Școala Ardeleană a făcut România mare!
No issue detected

Calin Kasper11 minutes ago
.
Lucrarea din care am scos capitolul referitor la episcopul Petru Pavel Aaron se ocupa de alta perioada istorica de excelenta romaneasca, care si ea este supusa unei cumplite campanii de dezinformare: Revolutia din anii 1848-49 din Transilvania, numita atat de plastic in documentele vremii anii vrajbilor, anii degheneratiunii, anii rasturnaturilor universale sau anii epocale 1848-49 (Cum sa nu folosesti asemenea expresii, care, tot dupa o vorba veche, te aduc in absurde???) Exista o foarte mare asemanare intre perioada in care Miscarea Legionara a crescut si s-a intarit, si perioada „vrajbilor”, atat faptic, cat si de felul cum se face dezinformarea, prin deformarea faptelor pana la grotesc. De exemplu, ceea ce legionarii numeau „prigoana”, se numea la 1848 (dar si inainte de asta), goana. Salutul „legionar”, este folosit la depunerea juramantului catre natiune si catre imparat, la 15 mai 1848 pe „Campia Libertatei” de la Blaj. De asemenea, au existat „Fratii de Cruce” cu mult inainte de 1848. Cartea incearca sa urmareasca evolutia si rolul acestor „Fratii de Cruce” in desfasurarea evenimentelor din Muntii Apuseni in anii „degheneratiunii”. Un capitol special l-am dedicat lui Karl Hocheder, cel care a venit prin 1846 la Abrud, incercand sa infiinteze o exploatare aurifera de mari dimensiuni si cu tehnica moderna, care ar fi dus la falimentarea „bailor” autohtone. Aventura s-a incheiat cu daramarea constructiilor lui Hocheder de catre baiesi si plecarea acestuia la Viena, de unde a venit. Am fost foarte dezamagit de felul in care istoriografia romaneasca descrie luptele din acea vreme. Sunt descrise cam ca lupta lui Fat Frumos cu Zmeul, adica geografia lipseste total. De asta n-am descris nicio lupta. Am cautat insa episoade inedite, necunoscute publicului, precum intamplari din copilaria Iancului, interpretarea literara si analiza logica a documentelor Comisiei Cozma din Muntii Apuseni, evenimentele legate de Ecaterina Varga, povestile cu Vasile Nopcea, alias Fatza Neagra, Fondul Pisetal din Abrud, care avea si o lada a Fratiei ( un fel de Casa de Ajutor reciproc), sau faptele lui Mihaila Gritta, baiesul din Rosia Montana care a scos dintr-un filon aurifer din mina lui 1700 de kg. de aur curat, schimbat la casa de schimb din Abrud si cu care a ctitorit 7 biserici si 7 scoli confesionale, pe langa alte fapte de binefacere mai mici. Foarte interesant ca 3 din cele 7 biserici au hramul ” Arhanghelului Mihail si Gavril”. Stim cu totii cine aveau un adevarat cult pentru Arhanghelul Mihail! Un capitol special i-am dedicat lui Ioan Maiorescu, cel care a avut un rol atat de important in intocmirea rapoartelor corifeilor romani Iancu, Balint si Axente Sever. Fara el, n-ar fi existat acele rapoarte, care sunt documente de o valoare inestimabila pentru istoria noastra. Cine mai stie azi de intalnirea lui Maiorescu cu „gubernatorele” Wohlgemuth, cel care i-a reprosat necuratenia rasei romane si caruia Mairescu a stiut sa-i raspunda in asa fel, incat Wohlgemuth, cazut in uimire, avea sa spuna:” Herr Maiorescu, Sie sind ein Teufelsmann” (Sunteti omul dracului). Maiorescu, atunci cand era la Craiova profesor la Scoala Centrala, ca orice ardelean get-beget, a infiintat o „Fratie de Cruce” la Craiova. Numai ca, pana sa-i dedea „teoreticeste si practiceste” pe oltenii cei guralivi cu „Legea Tacerii”, taina „s-a deocheat” si a ajuns pana la Bucuresti, la urechile lui Voda Bibescu! Dar cea mai mare descoperire istorica pe care am facut-o, pe care n-am gasit-o in nici o lucrare pe care am consultat-o si care este un argument zdrobitror in disputa cu istoricii maghiari referitor la numarul crimelor maghiarilor si romanilor asupra populatiei civile. Se poate observa ca se merge pe ideea ca, da, si noi am comis crime, zic istoricii maghiari, dar si romanii, adica suntem chit, ca asa e la razboi, etc. etc. Ori situatia nu sta de loc asa si mie-mi pare rau ca istoricii romani nu se folosesc de datele istorice cu inteligenta. O astfel de data istorica, o adevarata para malaiata, este publicarea rezultatului unei comisiei criminale austriece in ziarul „Wiener Zeitung” la inceputul anului 1851, comisie care a contabilizat numarul personelor civile care şi-au pierdut viaţa în timpul vrăjbilor, ucise de fiecare parte combatanta. Acea cercetare oficiala austriacă, autentificată de Tribunalul Militar din Cluj prin auditorul Trauschenfels și maiorul Sauer, a ajuns la urmatoarele rezultate: partea maghiară a omorât civili nevinovaţi: 4425 români și 252 sași, iar glotaşii români au ucis la rândul lor 165 de civili maghiari. Iata si para malaiata:
(4425 români + 252 saşi) /165 maghiari = 28,34
Deci, la 28 de civili romani si sasi ucisi de maghiari, revine un singur civil maghiar omorat de glotasii romani! Acest raport, de 28:1, nu l-am gasit din pacate, in nicio lucrare istorica, revista, ziar romanesc, nicairi. Deci, din anul 1851 ne sta la dispozitie un argument zdorbitor, pe care nu am fost capabili sa-l prezentam celor care vin si ne arata cu degetul drept mari criminali ai omenirii.