Acad.. Alexandru Lapedatu stralucit intelectual Sacelean,a fost delegat de Guvernul ţării, în 1917, să acompanieze al doilea transport al Tezaurului României în Rusia. La sfârşitul Războiului, a participat ca delegat la Conferinţa de pace de la Paris. În perioada interbelică, s-a dedicat atât sferei academice, ajungând preşedintele Academiei Române, cât şi politicii , fiind ales Presedintele  Senatului. Acest stralucit Om de stiintza ,din pacate a fost o tragica victima a comunismului arestat în 1950 şi închis la Sighet, unde a şi murit, patru luni mai târziu.

Dintr-un orăşel de harnici mocani saceleni  celebru datorită celor 11 academicieni români născuţi în localitate! – Alexandru Lapedatu, din Săcele , , a ajuns în vârful lumii culturale şi politice din perioada interbelică. A fost preşedinte al Academiei Românie, preşedinte al Senatului şi, timp de peste un deceniu, membru în guvernele liberale. Imaginea sa de om erudit şi de politician serios s-a construit în timp  A pus pe primul loc educaţia şi cultura în proiectele sale gândite în folosul comunităţii, şi nu trufia. 

Aceste calităţi care-l defineau ca om de încredere i-au fost recunoscute prima dată în 1917, nu printr-o medalie simbolică, ci fiind supus la o probă de foc: în vara acelui an, Lapedatu a fost însărcinat să acompanieze al doilea transport al Tezaurului României în Rusia, în aşa-zisul „tren al băncilor“. Timp de câteva luni, a ţinut un jurnal captivant în care poveştile despre lăzile cu tablourile cărate în Casa de Depuneri de la Moscova se amestecau cu teroarea din timpul revoluţiei bolşevice care punea stăpânire pe oraş şi cu coşmarurile sale că nu va mai reuşi să se reîntoarcă acasă (A.V.)