păgânii” se închină idolilor și erau deci idolatri. Ceea ce spuneau fariseii și iconoclaștii despre „păgâni”, adică despre elini și despre romani, deci despre europeni și Europa ortodoxă, care cinstește cultul icoanelor e minciună. Distrugerea și arderea cărții „Cuvântul adevărului” este o crimă contra adevărului săvârșită de către farisei și de către iconoclaști. Ei sunt oameni ai minciunii și dușmani ai adevărului. Ca apologeți ai minciunii ei sunt adepți ai violenței și terorii, inchizitori. Arderea cărții „Cuvântul adevărului” a adus la arderea oamenilor pe rug de vii.

K. Marx leagă ideea de creștinism cu democrația. După Marx reiese că elinii, de la care vine cuvântul democrație parcă nici nu ar fi existat, ar fi fost niște bipezi anonimi și glorioși (???), care nici nu merită să fie luați în seamă, care după cum afirma elinii au fost niște pierde vară. Nihilism total.

Să nu uităm că Thomas Mann a fost ca și Einstein adeptul revoluției iudeobolșevice și chiar îndreptățeau teroarea roșie. Același Mann a scris chiar un eseu, care se numește „Anticomunismul ca tâmpenie și idiotism, boală a secolului XX”. Din tagma așa zișilor „umaniști” fac parte Romain Roland, Bernard Shaw, Lion Feuchtwanger și a făcut parte foarte puțin scriitorul român Panait Istrati, care s-a trezit foarte repede și a devenit anticomunist. Așa zișii mari democrați și umaniști ai secolului XX cu autoritatea lor de pretinși scriitori, pictori și în genere ca oameni cică ai culturii și științei. Să-l amintim și pe proletcultistul Picasso. Avangardiștii, abstracționiștii, impresioniștii etc. au creat asociația „Proletcult”. Ca bază a servit articolul lui Lenin despre două culturi: „Cultura proletară și cultura burgheză”. Era condamnat academismul, adică clasicismul, în genere științele umanitare, limbile clasice. Ne miră faptul cum unii oameni care se socot că aparțin culturii și cel mai curios, azi nu știm cum să le spunem, pretind că ei cică condamnă proletcultismul iudeobolșevic. Cei care nu adoptă modernismul, adică abstracționismul, avangardismul, dadaismul, impresionismul și în genere nu acceptă antiacademismul sunt numiți de proletcultiști: Totul pe dos, totul anapoda. Prin sălile de expoziții predomină modernismul, iar academismul ca abatere și este numit cu nume fals, inventat, pictură naivă, sculptură naivă. Reiese că lumea antică greco-romană și epoca renașterii au fost proletcultiste au creat opere naïve, care trebuie date uitării și dispariției, că au fost create aceste capodopere nemuritoare, care cu adevărat merită să fie numite moderne, fiindcă ele parcă au fost pictate, sculptate azi, deci moderne, nu moderniste. Ei adică proletcultiștii numesc tot ce aparține modernismului, adică antiacademismului așa zisa „artă” modernă, cică nouă, inclusiv și așa zisa muzică care se numește pop muzică, în genere toată această subcultură pop cultură. Avem de-a face cu imbecilizarea, nenormalitatea. Normalul devine nenormal, iar nenormalul normal. Toate acestea fac parte din ceea ce se numește Ordinea Nouă Mondială. Părintele ei este desigur unul din autorii „Manifestului Partidului Comunist”. Anume K. Marx a spus că lumea trebuie să fie schimbată, adică modificată, creată din nou, dar nu după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că vezi doamne a face chipul lui Dumnezeu este idolatrie. Sub modernism se ascunde un război netipic și anume iconoclast.

Icoanele și sculpturile care au valoare estetică, care fac parte din ceea ce se numește artă academică, clasică, cică vezi doamne este idolatrie, „păgână”, păgânism. Tot ce este estetic, este frumos, este „păgânism”, așa au afirmat și afirmă creștinii, care neagă icoanele, deci neagă arta în genere, vinovată de idolatrie și așa zis „păgânism”. Ei numesc modernismul adică antiacademismul, anticlasicismul artă. Dacă modernismul (adică de fapt proletcultismul) este artă, asta înseamnă că academismul, clasicismul, tot ce este frumos, perfect, estetic și dacă icoanele sunt pictate în stil academic sunt idoli, adică din punct de vedere modernist nu este artă. Toate capodoperele lumii antice și ale epocii renașterii nu sunt artă sunt idolatrie, păgânism. De fapt ei spun că și modernismul este artă. Logica ne duce la aceea că vezi doamne și relațiile dintre persoane de același sex sunt tot sex. Adică creația și necreația este tot creație, dar dacă e așa atunci așa creație o numim „creație”. Dacă modernismul este artă atunci e „arta”. De acord nu mai polemizăm numai că luăm în ghilimele și cu asta punem punctul pe i. În genere trebuie să procedăm în felul următor: dacă spune, numește noțiunile, lucrurile neadecvat spunem că da suntem de acord numai că punem ghilimele pe obiectul numit neadecvat: „artă”, „muzică”, „arhitectură”, „sculptură” etc. Să nu mai facem polemică inutilă. Când lumea va vedea ghilimele va înțelege că avem de afacere cu impostura, cu falsul, surogatul. Da: Uniunea „Europeană”, Pericolul „rusesc”. Vin „rușii”. Revoluția „română” (antiromânească), „antisemitism” (de fapt antisionism). Valori „europene”: LGBT, sodomie, pop cultură, modernismul, căsătoria dintre persoane de același sex etc. Adevărul înseamnă a spune lucrurilor pe nume. Adevărul întotdeauna este unul, minciuna e pluralistă.

În anul 1905 a avut loc prima revoluție „rusă”. De tot au fost trei revoluții. În anul 1917 au avut loc încă două revoluții: una în februarie 1917, când țarul care era capul bisericii ruse ortodoxe a fost trădat de către generali masoni și de către clericali adică de către acei ierarhi, care cică vroiau „patriarh”. Aici trebuie să amintim că prima revoluție „rusă” s-a început cu așa zisa duminica sângeroasă pe 9 ianuarie 1905 ??? Ea a fost organizată de către revoluționari în acord cu adepții clericalismului, care cereau despărțirea bisericii de stat în frunte cu un popă pe nume Gapon ??? cu icoane și ??? În spatele acestei procesii erau revoluționari înarmați. Tot în acel an o deputăție din călugări – șefi ai mânăstirilor s-a adresat capului bisericii ruse, țarului, cu rugămintea ca ei să aleagă un patriarh din rândurile anume a călugărilor (în rusește: ???). Țarul a fost șocat de așa obrăznicie, impertinență, dar nu a zis nici un cuvânt în afară de: așteptați, eu mă consult cu oberprocurorul bisericii ruse (atunci era Pobedonosțev ??? autorul cărții „Marea minciună a timpurilor noastre” = a democrația ???) și cu familia. S-a întors și a spus: eu mă călugăresc și voi mă alegeți patriarh. Nu au fost de acord. Era clar că de fapt ei voiau nu patriarh ci „patriarh”, care este astăzi la Moscova.

Dostoievski afirma că dacă adevărul ar fi în afară de Hristos el l-ar alege pe Hristos. Să ne lămurim cu Hristos. Ortodocșii cred în Hristos că el este fiul lui Dumnnezeu, care s-a întrupat pentru a întări ortodoxia care a fost mai înainte de toți vecii, adică adevărul absolut. Iconoclaștii, adică acei care nu recunosc facerea chipului lui Dumnezeu, al Dumnezeului care a creat pe om după chipul și asemănarea Sa de fapt nu cred în întruparea în om a fiului lui Dumnezeu. În realitate ei Îl recunosc ca cel mai mare prooroc. Unii cred că el a fost om. Fariseii și cărturarii L-au socotit un impostor, care face minuni cu ajutorul diavolului și L-au condamnat pentru jignire, ofensă adusă lui Dumnezeu. Hristos la rândul Lui îi acuza pe fasrisei și cărturari că ei sunt fii ai diavolului, care este părintele minciunii. Cum vedem sunt mai multe interpretări, mai mulți Hristoși, Hristos aici, Hristos acolo etc. Din cauza aceasta au apărut chiar de la început puzderie de secte, care se certau între ele și se contrazic până în ziua de azi. Adevărul este Unu. Rătăcirea, minciuna sunt pluraliste. Cine se abate de la calea dreaptă care duce la Roma eternă cu trei ipostaze: Roma I, Roma a II-a (Constantinopol) și Roma a III-a, care a fost întemeiată de Constantin al doilea (vezi în rusă: ???) în românește: comparație dintre faptele lui Constantin cel Mare și faptele lui Petru cel Mare de Golikov I. I.). Petru cel Mare este comparat cu Constantin cel Mare. Ambii au creat o capitală nouă. Petru i-a dat numirea Piterbuch ??? în cinstea lui Jupiter. Aceasta este a treia Romă și a patra nu va fi. Cifra III, trei ipostasuri, simbol ortodox. Petru cel Mare a desființat patriarhia și în acord cu părinții ortodocși din Răsărit în loc de Patriarh a fost declarat capul bisericii ruse (adică Pontifex Maximus). Pe lângă aceasta a format un sinod bisericesc din 12 ierarhi în frunrte cu un oberprocuror. Petru a dat un ukaz în care se afirma că oberprocurorul trebuie să fie cel mai bun ofițer rus. Prin aceasta Petru cel Mare a dat o lovitură clericarismului. Când Petru cel Mare fost întrebat care e pericolul cel mai mare el a răspuns prompt: Oteismul (adică ateismul). Avea mare memorie și știa pe de rost mult din scriptură și în genere istoria bisericii. Falsifică istoria acei care afirmă că el a luat exemplu din Occident. Minciună. Totul s-a făcut în acord cu părinții ortodocși din Răsărit. Acuzația cum că el ar fi ba catolic, ba protestant nu are nici o bază. Dar cea mai criminală calomnie adusă de adepții clericarismului este afirmația criminală că Petru cel Mare ar fi primul bolșevic. Anume clericalismul e de vină, care s-a opus împăratului de la Constantinopol și a creat un „stat” așa zis „papal” clerical nu teocrat cum afirmă unii fals. Anume clericalismul, care s-a rupt de ortodoxie a scindat Europa, care până în 1054, toată Europa era ortodoxă. În loc de Europa ortodoxă anume partea orientală a răspândit cuvântul Europa creștină și au început să-i acuze pe ortodocși că ar fi vinovați de schismă. Cu părere de rău cu timpul pe neobservate așa cu pași mărunți a pătruns și la Răsărit. Pe baza aceasta s-a creat ideea ecumenică, libertatea conștiinței, liber cugetătorii, ateismul care caută să-I zăpăcească pe oameni că, vezi, doamne, suntem toți creștini și hai să ne unim să discutăm. Punctul pe i s-a pus demult la ultimul conciliu, al VII –lea când a triumfat cultul icoanelor, deci a triumfat ortodoxia.

Da, noi europenii trebuie să fim uniți, uniți ca europeni cu condiția ca occidentalii să pună capăt rătăcirilor și să se întoarcă la ortodoxie, doar ei au fost ortodocși până în anul 1054. Nu la noi la ortodocși au apărut toate sectele, masoneria, libertatea conștiinței, (rusește: ???) liber cugetătorii, care a culminat cu ateismul militant. Nu e greu să înțelegem că clericarismul și ateismul sunt o monedă cu două fețe. În anul 1917 când în Rusia a fost răsturnată autocrația „papa” s-a bucurat și a afirmat că ateismul este benefic pentru biserică și este mai ușor să-i creștinezi pe atei, decât pe ortodocși sau pe „păgâni” (japonezii).

Cum am afirmat mai înainte toate statele au la bază teocrația. Nu a existat ateism de stat. Imperiul Roman, a doua Romă (Konstantinopol) a moștenit teocrația, datorită faptului că împăratul Konstantin (Marele Pontif, Pontifex Maximus) prin edictul de toleranță a egalat a făcut paritate cu religia, cu Panteonul, care se numește de farisei și cărturari „păgânism”. Ei fariseii și cărturarii se mândreau cu scriptura și se numeau oameni ai scripturii, iar pe cei care nu aveau scriptură „păgâni” și politeiști. După „logica” falsă a fariseilor și cărturarilor ar reieși că așa zișii „păgâni” ar crede în zei și îl neagă pe Dumnezeu, Zeus, Jupiter, ???, Odin etc. Ei nu îl negau pe Dumnezeu tatăl. Ei nu se numeau păgâni, ei nu erau nici politeiști, nici monoteiști, ei erau religioși. Tot ce era legat cu frica lui Dumnezeu, zei se numea religie, nu păgânism. Strămoșii noștri europeni, greco-romani, dacii, germanii, slavii, popoarele balto-slave așa cum reiese din unele citate rămase din „Cartea adevărului” de Celsius nu erau idolatri nu se închinau idolilor, așa cum astăzi moștenitorii Europei ortodoxe nu sunt idolatri, așa cum afirmă moștenitorii fariseilor și cărturarilor, care neagă cultul icoanelor. Noi ortodocșii îi numim iconoclaști. Martin Luther nu era iconoclast, când s-a despărțit de Roma și hotărâse să revină la ortodoxie. El s-a adresat patriarhului de la Constantinopol, dar așa zisul patriarh de atunci a răspuns că el nu vrea să își strice relațiile cu papa. Prin această poziție el a dovedit că nu este ortodox. A fost un pseudopatriarh ca și papa care era un pseudopapa. Adevărații patriarhi și adevărații papi au fost ortodocși și ortodocșii îi cinstesc. Cu timpul Luteranii au devenit iconoclaști și s-au scindat în mai multe secte protestante iconoclaste antiortodoxe.

După căderea Constantinopolului românii au devenit moștenitorii autoritari ai ortodoxiei. Anume Petru Movilă fondatorul Academiei greco-latino-slavone de la Kiev a scris o lucrare teologică „Mărturisirea ortodoxă” care a contribuit la întărirea ortodoxiei în lupta cu tot felul de erezii și secte care pretind că sunt biserici. Adevărul este unul. Și biserica a fost, este și va fi una, anume aceea a lui Constantin care nu recunoaște paritatea, egalitatea cu ereziile, sectele care pretind că sunt biserici, religii. Exemplu: pseudopapalitatea de la Roma așa zisa biserică și religie protestantă ca „biserica” baptistă, „biserica” penticostală, „biserica” iehovistă etc. Biserica ortodoxă recunoaște paritatea numai cu statul, imperiul, care a fost totdeauna teocrat. Așa zisa despărțire a bisericii de stat înseamnă ateism, deci sectă. Ateii nu pot fi biserică, ei sunt sectă. Nici un om politic om de stat din istoria omenirii nu a apărut cu ideea ateistă. Ateism însemană anarhie, fiindcă neagă existența lui Dumnezeu. Ateismul duce la anarhie fiindcă neagă esența teocrată a statului. Nihil sine Deo. Negarea teocrației înseamnă negarea statului și se numește nihilism. Negarea statului este o idee antiortodoxă, care a apărut în occidentul antiortodox, care ba percepe biserica deasupra statului (Roma „papală”), ba percepe biserica ca ceva mai prejos de stat (protestantismul). Ambele poziții au dus la ideea despărțirii bisericii de stat. Dar aceasta nu mai e biserică, e sectă, secte. Este o negare a ortodoxiei, care presupune esența teocrată a statului, paritatea compatibilitatea, continuitatea teocrației. Tot din occidentul antiortodox vine așa zisa idee de stat laic. Cum am afirmat că statul presupune teocrație, laicitatea înseamnă în primul rând negarea statului, stat ateist nu a existat, fiindcă nu găsim omenirii oameni politici, oameni de stat care au negat teocrația și ar fi propagat ateismul. Pe bună dreptate a afirmat Petru cel Mare, al doilea Constantin, că ateismul este răul cel mare. Niște fanatici clericali, adepți ai „patriarhiei” (Petru cel Mare a abolit patriarhia pentru tendințe clericale, adică clerul deasupra împăratului, deasupra statului). NU S-A FINALIZAT FRAZA CU „NIȘTE CLERICALI…”. Noi vedem unde a ajuns occidentul. Anume clericalismul a generat laicitatea, care este ateism. Tot ce vine din occident în numele laicității este contra statului, națiunilor, popoarelor. Sunt: hostis generis humani.

Dizidentul polonez Adam Michnik ???, care este un ideolog al Uniunii „Europene” afirma după revoluția antiromânească din 1989 că el este pentru o Europă a lui Dostoievski, nu o Europă a lui Purișchevici ??? Dostoievski era slavofil, dar și occidentalist. Despre slavofili filosoful și naționalistul rus Konstantin Leontiev spunea: „Eu sunt contra slavofilismului teoretic care este „slav” deoarece se bazează pe democrație și creștinism. După slavofili reiese că toți democrații și creștinii din lume sunt slavii adevărați. Lumea e zăpăcită și crede că slavofil înseamnă slav. Poți să fii slav de 100 procente, dar dacă nu ești democrat și creștin nu ești slav. E un ??? mascat. Anume K. Marx i-a declarat pe slavi ca element antidemocratic și contrarevoluționar, care trebuie exterminați. În locul slavilor exterminați, apar slavofilii care sunt slavofoni după limbă și democreștini după credință. Purișchevici ??? care era șovinist velicorus de origine român la început nu și-a dat seama și cuvântul slavofil l-a indus în eroare, crezând că e vorba de slavi. Nici vorbă, capacană. când s-a trezit și și-a dat seama i-a declarat pe slavofili și pe occidentaliști, nebuni și idioți. Este o aberație. Pe de o parte slavofilii iar pe altă parte occidentaliștii (în rusește:???) formau așa zisa societate „rusă” pe care continuatorul filosofului Leontiev, naționalistul rus Kozonov ??? a numit-o societate deșartă, impostură. În rusește: ??? Istoricul sovietic Svaton Eidelman ??? îi chema pe ruși să învețe „cultură” de la slavofili, occidentaliști și de la Dostoievski demni de urmat. Teoreticienii slavofili împărțeau Europa în lumea romano-germană și greco-slavonă, care erau opuse, incompatibile. Fals. Roman nu este opus Eladei și nici grec opus, incompatibil cu german. Autorul acestei aberații era Laimavskii ??? Noi știm că anume Petru Movilă a înființat Academia greco-latino-slavonă la Kiev (în rusă: ???) în care ??? nu sunt opuși latinilor, ori germanilor. Până în 1054 toată Europa era ortodoxă. După 1054 occidentul care s-a rupt de la ortodoxie nu mai face parte din Europa, anume Răsăritul ortodox este moștenitorul Europei, a Romei, iar occidentul fiind antiortodox a devenit antieuropean. Occidentul este fariseic, moștenitori ai fariseilor și cărturarilor iudeocreștini.

Ober – procurorul Pobedonosțev ??? a scris un eseu contra lui Tolstoi care se numește așa: în rusește: ???, în românește: „Hristosul meu și Hristosul lui Tolstoi” în care constata că Hristosul lui Tolstoi este un Hristos antistatal, iudeocreștin, fariseic, antiortodox, antirus. Pobedonosțev ??? ober procuratorul era ofițer rus și anume corespundea ucazului dat de Petru cel Mare că oberprocurorul trebuie să fie nu pur și simplu un oarecare ofițer, că doar și Tolstoi era ofițer, dar trebuie să fie cel mai bun ofițer rus la așa post de mare răspundere care trebuie să fie ochiul țarului ca cap al bisericii contra tendințelor clericale, eretice, sectante, slavofile și occidentaliste, care fiind antiortodoxe sunt antieuropene, deoarece până în 1054 Europa toată era ortodoxă. Noi ortodocșii suntem adevărații păstrători ai spiritului european. Occidentul antiortodox e fariseic și deci pseudoeuropean, impostori. Ca neam sunt europeni, dar ca spirit antieuropeni. Ca neam occidentalii sunt frații noștri de sânge european. Îi respectăm ca neam, respectăm neamurile, dar fariseismul și minciuna NU. Platon ne e prieten, dar adevărul e mai scump. Anume prin adevăr suntem adevărați prieteni. Adevărul înseamnă viață. Dacă prietenul a apucat pe un drum greșit care duce la pieire trebuie să-i spunem adevărul. Uniunea „Europeană” de astăzi este Europa dizidenților de tot felul și anume a dizidentului polonez Adam Michnik ???, Europa marei minciuni care s e numește „democrație” așa cum a prezis ultimul adevărat oberprocuror Pobedonoșțev ??? „Patriarhia” Moscovei de astăzi nu este moștenitoarea bisericii ruse ortodixe cu oberprocuror. În loc de oberprocuror fariseii au pus „patriarh”. Adam Michnik ??? este rusofob, dar îndeosebi românofob. El are ură pe Purischevici ??? că e român. Aceasta au demonstrat evenimentele din 1989 din România și imediat dupa aceea în ziarul lui „Viborcea” ??? Pentru Europa lui Purischevici ??? și deci și Rusia lui Purischevici ???

Andrei Sofonie,

București 2016

.

Nota redacției: Domnul Andrei Sofonie este venit din Basarabia, imediat după 1990. Cred că are 80 de ani. Încearcă să fie nelipsit de la orice eveniment românesc. Ani de zile a fost nelipsit de la reuniunile Uniunii Vatra Românească, intervenind în discuțiile noastre cu un nivel de erudiție care ne lăsa visători. Minte clară, cu raționamente surprinzătoare, născând dispute de nivel superior celor obișnuite. Ne-a adus informații noi și reconfortante privind contenciosul româno-rus. Cunoaște ca nimeni altul contribuția românească la cultura și istoria Rusiei. L-am sfătuit să scrie pe acest subiect, măcar un text mai amplu despre „reacționarul” Purișchevici, mintea cea mai lucidă care a încercat să contracareze în Rusia acțiunea democraților, a bolșevicilor.

Pentru mine e de neuitat cu o relatare din localiteană transnistreană unde a făcut armata. Majoritatea localnicilor ucraineni, când aflau că este român, nu-și ascundeau supărarea pentru anii de ocupație românească a Transnistriei, reproșând autorităților românești și jandarmilor că i-au împiedicat să omoare evrei, acei evrei pe care-i socoteau vinovați de holocaustul din Ucraina, din anii 30, când au murit milioane de țărani ucraineni prin înfometare. În mentalul localnicilor sinistrul cataclism social este și azi legat de implicarea unor evrei în planificarea și executarea planului de genocid anti-ucrainean. Domnul Sofonie îmi confirma astfel informația oferită de Simion Ghinea, combatant pe frontul de Est: „În Transnistria, rolul jandarmilor români a fost să-i apere pe evreii deportați din România de furia localnicilor, doritori și preocupați de ideea că acum, în absența autorităților comuniste, se pot răzbuna pe evreii care le făcuseră atâta rău înainte de război…”

I.C.