• Am primit mesajul de mai jos din partea dlui profesor Toma Bălășoiu:

    „A fost sau nu a fost HOLOCAUST în România ?

    Mesaje primite
    		 x

    Toma Balasoiu
    Atașamente19:22 (Acum 1 oră)
    către Ion, eu, Marius
    Stimate domnule Coja,
    Am citit cu  mare  interes textul intitulat  „DEFĂIMAREA  POPORULUI  ROMÂN  PRIN  ACUZAȚIA  IRESPONSABILĂ  DE  HOLOCAUST !” preluat de pe site-ul dvs. de reputata  publicație  „Justițiarul”.
    Vă înaintez alăturat – pentru informarea și acțiunea dvs. pe tărâm profesional, o copie a scrisorii prin care dl Ioan Aurel Popa, președintele Academiei Române, îmi aduce la cunoștință, printre altele, următoarele: „CERCETĂRILE  DIN  ACEST  DOMENIU (n.n. – Studierea holocaustului în România)  CONTINUĂ  ÎN  UNIVERSITĂȚILE  DE SPECIALITATE  DIN  UNIVERSITĂȚI  ȘI  DIN  CADRUL  ACADEMIEI  ROMÂNE”.
    Având în vedere înaltul profesionalism pe tărâmul istoriei al semnatarului scrisorii alăturate, sunt convins că veți acorda atenția cuvenită informației potrivit căreia declararea holocaustului în România s-a făcut fără o expertiză  de specialitate elaborată de cel mai înalt for științific din țara noastră, respectiv de către Academia Română  (!?).
    Vă doresc mult, mult succes !
    Cu deosebit respect,
            Prof. Toma Bălășoiu
  • *
  • În attachmentul mesajului de mai sus, dl Bălășoiu a postat scrisoarea primită de la dl Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Un text asupra căruia merită să facem niscai comentarii. Iată textul academic:

  • 12/17/18 at 11:12 AM

To

Message body

Stimate Domnule Profesor,

Academia Română este instituția supremă de consacrare a prestigiului intelectual din România și nu are, prin lege și prin statut, permisiunea de a se implica in viața politică, în disputele dintre puterile statului. 

La acțiunea de definire a tragediei trăite de evreii din România in perioada 1938-1944, a lucrat o comisie prezidențială din anii 2003-2004.

Vă dau un citat din preambulul Raportului acelei comisii: „La inițiativa presedintelui României, domnul Ion Iliescu, la 22 octombrie 2003, a fost constituitã Comisia Internaționalã pentru Studierea Holocaustului în România. Comisia a fost, de la bun început, concepută ca un organism independent de cercetare, în afara oricăror influențe și comenzi politice. Bugetul și componența Comisiei au fost aprobate prin Hotărârile de Guvern nr. 227 din 20 februarie 2004 și nr. 672 din 5 mai 2004.”

Comisia respectivă, prezidată de Elie Wiesel, a stabilit natura Holocaustului din România, iar organismele statului român și-au însușit aceste concluzii. Ele au fost date publicității și însușite și pe plan internațional. 

Evident, cercetările din acest domeniu continuă în institutele de specialitate din universități și din cadrul Academiei Române. 

Prin urmare, nu Academia Româna a dat vreo expertiză Președintelui României, ci lucrurile erau stabilite de comisia menționată mai sus.

Cu gânduri numai de bine,

Ioan-Aurel Pop   

*

Comentariul nostru:

     1. Academia Română nu a fost în niciun fel amestecată în alcătuirea comisiei care a redactat raportul final asupra „Holocaustului din România”! Situația aceasta lasă deschisă portița pentru orice contestare a comisiei și a raportului încheiat cu concluzia categorică „în România a fost Holocaust”! Atâta vreme cât în România există un for suprem al cercetării adevărului istoric precum Academia Română, absența Academiei din conclavul de „specialiști” care au alcătuit comisia amintită pune sub semnul îndoielii concluziile la care a ajuns comisia respectivă. Există un for științific superior comisiei respective și numai autoritatea acelui forum poate fi luată în serios.

     2. Spune domnul președinte al Academiei că „organismele statului român și-au însușit concluziile” respectivei comisii. Îmi permit o întrebare: care sunt organismele statului român care au printre altele și dreptul / obligația de a-și însuși concluziile unei comisii de așa ziși specialiști, puși în situația de a se ponunța într-o chestiune de maximă importanță pentruimaginea publică a României. Care este temeiul legal al gestului de „a-și însuși” acele concluzii?!

3. Din comisia amintită au făcut parte și câțiva academicieni, istorici. Punem întrebarea ce loc ocupă în opera domnilor academicieni subiectul „Holocaistul”? Ce expertiză personală îi recomanda pentru prezența în această comisie? Prezența dumnealor în comisie, alături de câteva persoane cunoscute ca istorici impostori, specializați în istoria PCR – PCUS și istoria „Holocaustului”, două domenii inventate din rațiuni politice, a fost nocivă pentru prestigiul Academiei Române. Acordăm textului de mai sus o valoare reparatorie în acest sens.

4. Textul domnului președinte Pop ne aduce și o veste neașteptat de bună. Citez: „Evident, cercetările din acest domeniu continuă în institutele de specialitate din universități și din cadrul Academiei Române.” Așadar, subiectul este cercetat „în cadrul Academiei”! Există deci persoane, cercetători academici preocupați să afle adevărul despre așazisul holocaust din România?! Minunat! Voi face tot posibilul să intru în legătură cu aceste onorabile persoane, în calitatea mea de autor a sute de pagini pe acest subiect. Sunt nerăbdător să aflu în ce constă greșeala mea de a susține că amintitul holocaust n-a existat! Sunt curios să aflu de ce nu ar avea valoare documentară probele invocate de mine și alți autori, inclusiv autori evrei.

5. Memorabilă și precizarea finală din mesajul academic cel mai autorizat: „Prin urmare, nu Academia Româna a dat vreo expertiză Președintelui României,” adică, în termeni mai expliciți, Academia Română nu se solidarizează cu autorii Raportului comisiei Wiesel. Poziția Academiei, succint rezumată în celebra intervenție a dlui Vladimir Iliescu, este însușită și la nivelul conducerii Academiei Române.

Vivat Academia!

 

Ion Coja

 

4 februarie 2019