Agentul VADIM?

Agentul VADIM?

 

 

Am publicat pe www.ioncoja.ro un interviu mai vechi al domnului DAN ZAMFIRESCU, luat de și mai domnul VIOREL PATRICHI, unul dintre cei mai importanți ziariști de după 1990. Cunosc de ceva vreme acest interviu, dar abia zilele trecute, când l-am primit din nou pe Net, de la domnul BĂNCEANU VASILE – mulțumesc, stimate domn!, am băgat de seamă care este informația cea mai importantă pe care o aducea domnul DAN ZAMFIRESCU în urmă cu aproape zece ani. O trecusem cu vederea. Iat-o:

 

 – „Acțiunea de lichidare a României a început în aprilie 1978, când Nicolae Ceausescu s-a dus la Washington și a fost primit de Jimmy Carter cu mare fast și cu un discurs fulminant. Față de acest discurs, noi, pupincuriștii de la București, inclusiv subsemnatul, eram copii mici. După ce i s-a facut acest uriaș elogiu pentru contribuția la prietenia dintre Israel și arabi, i s-a propus să devină un fel de cal troian, care să-i ajute pe americani să dărâme sistemul socialist. Ceaușescu, care era și naționalist, dar și comunist, (…) nici n-a vrut s-audă.

 Din acel moment, Statele Unite au trecut România pe lista de lichidare.(…)

– Ce relații avea Eugen Barbu cu Securitatea?

– Venea actualul senator PRM Ilie Merce săptămânal la revista „Săptămâna” a lui Eugen Barbu, cu așa-zisul jurnal al lui Ion Caraion. Se închideau acolo și spuneau că au ședință. Merce venea cu acele pagini care nu erau jurnal, erau note informative și ei le publicau. De câte ori venea alt șef la Securitate, apropiații lui Barbu ne spuneau nouă la ureche: e prieten cu patronul, a fost la masă cu el. Cineva, nu-i dau numele, ne arăta, mândrindu-se, fotografiile proprii cu generalul Nuță la nu știu ce reuniune bahică. Erau niște lucruri normale, iar la „Săptămâna” se lucra cu securitatea direct, pe față. O știu prea bine, doar am fost ăi eu acolo.

– Atunci ați putea să ne spuneți cum a apărut faimosul articol Idealuri și ce efect a avut el în epocă?

Operațiunea „Osânda la moarte”, programată în 1978, la  Washington,  nu putea fi executată, câtă vreme Ceaușescu era marele prieten al Israelului. Pavăza redutabilă a lui Ceaușescu era politica lui față de Israel, statutul de om care, în războiul de șase zile, a ținut România alături de Israel, și cu care nu rupsese relațiile. (s.n.)

El împăcase Egiptul cu Israelul. Anwar el-Sadat îi dedica o pagină splendidă în memoriile lui.(…)

Prin urmare, despre Ceaușescu trebuia să se răspândească o altă imagine, că admite pamflete de tip legionar la adresa luiMozes Rosen ! Sarcina i-a revenit lui Ilie Rădulescu și articolul a fost scris, dupa mărturia autorului, chiar în cabinetul acestuia.

– Ilie Rădulescu făcea asemenea servicii?

– Cu certitudine. Și am mai cules acum doi ani un argument, chiar din gura celui care a dat drumul explozivului articol. Nu l-a citit până la capăt deoarece se grăbea la un meci! Scandalul a fost însă repede înnăbusit, și abia acum dânsul înțelege de cine și de ce !

Schimbarea imaginii lui Ceaușescu într-un antisemit și patron de antisemiți a fost parte din vastul program de „distrugere a României” , dezvăluit în 1985, la Stuttgart!(s.n.)

A venit apoi agentul CIA Mihai Pacepa și i-a făcut portret de antisemit în Orizonturi roșii. După care, Ceaușescu a fost predat pentru execuție.”(…)

 

Facem pentru cititorii noștri mai tineri o precizare: „faimosul articol Idealuri” a fost scris de Corneliu Vadim Tudor, în jurul anului 1980, și cuprindea un atac pe față la adresa rabinului Moses Rozen. Dacă mi-aduc aminte bine, noi am legat apariția acestui articol de gestul nesocotit al „rabinului roșu” de a interveni public pentru a stopa editarea prozei politice eminesciene. La vremea aceea prostia rabinului a fost taxată prompt de la nivel academic de Alexandru Graur, directorul editurii care publica integrala operelor eminesciene. Și de Zigu Ornea. Intervenția lui Vadim a fost primită cu satisfacție chiar și de cei care, ca mine, îl detestau pe individ. Ne-am zis că prin acest text Vadim își mai spăla din păcate…

A circulat la acea vreme și ideea că rabinului îi convine să fie înjurat atât de grosolan și violent pentru a striga după ajutor la comunitatea evreiască internațională. Adică după subvenții suplimentare. Așa că toată lumea era mulțumită!…

Ce lucru nou aflăm de la Dan Zamfirescu este că a existat o campanie subversivă de subminare a prestigiului lui Nicolae Ceaușescu în Israel și, în general, printre evrei, inclusiv cei din SUA!… În fapt o subminare a intereselor românești! Iar în această campanie a fost implicată din plin securitatea din România, susține Dan Zamfirescu, și îl cred! De altfel chiar de atunci ne-am dat seama cu toții că totul se face „cu voie de la poliție”! Numai că azi, la peste 30 de ani de la acele întâmplări, trebuie precizat: care poliție? Care securitate?

Am spus încă pe la începutul anilor ’90 că securitatea nu a fost, nici măcar ea, un monolit, așa cum nu fusese nici Partidul Comunist Român! Ci au existat, după părerea mea, cel puțin patru componente sau fracțiuni: mai întâi o securitate naționalistă, a cărei acțiune și existență am simțit-o de mai multe ori, bunăoară când m-am ocupat de cartea lui Dumitru Mărtinaș despre Originea Ceangăilor din Moldova, pe care eu am publicat-o în 1985, pare-mi-se! Unul dintre obiectivele acestei aripi a Securității a fost să supravegheze și să contracareze iredentismul maghiar. După 1990 am cunoscut câțiva ofițeri de securitate despre care se poate afirma că au aparținut acestei aripi a Securității. Cinste lor!

Altă aripă a fost securitatea trădătoare, care a lucrat în subordinea KGB, a GRU, a Moscovei! Aceștia au participat la pregătirea debarcării lui Ceaușescu și s-au ilustrat mulți în zilele de la sfârșit de an 1989 și următoarele. Până azi… Au roit pe lângă Ion Iliescu și l-au susținut unii fățiș, alții cu maximă discreție și eficiență! Mă întreb dacă nu a mai existat și o securitate aflată în ascultarea Occidentului? Adică ofițeri de securitate năimiți de Mossad, CIA și alte „oficine” occidentale? Nimic mai firesc! O putem numi tot trădătoare?… De la caz la caz, probabil.

În fine, cea mai vizibilă după 1990, securitatea bișnițară! Nu intru în detalii, aripa aceasta, bișnițară, a existat și în PCR: activiști PCR sau UTC care au pus un ban frumos deoparte înainte de 1989 și le-a prins tare bine după aceea!… Probabil că unii – mulți, puțini?, au făcut parte din ambele componente: din securitatea trădătoare și bișnițară!…

Spun toate astea ca să pot pune întrebarea corectă: Vadim cu care securitate a colaborat? Sub ascultarea cui s-a aflat dinainte de 1989 și, foarte probabil, până azi?

Partidul România Mare nu s-a sfiit să se afișeze cu o mulțime de foști securiști! A avut de pe urma acestora mult de câștigat, dar și de pierdut! Per total, mai mult a câștigat, pe măsură ce publicul devenea tot mai reținut la propaganda de diabolizare a Securității, a Partidului Comunist, a politicii ceaușiste. În timp însă, a scăzut și sprijinul dat de foștii securiști lui Vadim. Aceștia, majoritatea aparținând securității naționaliste, l-au mirosit pe individ câte parale face și s-au retras, în frunte cu mai sus pomenitul domn ILIE MERCE. Din faptul că azi securitatea naționalistă s-a depărtat de Vadim, nu-l mai susține, putem deduce că nici Vadim, ca agent, nu a aparținut securității naționaliste!…

 

 

Întreb: câți dintre acești securiști, naționaliști cu sau fără ghilimele, mai sunt azi lângă individ? Unul, doi?… Cam toți l-au părăsit pe Vadim. Detaliu important! Din care putem deduce că Vadim ce face nu face pe placul securității naționaliste, nu la sugestia sau ordinul ori cu sprijinul securiștilor naționaliști!… Așadar linia de conduită a lui Vadim numai din când în când a coincis cu vederile politice ale acestor securiști, numai atât cât să creeze impresia apartenenței sale la securitatea naționalistă! Impresie falsă!

Mă întorc la declarațiile lui DAN ZAMFIRESCU: așadar, pentru ca Nicolae Ceaușescu să fie dat jos era nevoie de acordul evreimii mondiale! Era nevoie ca evreimea mondială să nu-l mai apere pe Ceaușescu! Drept care s-a pornit o acțiune subversivă orientată spre această țintă: stricarea relațiilor dintre Ceaușescu și evrei. Acțiune din care nu putea să lipsească Securitatea din România. Nu numai aripa trădătoare! Ci puteau să fie atrași să participe și securiștii naționaliști, păcălindu-i că e vorba de un atac la rabinul a cărui insolență era supărătoare pentru tot românul, ba și pentru mulți evrei!

(Nu știu cum să apreciez azi gestul pe care l-am făcut eu la vremea respectivă: am scris un text intitulat Cine este anti-semit în România?, pe care i l-am dat unui ziarist evreu, Boldur, prieten cu Nicolae Carandino, să-l publice în Israel! L-a publicat, și așa am ajuns pe Lista Neagră a rabinului roș!… Las pentru altă dată acest subiect.)

Sunt mulți care ar zice că Vadim o fi fost folosit în acest scop fără să-și dea seama care este ultima consecință a intervenției sale. Nu este exclus, căci prea deștept nu a fost niciodată! Și, ca orice ins cu probleme psihice, este ușor de manipulat, de ațâțat, de întărâtat, de dirijat etc. Vadim este un exemplu bun că memoria și inteligența sunt două componente aflate în raport de compensație: are memorie cu carul, și-aduce aminte toate prostiile, cu sau fără nicio legătură cu subiectul discuției, dar este complet lipsit de înțelegerea faptelor înregistrate mecanic, ca pe un computer. Așa că putea fi prostit și amăgit să creadă că sare la gâtul rabinului în numele tuturor românilor! Din patriotism etc.

Dar eu nu cred această variantă. Eu cred că Vadim a făcut parte propriu zis din aripa trădătoare a securității. Că a participat conștient la căderea lui Nicolae Ceaușescu! A știut al cui joc îl face! Al Moscovei! Această bănuială o am de multă vreme, iar informațiile oferite de DAN ZAMFIRESCU sunt pentru mine definitiv concludente.

Iată argumentele mele:

Încă dinainte de 1990 am simțit că ceva nu este în regulă cu cultul personalității Ceaușeștilor. Era atât de deșănțat că oricine își dădea seama că produce un efect invers! Iar cel mai mult ne indignau textele care se rosteau la marile mitinguri și serbări, când se auzeau din spatele imaginilor cele mai ditirambice și mai absurde laude aduse familiei prezidențiale. Mereu m-am mirat și m-am întrebat cine dracu’ făcea acele texte! După 1990 am aflat că acele texte erau scrise de Vadim, care apare ca autor pe statele de plată ale CC al PCR. (Din păcate, arhiva PCR este mai secretă decât aceea a securității! Deocamdată…) Ba mai mult, se implica cu elan și în regia pompieristică a acelor penibile înscenări, hăituindu-i pe bieții oameni adunați pe stadioane cu arcanul! Iar în final rezultând acele spectacole monstruoase care ne-au stricat ani de zile pofta de viață, iar lui Nicolae Ceaușescu i-au adus numai deservicii, numai înjurături unanime! Ceea ce s-a și urmărit de fapt!…

Tot după 1990 am primit o mulțime de informații care dau imaginea unui imens sabotaj produs în ultimii ani ai deceniului 1980: frigul și foamea din acei ani au fost în mare măsură rezultatul acestui sabotaj, de exemplu. Prietenul meu Romică Simionescu, altminteri anti-ceaușist total, a trecut printr-o experiență personală extrem de semnificativă… Pentru mine mărturia sa a fost revelatoare: prin sabotaj, frigul din casă era mult mai mare decât cel planificat de Ceaușescu!…

La fel, Ceaușescu habar n-a avut de mizerabila campanie de demolare a balcoanelor închise, renumita la acea vreme Balconiadă!… Exemplele pot continua. Mai dau unul: în vara lui 1989, când magazinele erau goale, la depozitele frigorifice din țară nu mai era loc să pui o bucată de carne. Un șofer de tir, i-a povestit în ianuarie 1990 lui Damian Necula, că a cărat toată vara carne din Olanda, de la depozitele armatei SUA, iar la ultimul transport nu a putut să descarce nici la Oradea, nici la Bacău, căci depozitele respective erau full! A venit cu marfa la București și a descărcat-o la mai multe depozite, căci niciunul nu mai putea să preia întreaga cantitate aflată într-un Tir… Erau pline ochi de carne! Acea carne s-a pus în vînzare imediat după 22 decembrie. Chipurile o cumpăraseră noii guvernanți din Olanda! Minciună ordinară, criminală: o comandă de carne ce trebuia adusă din Olanda nu se onorează în câteva ore! Ci carnea fusese dosită de cu vară și păstrată pentru a fi pusă la dispoziția populației imediat după căderea lui Ceușescu! Ca o dovadă că timpurile s-au schimbat, că ne așteaptă tot belșugul! Era una din primele minciuni criminale ale lui Petre Roman!…

Sunt pe deplin convins că a existat și această formă de sabotaj, de subminare a lui Ceaușescu: cultul personalității împins dincolo de orice limite ale bunului simț, ale comportamentului rațional. Îl acuz pe Vadim că a fost principalul autor al acelor texte supraîncărcate cu laude care ne întorceau stomacul pe dos, care ne-au făcut să ni se urască de Ceaușescu, să nu mai fim în stare să gândim nimic pozitiv despre bietul om!… Acesta este rezultatul colaborării lui Vadim la acțiunea de subminare și debarcare a lui Ceaușescu!

Accept: la prima acțiune, împotriva rabinului, se poate admite că Vadim a fost manipulat, a fost întărâtat, pe fondul unei antipatii generale, aș zice naționale, față de rabinul respingător ca aspect fizic, dar și ca comportament. Dar pentru a doua ispravă, pentru participarea cvasi-secretă și atât de consistentă a lui Vadim la campania permanentă, neobosită, de preamărire a „mult iubitului”, pentru această ticăloșie nu mai poate fi invocată prostia lui Vadim! A fost perfect conștient de ceea ce face! Cu atât mai mult cu cât dacă frunzărești colecția „Săptămânii” vei constata că textele encomiastice ale lui Vadim nu sunt prea multe, mult mai puține, de pildă, ca în „Flacăra”. Faptul că Vadim a ales în acest caz anonimatul, că a ținut să nu-și semneze textele, să nu se știe că-s ale lui, este dovada că nu voia să se știe de această parte a „operei” sale? De ce? Pentru că nu era vorba de o operă literară, ci de un act abject de trădare, de care a fost perfect conștient!

Vadim a colaborat la căderea regimului Ceaușescu și, ca orice colaborator la vârf, a știut și când se va produce evenimentul. Drept care în vara anului 1989, cu câteva luni înainte de tragicul (sic!) eveniment, Vadim și-a depus carnetul de membru al PCR… Și-a dat demisia din partid! Era un gest protestatar de neînțeles! Ce l-a apucat pe individ? Nu mirosea bine, a ceva curat! Nimeni nu l-a luat înserios și nici nu s-a făcut caz de asta.

Facem noi acum, întrebându-ne ce sens a avut acel gest! Pricepem ușor doar explicația: Vadim știa, i se spusese că Ceaușescu pică! De la cine aflase? De la cei cu care colaborase până atunci la căderea „dictatorului”! Vor fi fost indivizi care, ca și Vadim, și-au imaginat că Ceaușescu va fi debarcat și lucrurile, în rest, vor continua neschimbate în „punctele esențiale”! Va fi fost programat, prin acest gest, să intre și el la socoteală ca dizident al regimului?! I s-a spus/ordonat să facă acest gest sau l-a făcut de capul său? Oricum, cap prost a avut! Căci îl deconspiră azi ca părtaș la conspirația anti-ceaușistă, anti-națională!

Mulți vor fi participat la această conspirație convinși, ca și Vadim, că nu se face decât o schimbare la vârful ierarhiei de partid, cade Ceaușescu și tot CEPEX-ul, eventual! Cred că și Ion Iliescu s-a numărat printre acei fraieri. Nu și Petre Roman însă! Petre Roman a știut că urmează demolarea României! Și a fost instrumentul dedicat și inspirat al acestei acțiuni! Prin legătura sa superioară Brucan…

Alte nedumeriri: cum se face că Vadim și-a putut obține dosarul de la Securitate încă din 1990?! Cine i l-a dat? Când? De ce îl ține ascuns? De ce nu-l pune la dispoziția colegilor săi, de ce nu-l publică? Cine i-a permis această ilegalitate care îl descalifică moral și politic? Ce are de ascuns? Ce foi din acest dosar au fost distruse de Vadim? Cum a fost posibil să i se facă această favoare de către cei care au uneltit la căderea lui Ceaușescu?… Și alte întrebări, care se ridică logic, în această situație!…

      Așadar afirm că Vadim a participat conștient la căderea lui Ceaușescu. Nu cred, totuși, că a știut că după căderea lui Ceaușescu se va declanșa procesul de demolare a României. E un ticălos, dar cu anumite limite!…

Deh, nimeni nu-i perfect!… Nici măcar Vadim în ticăloșia sa!

Ce s-a întâmplat după 1990?

Fac publică următoarea informație: în ianuarie1990, un grup de scriitori din Craiova, în frunte cu George Cocheci – doctor în economie, fost secretar de stat după 1990, profitând de faptul că un oltean de-al lor era „în cărți”, ca director al oficiosului „Adevărul”, s-au prezentat la Darie Novăceanu și i-au cerut sprijinul pe lângă autorități să scoată o revistă naționalistă, poate chiar un ziar, cu care să se echilibreze piața media, unde apăreau numai publicații vădit anti-românești. Darie Novăceanu și-a informat juveții că deja este lucru stabilit să apară o asemenea publicație, iar de ea se va ocupa Vadim! Declarație făcută în ianuarie 1990!…

După cum se știe, prin primăvară, de ochii lumii, Vadim i se adresează lui Petre Roman, cerându-i sprijin pentru apariția unei reviste a cărei existență, foarte probabil, fusese decisă încă dinainte de decembrie 1989… Menirea acestei publicații era limpede: să ocupe „nișa” publicațiilor naționaliste. După cum mi-a spus un român din Grecia, ca format, ca structură a paginației, „România Mare” a imitat îndeaproape o revistă care apărea în Grecia, scoasă tot așa, de către servicii, în condiții dubioase și cu o menire dubioasă: să compromită! Și, ce-i drept, nu se putea găsi persoană mai potrivită ca Vadim, care să murdărească chiar tot ce atinge, să compromită orice cauză, să maculeze, să coboare în derizoriu, la nivelul șanțului, orice idee sau principiu!…

În momentul de față, scriind aceste rânduri, nu mai este nevoie să demonstrez ceea ce toată lumea a văzut că s-a petrecut. Poate că nu acesta a fost scopul urmărit de Vadim, dar rezultatul întregii sale activități publice este unul singur: compromiterea ideii naționaliste, a naționalismului românesc ca doctrină politică și comportament civic!

Ca să se ajungă la acest rezultat, Vadim a avut nevoie de sprijinul mass mediei, al televiziunii în primul rând! Mass media a manevrat cu pricepere pentru a induce în mentalul public ideea că Vadim este cel mai autentic produs și reprezentant al naționalismului românesc de azi!… Ba chiar unicul!

Vadim, la rândul său, s-a murdărit în cele mai variate și penibile scandaluri, manifestându-se sub demnitatea unui om normal, de rând, cu atât mai mult a unui lider politic!… Toate aceste „ieșiri” deseori paranoice i-au fost intens mediatizate, semn că establishmentul din România care controlează atât de riguros mass media era mulțumit să-l vadă pe ipochimen dezbrăcinându-se în public fără nicio jenă, cu o nerușinare vecină cu nebunia! Nebunul – cum l-au catalogat mulți, a fost însă de o eficiență stranie în eliminarea de pe scena politică a oricărui naționalist și naționalism autentic! Din gelozie schizofrenică sau cu program, în revista „România Mare” s-au lansat mereu atacuri împotriva altor politicieni sau lideri de opinie naționaliști. Sunt Stan Pățitul! Am scris mult împotriva unor alogeni, pe care i-am acuzat de crime impotriva intereselor românești, dar nu ei m-au atacat cu minciuni inepte și calomnii, ci marele naționalist Vadim, în „România Mare”!! Cele mai abjecte cuvinte mi le-a adresat o publicație naționalistă!

GHEORGHE FUNAR, cât a fost lider al PUNR, a avut parte de cele mai josnice atacuri și calomnii tot în paginile „României Mari”! Nu în publicațiile controlate de UDMR!…

La un moment dat, Vadim a făcut cerere să fie primit în Vatra Românească, cerere discutată la un Consiliu Național ținut la Târgu Mureș. Aveam de gând să pledez pentru respingerea cererii. Nu a mai fost nevoie! Colegii din Ardeal și din toate celelalte filiale au fost unanimi împotrivă, pentru același motiv: individul, prin prestația sa publică, compromitea ideea națională, contravenea de la conduita de onestitate și seriozitate a unui lider naționalist!

Când m-am întors de la Târgu Mureș, Ileana Lucaciu, ziaristă de forță la „Expres Magazin”, mi-a solicitat un interviu, pe tema doctrinei naționaliste a Uniunii Vatra Românească. S-a bucurat teribil când i-am povestit cum, în conformitate cu această doctrină, a fost respinsă cererea lui Vadim de a intra în organizația noastră. Ileana Lucaci avea un dinte împotriva celui care o bălăcărise de nenumărate ori sub anonimatul pseudonimului Alcibiade. S-a mirat când i-am spus părerea mea, anume că directorul revistei nu-i va publica interviul! Și așa a fost: interviul n-a apărut! Înțelesesem jocul ticălos care se făcea în presa controlată: Vadim trebuia ajutat să ajungă exponentul naționalismului românesc, ca să-l compromită! Iar Vatra Românească trebuia împiedicată să-și facă cunoscut mesajul, doctrina!… O doctrină care nu concepea să fie promovată decât de oameni onorabili, de oameni cu obraz și rușine, dedicați cauzei. Nu profitori ai ideii naționale, ai patriotismului ca afacere, ca învârteală! Iar informația că Vadim nu a fost primit în Vatra Românească, deși era de mare interes ziaristic, a fost blocată, nu a fost preluată de mass media! Cine făcea acest joc ticălos?! Cine împiedica să se afle deopotrivă adevărul despre Vadim și despre Vatra Românească? Cine era interesat că publicul că nu conștientizeze că există și un fals naționalism?! Să nu afle cine îl practică?!

Curând, noi, cei din Vatra Românească, nu am mai avut acces la niciun post de radio sau TV. Vadim în schimb a fost supra-expus, ca să-i intre bine în cap publicului că numai așa arată, ca Vadim, reprezentantul, penibil și dezgustător, al curentului național! Altul nu există! Mai bine lipsă cu asemenea lider!, au zis tot mai mulți români, refuzând să mai voteze cu PRM, cei mai mulți refuzând să se mai prezinte la vot! Ar fi votat cu un partid naționalist! Dar cineva avusese grijă să existe în România un singur partid naționalist! Așa zis naționalist! Fals naționalist! Caricatură de partid și lider naționalist!

Unde am ajuns azi? Pe eșichierul politic azi nu mai există ofertă electorală naționalistă!… Naționaliștii din România nu mai au cu cine vota! Jumătate din electoratul român nu se regăsește în nicio doctrină de partid!…

Momentul cel mai semnificativ pentru imensul rău făcut de Vadim României a fost acela când scorul electoral extrem de bun obținut de PRM i-ar fi permis acestui partid să participe la guvernare. Să ocupe câteva ministere și să promoveze linia interesului național! UDMR, chiar și cu 5% voturi, s-a priceput să intre în mai multe guverne! PRM, nici cu 15-20%, nu a prins vreun minister!… S-a mulțumit să-și trimită oamenii prin consilii de administrație, conform algoritmului, și atât! De ce oare?

Cauza acestui comportament, aberant pentru orice partid politic, trebuie căutată la președintele partidului, la caracterul său ca om – sau, mai bine zis, ca ne-om! Vadim este visceral incapabil să se bucure de succesul altora, cu atât mai puțin de succesul apropiaților săi, al colegilor. Bolnav de invidie dintotdeauna, așa cum l-a vădit și atitudinea sa execrabilă față de Adrian Păunescu!

Dacă PRM punea câțiva miniștri, aceștia ar fi avut ocazia să se remarce, să crească în ochii publicului, să capete prestigiu, să dovedească acele calități care i-ar fi putut recomanda ca posibili președinți ai PRM! Obseseia lui Vadim: să nu apară în partid persoane care l-ar putea concura! De aici și „politica de cadre” din PRM! Au fost îndepărtați pe rând toți cei care ridicau puțin capul și creșteau în ochii opiniei publice! O mulțime de persoane de valoare, de la VLAD HOGEA și alți tineri, până la un MIRCEA DRUC sau GHEORGHE BUZATU… Momentul culminant al acestei ticăloșii sinucigașe pentru partid s-a produs în 2004, când a fost sabotată candidatura profesorului GHEORGHE BUZATU. Deh, începuse lumea să se mire de distanța astronomică dintre cei doi… Și să se întrebe dacă nu cumva ar fi în interesul tuturor ca marele istoric, care dovedise și atâta tact politic ca vicepreședinte al Senatului, să devină președinte de partid, al PRM deci! Urmarea? Vadim știe cum a făcut, cum a dres, și, ajutat de celelalte partide, a lăsat Parlamentul României fără unul dintre puținii săi autentici parlamentari. A ținut morțiș să ocupe el biroul de vice-președinte al Senatului!… Și a tras cu dinții să nu-l părăsească! A trădat toate interesele de partid, s-a făcut preș dinaintea lui Băsescu, numai să mai rămână câteva luni în biroul somptuos de vice-președinte al Senatului!… Fără nicio putere propriu zisă! Dar caraghiosului și închipuitului personaj, bolnavului Cornel Vadim Tudor, acel fotoliu îi oferea motivația să se umfle în pene și să-și dea singur importanță, să se privească în oglindă și să se simtă cineva, undeva în apropierea lui Napoleon sau Cezar! Paranoie curată!…

Vadim – s-ar putea mira cine nu-l cunoaște, nu putea să solicite pentru el însuși un minister?…

Exclus! Vadim știe ce neputințe are! El nu este capabil de un efort susținut, să se dedice unui proiect, să stea zece ore la un birou și să „tragă”. Nu a elaborat niciun text mai lung de două jumătăți de pagină! Niciun text doctrinar! Nicio carte scrisă de la un cap la altul pe o idee! Cărțile sale, când nu sunt de versuri, sunt niște colecții anoste de înseilări! Ale sale  sau ale altora! Iar teza sa de doctorat ar fi o rușine, dacă n-ar fi de tot caraghioslîcul!… Mai jalnică decât un plagiat!

Este capabil să vorbească o oră întreagă, chiar dacă fără o noimă precisă. În schimb este incapabil să asculte și să urmărească ce spun alții o oră întreagă! Cred că este vorba de o boală psihică mai ciudată: nu suportă să fie într-o adunare dacă nu i se dă cuvîntul! M-aș mira să aflu că a fost văzut de cineva la vreun concert simfonic sau la o piesă de teatru! Dacă nu este pe scenă, nu e capabil să stea în sală, cuminte și ascultător!… Pariez că n-a stat în nicio bibliotecă, în banca lui, ca orice „șoarece de bibliotecă”! Trimis la Viena, pe o bursă Herder de un an de zile obținută de Eugen Barbu, după câteva săptămâni, s-a întors acasă! Nebunii ăia îi cereau să citescă, să conspecteze, să meargă la cursuri! Să muncească! La Viena nu țineau fițele din mahalaua intelectuală bucureșteană!…

Deci, știind bine că nu poate ocupa o funcție de ministru, o funcție executivă, în care să pui osul!, Vadim i-a împiedicat și pe colegii de partid să acceadă în asemenea funcții atunci când s-a ivit ocazia, bunăoră în guvernul Văcăroiu!… Sau în 2000!… Adică pe propriii săi colegi de partid i-a împiedicat să aducă la guvernare ideea națională! Ce nume să dau unui astfel de comportament?!

Mi-aduc bine aminte: i s-a oferit PRM-ului funcția de secretar de stat însărcinat cu problemele românilor de pretutindeni! Pe atunci, adică în 1993-94, PUNR și Vatra Româmească erau foarte active în această direcție. I s-a propus lui Vadim să găsim noi persoana potrivită să bată coclaurile planetei, de la Vladivostok în Țara de Foc, în căutarea urmelor românești! Eram gata să mă implic și eu, dacă era nevoie! Însuși PRM-ul avea câteva persoane tinere și apte să se dedice acestei funcții deloc ușoare! A găsit Vadim persoana cea mai potrivită: biata Mitzura Arghezi… Tocmai împlinise 70 de ani! Mulți înainte, distinsă Doamnă! Distinsă victimă a Nebuniei egolatre a lui Vadim!…

Pentru mine, care l-am urmărit patru ani în Senat cum se comportă este lucru cert: un om bolnav! Psihic bolnav!… Dar nu neapărat iresponsabil! A avut logica lui, de farsor, de mincinos!

Una din marile sale minciuni, cum că ar fi ortodox! Părinții și frații sectanți, el ortodox! L-au botezat părinții ortodox!… Cine să-l creadă?!

Dacă s-ar fi purtat ca un ortodox, nu am fi avut nimic a-i reproșa! Dar urmăriți, vă rog, colecția revistei al cărei nume a făcut tot ce-a putut ca să-l maculeze! Slavă Domnului, nu a reușit! Priviți pagina cu caricaturi! Număr de număr cu caricaturi deșucheate și dezonorante pentru preoțimea ortodoxă, pentru „popi”! M-a făcut atent la acest aspect faptul că de câteva ori textele publicate de mine în „RM” au fost …corectate de Vadim: în loc de Iisus, a apărut Isus, cu un singur i! Ce se ascunde în spatele acestui detaliu grafic poate ne explică cineva, mai competent… În orice caz, textele publicate de Biserica Ortodoxă Română ortografiază Iisus, iar alte culte, inclusiv Vadim, scriu Isus!… Inclusiv textele satanice!

În fine, în preajma alegerilor din 2008 am primit o informație: cum că, conform unor directive (europene?), PRM nu va mai intra în Parlament la alegerile din 2008, iar UDMR va ieși din Parlamnet în 2012!… În felul acesta, glăsuia informația, se va elimina „extremismul” din viața noastră politică!…

Am întrebat dacă Vadim cunoaște această „decizie” și mi s-a spus că știe! Și e de acord, acceptă?, am mai întrebat. N-am primit răspuns la această întrebare decât mai târziu, de la Vadim însuși! Cine analizează comportamentul său, ca lider de partid, în cele două campanii electorale, din 2008 și din 2012, vede clar că nu și-a mai bătut capul decât așa, de ochii lumii, ai fraierilor din partid. Ca să bifeze! Dacă este nevoie, pot veni cu detalii… Rămâne de lămurit ce s-a întămplat cu UDMR în 2012? Mai ales că voturi suficiente se pare că n-a avut!…

Cine citește aceste rânduri se poate întreba de ce le scriu abia acum? Răspund: pe Vadim l-am „devoalat” încă din primii ani, inclusiv în Parlament, când s-a pus problema suspendării sale, în 1996. L-am criticat cu o anumită reținere însă: să nu fac rău partidului, PRM-ului. Nu l-am atacat atunci când PRM era în campanie electorală. Ba chiar am încercat să susțin PRM în campania electorală, atât în 2008 și 2012, cât și mai înainte! Am făcut-o pentru că am cunoscut mulți membri PRM de certă calitate umană și profesională! Mulți dintre ei mi-erau prieteni sau erau membri în Vatra Românească! În momentul de față nu mai este niciunul în PRM. Acum, azi, după ce Vadim i-a exclus din PRM pe domnii DUMITRU AVRAM și EUGEN MIHĂESCU, pot spune că nu mai știu niciun membru PRM cu care am dat vreodată mâna!…

Este picătura care a umplut paharul! Nu știu ce ticăloșie nouă coace Vadim cu deplină iresponsabilitate! Dar tare mă tem că va reuși în felul acesta să se facă de băcănie și pe „plan european”! În nebunia lui va crede că dacă va ajunge pe prima pagină a ziarelor din Uniunea Europeană își împlinește destinul de mare personalitate… Vai de capul lui! Vai nouă!…

În concluzie aș zice următoarele: Din 1944 și până în 1990, strădania comunistă, cominternistă, de a discredita naționalismul în general și pe cel românesc în special, nu a dus la rezultatul scontat! Pot zice chiar dimpotrivă!

După 1990 însă, această diversiune, de subminare a ideii naționale, a fost reluată cu diverse strategii, din mai multe direcții, și cu rezultate nesperat de „bune”, foarte apropiate de cele scontate. Cea mai eficientă contribuție la această diversiune anti-națională s-a dovedit a fi prestația lui Vadim ca om politic, ca lider de partid, ca parlamentar! De ani de zile, puține persoane fac mai mult rău României decât Vadim!

      Să nu-l ierte Dumnezeu!…

 

Nota bene: În scandalul provocat de Vadim la Parlamentul European, pentru locul vacant rămas prin retragerea lui George Becali, este implicat un Dan Zamfirescu, cu totul altul decât scriitorul Dan Zamfirescu de la ale cărui declarații au pornit paginilie de față.

 

ION  COJA

 

Post scriptum: Oare membrii PRM, chiar așa împuținați cum sunt, au de gând să mai tolereze și această ultimă măgărie a netrebnicului? Oare nu înțeleg ce răspundere au față de partid, față de numele partidului, față de românii care și-au pus atâtea speranțe în acest partid? Nu, soluția la care ei visează de ani de zile – retragerea lui Vadim pe post de președinte de onoare al PRM, nu este viabilă, posibilă. Nu poate fi pus președinte de onoare un individ care niciodată nu a avut onoare. Excluderea din partid a lui Vadim este singura variantă care poate să mai dea o șansă Partidului România Mare.

 

POST SCRIPTUM SECUND – 16 iunie 2012, h.18

Textul de mai sus nu l-am publicat niciodată. L-am scris în urmă cu vreun an și l-am dat unui fost lider PRM să-l citească și să-mi spună părerea. Mă temeam să nu contribui și eu prin acest text la degringolada deja instalată în PRM, să nu cumva să fac rău „cauzei”. Domnul P. a citit textul și mi-a spus părerea sa: individul oricum nu mai are niciun viitor, iar prin publicarea acestui text s-ar putea să lovim, fără voia noastră, în interesele Partidului România Mare. Am acceptat acest punct de vedere. În urmă cu două ceasuri am aflat că Vadim nu a mai fost ales președinte de onoare, așa cum mă temusem… Felicitări! Mintea românului cea de pe urmă!…

…Așa că mă simt eliberat de grijile și scrupulele pe care mi le făceam mai an și nu numai! Și mă mai întreb o dată: al cui agent a fost Vadim?