I-am promis numitului Mircea Cărtărescu că stau la dispoziția sa pentru a-i dovedi că toate acuzațiile aduse neamului său de români, autorii unor crime scelerate asupra evreilor, sunt, slavă Domnului, acuzații false. Din păcate nu m-a căutat, nu s-a arătat interesat de adevărul celor susținute cu mânuța sa, fără să-i tremure. Așa că insist eu, pentru a-i demonta o poveste urîtă pe care, la vremea respectivă, am crezut-o și eu. Vremea respectivă fiind momentul când am citit „Jurnalul” lui Mihail Sebastian. Iată cum comentează Mircea Cărtărescu dezvăluirea cea mai șocantă, mai dureroasă din „Jurnal”:

„Şi dacă putem să ne îndoim de datele şi cifrele din studiile ştiinţifice – deşi de cele mai multe ori n-avem motive s-o facem – e greu să te îndoieşti de mărturiile directe de felul „Jurnalului” lui Mihail Sebastian, în care asistăm la calvarul unui scriitor, din întâmplare de origine evreiască. În câţiva ani, acest om blând şi copilăros, lucid şi resemnat, se vede dat afară din slujbă, din casă, din Societatea Scriitorilor, părăsit de cei mai buni prieteni, deposedat prin urmare de umanitate, singura lui „vină” fiind una obiectivă, evreitatea lui. Oricât de amar ar fi paharul, trebuie să-l bem astăzi până la fund: avem datoria să ne recunoaştem vina istorică faţă de evreii din România. E primul pas spre recâştigarea onoarei noastre de popor civilizat, european.”

Da! E neplăcut să știi că printre prietenii care i-au întors spatele la greu lui Mihail Sebastian s-au numărat figuri sacre ale culturii românești. Un Mircea Eliade, un Camil Petrescu… Cum au putut să fie atât de…

Abia după ani de zile am aflat un secret al lui Mihail Sebastian de care nici biografii săi, și nici el însuși Sebastian, nu suflă o vorbă. Domnul Sebastian a fost agent britanic, spion adică.
Și mă întreb, nu cumva prietenii săi l-au „mirosit” sau au avut chiar informații sigure despre „acest om blând şi copilăros, lucid şi resemnat”, cu ce se ocupa când se credea singur și neînregistrat de nimeni? Nu cumva l-au suspectat măcar de lucruri necurate, deloc coshere?

După 23 auguat 1944 Mihail Sebastian moare într-un accident auto care numai accident nu a fost, ci o reglare de conturi. Cât a durat regimul anti-semit al lui Antonescu nu a fost propriu zis nici persecutat, nici marginalizat. O mulțime de prieteni l-au ajutat pe Mihail Sebastian. A scris, a fost jucat pe scena Naționalului. După venirea la putere a evreilor comuniști lui Mihail Sebastian i s-a înscenat o ieșire din scenă sângeroasă. Nu este o vină istorică a vreunui român, ci este vina în primul rând a lui Mihail Sebastian. N-a ținut figura cu omul cel blând și copilăros…

Un sfârșit nemeritat, desigur, dar nu e de mirare că a avut parte de el. Și-a făcut-o cu mâna lui, nefericitul!

Mihail Sebastian nu este un bun exemplu pentru cât au suferit scriitorii evrei în România. Mircea Cărtărescu trebuie să găsească alt exemplu! Norman Manea?

Ion Coja