G
183 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152
.
Am o ipoteză privind transmiterea și transformarea grupului consonantic dacic *vt spre *ft. Nu știu dacă se verifică prin exemple. În albaneză este cu siguranță posibilă: ftujë, dial. Cham/Čam ftulë, Arb. vëtulë ‘female kid’, coradical cu rom.vătuiu, Arom. vitulju, Megl. vitulju.
ftoh ‘to cool down/a răci’ (*awa-*tāja ”a dezgheța”)
Ion Mocioi dă vreo două fitonime presupus dacice (prob.grecești), cu acest *ft de mai sus:
”phity „făt; mugur“ și phtela „pin, brad“. În germană, Fichte „pin“. În familia arborilor de pin intră și bradul, și molidul, și alte pinacee.”
Phityphtela, philophtethela, phito, pihethela → pin (Pinus silvestrus L.) „muguri de pin“, plantă înaltă (arbore sub 40 m), cu scoarța roșcată, exfoliată și frunze aciculare lungi (4-6 cm), ai cărui muguri sunt folosiți în medicina populară pentru răceli și boli de plămâni.
(Nume dacice de plante medicinale atestate, Ion Mocioi)
O fi posibil să avem un /ft/ din *vt? Mai sunt astfel de cuvinte ceea ce demonstrează că suntem familiari cu un astfel de context și-l preferăm pe acesta în loc de -tv- sau -ht-: liftă < *livtan < litvan, poftă < pohtă, moliftă < molitva, molidvă, bruft < pers. âbruft, buft < *butvă(?), a ghiftui, doftor < dohtor (doctor, doptor), Doftana < dohot, ofta < ohta, a cafta, caftez ft care va prefigura pe cea albaneză: Eftacentus < Eptakentus, Eftepir. https://web.archive.org/web/20110930120503/http://soltdm.com/langtdm/thes/e/epta.htm Când și formantul ebri- este transformat în *evri-, evri de către greacă, se va preface în efri- https://web.archive.org/web/20110930115558/http://soltdm.com/langtdm/thes/a/abro_ebry.htm Albaneza emulează Ossetina privind un mai vechi pt care devine ft: i aftë < lat.aptus, troftë < *trupta < lat.trūcta „păstrăv”, dëftoj 'a arăta, a indica' < *indiptare < lat.*indictāre, etc. În alte exemple transformă un mai vechi *vș (< *-vis-, *-vuș-) în fsh, ceea ce cred că se putea întâmpla și în dialectale dacice. Româna cred că moștenește acest f (ca alofon) atât din Dacă, cât și din latină: bolf ”bloc de piatră, stîncă” din bulvan, bolovan sau un der.autohton *bāluvis, golf ”craniu” ar putea fi coradical cu sl.glava (cap), Lit.galva sau este un derivat autohton *gāluvis. Albaneza și Daca ar fi asimilat *lw- în ll (vezi mal ”munte, deal”). Dacă în schimba aveau un sufix derivativ *-uv-, cunoscut și-n limbile baltice (-uvis, -uve, -uvas), atunci -lf- ar fi perfect natural. https://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1529 Lexicul nostru are câteva cuvinte romanice interesante și din latină, cu un semantism original. A pleca (și supleca) din lat.plicō, plicāre sau a merge din migrō, migrāre (alb.mërgoj “to move away”, mërgues ”migratory”). Acesta din urmă se confundă cu un derivat din minō, mināre (rom. a mîna, arom.mina ”mă mișc) cf. arom.inmu ”îmblu”, imnatic „îmblet, mers”. http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A6336/pdf Oare miniș (loc cu pășuni) este maghiar sau autohton cf. unui *min(ă) din *menH- ”to go, to tread/trample” (Let.mit ”a zdupăi, trece, pedala”, Lit.minti ”zdupăi”, Gal.mynd ”a pleca”, Umbrian menes “vor veni”, Rus. mjatʹ, “a mtotoli; a frământa/dipsi”) slavon męti "a călca, a frământa" Proto-celt. *mon-i- 'merge' [Vb] lrl. muinithir 'goes around', velș mynet, myned, mynd Vb.(Trans.) a mere (=merge) poate fi o formă rotacizată din *min- confundat cu a merge din lat.migrāre. E amuzantă etimologia prin mergō, -ere „a scufunda”, dar mă întreb de unde au scos aromânii din Pind vb.a dipni „a (se) coborî” (*dipăni?). Să fie vreun verb grecesc sau unul autohton, cf. *dʰewbʰ- (“deep/adânc”), care ar fi dat alb.det/dēt sm. ”mare” (var.dejt, deejt, dejët). Ideea acelui mergō, -ere este de a se ”scufunda” în codrii seculari venind din munți golași.. presupun.
Temei de cuvinte
Greu să te-apuci de rime
Într-o limbă cum e a noastră,
Să cauţi în munţii de cuvinte
E o acţiune dificilă şi vastă.
Că au depus în limbă, pepite de aur, dacii
Şi au împodobit-o cu ochi geţii cei bătrâni,
Apoi pelasgii cei blajini, cu pletele ca macii
Au presărat-o cu sare şi legende pentru români.
Şi atlanţii ne-au lăsat în limbă
Cuvântul tainic Dor,
Care prin sufletul de român se plimbă
În dangătul ritualic al tălăngilor.
Ca să nu mai vorbim de cuvântul An,
Care ne-a fost baci, fiu de gigant,
Din rasă de titan hiperborean,
Cuvânt ce încă sună elegant.
Cuvintele trimise răvaş de către ei
Stau în limbă ca stele de aur
Şi ne-acoperă de istorie şi de temei
Gândit inginereşte de Meşterul Faur.
Duşmanii se lovesc de cuvintele noastre,
Ca valurile înspumate de stânci
Şi ca să ne înţelenească limba,
Muncesc zi şi noapte pe brânci.
Da e tentativă lipsită de avânt,
Străvechea limbă s-o nimicească
Şi rămâne mereu un cuvânt într-un cânt,
Chiar de n-or mai fi români s-o doinească.
Atunci o vor bocăni cerbii pe plaiuri,
Iar Mioriţa va veni să o pască,
Şuierată de vânt, printre dealuri
Molcome, ca eternitatea noastră.
Într-un final o va cosi Toamna,
S-o pună la păstrare
Într-o căpiţă cât România Mare,
Să fie temei pentru românimea viitoare.
„Silwānos (m.) ‘god of forest’
Thracian > Greek (Homeric) Σίληνος, (Doric) Σίλᾱνος (m.) ‘a spirit of wild life in woods and hills’.”
https://bazhum.muzhp.pl/media/files/Collectanea_Philologica/Collectanea_Philologica-r1995-t2/Collectanea_Philologica-r1995-t2-s265-278/Collectanea_Philologica-r1995-t2-s265-278.pdf
Asta e dovada că în thracă se asimila *lw în *ll. Greaca antică nu nota ”hard ll” diferit de ‘l’, dar proto-româna ar fi ținut seama de o geminată ll nerotacizând-o. În albaneză și română apare ca ‘l’ azi, dar nu-i mereu asimilarea aceasta: mal, bală (corad. cu lat. belua, it.belva), tală (cf.vb. alb.tall ”ridiculiza, batjocori” PAlb.*taln-?) coradical cu adj.nostru tare ”sonor, zgomotos”. M-am întrebat recent dacă nu cumva Tarsas (NP Odryz) este coradical cu lat.taurus (IE *táwros: alb.ter „taur”, tarok ) și iranicului *tavah- “putere, tărie (power, strengh)”, ajungând până la rom.tare. În albaneză, și probabil în Dacă, are loc monoftongarea diftongilor și multiple asimilări consonantice. Deci *tarșas se putea reconstrui ca alb.tarr sau *terr. Au un terr ”dark” cu prefixul t-, të- intensificator al adj.err și vb. ter „a usca” reconstruit *tarsja (IE *ters- „uscat”).
https://en.wiktionary.org/wiki/err#Albanian
De asta spuneam mai sus că Dac.Malua sau *Malva nu poate fi reconstruit *malwa decât dacă avem lat.malua/malva „nalbă”. Alb. mal (munte) se regăsea deja în forma asta în antichitate (cu asimilare): Dimálē, Dimallum „doi munți” (Διμάλη, /Dimálē/, Διμάλλον). Latina nota ll. E o mare probabilitate ca „mal” să se reconstruiască *ml̥H-nós, nu *mol-nos, având numeroase exemple de asimilare a lui *l + *n în ll. Ar fi ușor de verificat dacă avem ln sau lr în toponimia și onomastica tracică. Îmi amintesc cu siguranță câțiva rr și ll.
În link-ul de mai jos sunt menționate câteva țigle ștanțate ΔΙΜΑΛΛΙΤΑΝ (DIMALLITAN). Oare au observat lingviștii lor că -itan este chiar sufixul posesiv -it (m.) cu var.-isë pentru genul feminin? Aceeași desinență este înregistrată în prima propoziție în limba albaneză „formula e pagëzimit” (formula de botez): Un’te paghesont’ pr’emenit t’Atit e t’Birit e t’Spertit Senit” sau ”Unë të pagëzoj në emër të Atit, të Birit, e të Shpirtit të Shenjtë” „Te botez în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sântului Spirit.” E foarte probabil același cu gr.antic -ῖτις (-îtis, “pertaining to”).
Mă întreb de vreo doi ani deja dacă această declinare nu se regăsește în Crisp-itia, Dinog-etia, r. Sarg-etia(s), Pieng-itai (Πιεγγῖται), Selletes și altele. Era un r.Pingus în Moesia și Lit.pienas (lapte). Râu lăptos? Nu cred că erau așezați tocmai în Bielorusia, ci mai de aproape, prin nordul Slovaciei – sudul Poloniei, de-a lungul unui râu care-i lega de teritoriul dacic. Poate Ondava, poate Hernad!
https://en.wikipedia.org/wiki/Dimale
https://ca.wikipedia.org/wiki/Piengites
https://en.wiktionary.org/wiki/-%CE%AF%CF%84%CE%B7%CF%82#Ancient_Greek
Mai avem câteva toponime și hidronime vechi Aciua (*Aciobis cf. Akidava?), Ilișua, arh.Moldua – var. Moldava, Moldova), La traci sunt probabil multe nume după care sunt numite și neamurile care le locuiesc. Mi-am notat câteva Scaii, Σκάιοι la Strabo XIII, pe rîul Scaios (gr.-oi ar putea fi locativul lor specific, pentru un thracic *-ai Scatrai), Trausii (*Trauși), numiţi după râul Traus, Travus, ce se varsă în lacul Bistonis (Titus Livius), Carpiani sau Carpi în legătură cu râul Carpis și așezarea Carpis undeva în nordul Ungariei (mai era o loc.Carpis în Moldova), Saldēnsēs (Σαλδήνσιοι) după o loc. Σάλδη (*Saldā?) și un râu *Saldā sau *Saldas (Zlatna Panega) cf. izvorului său Saldokela/Saldocaput/Saldobyssa. Nu avem atestarea asta, dar cred că *Saldā, *Saldas putea fi și un hidronim sau o întindere mlăștinoasă din sud-vestul Olteniei de azi. Mai e un top.Ζάλδαπα (Zaldapa) în „Getia crobyzică”.
Petriceicu Hașdeu (Limba Română vorbită între 1550-1600) a propus un *sald- „mlaștină” sau „mlăștinos”, cf. IE *sélos „mlaștină” (Arm. եղտիւր ełtiwr, Gr. ἕλος, Sanscr. sáras ”lac, mlaștină”, Sárasvatī < *séles-wn̥t-ih₂) și nota un Sălduș, toponim sau NP. Olteanu îl lega de alb.gjallë adj. „viu, sprinten, vioi” (PAlb. *ģalu̯a- < *salwa-).
https://en.wiktionary.org/wiki/%D5%A5%D5%B2%D5%BF%D5%AB%D6%82%D6%80#Old_Armenian