Nota redacției: publicăm comentariul făcut de harnicul și competentul nostru colaborator la textul despre legionari și așa zisa lor „rebeliune” din ianuarie 1941.   Un  COMENTARIU CARE ONOREAZĂ SITE-UL NOSTRU încă o dată. Mulțănim frumos!
Legionarii au fost implicați numai ca victime în „pogromul” din ianuarie 1941…

Dupa doi ani de zile de cercetari si mai ales meditatie, mi-am pus o intrebare esentiala:
De ce s-a incercat si se incearca in continuare, de 88 de ani, discreditarea miscarii legionare si acoperirea ei sub pulberea uitarii?

Au fost si sunt inca miscari mult mai vinovate de antisemitism si de exterminare a evreilor, decat miscarea legionara. In timpul guvernului legionar, timp de 4 luni si jumatate, n-a fost ucis nici un evreu. Miscarea nazista a crucilor cu sageti maghiare, condusa de Szalassi, a fost la putere tot cam 4 luni, timp in care au fost trasportati in lagarele naziste peste 80 de mii de evrei din Ardealul de Nord si probabil ca si din Ungaria. Legionarilor, cu chiu cu vai, li se imputa 120 de vieti ale unor evrei, care si-au pierdut viata in 21-22 ianuarie 1941, atunci cand legiunea statea sub tunurile si armele automate ale armatei.

De ce se chinuie unii evrei sa smulga amintirea legiunii din radacina in timp ce partidul Jobbik, urmasa organizatiei crucilor cu sageti, se pare ca nu-i intereseaza pe aceiasi foarte vigilenti evrei. Adica, se pot compara 80.000 de suflete cu 120, si alea puse in carca legionarilor fara dovezi?

Sunt foarte multe fapte, care arata o suprasensibilitate a holocaustologilor pentru legiune. Bietul Gafencu, sfantul inchisorilor, cel care si-a dat doza de antibiotice pastorului Wurmbrand (sper ca imi aduc aminte bine), oricum, unui evreu aflat si el in puscarie caruia i-a salvat viata, nu are pentru haustologi nicio insemnatate. Ei considera orice opinie pozitiva despre legiune, orcie eveniment care aduce legiunea in atentia opiniei publice, ca o uriasa amenintare.

De ce atata teama fata de Legiune? De ce? De ce? Asta este intrebarea!

Raspunsul l-am gasit studiind atent doctrina legionara, cat si cartea lui Paulescu, „Spitalul, Coranul, Cahalul, Talmudul si Francmasoneria”. Atunci am inteles ca Zelea Codreanu cunostea bine organizarea Cahalului si a preluat in organizarea Legiunii Arhanghelului Mihail organizarea de mare succes, verificata de milenii, ale cahalelor evreiesti. In organizarea cahalelor nu exista democratie, Rabinul dispune de puteri absolute si poate face cherem pe orice membru al comunitatii, daca el nu respecta regulile de fier ale organizatiei. Tot asa era si in Legiune. Capitanul a inteles ca democratia este pentru prosti, ca sa-i tii in frau, dar si pentru cei care se cred destepti, pentru ca acestia se vor certa tot timpul, paralizand orice actiune. Apoi, cele 6 legi legionare, mentionate in „Carticica sefului de cuib” (Legea muncii, educatiei, tacerii, onoarei, disciplinei, ajutorului), sunt prezente si in organizatiile din jurul sinagogii. Deci genialul Codreanu a descoperit si aplicat in organizarea miscarii lui experienta cahalelor, pe care a si teoretizat-o in doctrina pe care a impus-o oricui voia sa devina sau sa fie legionar.

Dar Codreanu a mai facut ceva. El a increstinat doctrina legionara, scotand-o de sub dominatia egoismului rasial, asa cum era si este in sinagoga. (Ajutorul era doar intre evrei, goii nu contau, puteau fi ucisi, li se putea lua averile, puteau fi adusi la faliment cu orice mijloace, etc.). Ori Codreanu a introdus in doctrina lui crestinismul. Ajuta-l pe cel slab, nu-l lasa, nu se refera doar la legionari. Legea onoarei nu-l lasa pe legionar sa comita acte reprobabile. Mai bine sa fii infrant, decat sa recurgi la o ticalosie, recomanda Carticica. De asta foarte multi preoti s-au inrolat in miscarea legionara.

Aceasta doctrina a dovedit o putere uriasa de a-i organiza pe romani, care, e stiut si demonstrat, ca se lasa greu organizati. In 10 ani, s-a ajuns la 1 milion de legionari. Dar nu numarul lor speria, ci disciplina, dragostea de tara, sacrificiul dus pana la extrem, ajutorarea aproapelui, eficienta cuiburilor si a cetatuilor de femei legionare.

Aceste succese au speriat oculta, pentru ca si-a dat seama ca aceasta doctrina este singura care poate sa o impiedice in a-si atunge scopul final: hegmonia lumii!

Ori exemplul legiunii este molipsitor, in Bulgaria a fost infiintata o miscare a profesorului Cantargiev, bazata pe doctrina legionara iar in Italia si Franta, unde doctrina legionara este cunoscuta, miscarile de dreapta au adoptat organizarea legiunii, fiind si cele mai puternice din Europa.

Pentru poporul roman, si asa amenintat din toate partile de dusmani si de prieteni, a venit vremea de a afla adevarul despre miscarea legionara, pe care eu o consider curata si luminoasa, cum nu este alta pe pamant. Iar toate profetiile care vorbesc de o miscare de increstinare a omenirii care va porni din Carpati si in care Bucurestiul va deveni Noul Ierusalim, nu se poate referi la altceva, decat la adoptarea dectrinei legionare in organizarea poporului roman, care va deveni nu numai de neinfrant, dar va infuenta si alte popoare. Aceasta este calea de urmat. Abia atunci vom avea o tara ca soarele sfant de pe cer.