Actualul sistem monetar este pe ducă

Guvernul federal al Statelor Unite se află într-o situație fără ieșire. Este prins în capcană. Ce urmează nu va fi prea plăcut. Nici în SUA, nici în lume pentru tarile ce isi au economiile bazate pe dolari-euro..
Iata o analiză de o simplitate de cristal realizată de Nick Giambruno pentru “International Man “și pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

Auziți adesea presa, politicienii sau finanțistii folosind fără noima si cu dezinvoltură, cuvântul „trilion” a fi conștienti de ceea ce înseamnă cu adevărat.
Trilion este un număr colosal, aproape de necuprins in imaginatia noastra.
Creierul uman înțelege cu dificultate ceva atât de enorm. Îngăduiți-mi deci să vă ofer o perspectivă.

Dacă ați câștigat 1 dolar pe secundă, ați nevoie de 11 zile pentru a aduna 1 milion de dolari.
Dacă ați câștigat 1 dolar pe secundă, ați nevoie de 31 de ani și jumătate pentru a aduna 1 miliard de dolari.
Și dacă ați câștigat 1 dolar pe secundă, aveți nevoie de 31.688 de ani pentru a aduna 1 trilion de dolari.
Atât de colosal este 1 trilion.

Când politicienii inconștienți cheltuiesc și tipăresc bani de ordinul trilioanelor, ajungem pe un teritoriu periculos.
Este exact ceea ce Rezerva Federală (Fed) și sistemul bancar central au permis guvernului american să facă.
De la începutul isteriei COVID până astăzi, Rezerva Federală a tipărit mai mulți bani decât în toată existența Statelor Unite.

De exemplu, de la întemeierea SUA, a fost nevoie de mai bine de 227 de ani pentru a tipări primele 6 trilioane de dolari. Însă, în decursul ultimelor luni, guvernul SUA a tipărit peste 6 trilioane.
În această perioadă, masa monetară americană a crescut cu 41%.

Pe scurt, măsurile Fed au dus la cea mai mare explozie monetară care a avut vreodată loc în Statele Unite.

Inițial Fed și apologeții săi din presă au dat asigurări poporului american că aceste măsuri nu vor provoca mari creșteri de prețuri.
Din păcate, însă, nu a fos nevoie de prea mult timp pentru a se dovedi că această afirmație absurdă era mincinoasă.
De îndată ce creșterile de prețuri au devenit evidente, presa corporatistă și Fed au afirmat că inflația este „tranzitorie” și nu există motive de îngrijorare.
Apoi, când a devenit evident că inflația nu era „tranzitorie”, ne-au spus că „inflația este de fapt ceva bun”.
Bineînțeles, era o minciună și ei știau asta – o manipulare grosolană.

Adevărul este că inflația a scăpat de sub control și nimic nu o poate opri.

Chiar și după statisticile guvernamentale măsluite ale Indicelui de Creștere a Prețurilor (CPI) – care subestimează realitatea – inflația a atins recordul ultimilor 40 de ani.
Aceasta înseamnă că, în realitate, situația este cu mult mai gravă.
Deficitul bugetar și datoria guvernului federal american sunt factorii cei mai importanți aflați la originea acestei tipăriri monetare, având ca rezultat creșteri mari de prețuri.

Guvernul federal al SUA are cea mai mare datorie din istoria lumii. Iar aceasta continuă să crească într-un ritm rapid și de neoprit.
Guvernul american a acumulat primul său trilion de dolari în datorii abia în 1981.
Pentru al doilea trilion, a avut nevoie de numai patru ani.
Următoarele trilioane au venit la intervaluri din ce în ce mai scurte.
Astăzi, datoria federală a SUA a ajuns să depășească 30 de trilioane de dolari.

Dacă ai câștiga 1 dolar pe secundă, ai avea nevoie de 966.484 de ANI pentru a plăti datoria federală a Statelor Unite.
Și asta doar în ipoteza absolut fantezistă că datoria ar înceta să crească.

Adevărul este că datoria va continua să se acumuleze, în afară de cazul în care Congresul ar lua niște decizii– practic imposibile din punct de vedere politic – de a reduce cheltuielile.
Dar nu contați pe asta. De fapt, lucrurile merg în direcția exact opusă, acum, când au normalizat deficite de multi-trilioane de dolari.
Mai jos este un grafic al estimării deficitului pentru următoarea decadă, realizat de Oficiul Bugetar al Congresului (OBC).

Aceste estimări, aproape sigur, se vor dovedi prea optimiste, așa cum se întâmplă frecvent.
Chiar și după estimările optimiste ale OBC, guvernul SUA va înregistra o datorie cumulată de peste 15 trilioane de dolari în următorii 10 ani.
Deci, cine va finanța aceste pierderi astronomice? Singura entitate capabilă să facă asta este Fed, cu tiparnițele sale.

Îngăduiți-mi să simplific situația, în trei etape:
Etapa 1: Congresul cheltuiește sume cu trilioane de dolari mai mari decât colectează guvernul federal din taxe.
Etapa 2. Trezoreria emite o datorie pentru a acoperi diferența.
Etapa 3: Rezerva Federală face bani din nimic(tipareste neintrerupt) pentru a cumpăra datoria.

Pe scurt, acest proces vicios nu este altceva decât un fals legalizat. Este o taxare fără consimțământ prin devalorizare monetară și adevărata sursă a inflației.
Presa corporatistă și economiștii fac niște acrobații logice uimitoare pentru a disimula și justifica această fraudă.
Acesta este mecanismul prin care cheltuielile publice, deficitele și datoria federală provoacă inflația.

Câtâ vreme omul de rând nu bagă de seamă creșterea prețurilor, sistemul funcționează.
Totuși, când creșterile de prețuri devin suficient de dureroase, ele creează o presiune politică pentru ca Fed să combată inflația majorând ratele dobânzilor.
Nivelul datoriei federale este atât de mare că și o revenire a ratelor dobânzilor la media lor istorică ar însemna o cheltuială cu dobânda care ar consuma mai bine de jumătate din veniturile realizate din taxe.

Cheltuielile cu dobânda ar eclipsa programele sociale și cheltuielile cu apărarea și ar deveni capitolul cel mai mare din bugetul federal.
Mai mult, odată cu creșterile de prețuri care ating recordul ultimilor 40 de ani, o revenire la nivelul dobânzii medii istorice nu ar fi suficientă pentru a reprima inflația. Nici pe departe.

Ar fi necesară o creștere drastică a ratei dobânzilor, poate până la 10% sau chiar mai mult.
Dacă s-ar produce acest lucru, ar însemna ca guvernul federal să plătească mai mult pentru cheltuielile cu dobânzile decât ar câștiga din colectarea taxelor.

Pe scurt, Rezeva Federală este prinsă într-o capcană.
Majorarea dobânzilor suficient de mult pentru a reduce inflația ar însemna falimentul pentru guvernul federal al SUA.
Puteți vedea această dinamică în graficul de mai jos, unde sunt reprezentate datoria federală și rata fondului federal, dobânda de referință a Rezervei Federale.
Cu cât datoria federală este mai mare, cu atât majorarea dobânzilor devine mai dificilă și mai dureroasă.

Rezumând, guvernul american se apropie cu pași mari de sfârșitul jocului financiar. Este obligat să mărească dobânzile pentru a combate inflația scăpată de sub control… Dar nu poate, pentru că s-ar aduce singur în stare de faliment.
Cu alte cuvinte, GAME OVER.

Nu are altă alegere decât de a „reseta” sistemul – asta fac guvernele când sunt prinse în capcană.
Situația este cam așa:
Gândiți-vă la un copil râzgâiat care joacă șah și care, pentru a nu recunoaște că pierde, răstoarnă tabla de joc.
Asta fac guvernele când sunt într-o situație fără ieșire. Când nu pot câștiga nici măcar după regulile lor măsluite.
Cum puterea nu se abandonează niciodată de bună voie, concluzia logică e că vor alege să răstoarne tabla de joc.
Sfârșitul.

Actualul sistem monetar este pe ducă. Până și bancherii de la banca centrală, care conduc sistemul, înțeleg asta. Așa că se pregătesc pentru ce urmează, încercând să „reseteze” sistemul.
Bănuiesc că totul se va prăbuși curând. Și nu va fi câtuși de puțin plăcut.

Se va sfârși cu o enormă cantitate de avuție trasferată de la voi la clasa parazitară – politicieni, bancheri și toți cei care au legătură cu ei.