La 10 august a fost o tentativă de lovitură de stat?

La această întrebare cu privire la mitingul din 10 august, cei care cunosc istorie și pot raporta cele întâmplate pe 10 august la evenimentele clasate în istorie ca lovituri de stat, se grăbesc să conchidă cu oarecare suficiență și siguranță profesională: n-a fost, domnule, nicio tentativă de lovitură de stat! Altfel, cu totul altfel arată o asemenea tentativă!

Și urmează exemplele, cel mai des fiind pomenite evenimentele din decembrie 1989! Cică atunci ar fi fost o lovitură de stat!… Care a inclus arestarea liderilor vechii guvernări, implicarea armatei și altele, care lipsesc din desfășurarea zilei de 10 august!

Îmi pun o întrebare: căderea guvernului Ponta și venirea la guvernare a guvernului de așa ziși tehnocrați a fost sau nu o lovitură de stat? Căci ce s-a întâmplat atunci, în octombrie 2015? Un guvern, care avea sprijinul majorității parlamentare, adică avea sprijinul populației care votase în majoritate cu un anumit partid, PSD-ul, a demisionat și a cedat locul unui ins care nu figurase niciodată pe listele de candidați ai vreunui partid politic. Insul, pe numele său Dacian Cioloș, cu o echipă de persoane a-politice ca și el, auto-catalogate ca „tehnocrați”, au preluat guvernarea în pofida scorului electoral care, în caz de demisie a guvernului, dădea dreptul la guvernare tot reprezentanților PSD. Această schimbare cu totul nefirească s-a produs cu acordul guvernului demisionar, cu acordul premierului, și în final cu votul parlamentarilor partidului care era îndepărtat de la guvernare în mod complet ne-democratic!

Cum a fost posibil acest transfer de putere fără pereche în istoria politică a lumii?! Nu cunosc în altă țară să se fi întâmplat ceva asemănător!

Explicația o cunoaștem, cel puțin pretextul invocat de participanții la cacealmaua din octombrie 2015: tragedia de la Colectiv! Moartea emoționantă, șocantă, a zeci de tineri nevinovați, victime ale unui incendiu produs într-o incintă publică, o discotecă care nu funcționa tocmai legal!

Asemenea nenorociri s-au mai petrecut în lume, în alte țări, și nicăieri nu s-a pus problema schimbării guvernului! Nici în Statele Unite, nici în Rusia sau pe unde s-au mai petrecut tragedii de asemenea proporții. Guvernul Victor Ponta nu se făcea vinovat de acea tragedie decât cel mult la nivelul vreunui ministru, în cel mai rău/bun caz! Nimeni nu a acuzat guvernul în mod formal și oficial. Mă gândesc la opoziția parlamentară în primul rând. Oricum, era greu să găsești vreo vină guvernului pentru cele întâmplate într-un „salon de dans”! Vina era la nivel strict local, al autorităților de sector și de Capitală, cel mult. Și mai ales vina era a proprietarului localului și a celor care organizaseră distracția, cu focuri de artificii într-un spațiu închis și înghesuit!

S-a petrecut atunci un lucru ciudat: premierul Ponta, fără să se consulte cu ceilalți membri ai Guvernului și fără să ceară aprobarea colegilor de partid, își anunță demisia. Nici până azi nu și-a explicat acest gest cu totul nejustificat! Nimeni nu i-a cerut demisia, dintre instanțele publice care ar fi avut oarece greutate și căderea ca s-o facă! Și în primul rând opoziția din Parlament nu a ridicat această problemă! Nici măcar presa cea mai zăpăcită nu l-a acuzat pe Ponta pentru tragedia cumplită de la Colectiv! Dar Ponta, parcă atâta aștepta, un pretext cât de slab ca să-și depună demisia! Făcând astfel pe plac adversarului său Johanis într-un mod cu totul neașteptat și cu o grabă suspectă.

Emoțiile declanșate de tragedia atâtor tineri și a atâtor familii ne-a împiedicat la acel moment să sesizăm caracterul aberant al comportamentului lui Ponta. Mai apoi, judecând la rece, eu cel puțin nu am putut vedea decât un scenariu în interiorul căruia Ponta a avut un rol pe care l-a acceptat – rolul de premier dimisionar. Nu avea cum să se simtă vinovat de tragedia de la Colectiv! A acceptat totuși să demisioneze pentru că așa era scenariul, adică ordinul „de sus” și nu avea cum să refuze ce i se cerea. Comportament tipic de politician șantajat. Iar Ponta sigur este șantajat și șantajabil în continuare!

Nu mai țin minte cum a făcut PSD de s-a descotorosit de Ponta. Spre deosebire de Crin Antonescu, Ponta nu a demisionat cu totul din viața politică. Azi este primul când e vorba să dea în foștii colegi de partid sub pretextul că vrea binele PSD-ului. Dar când a scos PSDul de la guvernare al cui bine l-a urmărit numitul Victor Ponta?

Sunt voci care susțin că tragicul accident de la Colectiv a fost regizat, aranjat! Aranjamentul criminal nu prevedea un număr așa de mare de victime. Numai nepriceperea diversioniștilor care au mânuit substanțele inflamabile a cauzat atâtea morți! Altminteri, erau suficiente mult mai puține ca să creeze o stare emoțională care să-i permită lui Ponta să demisioneze, chipurile pentru a detensiona relațiile și atmosfera din societate. În final, pentru ca Johanis să-și vadă visul împlinit: „guvernul meu”!

Mitingul din 10 august deși nu a fost asumat de nicio persoană care să se declare organizator, a fost totuși o afacere destul de bine organizată. Intervenția jandarmilor a făcut însă victime minore, victime care nu au creat o stare de emoție generală. Suntem liberi să ne punem însă întrebarea: ce s-ar fi întâmplat dacă victimele ar fi fost mai grav lovite, spitalizate cu săptămânile, dacă am fi avut și niscai morți?!

Desigur, intervenția „ultrașilor”, a celor veniți la miting ca să-i atace și să-i provoace pe jandarmi, nu putea avea ca țintă ocuparea clădirii Guvernului. Ce ar fi obținut prin asta?! N-ar fi căzut guvernul din această pricină, ci numai persoane din conducerea MAI, poate chiar și dna ministru Dan.

Mult mai verosimil este că organizatorii anti-guvernamentali au scontat pe mai multe victime și, de ce nu?!, puteau sconta chiar și pe „niscai” decese în Piața Victoriei în ziua cu pricina sau măcar în zilele următoare, de pe urma rănilor primite la miting. A fost foarte vizibilă dezamăgirea multor  televiziuni că mortul de la Giurgiu n-a putut fi declarat victimă a „gazării”!

Abia în acest caz, cu un număr oarecare de victime în stare foarte gravă se putea declanșa partea decisivă a unei lovituri de stat. Acele victime, acei morți, ar fi putut cere satisfacție prin căderea guvernului. S-ar putea ca organele de investigație să dețină informații de acest gen, care nu ne-ar mira prea tare: scenariștii mitingului au prevăzut câteva victime impresionante, de care era nevoie a doua zi după miting, ca să declanșeze canonada mediatică. Regizorii mitingului n-au reușit să obțină victimele cu care mass media să acuze apoi guvernul în mod convingător pentru publicul românesc.

Eu sunt convins în sinea mea că tragedia de la Colectiv a fost planificată ca parte a unui scenariu ce se poate numi lovitură de stat. Acea cădere de guvern provocată de tragedia de la Colectiv a fost însă posibilă prin implicarea pe post de trădător a însuși primului ministru, participant așadar ascultător la realizarea loviturii de stat împotriva sa și a propriului partid și guvern, împotriva votului democratic al întregului popor. Instalarea guvernului Cioloș a fost o înfângere a tuturor principiilor democrtice.

În august anul curent cei care au gândit mitingul ca parte a unei lovituri de stat nu au mai avut sprijinul esențial al primului ministru. Trădarea pe care au scontat s-a produs la un nivel de decizie politică mult mai jos: primarul Capitalei. Analiza politică a organizatorilor s-a dovedit proastă: niciun lider PSD nu s-a raliat la poziția primăriței… Astfel că lovitura de stat a eșuat lamentabil. Dar dacă nu s-a finalizat, asta nu înseamnă că nu s-a încercat!

Există asemănări între cele petrecute în octombrie 2015 și cele petrecute și mai ales plănuite să se petreacă în august 2018. Cele două momente sunt legate cel mai mult prin reacția și atitudinea lui Johanis, aproape aceeași. Ca orice nătărău, Johanis se dă ușor de gol, nu e bun să conspire, îl ia gura pe dinainte și nici nu intră pe scenă când trebuie. Nu este exclus ca autorii de scenarii ale unei lovituri de stat în august nici să nu-l fi pus în temă cu toate detaliile.

Așadar, dacă – repet, dacă a fost vorba de o lovitură de stat, ca și cea din ocombrie 2015 nu ar fi fost una clasică, după manual, ci una originală, cum șade bine într-o treabă românească. Căderea guvernului actual, în varianta imaginată de mine, s-ar fi produs la presiunea mass mediei interne și internaționale, a unei presiuni din interiorul PSD, din afara Țării, nu prin arestarea ca-n filme a liderilor PSD și a guvernului. Totul ar fi fost posibil prin specularea unui factor emoțional care ar fi contat decisiv pentru publicul românesc: un număr mare de victime, victime grave, bine mediatizate, și mai ales morți dacă ar fi rezultat de pe urma intervenției jandarmilor, scenariul se putea desfășura mai departe, până la capăt.

În seara zilei de 10 august, organizatorii din umbră ai mitingului au constatat eșecul încercării lor de a da jos guvernul: nu aveau ce să-i reproșeze. Niciun mare rănit, niciun repauzat întru Domnul!

Se pare că nimeni nu a fost dispus să moară ca să scăpăm Țara de penali! Sunt penalii noștri la urma urmelor! Ne-am obișnuit cu ei și au început să ne fie simpatici!

 

Ion Coja