Stimaţi prieteni din Partidul Protecţiei Sociale,

 

Aflu că vă aflaţi în pragul unei decizii pe care opinia publică din România o va comenta îndelung şi pe toate feţele, din toate unghiurile posibile: răspunsul pe care i-l veţi da dlui Petre Roman, care v-a prezentat oferta sau invitaţia(nu ştiu care ar fi cuvîntul cel mai potrivit) de a vă deveni lider, şef sau ceva asemănător. Având acest privilegiu, de a afla de această situaţie din timp, înainte ca Dvs să faceţi pasul următor îmi permit să fac următorul comentariu:

Ca şi domniile voastre, nici eu n-am ştiut de existenţa dlui Petre Roman până pe 22 decembrie 1989, când ne-am trezit cu el de-a dreapta dlui Ion Iliescu că ne este vârît pe gât ca să ne fie prim ministru în primul guvern zis democrat şi anticomunist. Recunosc, în primele momente, când am crezut că chiar se petrece o revoluţie anti-comunistă, mi-a plăcut de dl Petre Roman, avea un aer atât de diferit de al activiştilor de teapa lui Bobu sau Postelnicu. Abia după câteva zile, când am aflat însă al cui fecior este, am intrat la griji. A fost pentru mine primul semn major că nimic din ce ni se arată la televizor nu este adevărat. Oare nu se mai găsea printre noi cine să ne fie prim ministru? Era oare în ordinea logică a lucrurilor ca să ajungă prim ministru acel necunoscut, despre care singurul lucru cunoscut era răul pe care taică-su îl făcuse părinţilor noştri? Îl făcuse Ţării şi Neamului nostru românesc?!

Pentru că ne-am lăsat aşa de rău păcăliţi atunci, în decembrie 1989, măcar aveam o scuză: euforia acelor zile, generozitatea cu care eram dispuşi să ne acordăm unii altora cele mai bune intenţii! Acum însă, când ştim unde ne-a dus guvernarea Petre Roman şi a tovarăşilor săi de drum, nu ne iartă nimeni şi, mai ales, nu ne înţelege nimeni cum mai putem lua în seamă ideea unei colaborări politice cu un individ care, dacă ar avea puţină ruşine şi ceva mai multă minte, ar trebui să stea pe undeva ascuns, să se facă uitat, ştiind el foarte bine că, într-o ţară normală, el putea fi din nou lider numai al deţinuţilor din Penitenciarul de maximă siguranţă şi de maximă urgenţă în care se cuvine să fie adunaţi toţi emanaţii farsori şi criminali din decembrie 1989! Dar România nu mai este de mult o ţară normală! Încă de pe vremea guvernării Petre Roman România nu mai este o ţară normală!..

Să mă explic, să vă aduc aminte câteva din făcutele sau nefăcutele lui Petre Roman prin care el se face vinovat faţă de poporul român, faţă de ideea morală, faţă de Dumnezeu:

(1)Domnilor, una din cauzele pentru care România se afundă tot mai adânc în mlaştina neputinţei, a sărăciei, a corupţiei şi a ruşinii este nepăsarea cu care noi am tratat situaţia celor circa 3000(trei mii) de victime din decembrie 1989, victime nevinovate, majoritate copii şi tineri, care au ieşit cu piepturile goale să apere revoluţia şi Ţara de terorişti. Nu este admisibil ca pentru acel măcel nimeni să nu plătească, nimeni să nu fie pedepsit! Este din vechime cunoscut că vărsarea de sânge nevinovat trebuie pedepsită în mod necondiţionat. Vinovaţii trebuie căutaţi fără odihnă, cu toate eforturile posibile! Noi însă am aflat destul de repede că teroriştii de care se făcea atâta caz la televizor nu au existat! Şi am înţeles că vărsarea de sânge a fost programată cu cinism de autorii loviturii de stat! Adică ştim că emanaţii revoluţiei, beneficiarii şi planificatorii acesteia, sunt vinovaţi de moartea celor 3000 de români! Iar în loc să-i ducem de urechi la judecată sau direct după gratii, stăm la tratative politice cu criminalii, acceptăm să-i vedem în Parlament, ba chiar le dăm şi votul să ne fie preşedinţi de Ţară! Oameni buni, ce trebuie să ni se mai întâmple ca să deosebim neghina de grîu, ca să-i deosebim pe hoţi şi criminali de oamenii corecţi, normali?! Cât rău să mai facă acest Petre Roman Ţării ca să ne decidem să-l tratăm aşa cum merită?! Subliniez: asupra noastră, a societăţii româneşti, apasă blestemul celor ucişi în decembrie 1989. De dincolo de mormînt, durerea şi disperarea lor sporeşte văzând cât suntem de nepăsători faţă de asasini! E cumplit păcatul de care ne facem vinovaţi! Dacă Petre Roman se consideră nevinovat, putea demonstra asta într-un singur fel: ca prim ministru să fi susţinut ancheta care i-ar fi descoperit pe făptuitorii asasinatelor, dar mai ales pe cei care le-au pus la cale, pe liderii politici cu care ne-am pricopsit după decembrie 1989. Dar Petre Roman, din poziţia de prim ministru, nu a făcut decât să împiedice aflarea adevărului şi pedepsirea vinovaţilor.

(2) Tot asasinat se numeşte şi judecata de care au avut parte soţii Ceauşescu. O judecată mai mult decât criminală, ruşinoasă pentru toată suflarea românească. Decizia ca soţii Ceauşescu să fie condamnaţi la moarte şi executaţi nu s-a luat la Târgovişte, ci la Bucureşti, cu câteva ore înainte de proces. Autorii deciziei – Iliescu, Brucan şi Roman. Nici unul nu a negat această informaţie. La Petre Roman se adaugă o circumstanţă agravantă: cândva, cu ani în urmă, se străduise să intre în familia Ceauşescu, ca soţ al Zoei Ceauşescu, adică îşi dorise ca soţii Ceauşescu să-i fie socri şi bunici ai copiilor săi. Asta nu l-a împiedicat ca peste câţiva ani să le ia viaţa într-un mod deopotrivă laş şi criminal, dezonorant în cel mai înalt grad.

(3) Petre Roman vorbeşte deseori despre tatăl său, vestitul Valter Roman, agent sovietic, fidel activist al Kominternului. E un lucru în sine meritoriu să-ţi venerezi tatăl. Dar cum mai privim acest lucru când istoricii noştri ne dezvăluie că Valter Roman este unul dintre cei care, imediat după 23 august 1944, a activat energic pentru ca Transilvania să se rupă de România şi să devină stat independent?! Teză pe care deunăzi a reluat-o Laszlo Tokes!… Aşadar, Laszlo Tokes pe urmele lui Valter Roman, Lasylo Tokes tovarăş de idei revizioniste, antiromâneşti, cu acelaşi Valter Roman…

Se spune că în meseria de spion – căci asta a fost Valter Roman, spion şi agent al unei puteri străine în România, copiii merg pe urmele părinţilor. Am colegi care, inainte de 1989, au lucrat în străinătate, împreună cu Petre Roman. După mărturiile acestora, comportamentul lui Petre Roman în Franţa i-a făcut să-l suspecteze de activităţi mai dubioase, altele decât cele pentru care, oficial, fusese trimis. Afacerea Airbus se pare că are legătură cu aceste acuzaţii.

(3) Să ne aducem aminte că la prima sa apariţie publică Petre Roman a jucat, destul de bine, comedia că nu se cunoaşte cu Silviu Brucan, că atunci se vedeau prima oară. Se cunoşteau însă foarte bine amândoi, şi împreună cu Ion Iliescu au alcătuit troica KGBistă care a preluat puterea în România post-decembristă. Nu trebuie să fii rasist ca să te întrebi, totuşi, cum de nu era român, etnic român, nici unul dintre cei trei veritabili „crai de la Răsărit”? Atât Ion Iliescu, cât şi Brucam sau Valter Roman, fuseseră trecuţi de Ceauşescu pe linia moartă a PCRului deoarece fuseseră identificaţi ca agenţi ai Moscovei, ca kominternişti. Nu numai ei, ci şi alţii, precum generalul Militaru. Nu puteau fi arestaţi, căci doar eram fraţi cu sovieticii, dar Ceauşescu i-a tras pe linia moartă, cum spuneam. Aceşti agenţi ai Moscovei şi feciorii lor au fost principalii autori ai loviturii de stat din decembrie 1989 şi principalii beneficiari ai răsturnării lui Ceauşescu. Altminteri, dacă în Decembrie 1989 s-ar fi produs o revoluţie anti-comunistă – aşa cum susţin guvernanţii noştri, cum se face că la guvernare au ajuns tot comuniştii, ba chiar nişte comunişti de o calitate inferioară celor înlăturaţi?! Ce defect au avut Ceauşescu şi cei de care acesta era înconjurat? Erau ei comunişti, dar mai înainte de a fi comunişti erau români! Ceea ce nu se poate spune despre cei ce l-au înlocuit  în decembrie 1989! Comunişti, genul bolşevic, dar mai presus de orice nişte aventurieri corupţi, mercenari ai unor interese străine, anti-româneşti!

(4) În octombrie 1989, ca vechi activist extrabugetar al Comitetului de partid al Centrului universitar Bucureşti, Petre Roman a cerut să activeze mai departe, încă patru ani, afirmându-şi devotamentul total faţă de partid. Cu ce obraz în decembrie s-a cocoţat în fruntea anti-comuniştilor?! Nu era oare normal să se dea la o parte şi să-i lase în frunte pe cei care chiar au luptat împotriva comunismului sau măcar pe cei care au suferit de pe urma comunismului?! A minţit mereu dl Petre Roman! A minţit când se declara comunist, a minţit şi atunci când se declara anti-comunist! A minţit şi atunci când se declara participant la Baricada din noaptea de 21-22 decembrie 1989! Nu l-a văzut nimeni pe acolo!

(5) Guvernarea Petre Roman a combinat incompetenţa cu trădarea intereselor româneşti elementare. Din populism şi ca să câştige voturile naivilor, a scos la vânzare apartamentele, la preţuri derizorii, în loc se le vândă cât de cât la preţul real, iar cu fondurile astfel strânse să continue construcţia de noi locuinţe! Dimpotrivă, au fost închise toate şantierele şi cât a fost prim ministru Petre Roman nu s-a pus nici o cărămidă la blocurile aflate în construcţie în decembrie 1989. Mai mult, prin decapitalizarea întreprinderilor, le-a împins pe toate spre faliment! Dezastrul economiei româneşti, din care nu se ştie dacă ne vom mai reveni vreodată, a început sib guvernarea Roman, care s-a priceput numai să distrugă!

Un exemplu puţin cunoscut: după primele săptămâni de guvernare, Petre Roman a emis un decret prin care se permitea înfiinţarea de turnătorii particulare pentru topirea şi prelucrarea metalelor neferoase! Nimeni nu a înţeles la început cine avea nevoie de aşa ceva. Apoi s-au văzut şi consecinţele dezastruoase ale acestei măsuri: s-au înfiinţat aceste turnătorii, iar materia primă a fost luată din agricultură: s-au furat ţevile de aluminiu de la irigaţii, s-au topit în lingouri şi au fost vândute la turci. S-au îmbogăţit ţiganii, iar România a rămas fără sistem de irigaţii. Din prostie sau din ticăloşie a dat Petre Roman acel decret? Mi-aduc bine aminte declaraţia dată de acesta despre irigaţii: ne costă mai ieftin să importăm grâul decât să irigăm! Absolut iresponsabil!

(6) Nu din prostie şi nici din întâmplare a lansat Petre Roman mizerabila lozincă „industria românească este o grămadă de fier vechi”. A fost bine gândită şi a avut rostul să ne obişnuiască cu ideea aceasta, ca să acceptăm mai uşor modul criminal în care s-a făcut privatizarea: de cele mai multe ori aşa zişii investitori care au cumpărat fabricile şi uzinele noastre, multe dintre ele noi nouţe, au demontat fabricile, au vândut utilajele la fier vechi, şi s-au îmbogăţit din vânzarea terenurilor. Dar scopul principal urmărit nu era să se îmbogăţească, ci să distrugă potenţialul economic la care ajunsese România, un potenţial care îi permitea să nu depindă aproape deloc de importuri. Azi, după guvernarea Petre Roman şi a celorlalţi trădători de neam, România depinde total de importuri!

(7) Peste noapte, Petre Roman a liberalizat toate importurile. Pretutindeni în lume guvernele protejează industria şi producţia internă. Noi am devenit campionii liberalismului, adică am devenit servitorii altora. Ne-am trezit copleşiţi de importuri de calitate proastă, dar până să-şi dea românul seama de asta, ţăranii au constatat că nimeni nu le mai cumpără lâna. Dar de ce să-l doară pe Petre Roman de necazurile ţăranului român când neam de neamul lui n-a arat măcar un metru pătrat de pământ românesc?!

Aşa a fost gândită şi distrugerea CAP-urilor, a GAS-urilor, precum şi legea prin care a fost mimată retrocedarea proprietăţilor funciare. Trebuia ca România să dispară de pe piaţa agricolă a Europei, unde concura ca şanse egale ţări ca Franţa, Italia etc. Sarcina aceasta şi-a asumat-o Petre Roman şi a dus-o la bun sfâşit! A distrus toate formele de cooperare agricolă, a proclamat iniţiativa privată, a ţăranului cu două-trei pogoane de pământ, adică a proclamat falimentul agriculturii româneşti.

(8) Când eram senator PDAR(1992-1996) am aflat de una dintre cele mai mari ticăloşii ale numitului Petre Roman: prin anii ’80, România a acordat Libiei asistenţă tehnică şi ştiinţifică pentru prospecţiuni petroliere. Serviciile făcute de geologii şi petroliştii români au fost plătite prin acordarea în concesiune a unor terenuri dintre cele mai bogate în petrol, spre a fi exploatate de statul român. Dl Petre Roman, fără să ceară nimănui voie, de parcă moştenise acele terenuri de la bunică-su Neulander, rabinul de Oradea, le-a vândut unor spanioli, pe ascuns, fără să se sesizeze nimeni. Desigur, a avut grijă ca semnătura sa să nu apară nicăieri. Ca senator am făcut o interpelare pe acest subiect şi nimeni nu a avut curajul să-mi răspundă. Nu este târziu ca măcar acum să ne lămurească dl Petre Roman ce a avut de câştigat România din vânzarea pe nimic a acelor terenuri.

 

Ion Coja, fost senator PDAR 1992-96

 

POst scriptum 2013  Textul de mai sus mi-a fost solicitat de un grup de cunoscuți din Partidul Protecției Sociale,  al Pensionarilor. Erau îngrijorați că Petre Roman va reuși să-i păcălească încă o dată pe pensionari și mi-au cerut să scriu un text despre Petre Roman, dacă-l susțin sau nu, și pe ce temei! Un text cât mai lămuritor. Nu mai țin minte anul, era un an electoral sau pe aproape, dar poate fi aflat. Nu are însă prea mare importanță. Despre Petre Roman nu se pot spune lucruri care să se schimbe de la o zi la alta. Omul este egal cu sine însuși de când se știe. Nicio evoluție…