Stau de vorbă cu un domn general de Securitate, proaspăt pensionar. Din una, din alta, aflu că a fost cel mai tînăr participant la adunarea festivă prilejuită de aniversarea a 20 de ani de la înființarea Sucerității, adunare la care a participat ca invitat de onoare și cel mai iubit fiu al clasei muncitoare…

Așadar suntem în 1968, la Casa de Cultură a MAI, de pe Splai. Cu bună memorie, domnul general a reținut pasaje întregi din cuvîntarea mult stimatului tovarăș. Recunosc că rămân ca la dentist… Nu-mi vine să cred că „tovarășul” s-a adresat chiar cu cuvintele de mai jos celei mai temute instituții de forță din Țară.

Îi dăm așadar cuvîntul, de dincolo de mormînt, lui Nicolae Ceaușescu însuși, în adresare directă către securiștii de odinioară:

 

„Tovarăși, societatea socialistă a reușit pe deplin! La ora actuală din interior nu mai există nici un pericol pentru țară. Dacă e să fie un pericol, acela nu poate fi decât din exterior. La victoria socialismului ați avut și voi, securitatea, o contribuție, o parte, era să zic o părticică, dar hai să zic o parte… Dar de aici până la a crede cum zic unii că victoria socialismului de datorează Securității este cale lungă! Victoria se datorează Partidului, care prin organizațiile sale a dus la victoria socialismului.

Fără activitatea întregului Partid să știți că nicio Securitate din lume nu ar fi reușit să ducă la edificarea deplină a socialismului în patria noastră!

Mă adresez vouă acum și mai ales tinerei generații, căci văd atâția tineri în sală, să aveți în vedere că s-a cam terminat cu fostele clase exploatatoare, împotriva cărora a luptat Securitatea. De acum înainte trebuie să vă purtați frumos cu oamenii muncii, pentru că tot ce construim în țara aceasta cu ei construim, nu cu voi! Voi trebuie doar să supravegheați să nu se producă anumite derapaje de la linia partidului.

Dar chiar și atunci când descoperiți că unii deviază de la linia partidului, tot frumos să vă purtați cu ei, să-i invitați la discuții. Vă atrag atenția ca să nu cumva vreunul dintre voi să îndrăznească nici măcar să ridice tonul la un om al muncii, nu mai vorbesc să dați o palmă, că tribunalul militar vă așteaptă!”

*

Desigur, undeva trebuie să existe acest discurs, deși, precum se știe, existau deseori diferențe esențiale între ce spunea Ceaușescu la asemenea întâlniri, și cum apărea în presă discursul, sensibil coafat…

Deci punem în discuție spusele lui Ceaușescu, așa cum au rămas în mintea unui tînăr locotenent, care a știut să se minuneze de ce auzea! De la același domn general aflu – și mă mir foarte, că aceea a fost prima și ultima întâlnire a lui Ceaușescu cu Securitatea, într-un cadru festiv, sărbătoresc.

Așteptăm completări și comentarii în primul rând de la cei care au fost și ei de față! Mai ales trebuie lămurit ecoul pe care „prețioasele indicații” l-au avut în activitatea Securității, în primul rând a vechilor securiști. Și-au abandonat aceștia metodele de coerciție cu care fuseseră dresați sub comanda lui Nicolschi, Ștrul Mauriciu, Dulgheru și alți lideri alogeni ai Securității  care se voia a fi o clonă a KGB?

Avem motive să facem o distincție, cât de netă?, între Securitatea de tip kominternist(1948-1964) și cea de după 1965?

ion coja