
Sergiu Klainerman: Cum să lupți cu inamicii libertății academice
Un articol de Sergiu Klainerman, matematician american de origine română, profesor la Princeton University, publicat pe platforma Quillette.
Potrivit unui studiu din 2019 a Institutului Cato, 75% dintre imigranții cu cetățenie americană sunt foarte mândri că sunt americani, comparativ cu doar 69% dintre nativii americani cu aceeași opinie. Din experiența mea, mă aștept ca discrepanța să crească dacă se compară părerile tuturor imigranților cu cele ale elitelor născute în SUA, în mod special tinerii.
Am evadat din România comunistă în 1975 și am venit în SUA să-mi împlinesc visurile – atras de această țară, precum alte milioane de imigranți, de reputația că prețuiește libertatea și recompensează munca grea și talentul. Nu am luat cu mine decât dorința de a deveni un cercetător în matematică, însă am reușit să-mi depășesc cu mult așteptările. Rezultatul este datorat într-o mai mică măsură eforturilor mele și oricărei urme de talent pe care o am, iar într-o mai mare măsură norocului de a putea să îmi dezvolt cariera în SUA, într-un sistem academic care a fost, cel puțin până astăzi, plin de libertate, cel mai competitiv și corect din lume. Prin ,,corect” mă refer la remarcabila abilitate a acestui sistem de a recompensa talentul și sârguința, indiferent de etnie, religie, rasă, sex, vârstă ori alte considerente.
Toate acestea, însă, sunt puse acum sub semnul întrebării. Universitățile americane, precum și multe alte instituții, sunt asediate de o ideologie pe care nu o pot descrie altfel decât perfidă. Această ideologie este construită pe o ,,teorie critică” (urmașă a marxismului); un tip ciudat de relativism moral și cultural, care își generează propriul antipod, mai precis un dogmatism moral feroce; deconstructivism și intersecționalitate. Rezultatul net al acestui amestec este să prezinte oamenii ca iremediabil divizați de rasă, sex, opinie sexuală etc., în grupuri victimizate, toate suferind din cauza oprimării. Evoluând de la acest amestec nociv de teorii academice neverosimile, dar influente, ideologia a reușit să acapareze numeroase departamente ale științelor umane și sociale, făcându-și acum drum spre științe. Printr-o extraordinară subtilitate, a continuat să se miște liberă în societate, aproape neobservată până acum, producând fenomenul ,,Woke”.
În viziunea despre lume a Woke, SUA nu a fost niciodată paradisul libertății, justiției și oportunităților pentru toți, care ne-a atras pe noi, imigranții, ci mai degrabă o societate injustă, rasistă și coruptă. Fondarea sa nu începe cu Declarația de Independență și Constituția pe care noi, imigranții mândri și patrioți, o venerăm, ci începe cu momentul în care primii sclavi au fost aduși pe aceste țărmuri, după cum New York Times afirmă în al său ,,Proiect 1619”. Istoria americană nu mai este predată dialectic, ca un efort continuu de dezvoltare făcut posibil de minunatele principii fondatoare și instituții ale republicii, ci static, ca o secvență fără minte ce descrie acte opresive împotriva anumitor grupuri. De fapt, documentele fondatoare sunt adesea condamnate ca rasiste și sexiste, asemenea personalităților istorice care le-au redactat. Ideologia Woke distruge însăși fundațiile pe care republica democratică americană a fost construită. Prin manipularea informațiilor istorice și interpretarea eronată a evenimentelor actuale, sădește semințele resentimentului și deznădejdii. Ce e mai grav, ne separă în grupuri (,,opresori” și ,,oprimați”) care sunt în război, lipsind de conținut motto-ul național ,,e pluribus unum” și însuși conceptul cetățeniei americane, bazat pe angajamentul reciproc de respectare a valorilor universale.
Văd confuzia asta și la locul meu de muncă, Universitatea Princeton. Deși sunt cadre didactice și studenți care rezistă admirabil ideologiei Woke, conducerea universității noastre s-a confruntat cu ,,cereri” de cote, o cerință de distribuție centrată pe istoria și moștenirea rasismului în țară și în campus. Mai mult, s-a cerut înființarea unui consiliu la nivel de facultate care să ,,investigheze și disciplineze comportamentele, incidentele, cercetarea cu tentă rasială, și publicarea de materiale rasiste în numele facultății.” Toate acestea în ciuda absenței oricărei forme vizibile de discriminare rasială instituțională în campus (deși apar constant acuzații abia ascunse de discriminare împotriva ,,minorităților suprareprezentate”, mai ales asiatici cu cetățenie americană) și fără nicio considerație pentru efectul distructiv al unor astfel de măsuri. Princeton, precum și toate celelalte instituții americane asemănătoare, se apără constant, făcând mari eforturi pentru a corecta rasismul pe care ele însele îl știu inexistent, ca o modalitate de a se feri de acuzațiile din ce în ce mai numeroase de rasism. Paradoxal, aceste instituții se luptă cu fantoma rasismului din mijlocul lor sprijinind agenda rasistă a propriilor acuzatori.
Nimic din ce afirm aici nu este nou, iar deplângând ceea ce se întâmplă nu se potrivește cu gravitatea situației. Ne confruntăm cu o situație nedorită și în niciun caz întâmpinată cu bucurie – mai exact, echivalentul moral al războiului. Acest lucru a rămas o certitudine pentru agresorii din dispută încă de la început. Ei au îmbrățișat-o într-un spirit revoluționar și ca o căutare a puterii. Cei dintre noi care nu doresc altceva decât conservarea idealurilor tradiționale – libertatea, integritatea și politețea – au fost șovăielnici, deci lenți să o recunoască. Aceasta este o chemare la acțiune. Ar trebui să sune familiar, mai puțin poate pentru cei care recent au vandalizat o anume statuie din Parliament Square, Londra.
Deși mari întinderi ale peisajului nostru cultural și multe instituții vechi și faimoase americane au căzut sau ar putea să cadă în mâna acestei ideologii ostile și întregului sistem al culturii anulării, nu vom obosi și nici eșua. Vom lupta până la sfârșit. Vom lupta în universitățile noastre, vom lupta în școlile noastre, vom lupta cu încredere și putere crescânde, în vechea media precum și în mediul online, ne vom apăra cultura, reformând ceea ce este de reformat, conservând principiile și instituțiile fundamentale, oricât ne-ar costa. Vom lupta în lumea ideilor, vom lupta pe tărâmurile joase ale politicii și Hollywood-ului, vom lupta în instituțiile noastre religioase; nu vom renunța niciodată.
Trebuie să luptăm mai viguros decât britanicii în al Doilea Război Mondial deoarece, în timp ce ei puteau spera ca SUA să le vină în ajutor, noi nu putem spera la întăriri de peste granițe. Armele noastre în acest război al ideilor sunt încrederea în vechile idealuri ale revoluției americane: egalitatea în fața legii, libertățile noastre consacrate în Carta Drepturilor, puterea rațiunii și dezbaterea rațională, metoda științifică. Noi, universitarii și pedagogii, ne confruntăm cu o luptă anevoioasă pentru a inversa distrugerea celor mai compromise instituții, școli și universități. Ar trebui să contracarăm complet nucleul dur al ideologiei adversarului – noțiunea că societatea noastră este iremediabil rasistă. Această acuzație nu mai este definită ,,în termeni de acțiuni recunoscute ca discriminatorii (care pot fi identificate, măsurate și tratate), ci mai degrabă în orice manifestare de rezultate inegale sau diferite. Diferențele de orice fel – de venit, de educație, de speranță de viață – sunt toate definite ca manifestări ale unei motivații rasiale sistemice.”
Ideologii Woke folosesc această noțiune de rasism structural și sentimentul de vinovăție justificabil pentru tratamentul din trecut asupra cetățenilor afro-americani, ca mijloace de distrugere a instituțiilor noastre. Spre deosebire de ei, ceea ce dorim noi să promovăm constă în mesajul simplu, puternic anti-rasist și anti-rasial al lui Martin Luther King Jr.: ,,Judecă toți oamenii nu după culoarea pielii lor, ci după caracterul lor.”
Ar trebui să refuzăm orice încercare a Dreptei sau Stângii de a politiza lupta noastră, precum ar trebui să încercăm formarea unei coaliții a conservatorilor, liberalilor clasici și liberalilor progresiști sprijinită de imigranții cu cetățenie americană. Mai mult, trebuie să depunem eforturi considerabile pentru ca membri ai minorităților dezavantajate să ni se alăture, demascând falsele promisiuni ale Woke, care pot părea bine intenționate la prima vedere, dar catastrofice pentru înseși grupurile pe care pretind că le protejează. E necesar să tratăm educația drept un mijloc al succesului nostru și să ne asigurăm că ,,biletul la ordin” al lui Martin Luther King Jr. va continua să fie respectat în limitele sistemului constituțional american.
Mai presus de orice, trebuie să încetăm a mai fi temători, intimidați și prudenți în a ne apăra. Indiferent de cât de periculoasă se prezintă a fi cultura anulării, nu poate egala domnia terorii instaurată de nazism sau de comunismul sovietic și chinez. Dacă disidenți curajoși ca Aleksandr Soljenițîn și Andrei Saharov s-au putut opune sistemului sovietic, atunci este o obligație pentru fiecare dintre noi să ținem piept acestei atenuate, dar insidioase forme de opresiune, înainte ca situația să se înrăutățească. Primul pas ar fi să ne apărăm unul pe celălalt considerând un atac Woke împotriva unei persoane ca fiind un atac asupra tuturor.
De același autor:
National Review: O propunere modestă pentru schimbarea unui nume
Articol original: How to Fight the Enemies of Academic Freedom
Traducerea a fost realizată pentru Marginalia de I.A. Husac, student la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Stimati nationalisti , dupa nume nenea asta este ALOGEN . Nu va este frica ca va impune dictatura ?
Nu ti se pare ca el lupta impotriva dictaturii Neomarxistilor/”Progresistilor”?