Fwd: PENTRU CEI CARE VOR SA STIE UN DRAM DE REALITATE

Mesaje primite

Dumitru Padeanu

19:05 (acum 39 de minute)

către VirgilvictorCristianeuSebastianAdrianCurentulObservatorulOana
De la Fritz , noul primar al Timișoarei, la sărbătorirea lui Carol Întâiul… reversul  medaliei !!

 

Începe mesajul redirecționat:
Expeditorul: Sylvia Jinga <sylviajinga@gmail.com>
Subiectul: Rdr: Fw: PENTRU CEI CARE VOR SA STIE UN DRAM DE REALITATE
Dată: 13 noiembrie 2020, 4:04:11 a.m. EET
Destinatarul: undisclosed-recipients:;
———- Forwarded message ———
From: John-y <jurdea@yahoo.com>
Date: Mon, Oct 26, 2020 at 7:18 PM
Subject: Fw: PENTRU CEI CARE VOR SA STIE UN DRAM DE REALITATE
To:

Articol preluat”

„M-a pus naiba să încerc să le arăt timișorenilor ce imbecilitate au
făcut prin alegerea lui Samuel Fritz la conducerea „Timișorei” și
„civilizatul Banat” s-a revărsat pe pagina mea pentru a direcționa
invective greu de reprodus. În general șterg comentariile de acest tip
pentru a nu jena oamenii mai slabi de înger care nimeresc pe-aici. De
data aceasta însă m-am hotărât să le las deoarece, însine, sunt o
dovadă a superiorității „Banatului educat”. Vă spun sincer că și când
mai trec prin zone extrem de insalubre ale patriei parcă n-aud un
limbaj atât de rudimentar precum cel din comentariile de la articolul
menționat.

Culmea e că ăia care se cred deștepți îmi aruncă un contraargument de
doi bani: cică un neamț -recte retardatul Carol I – ne-a scos din evul
mediu. E o opinie preluată -precum toate sloganele pe care le repetă
generația degenerată – din dulapul cu manipulări din care acești
nevolnici se hrănesc. De-aceea astăzi m-am hotărât să readuc în
actualitate o pagină de istorie peste care ticăloșii au lăsat să se
pună praful.

O să încep cu o celebră cenzură din literatura noastră, anume Doina
lui Mihai Eminescu din care, în prima ediție a Poesii-lor, lipsesc
două versuri; „Şi cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier”.
Povestea e încurcată și are de-a face cu„marele” Carol I, cel care,
chipurile, ne-a scos la lumină. Hai să vedeți cum.

La doi ani după înscăunare, în 10 septembrie 1868, Parlamentul
României ratifica un contract cadru cu concernul Strousberg pentru
construcția căii ferate Roman-București-Vârciorova. Urmau să fie
construite patru tronsoane după cum urmează:

– Roman -Mărășești – Tecuci – Bârlad;

– Galați – Brăila- Buzău – Ploiești – București;

– București -Pitești – Slatina – Craiova – Turnu Severin – Vârciorova

(la granița cuAustro-Ungaria);

– Buzău – Focșani- Mărășești (opțional, după terminarea celorlalte trei)

Concernul respectiv aparținea unui celebru escroc al vremii, Barthel
HeinrichStrausberg(pe numele său real Baruch Hirsch Strousberg). Ca să
fie treaba treabă, textul contractului a fost întocmit la Berlin, după
care, la inițiativa proaspătului rege, a trecut prin Parlament ca prin
brânză. Ce-a urmat e de comedie. Majoritatea lucrărilor au fost
executate pe hârtie. Cu toate că măsurătorile guvernului difereau net
față de cele ale „investitorului strategic”, banii erau plătiți fără
întârziere. Deh, era vorba de „oamenii regelui”. Dacă stai și te uiți
pe deconturile de-atunci ai impresia că în România se construia
transsiberianul, nu o linie banală de tren.

Timpul a trecut,banii s-au dat, dar de văzut nu s-a văzut nimic.
Numai că timpul n-a mai avut răbdare cu „investitorul strategic”. După
nenumărate țepe, după ce creditorii au început să-i bată pe la uși,
Strousberg a capotat. Nici măcar banii veniți din România nu l-au mai
putut ajuta și, în 1870, marele concern de carton dă faliment. România
rămâne cu buza umflată, iar Parlamentului nu-i mai rămâne de făcut
altceva decât să anuleze concesiunea. Oricum nu mai avea obiect.

Iată cum așa-zisa Casă Regală a României și-a început activitatea cu
o mega-afacere de corupție. Ar trebui menționat că amarnicul proiect
de construire a acelei căi ferate a fost finalizat abia zece ani mai
târziu, după ce afacerea a fost mulsă de alți doi bancheri, de data
aceasta vienezi, Bleichroder și Hansemann.

Dacă a făcut ceva proaspătul rege, atunci acel ceva a fost
introducerea mega-corupției înRomânia. Până atunci nu se mai furase la
un asemenea nivel, astfel încât putem spune că regalitatea română
într-adevăr ne-a scos din evul mediu: nu se mai fura cu calul și
căruța, ci cu trenul.

V-am rămas însă dator cu o explicație legată de cenzurarea lui
Eminescu. Ce s-a întâmplat de fapt? Scoaterea brutală a respectivelor
versuri a fost operată de către Titu Maiorescu. La nivel teoretic
chestiunea n-avea sens. Maiorescu era conservator, adică se opunea
liberalilor care sprijineau politica de jecmănire a proaspătului rege.

Asta deoarece se puseseră în frunte pentru a le rămâne și lor oarece
firimituri din jaful aplicat poporului. Așadar n-avea niciun sens ca
referirea transparentă la afacerea Strousberg să dispară din carte.

Doar că,așa cum se întâmplă la noi, caracatița corupției era
transpartinică, o altă caracteristică introdusă de fostul rege. Titu
Maiorescu, dincolo de statutul de lider al Partidului Conservator care
se opunea energic afacerii Strousberg,era, în particular, avocatul lui
Strousberg împotriva statului român. Și, cum era foarte atent la
nuanțe, a ales să-l cenzureze grosolan pe Eminescu.

Ei bine, cum vise pare România secolului XIX? Naivă ca un copil mic,
jefuită de ticăloșii vremii și având deplină încredere în „măreția
civilizației occidentale”. O atât de mare încredere încât și-a pus în
frunte un păduche neamț. Iar asta, iată, se întâmplă și-acum. N-ar
trebui să vă întrebați ce urmează, ar trebui să vedeți limpede că doar
va fi un salt cantitativ în ceea ce privește dimensiunea corupției.

Însă, pentru a o vedea trebuie să ai puțin habar de istoria
reală.Puțin, nu mult! Însă acest puțin, pentru mulți dintre
rudimentarii mei conaționali se poate dovedi un munte al cărui vârf se
pierde undeva în negura norilor. Din păcate mereu ne-a îngropat
prostia.

P.S. Vă dau încele ce urmează și varianta necenzurată a Doinei lui
Mihai Eminescu.

De la Nistru pân’la Tisa

Tot Românul plânsu-mi-s-a,

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin şi pân’la mare

Vin muscalii de-acălare,

De la mare la Hotin

Mereu calea ne-o aţin;

Din Boian laVatra-Dornii

Au umplut omida cornii,

Şi străinul te tot paşte

De nu te mai poţi cunoaşte.

Sus la munte, jos pe vale

Şi-au făcut duşmanii cale,

Din Sătmar pân’în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român săracul!

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge,nici se-ndeamnă,

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vară vara lui,

Şi-i străin în ţara lui.

De la Turnu-n Dorohoi

Curg duşmanii în puhoi

Şi s-aşează pe la noi;

Şi cum vin cu drum de fier

Toate cântecele pier,

Zboară păsările toate

De neagra străinătate;

Numai umbra spinului

La uşa Creştinului.

Îşi dezbracă ţara sânul,

Codrul – frate cu Românul –

De secure se tot pleacă

Şi izvoarele îi seacă –

Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii,

Mâncă-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia,

Şi neamul nemernicia!

Ştefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta!

Lasă-arhimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija sfinţilor

În sama părinţilor,

Clopotele să le tragă

Ziua-ntreagă,noaptea-ntreagă,

Doar s-a-ndura Dumnezeu,

Ca să-ţi mântui neamul tău!

Tu te-nalţă din mormânt,

Să te-aud din corn sunând

Şi Moldova adunând.

De-i suna din corn o dată,

Ai s-aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori,

Îţi vin codri-n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toţi duşmanii or să piară

Din hotară în hotară –

Îndrăgi-i-ar ciorile

Şi spânzurătorile!”

Text preluat