Reproducem un interviu apărut pe Europa Liberă, pe care l-am arhivatpentru a nu le face trafic. Studiind acest interviu, concluziile pe care le tragem sunt în general pozitive.

Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România, vorbește în interviul pentru Europa Liberă despre momentul incipient în care se încheie majoritatea anchetelor juridice referitoare la cei care încalcă legislația referitoare la interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Profesorul Florian arată și felul în care unii istorici români minimalizează dramele suferite de evreii din România în secolul trecut.

Să vedem ce ne spune “profesorul” Florian, acest guru al hhholocaustizării:

Europa Liberă: Președintele Klaus Iohannis a vorbit recent despre România ca „model regional în ceea ce privește asumarea Holocaustului și combaterea antisemitismului”. Sunteți de aceeași părere?

Alexandru Florian: „Da, pentru că memoria publică a Holocaustului are mai multe niveluri și comparat cu țările din jur, România stă mult mai bine, cel puțin dacă ținem cont de tot ceea ce s-a întâmplat după finalizarea Raportului Wiesel privind studierea Holocustului în România. Avem de exemplu o Lege a memoriei, care este Ordonanța de Urgență privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Apoi, în timpul președinției României la Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului s-a adoptat definiția de lucru a antisemitismului, care în România s-a transpus în lege, dar a fost asumată și de alte state. Ambasadorul Mihnea Constantinescu a reușit să convingă peste 30 de țări să preia acea definiție.”

Aflăm lucruri interesante, prin președenția României la ceva grup internațional pentru promovarea holocoastelor,  ambasadorul Mihnea Constantinescu (?) ar fi “convins” 30 de țări să adopte “definiția de lucru” a antisemitismului. Pe baza acestei definiții avem noi Legea Vexler.

Europa Liberă: Teoretic, România stă într-adevăr foarte bine și are standarde înalte, dar practic sunt politicieni negaționiști, în manualele de istorie subiectul e tratat în cel mai fericit caz superficial, iar la nivel general lucrurile nu stau pe roze. Ce-ar mai trebui făcut?

Alexandru Florian: „Conform datelor sociologice pe care Institutul Wiesel le-a comandat, într-adevăr nivelul de informare referitor la Holocaust în România este precar în societatea autohtonă. Este nevoie de dezvoltarea politicilor educaționale referitoare la istoria Holocaustului din România.”

Educarea elevilor

Aici sunt de acord cu venerabilul tovarăș Florian, este nevoie de o mai bună educație referitoare la ceea ce a fost Holocaustul pentru Europa, nu doar din România. Merg mai departe și susțin necesitatea…unor ore…nu, unei materii noi care să trateze doar acest fenomen. La sfârșitul liceului, fiecare elev să fi trecut  printr-o educație holocaustică temeinică, profesorii specializați să predea un Robert Faurisson, un Arthur R. Butz, un Norman Finklestein, Vasile Zărnescu, Gerard Menuhin, Piscoci-Dănescu, iar toate aceste lecții să fie evaluate sub formă de examen la bacalaureat, obligatoriu pentru orice profil, real sau uman.

În cursul orelor, elevul să fie familiarizat cu resursa aargh.vho, ce conține cele mai importante lucrări de cercetare despre Holocaust. La finalul acestei educații, elevul trebuie să fie capabil să susțină adevărul în fața oricărui impostor ce predică minciuni, ca Elie Wiesel, escrocul care și-a asumat identitatea lui Lazar Wiesel. Acesta a fost expus de Grunor Miklos, cel care l-a cunoscut pe adevăratul Wieselul din lagăr. Grunor Miklos s-a întâlnit cu Elie Wiesel “supraviețuitorul”  și a constatat că nu este același Wiesel cu care a fost coleg în lagăr,  nici măcar nu are tatuaj.

Totuși…totuși…să fie așa? Adică, să fie elevii atât de prost educați despre holocaust cum crede Alexandru Florian? Hai să vedem, am făcut un experiment social printr-un interviu adresat mai multor liceeni, răspunsurile pot fi consultate aici.

Florian continuă să vorbească despre o “deformare” a istoriei, referindu-se la “minimizarea” holocaustului. În fapt se plânge că Aurel Pop nu-i sclavul lui, refuzând să-i promoveze toate minciunile. Avem și noi de reproșat lui Aurel Pop că nu spune adevărul cu destul volum.  Să se audă mai tare!

Europa Liberă: După apariția volumului „Marea istorie ilustrată a României şi a Republicii Moldova”, în 2018, sub semnătura actulului șef al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, și a profesorului Ioan Bolovan ați trimis o scrisoare publică în care vorbiți despre deformarea istoriei. Ați primit vreun răspuns la această epistolă?

Alexandru Florian: „Această scrisoare, care a fost republicată zilele trecute din motive care-mi scapă și care face parte dintr-o corespondență interinstituțională mai amplă între Institutul Wiesel și, pe atunci, rectorul Universității din Cluj, Ioan Aurel Pop, menționează erorile istorice care sunt în acel volum referitoare la atrocitățile care au avut loc în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Domnul Pop a răspuns că nu este autorul acelui capitol, ci doar coordonatorul volumului. A apărut, însă, o a doua ediție, în care s-au menținut unele erori istorice, pentru că este vorba despre minimalizarea Holocaustului”

Europa Liberă: Cum vedeți această minimalizare a Holocaustului făcută cu girul președintelui Academiei, e un reflex al vechii școli de istorie, e o tendință care se reia sau doar un fenomen izolat?

Alexandru Florian: „Au mai fost asemenea manifestări în istoriografia românească, nu știu dacă este o tendință sau o școală de gândire, dar acest volum coordonat de domnii profesori academicieni Pop și Bolovan este ultima apariție editorială pe care o cunoaștem în care se minimalizează tragedia evreilor din România. Orice carte exprimă opinia autorului, aici este vorba despre un volum cu doi editori coordonatori, care ar fi trebuit să stăpânească întreg conținutul și să și-l asume. Nu înseamnă că dacă ești coordonator strângi acolo cu fărașul orice și nu ești responsabil.”

Europa Liberă: Se poate vorbi de o formă de ideologizare a istoriei în acest caz sau de manipulare?

Alexandru Florian: „Este un punct de vedere deformator, nu se neagă faptul că evreii au fost omorâți în secolul trecut, dar sunt unele aspecte acolo care reduc intensitatea tragediei. Din 1990 până astăzi, această minimalizare se întâlnește și în alte lucrări de istorie, aceasta este doar ultima pe care o cunoaștem. Nu inventariem tot ce se publică. Această carte coordonată de actualul președinte al Academiei și de profesorul Bolovan este foarte interesantă pentru că pune accentul pe imagine, unele sunt mai mari, în mod voit, altele mai mici. Este un volum de popularizare a istoriei, deci poate ajunge în mâinile cititorilor neavizați, de unde oamenii își pot extrage ceea ce ei cred că ar fi informația primară reală. De aceea am făcut publică scrisoarea, pentru a trage un semnal de alarmă, că anumite informații nu sunt corecte și nu cred că există informații istoriografice care să dezmintă Raportul Wiesel.”

Europa Liberă: Mai există undeva în Europa un președinte al unei Academiei naționale care să promoveze un astfel de discurs istoric deformator de minimalizare a Holocaustului?

Alexandru Florian: „Nu, nu există. În România, Academia este contraponderea publică a sistemului educațional și cultural. Academia are statut de minister public și promovează o serie de politici culturale, care sunt oficiale. Sunt, spre exemplu, acțiuni ale magistraților sau ale diferitelor instituții care se adresează Academiei pentru a cere un punct de vedere, inclusiv în ceea ce privește contextualizări istorice. Academia este, deci, ca medicul care pune un diagnostic. Și, nu, nu există un alt șef al vreunei Academii din UE care să aibă un astfel de discurs.”

E un punct…bun să zicem, pentru țara noastră, că președintele Academiei naționale nu e atât de supus orânduirii corect-politice precum în alte țări, dar tot nu este suficient, minciuna care încă supraviețuiește trebuie înfruntata deschis și cu curaj.

Oricât ar vrea să pozeze în cavaler, Alexandru Florian nu poate juca rolul unui apărător al drepturilor și a memoriei atâta vreme cât se opune unei dezbateri libere despre Holocaust. Se opune, pentru că dacă ar exista o astfel de dezbatere liberă, argumentele cele mai bune ar câștiga.

Europa Liberă: Acest fapt arată nivelul culturii civice din România?

Alexandru Florian: „Da, felul în care se raportează societatea românească, inclusiv la nivelul instituțiilor publice sau prin diverși actori publici sau privați, demonstrează nivelul conștiinței civice sau mentalul democrat al societății românești, care se află deja de atâția ani în UE și NATO. Recunoașterea Holocaustului, adoptarea unor atitudini adecvate față de victimele Holocaustului reprezintă o componentă importantă a civismului. De aceea Institutul Elie Wiesel reacționează de câte ori observă derapaje prin comunicate de presă, prin dialog instituțional sau, uneori, prin plângeri penale pe baza Ordonanței de urgență nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.”

Europa Liberă: Care ar fi rezultatul general al acestor plângeri?

Alexandru Florian: „Marea lor majoritate sunt soluționate în defavoarea punctului nostru de vedere. Adesea, dosarele sunt închise, de fapt, încă din faza de cercetare”.

Alt punct bun pentru România.

Majoritatea oamenilor în viață iși amintesc vremea comunistă în care dacă spuneai ceva greșit despre regim erai luat cu duba. Polițiștii nu sunt foarte încântați cu persecutarea cetățenilor pentru o opinie, fie ea și una care “minimizează” înșelătoria secolului XX.

Europa Liberă: Deci, justiția nu descurajează comportamentul antisemit, cultul legionar nu a dispărut și istoria eludează adevărul, chiar într-o carte girată de președintele Academiei. Cu toate acestea, România stă cel mai bine în regiune.

Alexandru Florian: „Da, stă mai bine. Recent, de exemplu, Institutul Elie Wiesel a publicat Enciclopedia geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord, de unde se poate afla ce s-a întâmplat cu toate comunitățile din Ardealul de Nord. Antisemitism, rasism, naționalism etc. nu mai au loc în Parlamentul României, există un Memorial al victimelor Holocaustului din România făcut din fonduri publice, există o zi dedicată specială de comemorare a victimelor Holocaustului, pe 9 octombrie, ocazie cu care sunt ceremonii oficiale cu participări la cel mai înalt nivel. Sunt și elemente care arată că, spre deosebire de Polonia, Ungaria și chiar Bulgaria, putem spune că România este un exemplu de bune practici.”

E un lucru miraculos, exemplul hristic al lui Corneliu Zelea Codreanu, valori ca onoarea, cinstea, curajul, cultivate de Mișcarea Legionară încă rezonează cu sufletul Românilor, la mai bine de nouăzeci de ani de la înființarea Legiunii. E și mai plăcut să conștientizăm că acestă rezonanță are loc în sufletul unor Români care ocupă funcții în instituțiile de forță. Până acum, Alexandru Florian ne-a dat doar vești bune. Urmează și vestea rea.

Europa Liberă: ONU va avea un înalt reprezentant care se va ocupa de memoria Holocaustului. Se va ocupa cu monitorizarea lucrurilor?

Alexandru Florian: „Probabil că da, va fi o monitorizare la nivel global, așa cum există birouri specializate în multe țări, e foarte activ în acest sens, de pildă, Departamentul de Stat al SUA, dar și UE are un subcomisar responsabil cu memoria Holocaustului.”

Urmează întocmirea unei liste globale de oameni care practică «wrongthink» adică nu gândesc corect politic despre Holocaust, nu cred minciunile Jidanilor. După întocmirea ei, fiți sigur că vor trece la “aplicarea legii” și vor începe prigoane împotriva celor care mai gândesc liber.

Europa Liberă: Există temerea că istoria s-ar putea repeta într-un fel sau altul și de aceea e nevoie de toate aceste instituții care să prevină și să conștientizeze dramele trecutului?

Alexandru Florian: „Din punctul nostru de vedere, istoria nu se repetă niciodată: sunt fenomene tragice, chiar crime împotriva umanității, dar niciodată istoria nu este aceeași. Totuși, cu toate că au trecut mai bine de 75 de ani de la Holocaust, clasa politică nu a uitat ceea ce s-a întâmplat atunci și își dă seama că trebuie să promoveze cunoașterea acestei drame și trebuie să mențină vie conștiința civică, pentru că tragedii genocidare se mai pot întâmpla. Trebuie să fim vigilenți, să nu uităm, să avem o societate civilă puternică, gata să reacționeze de câte ori statul încearcă să devină autoritar, arbitrar sau totalitar, fiindcă Holocaustul este legat numai de un regim totalitar. ”

“Never Again”

Aici e esența sloganului “never again” pe care o tot repetă Jidanii. În primul rând, în mintea lor, orice “autoritar” duce la un “regim totalitar” care se sfârșește prin “holocaust”, deci popoarele nu mai trebuie lăsate să aibă un lider și un regim autoritar, trebuie să fie democrație peste tot, partide multe, corupție, decadență morală, etc.

Sloganul “Never again”, “să nu se mai întâmple niciodată”, se referă la pierderea privilegiilor de către Jidani și eliminarea lor din viața economică și politică. Guvernul național-socialist a fost singurul care a îndrăznit să facă acest lucru. Trauma a fost mare, “Never again” deci se referă la faptul că niciodată nu vor mai permite unei stăpâniri să le elimine privilegiile.

Concluzii

În sfârșit, concluziile pe care le tragem din interviul lui Alexandru Florian sunt în general bune. Îndoctrinarea elevilor nu are rezultatele dorite de institutul Elie Wiesel, Poliția nu sancționează delictul de opinie sau gândire referitor la Holocaust, iar Academia Română nu este supusă în totalitate voinței jidănești. Astea sunt vești bune. Singura veste proastă este că demenții ăștia nu se vor opri și vor să implementeze mecanisme globale de monitorizare și pedepsire a delictelor de gândire. Dar în tot răul e și un bine…cu cât se chinuie mai mult să bage pumnul în gura libertății de exprimare, cu atât mai puternică va fi reacția.