MASOCHISMUL DREPT TRĂSĂTURĂ NAȚIONALĂ

Se întâmplă lucruri anapoda în această așchie de țară pre nume Basarabia. Atât de mult s-a scandat, s-a dorit întoarcerea miliardelor furate, prinderea hoților, debarcarea regimului Plahotniuc, care a fost răul întruchipat după revoluția tinerilor din 2009, la înăbușirea căreia se vorbește că Plahotniuc nu a fost străin, iar acum după ce acest lucru într-un mod neașteptat s-a întâmplat tot soiul de comentatori, analiști politici caută nod în papură la tot ce face noua guvernare. Nimeni nu spune că această guvernare cam alogică după toate canoanele ideologice nu face greșeli și nu trebuie criticată dar trebuie aduse critici constructive, cu anumite soluții de ieșire din această situație extrem de grea, în care am nimerit și din vina noastră (prea mult am acceptat derapajele regimului Plahotniuc, devenind într-un fel complici ai lui). Se pare însă că mulți dintre aceștia i-au o poziție de așteptare când această guvernare se va poticni cât mai mult. Aceasta îmi aduce aminte despre un banc care ne caracterizează. „Șoferul unui troleibuz vede prin retrovizor o bătrânică cu doi desagi puși pe umăr alergând să prindă troleibuzul și își pune filozofic întrebarea: va reuși sau nu va reuși? Când bătrânica a dat să se apuce de bară să urce în troleibuz șoferul a închis ușa „regretând: „Nu a reușit!””. Câți dintre criticanți, nu neapărat membri PDM și susținători ai regimului Plahotniuc, așteaptă ca această guvernare să nu reușească, să se poticnească! Dar tocmai acum există o reală șansă de a reveni la o relativă normalitate în acest stat de fapt eșuat. De ce suntem atât de masochiști, ne place autobiciuiala?

Se vorbește că de regulă unei noi guvernări i se dau 100 de zile de liniște ca apoi să fie criticată pentru nereușitele ei. Luând în considerare moștenirea care i-a revenit (un stat capturat, oligarhizat, criminalizat în toate structurile!) cred că această guvernare ar avea nevoie de măcar vreo 200 de zile pentru a reuși cât de cât să scoată instituțiile statului din captivitatea PDM, a da de urmele Miliardelor furate, ai trage la răspundere pe hoți. „Hoțul trebuie să stea la pușcărie” spunea protagonistul unui șef de miliție. Dimpotrivă, a trecut doar o săptămână iar criticile în adresa noii guvernări curg în avalanșă. Repet, nu doar din partea membrilor PDM, a susținătorilor acestora, dar și de acolo de unde, cu regret, nu ar trebui să vină.

Și eu am unele obiecții față de unii din această guvernare. Și eu înțeleg anacronismul formării acestei guvernări struțo-cămile atipice. Dar în același timp dacă pui în prim plan interesul decapturării, dezoligarhizării acestui stat captiv poți să treci temporar peste aceste mine ideologice, geopolitice, pe care le au cele două componente ale majorității de guvernare. Dar totodată văd dorința sinceră, cel puțin a premierului Maia Sandu, care dorește să ducă la bun sfârșit tot ce ține de scoaterea statului din captivitate, deplahotniucizarea tuturor structurilor statului. De ce nu i-am acorda această posibilitate cu atât mai mult că a demonstrat că poate. Cine și-ar fi imaginat o astfel de turnură a lucrurilor acum trei săptămâni când Plahotniuc reapărut după 40 de zile de dispariție enigmatică, se credea atotputernicul, adresându-se în batjocură într-un stil de interlop: „Băieți, nu vă faceți planuri!”. Iată că acești „băieți” bătuți de toți (și din stânga și din dreapta) totuși și-au făcut planuri și într-un stil metodic le realizează.

Unii se întreabă: „De ce noua guvernare a respins propunerea PD de a investiga cum PSRM a fost finanțat din exterior”. De ce această întrebare a apărut doar acum. Parcă acesta era un secret pentru democrați? Dacă PSRM făcea alianță cu ei totul era O’key. Ce, democrații n-au știut de cunoscuta operație BAHAMAS de acum vreo trei ani? De ce au tăcut? Fiindcă și ei sunt cu pufușor pe botișor. Sunt absolut de acord cu părerea Prim ministrului Maia Sandu că o astfel de comisie parlamentară trebuie organizată dar care să verifice toate partidele, inclusiv PDM. Ei bine, interesul PDM este ca lucrurile să nu meargă la noua guvernare, ei demonstrând că doar ei pot face ceva. Dar care este interesul „avocații democraților”? Să nu înțeleagă ei acest lucru? Cum, pe ce bani și-a putut Plahotniuc să-și construiască un întreg imperiu care seamănă mai puțin cu un partid și mai mult cu o veritabilă structură a mafiei organizate. Pe lângă faptul că au folosit vistieria statului ca pe un buzunar propriu, au creat o serie de scheme de corupție prin care să-și umple fondurile partidului. Trebuie timp pentru ca mai multe dintre aceste scheme să fie deconspirate. Observați destăinuirile acestui brav domn Sorin Stati (spre deosebire de alții care nu se încumetă să deconspire schemele pe care le cunosc), fost director MoldATSA care a deconspirat câteva din schemele lui Plahotniuc și Șor de umplere a vistieriei partidelor: scheme de contrabandă cu tutun, alcool, anabolizante, chihlimbar ș.a. Toate aceste show-uri (concerte, pomeni electorale, adunături cu oameni aduși în mod organizat și plătiți (ultimele blocări ale instituțiilor statului de săptămâna trecută cu oameni aduși și plătiți de PDM și Șor este unul din cazuri!), dar și Monaco-ul lui Șor de la Orhei, costă și costă foarte scump. Banii nu cad din cer, ei sunt luați de undeva, de fapt din buzunarul nostru. Dar câte alte scheme, de exemplu monopolul cu miez de nucă al lui Filip, din cauza căruia sunt în mari pierderi producătorii de nuci, mai există și urmează a fi deconspirate. Rămâne doar ca cei care dețin astfel de informații să iasă și să deconspire documentați astfel de scheme așa cum a făcut dl Stati. Dar marea spălare de bani (Landromatul!), de care se vorbește că s-ar fi spălat nu doar 20 mlrd $ ci peste 70 mlrd $, de ce până acum nu se știe mai multe, cine stă în spatele acestei spălătorii. Este absolut evident că nu s-au făcut fără știrea (sau chiar cu organizarea) lui Plahotniuc.

Blocul ACUM, prin respingerea propunerii democraților de a investiga problema finanțării PSRM, punându-și în bătaie propria onoare, într-un fel îi salvează, scrâșnind din dinți, fundul lui Dodon. Iar acesta, în dorința lui de ași plăti polițele mai mult ațâță focul cu întâlnirile prea dese cu ambasadorul Rusiei, prin invitarea acestui personaj sinistru Kozak (de două ori în doar în 3 săptămâni!). Dar orice om normal înțelege că orice atac reciproc între cele două componente ale noii guvernări ar pune capăt acordului politic dintre ACUM și PSRM înainte de a demonta sistemul Plahotniuc. Lucrul acesta î-l doresc avocații lui Plahotniuc. Nu înțeleg de ce nu înțeleg acest lucru unii criticanți (nu din tabăra PDM).

Alții repetă ca papagalii minciuna PDM de „federalizare a Republicii” de către actuala guvernare. În primul rând târgul privind federalizarea Republicii a avut loc între Dodon și Plahotniuc. Între Dodon și Blocul ACUM nu a existat un astfel de târg. Nici nu a fost pusă în discuție, cu atât mai mult că doar în 6-8 luni de zile (cât probabil va exista acest aranjament politic) nu poate fi realizată, chiar dacă cineva ar dori-o. De ce unii se dau atât de ușor momiți de acești gogoși democrați care au scopul lor – de a menține structurile imperiului Plahotniuc.

Tot mai mult stau și mă întreb: cât timp partenerii europeni vor mai dori să aibă relații de parteneriat cu noi? Când va crăpa răbdarea lor? Cine dintre europeni ar mai dori să mai aibă de furcă cu noi care suntem priviți drept o gaură neagră de contrabandă, de spălări de bani, de vânzare a cetățeniei (inclusiv posibil unor teroriști care apoi ar putea invada Europa!), un adevărat Ofshor (într-adevăr Of Shor!). Și în spatele tuturor acestor scheme (dar câte altele sunt încă nedeconspirate!) au stat Plahotniuc și Șor, acum fugari. Ceva timp în urmă î-l „sfătuiam” pe Plahotniuc că cel mai bun lucru pentru el, dar și pentru această așchie de popor român atât de prost guvernată, ar fi fost să se retragă din politică, să se ducă cu miliardele sale în sânul familiei la Geneva, de care stă departe de atâta timp. Acum lacheii lui, lustruindu-i imaginea (care rămâne o imagine a unui interlop, a unui fugar certat cu legea) declară că a Plahotniuc a plecat la familie (și-a adus aminte de familie, s-au trezit simțămintele paternale și patrimoniale!). E prea târziu. Pentru toate crimele comise el va trebui adus acasă dar în cătușe, ca și hoțul care ne-a făcut de râsul lumii I. Șor. Acesta ar trebui să fie interesul tuturor, nu doar al guvernului Maiei Sandu.

În final, vin cu un îndemn să încetăm acest masochism, cu un îndemn la rațiune, la înțelegerea situației extrem de periculoase în care ne aflăm, în special către intelectuali care au o mare datorie neplătită către moș Ion: pătrundeți-vă de gravitatea momentului și puneți-vă umărul la scoaterea din impas a acestei așchii de popor român.

Valeriu Dulgheru