„Am greșit! Am greșit! Am greșit!”

Am greșit atunci când am crezut poveștile sforăitoare și adormitoare despre democrație, libertățile și drepturile omului.

Am greșit atunci când am participat la farsele electorale, girând și consolidând astfel, prin participarea noastră, sistemul putred și găunos al „democrației de masă”, în fapt, o mascaradă ieftină pentru maimuțe, o circotecă telenovelistică trucată de la cap și până la coadă.

Am greșit atunci când am presupus că toți cei plătiți din munca noastră, bugetari despre care noi credeam că se îngrijesc de bunul mers al societății, de educația copiilor și nepoților noștri, de sănătatea lor și a noastră, sunt oameni de bună credință.

Am greșit atunci când am crezut că niște bugetari plătiți regește din truda și sângele nostru, magistrații și toți cei din sistemul de (in)justiție, ar avea ca misiune și preocupare dreptatea și echitatea socială.

Am greșit atunci când am crezut altă minciună sfruntată și gogonată, precum că presa ar fi a patra putere în stat, în opoziție cu haitele prădătoare de politruci, securici teroriști și bugetari venali și corupți.

Am greșit atunci când am crezut că urmașii securicilor teroriști ceaușiști s-au dat de trei ori peste cap și s-au transformat în prietenii cei mai buni ai românului și în patrioți ce apară valorile naționale. Aiurea, au rămas tot niște animale de pradă, chiar mai lacome, mai sălbatice și mai însetate de sânge, niște hiene canibale rudimentare.

Despre toți aceștia am fost forțați să aflăm în cel mai dureros și stupefiant mod cu putință, de aproape 33 de ani încoace, dar mai cu seamă în ultimii doi ani și jumătate, că, deși sunt și ei tot niște sclavi ca și noi, misiunea lor a fost să ne îndobitocească, să ne țină în teroare și întuneric, să ne asasineze și să ne bage pumnii și bocancii în gură. Ce au fost toate poveștile lor trăsnite? Au fost doar niște tranchilizante, menite să înșele și să adoarmă chiar și pe cei mai inteligenți și mai vigilenți dintre noi.

Și pentru ce au făcut acești nemernici trădători asemenea asasinate în masă și ticăloșii? Pentru niște efemere și iluzorii avantaje. Pentru satisfacția lor tâmpă de a se îmbuiba pe săturate, în timp ce confrații lor se zbăteau în neajunsuri interminabile. Pentru bucuria de a avea asigurată cel puțin o zi în plus de viață mizerabilă. N-au cum să priceapă imbecilii că vor fi aruncați animalelor și păsărilor de pradă deîndată ce își vor fi îndeplinit misiunea.

Dar, spre ghinionul și pieirea noastră, am săvârșit cea mai gravă și mortală greșeală. Am pus umărul cu toții la digitalizarea, robotizarea și dezumanizarea sistemului economic și social mondial, fără să ne gândim că asta va convinge stăpânii planetei de inutilitatea noastră pentru ei. Acum ei ne văd doar ca pe un balast inutil, vor să arunce peste bord vreo 95% dintre noi.

Ce ne așteaptă în viitorul foarte apropiat, dacă nu ne trezim? Despropietărirea generală, adică confiscarea tuturor proprietăților. Nu pentru valoarea pe care credem noi că o au, sataniștii mondiali nu dau doi bani pe aceste „valori”, ei oricum se consideră proprietarii întregii planete și stăpânii miliardelor de sclavi care populează planeta. Să nu aveți nici cea mai mică îndoială asupra statutului de sclavi pe care ni-l atribuie păpușarii psihopați ai planetei. Și, cel mai important, amintiți-vă termenii relației stăpân-sclav. Sclavul nu poate dispune de nimic. Doar stăpânul său poate dispune de viața sa și proprietățile deținute până la la momentul intrăriii în sclavie. Înțelegeți de ce ei se consideră îndreptățiți să ne decimeze prin orice mijloace? Și, pentru ca cei mai idioți dintre noi să le fie și recunoscători, au și „delicatețea” să ne decimeze sub pretextul „protejării” noastre.

Despropietărirea noastră se va face doar pentru ca noi să pierdem orice brumă de independență, să cădem în genunchi și, cu capul plecat, să așteptăm decizia de viață sau de moarte asupra vieților noastre.

Pentru asta se pregătesc atât de intens „Jocurile Foamei”, pentru a s selecta pe cei mai lași și mai slugarnici dintre noi, cei care merită să „trăiască” pentru a fi sclavii mancurtizați ai stăpânilor asasini mondiali. Ei vor fi „fericiții” despre care vorbea satanistul șef că nu vor mai deține nimic și vor fi fericiți. Pentru oamenii raționali nu va mai exista nicio șansă.

Emiterea de monedă și inventarea taxelor și impozitelor sunt cele mai geniale furturi din istorie. Și poate veți crede că sunt apanajul guvernelor naționale și a băncilor naționale. Trebuie să vă treziți, de multă vreme nu mai există așa ceva, există doar guverne și bănci antinaționale. Și emiterea monedei, alături de împilarea prin taxe și impozite tot mai mari și mai absurde, nu este folosită pentru îmbogățirea stăpânilor planetei, ei oricum dețin întreaga planetă, ci pentru învrăjbirea noastră, a sclavilor, pe o infinitate de criterii. Dar peste toate criteriile tronează unul, cel mai important dintre toate: „Cu cât un sclav ocupă o funcție mai importantă și va fi mai eficient în îndobitocirea, îngenuncherea și asasinarea confraților săi întru sclavagism, cu atât va primi o felie mai consistentă din tortul destinat turmelor de sclavi. Dimpotrivă, cu cât un sclav prestează o muncă mai importantă și mai utilă pentru supraviețuirea confraților săi întru sclavagism, cu atât va primi o felie mai subțire din acel tort”

Poate veți spune că în felul acesta se va bloca societatea ultra-sclavagistă în care trăim. Nu, doar se gripează mereu, dar încă nu am ajuns la Marele Blocaj. Este distracția preferată a stăpânilor planetei, să vadă cât sunt sclavii de creativi în a găsi noi soluții și metode de deblocare a oricăror dificultăți. Păpușarii rămân uimiți mereu de cât suflet și inteligență pun sclavii pentru a rezolva toate problemele și pentru a-și prelungi și mai mult starea de sclavie. Normal, funcționează instinctul de supraviețuire, este în firea omului să spere că mâine va fi mai bine decât azi. Doar că nu prea are cum să fie mai bine dacă tot ce facem este să ne supunem și să ne acomodăm cu sclavia. Păpușarii vor trage frâna de mână și mai mult, din ce în ce mai mult. Până când? Pană când crapă sclavul… Sau, poate, până se rupe hamul…