 G58 aprobate gert.frau@yahoo.com 89.136.113.152
Argestru este reg.agest cu două particularități de grai, probabil local. Primul ar fi acel prim /r/ infix, care apare în ocazional prin dicționare (ajun/arjun, zână/zârnă, coajă/coarjă, sajă/sarjă, arșeu/așău, udoare/urdoare, a agesti/agestri ’’a se aciua, a se pripăși’’), iar al doilea r este adăugat grupului consonantic /st/ constant. Vezi strumurare din lat.*stimulāria cf. arom.strimurari/strimburari (cu despicarea lui m în mb). Referitor la Argestru s-a gândit un istoric la tracicul argea (tr.argilla), adică localnicii de pe malurile acelui râu ar fi trăit în bordeie, însă un istoric local indică corect sensul său pentru că la un cot al râului se strângeau mereu crengi, bușteni și diverse alte materiale. Dacă are vreo legătură cu Argeș nu știm, dar putem specula, mai ales că avem un exemplu în lat.Danaster (Nistrul,, sl.Dniester, gr. Δάναστρις), probabil reconstruit în tracă *Dānastriș, coradical cu Dunărea (Istru) sau cele trei râușoare Dunăriţa la Bucerdea Grânoasă Alba, afluent al Târnavei, pârâul Dunăreana (sau Dunărica), afluent al Galbenei în depr. Haţeg și mai e unul n Moldova, tot în munți. Vezi arh.don² sau oset.Osset. Дон [don = râu, apă), донвæд [donvæd = canal, patul râului, avenă)! Ca o ipoteză personală, nu m-am gândit să asemăn Argeșul (arh.Argișulu, Arghișulu) cu anticul Ordessos, menționat de către Herodot, care probabil se gândea la un râu din patria sa și un top.Odessos, ci cu un top.Ardisca (var.Ardeisca) de undeva din Muntenia. Avem un rad. *ardʰw- ”tall; to grow” (”înalt; a crește”, lat.arduus „abrupt” – rom.a se ardica, poate top.Ardusat) și unul *ard- ”to flow, to wet” (a curge, a uda). În română /d/ devine /g/ când e urmat de o vocală prepalatală (e, i). Vezi arh. a deștinge (a coborî, a se da jos) cu var.deștinde (lat.dēscendō, -ere) sau prepinge (a echilibra un întreg, a face contragreutate) cf. lat. perpendō, -ere. Vezi Ardeal și var.Argeal, deal și gealu. (https://en.wiktionary.org/wiki/perpendo#Latin) v.gr. ἄρδα (árda, “dirt/murdărie”), v.ind. árdati, r̥dantu `to move, be moved, be scattered (as dust); to dissolve’, ārdrá- `wet, moist, damp’, r̥dū- (in comp.) `soft, sweet’ Romanofonii aceia din sec.VI erau înaintașii meglenilor din Valahia Albă (Moessia Inferior), adică din dreptul Sofiei spre mare până la Burgas, iar spre nord-est se atingeau de dobrogeni, când încă nu începuse colonizarea elementului turcesc și bulgăresc. Sunt cei care mai târziu se vor revolta contra grecilor înființând un stat vlaho-bulgar. După ce invadează otomanii Balcanii, o parte se îndreaptă spre Grecia lângă Pindeni, o altă parte se mută peste Dunăre în Țara Românească până aproape de Brașov, numiți șcheieni (Șcheii Brașovului), iar alții rămân în munții Balcani (numiți Emu după Haemus) și în jurul orașului Burgas. Am impresia că doar aceștia din urmă mai supraviețuiesc. Cei din Meglen, care erau turciți (adică musulmani), au fost deportați în Turcia pentru un schimb de populație, iar cei rămași sunt într-un proces de asimilare. De fapt și cei din Turcia sunt asimilați. |
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Sunt simple speculații, nicidecum etimologii. Nu am cum să probez ceva privind toponimia, oronimia sau hidronimia. Pot atrage atenția asupra unor curiozități personale, pe care oricum nu le bagă nimeni în seamă. De exemplu, pe hărțile întocmite de olandezul Ortelius și Brue Hubert, care aveau acces la cărți pe care azi cu greu le-ai mai putea consulta, dacă mai există, apar câteva toponime și hidronime curioase:
– top.Tirana, așezat/așezată aproape de pintenul format de Tisa, la granița cu Ucraina, asemănat cu capitala Tirana.
– Vardæorum caput, care reprezintă ori izvorul a două Crișuri, Crișul Poienii și Crișul Băiței (vezi gen.pl.m. -ōrum și harta de mai sus) sau a unui trib local înrudit cu tribul Ilir Vardiaei. (https://en.wikipedia.org/wiki/Ardiaei) (https://en.wiktionary.org/wiki/-orum)
Dacă ar fi un alt nume local al Crișurilor, poate tradus de către Ilirii Pirustae aduși în Apuseni ca să mineze aurul pentru romani, nu avem cum afla. E interesant totuși că Vardarul (Vardários, Βαρδάριος) alterna cu alt hidronim tracic sau traco-peonic, Axios/Αξιός (Get.Axiopa), păstrat cumva de Alb.Asi. (https://en.wikipedia.org/wiki/Vardar#Etymology)
Ar putea fi coradical cu lat.sordidus (sordeō + -idus) și germ. schwarz, eng.swart (negru) și kurd.xwelî cf. PIE *swerd- (“dirty, dark, black”). (https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/swartaz)
Albaneza păstrează din IE *sw- doar /v/, iar Duridanov propune o transformare similară pentru tracă (*sw-→ *sv- → *v) , dar nu are argumente. Am putea spune că ”Vardæorum caput” (caput ”izvor”) este ori proto-albanez ori dacic. Din păcate nu putem corobora ipoteza asta.
Pot adăuga însă încă un cuvânt la cel autohton, verbul a teși coradical cu alb.teshë (particulă de praf; așchie) cf. PIE *tetḱ- (“to hew” =tăia, toca) (https://en.wiktionary.org/wiki/tesh%C3%AB#Albanian)
Din celelalte sensuri deduc că și dacii ar fi putut avea un sens de ”haină” (tot alb.teshë *ā) devine *č și ulterior /s/, din sufixul *-tjā sau din *k’- urmat de /u/. Exemple: cioară/sorrë, sy (ochi), pêsë (cinci), ciucă/sukë (low hill/ delușor), ciută, șută/sutë, sur/surmë (‘dark grey’)
Sunt câteva variante și la noi între č și s: ciorchine (var.ciorpin, sorpin), cioară (Ban.soară), cocie (var.cosie), cimbrul-ciobanului/simbru, vesernă (Ban. numele unui colac ritual de Crăciun; cf. vecernie?), sâmbure, sumbur/ sumbull (‘round button; bud’)
etc.