A cui e vina
Vina este a noastră. Avem nişte trimişi diplomatici în afară care
nu-şi fac datoria. Nu fac nici un fel de propagandă pentru poporul
român, pentru ca se ştie că româna e o limbă de origine latină. Eu am
intîlnit o profesoară de franceză, care absolvise la Sorbona şi care

nu ştia că româna e o limbă romanică!

M-am oferit să-i spun eu care sunt cele 10 limbi romanice, dacă la Sorbona tot nu învăţase. S-a mirat: „Da, dar e atît de înrudită cu slava!” „Ştiţi cît e de înrudită cu slava? Tot atât cît o să fie şi franceza cu chineza, cînd vă vor ocupa chinezii!”.

Alt caz: o fostă colegă, eminentă cunoscătoare a limbilor clasice, Lia Lupaş, lucra la o bibliotecă din New York. Trebuia să fie avansată şi
a completat un formular, în care spunea ce limbi cunoaşte: printre
altele, franceza, engleza, rusa. D-na care o examina a întrebat-o de
ce a trecut şi rusa, doar limba ei maternă nu e slava? Ea a zis că nu,
că româna e o limbă romanică. Motiv pentru care n-a mai fost avansată.
Alt om cu multă carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un post
oficial, se duce la Biblioteca Municipală şi găseşte o singură carte
în română, care era trecută la sectorul de limbi slave. I-a explicat
directorului că româna e o limbă romanică, s-o mute unde-i e locul. A
doua zi, a găsit cartea tot la sectia „Slave”. Deci, vina nu e numai a
noastră, ci şi a încăpăţînării lor cretine, chiar dacă-s filologi.

O întîmplare văzută de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la
Bucureşti povestea cum vin gazetari din Germania, cu articole gata
făcute despre România, de obicei denigratoare la adresa poporului
român. I le dădeau să le citească şi el le spunea: „Nu e adevărat ce
spuneţi! Eu trăiesc aici şi ştiu că nu-i aşa!”. Iar ei se duceau în
Germania şi publicau articolele exact aşa cum le scriseseră.

Deducem că e o rea voinţă internaţională manifestă faţă de această
ţară, cu sprijin şi din România. Înţeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu
mult înainte de Hristos, „Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o
complicitate din interior”. Or, la noi, complicitatea e mai mult decât
binevoitoare faţă de tot ce se-ntîmpla din exterior. Nu ne pune nimeni
în capul mesei şi nici alături de marile puteri, chiar dacă ne-am
zbătut să intrăm în NATO, în Shengen. Probabil că nu sîntem decît o
ţară consumatoare, aşa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul
Paul Thomson. Mă-ntreb cu ce? Producătoare nu mai sîntem, e limpede.

Cu ce să ne mai lăudăm noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin
străinătate, cu oameni care fac o carieră strălucită tot în afară,
pentru că dacă ar face-o aici, ar fi şanse foarte puţine să se ştie
despre ei. Avem foarte buni specialişti în toate domeniile, dar la
televizor apar doar ştiri că românii au furat, au omorît, au escrocat.
Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd un român
face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntîmplă în toată lumea, făcute de
oricine. Sînt scoase în evidenţă insa cele făcute de ţiganii plecaţi
din România, ca şi cînd n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român.
Cine le-a dat voie să treacă în ţările lor? Îmi spunea cineva avizat,
că din satelit îţi vede şi culoarea şireturilor de la pantofi. De ce
li s-a dat voie să treacă graniţa? Ca apoi să-i poată expulza, spunînd
„Uite ce-au făcut ticăloşii de români!”. E o demagogie de mult
pornită. Aşa cum demagogia internaţională se practică şi în alte
domenii, în funcţie de interes. Exită campanie anti-drog, dar nu
există una similară anti-tutun, în nici o ţară. Pentru că de pe urma
comerţului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e că pe pachetele
de ţigări ţi se spune ca tutunul e dăunător sănătăţii, dar nu e scos
în afara legii! Eu sînt absolut convinsă că şi comerţul ilicit cu
drogurile e dirijat de foarte sus. De ce nu se poate stopa comerţul cu
drogurile? N-au nici un interes, pentru că aduce beneficii uriaşe.
Doar China face excepţie. Acolo, dacă eşti prins cu droguri, te
împuşcă şi familia mai plăteşte şi glonţul!

Eu consider că omenirea e condusă cu o ipocrizie fără margini şi fără
leac. De cînd cu această notiune noua de „corectitudine politică”,
s-au găsit unii în SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele „negru,
negrotei, cioroi”, pentru că nu mai e „politic corect”.
Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii
mondiale şi să intervii în textul lui?

Tîmpenia din America, cu „cioroii” lui Mark Twain, transportată în
România, ar deveni. „Romiada”, în loc de „Ţiganiada”? „Cînticele
ţigăneşti” ale lui Miron Radu Paraschivescu sunt „Cîntice rome?” Ce-o
zice şi săracu’ Garcia Lorca, cu ale sale „Cîntece ţigăneşti” ? Ce are
insultător cuvîntul „ţigan”? E numele unei naţii. Care e deosebirea
între rom şi ţigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan.”

Degradarea morală e direct proporţională cu cea lingvistică? Mai
deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunînd „În
liceu se aflau doisprezece fete”.
„Se învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi
pe copii că „doi” şi doisprezece au feminin. E singura limbă romanică
în care se-ntîmpla acest lucru.
Doisprezece femei, doisprezece ceasuri. E o epidemie, o avalanşă de
incultură. Nimeni nu mai zice azi „loc”, zice „locaţie”, fără să-i
treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să
vadă ce înseamnă. Am citit într-un ziar acum cîteva luni ceva
referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ştiu cîta aniversare
a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat „perineul” de la
piciorul stîng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind să se refere
la perigeu, tot perineu! Dacă nu ştii, nu vorbeşti! Am mari dubii în
privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău c-o
spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară.
Profesorul Iorgu Iordan imi spunea:
„Ai să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni!
„… Se merge pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici
profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din
partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia,
că tot nu-s buni de nimic!? ceilalţi: ce să mai învăţăm toate
prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te
iscăleşti?

Nu pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de ’89 la tv şi
la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de
televiziune, ai nişte obligaţii.
În ceea ce spune cel pe care-l inviţi nu poţi să intervii, treaba lui,
mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar
căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă toate
numele proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se
împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea lui „Gai de Mopezan”. El
fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în loc de Rihard Vagner
(Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras
atenţia în direct: Este totuşi un compozitor neamţ, cum puteţi să-i
pociţi numele?
Răspuns: Doamnă, dar e moda anglizantă!….” E moda tîmpeniei şi a
inculturii, aş spune. Situaţia limbii este deplorabilă! Chestia asta
cu limbile străine poate pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decît
batjocorirea propriei limbi! În Franţa, posturile radio şi tv sunt
sancţionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte străine în
loc să folosească cuvinte franceze. In Franţa sistemul lor de
monitorizare audio-vizual este atît de performant şi de drastic, încît
atunci cînd detecteaza ceva în neregulă, îi intrerupe pe loc”.

La noi, care ar fi soluţia ieşirii din această criză?
„La noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care
se trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un
asemenea post? Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la
concurs, cîştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem?
Dacă aşa se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele
produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de genul „brînză
bunăcioasă”, „piersică gustăcioasă”, „marea ieşeală” etc. Nişte
analfabeţi care cred că inventează ceva. Cînd a murit, acum un an,
preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: „E un spaţiu în faţa
catedralei, care comprimă nu ştiu cîtă lume”. (Poate cuprinde.) Ce să
mai vorbim despre expresia greşită „fără doar şi poate”, care e de
fapt „fără dar şi poate”? Adică adversativ şi dubitativ.

Lucruri analizate logic, ca de exemplu „mai exact şi mai corect”.
Le-am intâlnit si la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la „unşpe
trecute fix”?”

Acum nimeni nu se duce să-şi depună un curriculum vitae, ci un „sivi”
(CV) şi pariez că majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă. Nimeni nu
se mai duce să-şi ducă undeva o autobiografie, ca să fie angajat:
aplică. Aplică pentru un job! Aplică era ceva ce se pune pe perete. Mă
indispune profund cînd aud de „brandul de ţară”. Bine că ne-am
procopsit cu o frunză, care este „brandul de ţară”. Măcar dacă era şi
Eva pe-acolo.

Eu nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decât că,
poate, la început a spus cineva ceva în glumă şi pe urmă s-a luat în
serios. Eu i-aş sfătui să nu mai facă greşeli, să pună mâna pe o
gramatică a limbii române şi să nu se sfiască să umble în dicţionare.
Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar şi printre persoanele care au
absolvit Filologia, expresii de genul „cărţile care le-am cumpărat”,
„m-am dus la servici”.

Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s nişte cuvinte în limba română, ca
viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au această formă. Nu zici
„m-am dus la ofici”, nici „am fost la ospici”, nici „mi-am luat un
servici de masă”.

Pe mine mă surprinde cîta încredere au în ei aceşti oameni şi cîta
lipsă de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş retipări
„Gramatica greşelilor”, de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de
ţinut în casă, pe post de mobilă.

Văd un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul
„lasă-i p-ăştia să vorbească, ne uităm în gura lor? Nişte babalîci
depăşiţi, o generaţie expirată”.
Nu-i deloc asa. Dar pînă să expire ei, îi inspiră pe alţii.

Ce modele să mai aibă cei tineri? Cînd bordelul e o mînăstire faţă de
politică, cînd la televizor şi prin gazete sînt aproape numai
obscenităţi si cînd se cultivă doar incultura…

–
Mr. SOROCEANU Serban Mihai
rue Jean Benaets, 97 boîte 9
1180 Bruxelles – Belgique
Tel : +3223720419
Mobil : +32472443233
send from Imac