Adevarul despre Lech Walesa

Nu sunt de contestat afirmațiile domnului Alexe.Dar totdeauna este un ”dar”.Am participat,ca invitat firește,la lucrările ”Komisja krajowa nszz solidarność”,la Gdansk.
Și nu doar o dată,în anii 90.Înțesată de americani,în frunte cu Bob Fielding,care dirija din umbră toate deciziile controlate
de spokeman,Andrej Adamczyk,și nu de tânărul președinte care se mulțumea să dea din cap,comisia clama invariabil marele destin al Poloniei.Iar miile de muncitori,din care au căzut împușcați cu sutele,purtau chipul
lui Popieluszko,eroul lor asasinat.Se rugau în numele și memoria lui,așa au înfruntat miliția comunistă.Cât despre Walesa,extras chiar de miliție la o înfruntare sângeroasă
(”-Trimite-ți-l pe Walesa ăla al vostru să depună coroane la Gdynia”),muncitori de la atelierul electric,colegii săi,spuneau,după ce acela ajunsese președinte : ”-Nu revine el?Îi luăm noi gâtul.”
Dacă i-ați fi văzut cum cântă rugăciunea la cantină,strângându-se de brațe,ați fi avut
alte păreri.Marea lor credință i-a izbăvit,
memoria preotului asasinat i-a mânat în luptă,nu KGB.Mi-e teamă că însuși Putin,cel de acum câteva zile,a învățat multe din asta.Noi,cârcotim veșnic.De ce nu o ”revoluție negociată” și sânge vărsat?Ne-a arătat GRU cu prisosință.Mult prea puțini aud sau cunosc chemarea minunatului nostru
IMN.