A fost și BRICS

CD
1.697 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
A FOST SI BRICS
– al 17-lea summit de la Rio
De CD

În zilele de 6 și 7 iulie, Rio de Janeiro a găzduit cel de-al 17-lea Summit BRICS, cu tema „Consolidarea cooperării globale din Sud pentru o guvernare mai incluzivă și mai sustenabilă”.

Lideri din întreg blocul extins participă la întâlnirea din faimosul oraș portuar.
Președintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva a fost gazda, iar printre invitați s-au numărat premierul indian Narendra Modi, președintele sud-african Cyril Ramaphosa, premierul chinez Li Qiang și ministrul rus de externe, Serghei Lavrov.
De asemenea, au participat șefii de guvern din Egipt, Etiopie, Indonezia, Iran și Emiratele Arabe Unite. Președinții Vladimir Putin și Xi Jinping s-au alăturat prin legătură video.

Evenimentul marchează a patra oară când Brazilia găzduiește BRICS, după summiturile istorice de la Brasilia din 2010 și 2019 și de la Fortaleza din 2014.
Summiturile anterioare găzduite de Brazilia au înregistrat progrese majore – de la apelul la reformă financiară în 2010 până la crearea Băncii de Dezvoltare BRICS și a Aranjamentului de Rezerve Contingente în 2014 și angajamente reînnoite față de comerț și multilateralism în 2019.
Acum, în 2025, cu mai mulți membri și influență globală, BRICS revine în Brazilia într-un moment crucial.

În timp ce mass-media occidentală a redus în mare măsură evenimentul la o notă de subsol, respingându-l ca fiind doar o altă reuniune a economiilor emergente, declarația comună emisă de bloc semnalează ceva mult mai profund: erodarea lentă, dar incontestabilă, a hegemoniei occidentale și ascensiunea unei ordini mondiale multipolare.
Declarația BRICS subliniază ceea ce este din ce în ce mai evident: Multipolaritatea nu mai este o aspirație; este un fapt geopolitic.

Timp de decenii, lumea a funcționat sub un sistem modelat de valorile neoliberale ale așa-numitului Consens de la Washington, un sistem care a servit prea adesea drept un văl subțire pentru exploatarea neocolonială. Acest consens se fracturează astăzi, iar BRICS, care se extinde acum pentru a include noi membri, apare ca unul dintre arhitecții acestei schimbări.

Una dintre cele mai izbitoare caracteristici ale declarației BRICS este sprijinul său neechivoc pentru statul palestinian bazat pe granițele din 1967, cu Ierusalimul de Est drept capitală a Palestinei. Blocul a cerut un armistițiu imediat și necondiționat în Gaza, retragerea forțelor israeliene, eliberarea ostaticilor și furnizarea nestingherită de ajutor umanitar. Este o poziție care contrazice standardele duble occidentale.

BRICS a subliniat pe bună dreptate această ipocrizie, cerând respectarea dreptului internațional și a demnității tuturor oamenilor, indiferent de alianțele politice.
Aceasta nu este doar retorică. Apelul la autodeterminarea palestiniană amintește de spiritul Conferinței de la Bandung din 1955, unde națiunile postcoloniale s-au adunat pentru a-și afirma dreptul de a-și trasa propriul curs, libere de dominația imperială. În acest sens, BRICS nu creează o cale nouă, ci reînvie una veche; una pe care lumea are nevoie urgentă să o revizuiască.

La fel de semnificativă a fost condamnarea de către bloc a protecționismului Statelor Unite și a măsurilor economice unilaterale care ocolesc Națiunile Unite și subminează stabilitatea globală. Denunțând tarifele vamale, barierele netarifare și așa-numitul protecționism verde, BRICS a pus în lumină aplicarea selectivă a regulilor care au denaturat mult timp comerțul global în favoarea economiilor avansate.

Apelul BRICS pentru reformarea Organizației Mondiale a Comerțului, inclusiv restabilirea mecanismului său de soluționare a litigiilor, subliniază o frustrare colectivă în rândul națiunilor în curs de dezvoltare față de faptul că sistemul actual îi servește pe cei puternici în detrimentul celor vulnerabili. Aceasta nu este o simplă nemulțumire economică; este un apel clar la echitate.

Cererea blocului comunitar ca Israelul să se retragă din teritoriul sirian ocupat și condamnarea activităților teroriste din regiune evidențiază o altă temă crucială: apărarea suveranității statului.
Intervențiile occidentale în țări precum Irak și Libia au lăsat în urmă o serie de state distruse și mizerie umană, adesea sub pretextul democratizării sau al intervenției umanitare. BRICS se poziționează ca o voce alternativă: una care prioritizează suveranitatea, neintervenția și dialogul în detrimentul aventurismului militar.

Recentul summit BRICS subliniază angajamentul organizației de a prospera în ciuda ideologiilor diverse ale membrilor săi, evidențiind dedicarea grupului pentru schimbarea ordinii mondiale nedrepte și unilaterale.

În ciuda politicilor protecționiste și a măsurilor punitive ale SUA împotriva membrilor BRICS, grupul și-a reafirmat angajamentul de a consolida multilateralismul. Rusia și China, fiind cele mai mari puteri ale lumii, joacă un rol esențial în cadrul BRICS. Puterea militară, diplomatică și financiară a acestor două state a jucat un rol esențial în ascensiunea și extinderea fără precedent a organizației. Aceste două țări reprezintă principala motivație pentru țările din lumea a treia de a deveni membre BRICS.

Crearea unei noi platforme de investiții BRICS oferă statelor membre o oportunitate de dezvoltare reciprocă. Această idee a pus, de asemenea, bazele unei potențiale cooperări și coordonări între Sudul Global și Estul Global.
Noua Bancă de Dezvoltare și Aranjamentul Rezervelor Contingente oferă alternative viabile la Fondul Monetar Internațional și la Banca Mondială: instituții care, deși aparent neutre, au servit din punct de vedere istoric interesele geopolitice occidentale.

În domeniul financiar, cele 11 țări au subliniat necesitatea creșterii cotelor FMI și a participației Băncii Mondiale la acțiunile țărilor emergente și în curs de dezvoltare.
Oferind sprijin financiar și de infrastructură fără condițiile politice obișnuite, BRICS ajută națiunile din Sudul Global să își recâștige o oarecare suveranitate asupra traiectoriilor lor de dezvoltare.

O declarație comună în 126 de puncte, semnată la încheierea summitului, a predat oficial președinția BRICS Indiei, deschizând calea pentru ca prim-ministrul Narendra Modi să găzduiască cel de-al 18-lea Summit BRICS. Documentul a recunoscut importanța cooperării reciproce pentru promovarea păcii, securității și stabilității internaționale, combaterea schimbărilor climatice, promovarea dezvoltării durabile, asigurarea dezvoltării sociale, umane și culturale, cimentarea multilateralismului și reformarea guvernanței globale, precum și amplificarea cooperării comerciale, economice și financiare internaționale. Succesul summitului este văzut ca o provocare serioasă la adresa hegemoniei SUA și a ordinii mondiale unilaterale predominante.

Sâmbătă, 6 iulie, liderii celor mai mari 11 economii emergente au semnat Declarația comună a celui de-al 17-lea Summit BRICS de la Rio de Janeiro. Intitulat „Consolidarea cooperării globale din Sud pentru o guvernanță mai incluzivă și sustenabilă”, documentul pecetluiește angajamentul grupului de a consolida multilateralismul, de a apăra dreptul internațional și de a lupta pentru o ordine globală mai echitabilă. Acesta reflectă luni de coordonare intensă, cu peste 200 de întâlniri organizate și 200 de noi mecanisme de cooperare create sau consolidate în domenii precum eradicarea foametei, combaterea schimbărilor climatice și dezvoltarea tehnologiilor emergente.

„Dorim să ne reafirmăm angajamentul față de spiritul BRICS de respect și înțelegere reciprocă, egalitate suverană, solidaritate, democrație, deschidere, incluziune, colaborare și consens. Bazându-ne pe ultimele 17 Summituri BRICS, ne extindem acum angajamentul de a consolida cooperarea în cadrul BRICS extins, bazată pe trei piloni de cooperare: politică și securitate, economie și finanțe, precum și cooperare culturală și interpersonală.

De asemenea, ne consolidăm parteneriatul strategic pentru a aduce beneficii popoarelor noastre prin promovarea păcii, a unei ordini internaționale mai echitabile și mai reprezentative, a unui sistem multilateral revitalizat și reformat, a dezvoltării durabile și a creșterii incluzive”, se arată într-unul dintre cele 126 de angajamente asumate de lideri.

La Summit, țările membre BRICS și-au reafirmat angajamentul față de multilateralism și față de apărarea dreptului internațional, inclusiv a scopurilor și principiilor consacrate în Carta ONU. Documentul solicită, de asemenea, o participare sporită a țărilor în curs de dezvoltare, în special a celor din Africa, America Latină și Caraibe, la procesele și structurile decizionale globale.

Având în vedere realitățile multipolare actuale, țările au convenit că este esențial ca țările în curs de dezvoltare să își intensifice eforturile de promovare a dialogului și a consultărilor în vederea unei guvernanțe globale mai juste și echitabile, precum și a unor relații reciproc avantajoase între națiuni.

„Recunoaștem că multipolaritatea poate crea oportunități pentru țările în curs de dezvoltare și piețele emergente (DCEM) de a-și realiza potențialul constructiv și de a beneficia de o globalizare economică incluzivă și echitabilă și de o cooperare universal avantajoasă.
Dorim să subliniem importanța Sudului Global ca motor al schimbării pozitive, în special în contextul unor provocări internaționale semnificative – inclusiv escaladarea tensiunilor geopolitice, încetinirea economică, transformarea tehnologică accelerată, măsurile protecționiste și provocările legate de migrație.”

În ceea ce privește sănătatea, țările au recunoscut natura interconectată a provocărilor globale în materie de sănătate și implicațiile lor transfrontaliere. Și-au reafirmat angajamentul de a consolida guvernanța globală în domeniul sănătății prin sporirea cooperării și solidarității internaționale.
„Ne angajăm să sprijinim activ eforturile de consolidare a arhitecturii globale a sănătății prin promovarea egalității, incluziunii, transparenței și capacității de reacție. Acest lucru garantează că nicio țară nu este lăsată în urmă în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă legate de sănătate”, susține înțelegerea comună a BRICS.

O altă etapă importantă este lansarea Parteneriatului pentru Eliminarea Bolilor Determinate Social, care promovează echitatea în sănătate și demonstrează angajamentul BRICS de a aborda cauzele profunde ale disparităților în materie de sănătate, cum ar fi sărăcia și excluziunea socială.

Pentru prima dată, guvernanța inteligenței artificiale (IA) joacă un rol important în agenda BRICS, oferind o perspectivă comună a Sudului Global asupra acestei tehnologii inovatoare și aducând aspectele economice și de dezvoltare în prim-planul discuției. În declarația lor comună, țările recunosc că IA prezintă o oportunitate unică de a impulsiona progresul către un viitor mai prosper.

Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, guvernanța globală a IA trebuie să atenueze riscurile potențiale și să satisfacă nevoile tuturor țărilor, inclusiv ale celor din Sudul Global.

„Este necesar un efort colectiv global pentru a stabili o guvernanță a IA care să susțină valorile noastre comune, să abordeze riscurile, să construiască încredere și să asigure o colaborare și un acces internațional largi și incluzivi.”

În pregătirea COP30 – tot sub conducerea Braziliei, în noiembrie – țările au recunoscut Fondul Tropical Forever (TFFF) ca un mecanism inovator de mobilizare a finanțării pe termen lung pentru conservarea pădurilor tropicale, încurajând donații ambițioase din partea potențialilor parteneri.

Unul dintre pilonii declarației este angajamentul său de a aborda conflictele în curs din diferite părți ale lumii și polarizarea și fragmentarea actuală a ordinii internaționale. Liderii își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința actuală de creștere bruscă a cheltuielilor militare globale în detrimentul unei finanțări adecvate pentru dezvoltarea țărilor emergente.

Liderii își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința actuală de creștere bruscă a cheltuielilor militare globale în detrimentul unei finanțări adecvate pentru dezvoltarea țărilor emergente. Aceștia pledează pentru o abordare multilaterală care să respecte diverse perspective și poziții naționale cu privire la problemele globale cruciale, inclusiv dezvoltarea durabilă, eradicarea foametei și a sărăciei și acțiunile climatice globale. De asemenea, își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încercările de a lega securitatea de agenda climatică.

Pe lângă declarația tradițională a liderilor, au fost aprobate alte trei documente care reflectă prioritățile președinției braziliene:
Declarația-cadru a liderilor BRICS privind finanțarea climatică,
Declarația liderilor BRICS privind guvernanța globală a inteligenței artificiale și Parteneriatul BRICS pentru eliminarea bolilor determinate social.
„Aceste inițiative reflectă eforturile noastre comune de a promova soluții incluzive și durabile la problemele globale presante.”

Pe măsură ce BRICS se extinde și se afirmă pe scena mondială, acesta întruchipează efortul Sudului Global pentru o ordine multipolară, contestând dominația occidentală și remodelând structurile de putere internaționale.
Ascensiunea Sudului Global: o provocare la adresa vechii ordini mondiale?

În ultimele decenii, echilibrul global al puterii a suferit o transformare profundă și rapidă. De la prăbușirea lumii bipolare la începutul anilor 1990 până la sistemul unipolar apărut după Războiul Rece, dominat de Statele Unite și instituțiile occidentale, ordinea globală este acum remodelată, pe măsură ce economiile emergente și națiunile cândva periferice contestă status quo-ul.

Prin valorificarea fracturilor politice, sociale și economice din democrațiile occidentale, așa-numitul „Sud Global” nu mai este un participant pasiv, ci un motor activ al schimbării. Creșterea economică rapidă, asertivitatea politică și ponderea democratică tot mai mare au devenit factori cruciali care impun o reevaluare a viziunii tradiționale occidentale asupra lumii.

În centrul acestei transformări se află renașterea nealinierii ca principiu călăuzitor în politica globală. Inițial o forță definitorie în timpul Războiului Rece, Mișcarea Nealiniată (NAM) a fost concepută inițial ca al treilea vector într-o lume bipolară, propunându-se ca cea mai bună alternativă pentru națiunile recent decolonizate, permițându-le să își mențină suveranitatea și independența, evitând în același timp implicarea în rivalitățile dintre superputeri.

Astăzi, acest principiu reapare, în special prin extinderea BRICS, care întruchipează o evoluție modernă a viziunii originale a NAM. Inițial inventat ca un acronim pentru a grupa economiile emergente (în special Brazilia, Rusia, China, India și Africa de Sud), blocul a evoluat mult dincolo de fundamentele sale economice. Recenta extindere cu includerea Emiratelor Arabe Unite, Iranului, Egiptului și Argentinei semnalează o ambiție clară de a remodela structurile de putere globale.

Prin inițiativele sale în domeniul financiar, comercial și al diplomației multilaterale, BRICS întruchipează noua expresie a Mișcării Nealiniate (NMNE), constituind o platformă activă pentru dialog care vizează restructurarea cadrelor politice existente, mai degrabă decât simpla operare în cadrul acestora. Pe măsură ce națiunile emergente își afirmă rolul într-o lume multipolară, întrebarea nu mai este dacă această schimbare va avea loc, ci mai degrabă cât de departe va merge și ce formă va lua.

Fundamentele ideologice și strategice ale BRICS pot fi urmărite până la Mișcarea Nealiniată, o inițiativă din epoca Războiului Rece, promovată în principal de India, Iugoslavia și Egipt, care a urmărit să creeze o a treia cale viabilă între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Evenimente importante, cum ar fi conferința de la Bandung din 1955 și Summitul de la Belgrad din 1961, au oferit națiunilor recent decolonizate din Asia, Africa și America Latină o platformă independentă pentru dezvoltare, fără a le forța să se alinieze cu influența superputerilor.

Mișcarea a fost astfel un răspuns direct la presiunile ideologice și militare ale Războiului Rece, pledând pentru suveranitate, neinterferență, coexistență pașnică și cooperare economică între națiunile în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, în timp ce NAMul, nou-născut, imatur și divers din punct de vedere al componenței, s-a luptat serios să prezinte un front unit și să obțină rezultate tangibile în afacerile internaționale, a plantat totusi semințele rezistenței la dominația globală.

Bazându-se pe aceste principii, BRICS reprezintă o evoluție naturală a idealurilor originale ale NAM, dar cu o greutate economică și geopolitică semnificativ mai mare. Deși inițial născută ca o inițiativă economică pentru a grupa principalele puteri emergente ale lumii, BRICS și-a sporit constant influența politică și diplomatică, evoluând treptat într-un jucător cheie în guvernanța globală.

Extinderea continuă a organizației – cel mai recent odată cu adăugarea Emiratelor Arabe Unite, Iranului, Egiptului și Argentinei – întărește angajamentul său față de multipolaritate și o ordine mondială alternativă.

Spre deosebire de NAM, care a rămas în mare parte reactiv, BRICS adoptă o abordare proactivă față de guvernanța globală. Urmând NAM, pune accent pe suveranitate și respect pentru conducerea regională, dar caută și activ să restructureze structurile de putere existente. Înființarea unor instituții financiare alternative și paralele, cum ar fi Noua Bancă de Dezvoltare (NDB) sau Aranjamentul Rezervelor Contingente (CRA), reflectă viziunea mai largă a BRICS de a stabili un cadru economic global independent care reduce dependența de instituțiile conduse de Occident, precum FMI și Banca Mondială.

Pe măsură ce lumea se confruntă cu provocări fără precedent, nevoia de cooperare multilaterală dincolo de cadrele tradiționale conduse de Occident nu a fost niciodată mai clară. În ultimii ani, fragilitatea democrațiilor occidentale, fragmentate de diviziuni interne, le-a slăbit capacitatea de a răspunde rapid și eficient la crizele globale.

În acest vid de putere, BRICS a reușit să-și extindă influența, câștigând sprijin din partea națiunilor în curs de dezvoltare dornice de o alternativă la ordinea dominantă, zdrobitoare a Occidentului. Odată limitate la o simplă reacție, BRICS și membrii săi s-au angajat să remodeleze narațiunea din jurul distribuției și exercitării puterii globale, implicându-se activ și în afara influenței marilor puteri și evitând practicile de „bandwagoning”.

Războiul din Ucraina, de exemplu, prin reprezentarea unei provocări directe la adresa status quo-ului post-Război Rece, a expus răspunsurile divergente ale puterilor occidentale și non-occidentale. În timp ce Statele Unite și Uniunea Europeană au implementat rapid sancțiuni împotriva Rusiei, membrii BRICS au adoptat o abordare mai prudentă.

China și India, de exemplu, s-au abținut de la condamnarea directă a Moscovei, prioritizând autonomia strategică și interesele economice în detrimentul alinierii. Deși criticată pe scară largă la Bruxelles și Washington D.C., această poziție dezvăluie angajamentul profund înrădăcinat al blocului față de neinterferență, un principiu fundamental moștenit de la NAM.

În loc să susțină măsuri punitive, membrii BRICS au pus accent pe dialog, multipolaritate și diplomație, contestând ideea că presiunile economice și politice din partea Occidentului sunt singurele instrumente valide pentru abordarea conflictelor internaționale.

Un model similar este vizibil în Orientul Mijlociu, unde BRICS s-a opus în mod constant politicilor intervenționiste occidentale. Blocul a criticat în repetate rânduri intervențiile militare conduse de NATO, în special în Libia și Siria, pledând în schimb pentru soluții diplomatice și conflicte și soluționări ale disputelor la nivel regional.

Includerea Emiratelor Arabe Unite și a Iranului – rivali regionali de lungă durată – în BRICS este extrem de semnificativă în acest sens. Apartenența lor nu numai că sporește influența energetică a blocului, dar semnalează și o schimbare către o nouă paradigmă diplomatică, în care adversarii geopolitici sunt încurajați să se implice într-un cadru multipolar de dragul stabilității regionale, mai degrabă decât să fie atrași în alianțe de securitate distrugătoare conduse de Occident.

Acesta este motivul pentru care criza din Orientul Mijlociu, în special instabilitatea continuă din Gaza și tensiunile arabo-israeliene mai ample, subliniază și mai mult rolul în evoluție al BRICS. Spre deosebire de SUA, care au fost fermi în sprijinul acordat Israelului, membrii BRICS au subliniat o abordare mai echilibrată, condamnând acțiunile militare disproporționate și pledând în schimb pentru o rezoluție diplomatică multilaterală.

Această poziție se aliniază cu critica mai amplă a BRICS la adresa politicilor occidentale care au prioritizat în mod tradițional răspunsurile militare în detrimentul diplomației, ignorând frecvent dinamica regională. Din acest motiv, poziționându-se ca un campion al suveranității și autonomiei regionale, BRICS a devenit un partener din ce în ce mai atractiv pentru națiuni, în special din lumea în curs de dezvoltare, care au devenit frustrate de intervenționismul occidental.

În timp ce BRICS continuă să își extindă influența și numărul de membri, rolul său viitor în ordinea globală rămâne un subiect de dezbatere considerabilă: Este blocul cu adevărat capabil să modeleze o ordine multipolară durabilă sau diferențele sale interne vor duce în cele din urmă la fragmentare?

Deși BRICS a devenit un jucător cheie în afacerile globale, și datorită creșterii enorme a numărului de membri ai săi, alianța rămâne complexă. Așa cum a fost pentru Mișcarea de Nealiniere din Războiul Rece, BRICS reunește un grup divers de națiuni cu sisteme politice distincte, priorități regionale și interese strategice.

Această eterogenitate este atât punctul său forte, cât și cea mai mare provocare a sa. Pe de o parte, permite BRICS să reprezinte un spectru larg al Sudului Global, oferind o platformă incluzivă pentru țările din diferite regiuni. Pe de altă parte, ridică întrebări fundamentale cu privire la capacitatea și eficacitatea blocului de a menține coeziunea în fața rivalităților geopolitice și a obiectivelor divergente de politică externă.

De exemplu, China și India, doi dintre cei mai influenți membri BRICS, au dispute de frontieră de lungă durată și ambiții regionale mai largi și contrastante în Asia. Deși împărtășesc un interes comun în reducerea influenței occidentale, în special în regiune, rivalitățile lor strategice reprezintă o provocare pentru unitatea internă a BRICS. În mod similar, izolarea crescândă a Rusiei față de Occident din cauza războiului din Ucraina a apropiat-o de China, în timp ce India, Brazilia și Africa de Sud au menținut relații mai echilibrate atât cu puterile occidentale, cât și cu partenerii BRICS, ceea ce face dificilă adoptarea în cele din urmă a unui front complet unificat de către bloc în ceea ce privește problemele globale.

În ciuda acestor provocări interne, BRICS a dovedit o rezistență remarcabilă, menținându-și angajamentul de a reforma și remodela guvernanța globală, de a promova suveranitatea și incluziunea și de a contesta hegemonia economică și politică occidentală. Mai mult, extinderea continuă a blocului indică faptul că o cerere tot mai mare de alternative multifațetate la ordinea condusă de Occident este mai puternică ca niciodată.

Capacitatea de a naviga și de a depăși diferențele interne și, în consecință, de a prezenta o strategie unificată privind dezvoltarea economică globală și implicarea diplomatică multiregională va consolida în cele din urmă BRICS ca un pilon definitoriu al lumii multipolare.

Soarta organizației va depinde însă de evoluția sa și de capacitatea sa de a evolua în cele din urmă dintr-un forum economic vag într-o alianță geopolitică completă, capabilă să implementeze reforme globale concrete. Dacă blocul reușește să-și unifice membrii sub pilonul fondator al NAM, ar putea semnala începutul unei ordini globale cu adevărat multipolare.

Un lucru, însă, este clar: era dominației unilaterale a SUA occidentale s-a încheiat. Sudul Global, sub egida BRICS și a altor puteri în ascensiune, nu mai este dispus să accepte o ordine mondială dictată exclusiv de interesele occidentale.
Indiferent dacă BRICS vor putea remodela sistemul sau doar vor coexista în cadrul acestuia, creșterea continuă a atractivității și extinderea sa semnalează o schimbare istorică în dinamica puterii globale, una care va defini relațiile internaționale pentru deceniile următoare.

Cyril Ramaphosa a cerut reforma Consiliului de Securitate al ONU. În discursul său adresat sesiunii plenare intitulate „Pace, securitate și reforma guvernării globale” la cel de-al XVII-lea Summit BRICS, președintele sud-african a subliniat că lumea trece printr-o transformare profundă – atât pozitivă, cât și provocatoare.

El a subliniat că atingerea păcii și securității globale a devenit din ce în ce mai complexă din cauza conflictelor persistente și a amenințărilor emergente. Unul dintre argumentele sale centrale a fost necesitatea reformării Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, pe care l-a descris ca fiind rigid și deconectat de realitățile geopolitice actuale.

„Reforma este necesară pentru ca Consiliul să reflecte realitățile multipolare actuale”, a declarat Ramaphosa, solicitând un organism mai democratic și mai reprezentativ, care să includă voci din Africa, Asia și America Latină.

Pe măsură ce conflictele persistă, pe măsură ce apar noi amenințări și pe măsură ce vechile instituții se clatină, urmărirea păcii și securității globale nu a fost niciodată mai urgentă sau mai complexă.

Potențialul BRICS – care reprezintă aproape jumătate din populația lumii – de a juca un rol cheie în conturarea unei noi ordini internaționale bazate pe suveranitate, egalitate și coexistență pașnică este deja evident.
BRICS poate da un sprijin mai puternic pentru mecanismele regionale de pace, pledând pentru creșterea resurselor și a autorității care să le permită să conducă eforturile de mediere și procesele de soluționare a conflictelor.

Acest lucru se aliniază cu discuțiile mai ample din cadrul blocului despre cum să se reducă dependența de instituțiile conduse de Occident și să se promoveze diplomația incluzivă.

Crizele umanitare în curs de desfășurare din Ucraina, Republica Democrată Congo, Sudan și Palestina necesită soluții juste și durabile, bazate pe dreptul internațional umanitar. BRICS au condamnat utilizarea foametei ca armă de război în Gaza și au reiterat sprijinul pentru autodeterminarea palestiniană, reflectând principiile de lungă durată ale politicii externe sud-africane, înrădăcinate în solidaritatea anticolonială.

Luni, China a condamnat amenințarea președintelui american Donald Trump de a impune un tarif suplimentar de 10% țărilor BRICS, numind-o o măsură arbitrară și contraproductivă care subminează cooperarea internațională și dezvoltarea economică globală.

„Cooperarea BRICS este deschisă și incluzivă și nu vizează nicio țară. China se opune utilizării tarifelor ca instrument de coerciție și presiune”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, în timpul conferinței sale de presă regulate de la Beijing.

Duminică, Trump a postat pe platforma sa de socializare că orice națiune care se aliniază „politicilor antiamericane ale BRICS” se va confrunta cu tariful suplimentar. „Nu vor exista excepții”, a avertizat el.
În aceeași zi, liderii BRICS au publicat declarația finală a summitului în avans. În aceasta, blocul a respins protecționismul comercial și a condamnat recentele bombardamente din Iran, evitând în același timp confruntarea directă cu Trump.

„Ne exprimăm îngrijorări serioase cu privire la utilizarea tot mai mare a măsurilor tarifare și netarifare unilaterale care încalcă regulile Organizației Mondiale a Comerțului și distorsionează comerțul”, se arată în document. Cu toate acestea, nu l-a menționat în mod direct pe Trump sau Statele Unite atunci când a abordat problemele mai sensibile.

Președintele bolivian Luis Arce a declarat duminică, la summitul BRICS, că acest bloc ar trebui să genereze acțiuni de protecție și solidaritate între economiile țărilor membre pentru a face față asediului „războiului economic”.
Președintele bolivian a propus ca „în cadrul BRICS să fie promovată o alianță care să funcționeze ca un scut care protejează resursele naturale” și care să contribuie, de asemenea, la „consolidarea economiilor” națiunilor membre.

Pe termen mediu, Noua Bancă de Dezvoltare ar putea fi, de asemenea, un înlocuitor eficient al Băncii Mondiale și al FMI, permițând finanțarea fără utilizarea dolarului american.

Pe fondul presiunilor sancțiunilor din partea SUA și UE, al transformării dolarului în armă și al utilizării politizate a altor instrumente financiare, cum ar fi ratingurile de credit, este logic ca „națiunile non-occidentale să considere crearea unor canale financiare independente (cum ar fi inițiativele BRICS) ca fiind esențială pentru suveranitate, rezistența la coerciție și construirea unei ordini mondiale multipolare rezistente la presiunile unilaterale”.

În cadrul Noului Comerț de Dezvoltare și al comerțului bilateral, bazat pe monedă locală, BRICS lucrează, de asemenea, la un sistem propriu de plăți transfrontaliere care sa funcționeze în paralel cu SWIFT, CIPS, cu cel chinezesc și SPFS–Sistemul de Mesagerie Financiară al Băncii Rusiei.

BRICS a creat în continuare noi modele pentru a schimba arhitectura economică prin cooperarea Sud-Sud. Politica BRICS de a construi o lume multipolară a atras țările în curs de dezvoltare. Comerțul dintre cele cinci națiuni BRICS originale a crescut cu 40% între 2021 și 2024, ajungând la 740 de miliarde de dolari americani pe an, conform datelor Fondului Monetar Internațional.

Președinta Băncii BRICS, Dilma Rousseff, a urat oficial bun venit Columbiei și Uzbekistanului ca noi membri. Numărul total de membri este acum de 11, inclusiv Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Bangladesh, Emiratele Arabe Unite, Egipt și Algeria. „Avem și alte câteva țări aflate sub observație și evaluare, iar acestea s-ar putea alătura băncii în viitor”, a declarat Rousseff la briefing-ul din Rio de Janeiro, Brazilia.

NDB operează cu respect deplin pentru suveranitatea și prioritățile de dezvoltare ale țărilor sale membre. Cu sediul la Shanghai, banca a aprobat deja peste 120 de proiecte în valoare totală de 40 de miliarde de dolari americani, concentrându-se pe domenii precum energia curată, infrastructura de transport, protecția mediului și infrastructura socială.

După sesiunea plenară, Declarația finală a celui de-al 17-lea summit BRICS – „Declarația de la Rio de Janeiro” – a fost adoptată pe 6 iulie 2025. Documentul a salutat Indonezia ca nou membru BRICS, iar următoarele au fost Belarus, Bolivia, Kazahstan, Cuba, Nigeria, Malaezia, Thailanda, Vietnam, Uganda și Uzbekistan ca țări partenere BRICS. Documentul a recunoscut importanța
(i) consolidării multilateralismului și reformării guvernanței globale,
(ii) promovării păcii, securității și stabilității internaționale,
(iii) aprofundării cooperării economice, comerciale și financiare internaționale.
(iv) combaterii schimbărilor climatice și promovării dezvoltării durabile,
(v) parteneriatelor pentru promovarea dezvoltării umane, sociale și culturale.

BRICS reprezintă mai mult decât o simplă grupare economică; simbolizează apariția acțiunii în Sudul Global. Prea mult timp, contururile ordinii mondiale au fost trasate în sălile de consiliu de administrație de la Washington, Londra și Bruxelles. Acea eră se apropie grăbit si inexorabil de sfârșit.

Declarația BRICS – privind Palestina, comerțul global, suveranitatea – este o declarație de intenție: era alegerilor a sosit.
Și într-o lume în care alegerile abundă, puterea nu mai este apanajul exclusiv doar al câtorva, multipolaritatea multilaterală vine să aduca cooperarea si colaborarea.

Atlanta 14 iulie 2025