Buna ziua
Eu sunt nepoata maistrului militar care a lucrea alaturi de Aurel Vlaicu la constructia avioanelor in incinta Arsenalului Armatei.
Pot sa confirm ca accidentul nu a fosy intamplator, ci a fost premeditat ! Bunicul meu i-a povestit tatalui meu cum Aurel Vlaicu a fost sabotat! De la tata am inteles ca lui Vlaicu i s-au sabotat corzile,care au fost sectionate partial si au cedat in aer.
Deci este real Vlaicu a fost omorat !
Cred ca a venit timpul sa stim adevarul !
Cu consideratie, PAP CONSTANȚA
Nota Redacție: Punem la dosar și această mărturie. Nu este nici pe departe definitiv concludentă. Mai așteptăm să ne vină și de la Cluj-Napoca niscai vești, de la Anonimul Transilvan
SIS-temul de Ocupatie:
ASASINATE LA COMANDĂ contra Marii Re-Uniri a Basarabiei istorice cu România:
O A DOUA DECAPITARE A ELITEI NOASTRE UNIONISTE
ÎN ULTIMII 25 DE ANI : 1990-2014
/ PRIMA FIIND DEPORTĂRILE ŞI GENOCIDUL DIN ANII 1940
COMISE DE OCUPAȚIA RUSEASCĂ /
Martirii Neamului Nostru:
–––––––––––––––––––––––
Nota:
O OTRAVĂ nedepistabilă
se introduce în mâncare sau băutură
care provoacă ulterior ATACUL CEREBRAL / = INFARCT /
şi nu lasă alte urme !
––––––––––––––––––––––––––––––––––––
51.
– Ionel Proca /1945-2014/, jurnalist si scriitor din s.Colonita,
otravit miseleste pentru scrierea cartilor-memorii despre alti martiri unionisti
omorâti prin otravire si accidente de SIS-temul KGB anti-românesc:
– cumnatul Grigore Grigoriu /1941-2003/, actor unionist,
– verisorul Gheorghe Ghimpu /1937-2000/, deputat, disident anti-comunist,
– prietenul Vicu Bucataru /1948-2013/, cineast,
“lichidat” la comada in 2013 imediat dupa ce a lansat filmul
„Masacrul inocenților sau cronica unui război uitat”,
un documentar cutremurător despre războiul din Transnistria si tradatorii din Chisinau.
etc.
52.
– Ionel Vacarencu / 1989-2014/ din s. Mascauti, r. Criuleni, mare patriot si unionist,
omorât bestial la comanda de catre doi criminali angajati, care i-au furat masina.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
1.
Mihail Garaz – împuscat in faţa casei la 60 de ani – / 1930 – 1990 / – poet şi publicist.
2.
Dumitru Moldovanu – un tânăr patriot, omorât in Nov.1990.
3.
Ion Gheorghiţă, poet – împuşcat și el în faţa casei la 52 de ani – / 1939 – 1991 /.
4.
Grigore Vârtosu – / 1961 – 1992 / mare patriot, deţinut politic în 1989,
poet popular din s. Cârnăţeni / Căuşeni,
voluntar şi împuşcat în spate la 20 iulie 1992 în războiul cu ruşii de pe Nistru.
5-6.
cântăreţii cuplul Doina / Marin / – la 34 de ani – / 1958 – 1992 /
şi Ion Aldea-Teodorovici – la 38 de ani – / 1954 – 1992 /- «accident» înscenat.
7.
Ion Dumeniuk – la 56 de ani / 1936 – 1992 / – lingvist, publicist, otrăvit-iradiat.
8.
Ion Vatamanu – la 56 de ani – / 1937-1993 / – poet, publicist, savant,otrăvit.
9.
Nicolae Costin – la 59 de ani / 1936 – 1995 / – primar de Chişinău, iradiat cu cesiu
împreuna cu șoferul sau – / Tudor, grav bolnav /
11.
Petre Teodorovici- la 47 de ani – / 1950 – 1997 / – cântăreţ, iradiat-otrăvit,
care stia prea multe despre cei care i-au omorât fratele şi pe Doina.
12.
Lidia Istrati – la 56 de ani – / 1941 – 1997 /- scriitoare, deputată,
iradiată-otrăvit pentru curajul său contra mafioţilor.
13.
Gheorghe Ghimpu, la 63 de ani – / 1937- 2000 / – disident, deputat, «accident» înscenat
14. şi colegul său Ion Caftanat- / aflat la volan în aceeasi masină /
15.
Veniamin Apostol – la 62 de ani – / 1938 – 2000 / – actor, iradiat-otrăvit
16.
Ion Mija – la 63 de ani – / 1938 – 2001 / – cineast, iradiat-otrăvit
17.
Nicolae Sulac – la 65 de ani – / 1936 – 2003 / – cântaret, iradiat-otrăvit
18.
Iacob Burghiu – la 62 de ani – / 1941-2003 / – prozator şi regizor, iradiat-otrăvit.
4 ASASINATE în lanț:
————————————————–—————————
19.
Emil Loteanu /1936-2003/, cineast
/otravă în cafea la Moscova, probabil era un fost agent,
care cunoştea prea multe despre preşedintii comunişti ai RM,
şi devenise nesupus, deci periculos/.
20.
Grigore Grigoriu – /1941-2003/, actor, prietenul bun a lui Emil Loteanu,
de aceea a fost şi el anihilat printr-un «accident» aranjat.
21.
Traian Grigoriu – /1972-2004/, fiul lui G. Grigoriu, actor la Piatra-Neamţ,
care și el, sărmanul, probabil, ştia câte ceva din culisele politicii ruso-moldovenesti:
«accident» mortal, împreună cu prietenul său:
22.
Adrian Neacşu – /1972 -2004/, actor
23.
actorul UNIONIST Dumitru Fusu /1938-2014)
sufera un ATAC Cerebral prin otravire in 2004 care-l tintuieste la pat pentru 9 ani.
—————————————————————————————–
24.
Vladimir Nicu – la 76 de ani – / 1928 – 2004 / – istoric, om politic, iradiat-otrăvit.
25.
episcopul Doremidont – la 45 de ani – / 1961 -2006 /, » accident» la comandă.
26.
corpul lui Andrei Buzu, patriot şi primar de Drăsliceni, r. Criuleni a fost găsit într-o fântâna.
27.
Victor Ciutac – la 71 de ani – / 1938 – 2009 / – actor, iradiat-otrăvit
28.
Grigore Vieru – la 74 de ani – / 1935 – 2009 / – poet national, «accident» înscenat.
29.
Ion Conţescu – omorât in 2009, profesor, istoric, iradiat-otrăvit.
30.
Andrei Vartic, la 61 de ani – / 1948 – 2009 / – publicist, poet, savant, otrăvit-iradiat.
31.
Andrei Savciuc , la 21 de ani – / 1988 -2009 / – student la Bucureşti, «accident» înscenat.
32.
Tudor Cataraga – la 54 de ani – / 1956 – 2010 / – sculptor,
33. / asasinat /»accident» rutier la comanda “/ împreuna cu soţia sa Dora /
34.
Vlad Gheorghelas – la 61 de ani – / 1950 -2011 / –
cântăreţ, iradiat-otrăvit / cancer /.
35.
Andrei Buzu – patriot şi primar PPCD în s. Drăsliceni /Criuleni,
omorât si aruncat intr-o fântâna la 4 August 2007.
36.
Valentin Ciobanu, fost vice-preşedinte al PPCD, la 14 septembrie 1998,
a fost omorât cu lovituri de răngi in mijlocul zilei, chiar în pragul casei sale.
37.
Leonida Lari – / la 62 de ani, 1949 – 2011 /
scriitoare şi martiră naţională unionistă, iradiată la «cancer»
şi fratele ei Leonard Tuchilatu, poet /1951-1975/, «răpus» in armata rusească.
Toate persoanele care intrau în holul de la Teatrul de Operă din Chişinău pt. a-şi lua rămas bun de la ea,
erau foarte atent fotografiate, gen tip document, de un profesionist din SIS-tem.
Atenţie: dec. 2011 cu AIE la Putere !
38.
Vasile Vatamanu – / la 56 de ani , 1955-2011 /, deputat în primul Parlament democrat din 1990,
jurnalist sportiv şi mare prieten al familiei poetului martir Grigore Vieru.
«Accident» rutier prin orbire din faţă lângă Străşeni.
39.
Marius Sava, un tânar licean de 19 ani omorât la Timişoara la 4 Septembrie 2011,
în timpul expozitiei Steagului lui Ştefan cel Mare,
adus de la Bucureşti la Muzeul de Istorie din Chişinău / 24 August – 12 Septembrie 2011 /
40.
Tudor Arnăut /1959 – 2012/, profesor de istorie la Universitatea din Chişinău;
«un alt accident rutier» ca «recompensă» ocultă pentru toate relaţiile lui strânse cu România,
asasinat cu o zi inaintea /27 Aprilie / începerii unei importante Conferinţe Internaţionale
a Istoricilor cu referinţă la data de 16 mai 1812 –
Bicentenarul ocupaţiei noastre de catre Imperiul tarist.
41.
Andrei Burlea / 1980 – 17 iunie 2012 /, înjunghiat mortal de 2 rusofofili rusofoni mancurţi
pentru faptul că cânta în româneste în barul «Veşca» din s. Durleşti.
/ Prietenul sau Roman Vitiu şi el înjunghiat, suptavietuieşte fiind grav rănit /.
42.
Violeta Proca – o taximetristă din s. Budeşti, o suburbie a Chişinăului,
omorâtă cu bestialitate de nişte terorişti găgăuzi în iulie 2012,
în drum spre Comrat, pentru faptul că a vorbit româneşte cu ei.
43.
Un alt martir disident anti-comunist asasinat:
inginerul Gheorghe David /1943-2007/ originar din s. Pepeni/ Sângerei
– trimis in anul 1987 la o inchisoare-psihiatrica din Dnepropetrovsk din Ucraina
de catre Marele Judecator-Presedinte filatelist Nicolae Timofte
– iar apoi omorât de fortele teroriste comuniste voroniste la 21 iulie 2007 când avea doar 64 de ani,
pentru faptul ca s-a adresat la CEDO la Strasbourg, care ulterior in 2008 i-a facut dreptate.
44.
– jurnalistul Alecu Mocanu, /1955- 2012 /
otravit si iradiat pt. spiritul sau unionist si protestatar contra nelegiuirilor neo-comuniste totalitare
de la Casa Radio din 2005.
45.
– Eugen Gheorghita, otravit si iradiat,
jurnalist de la saptamânalul «Literatura si Arta » din Chisinau
46.
– UN ANONIM UNIONIST
/ autoritatile filateliste moftiste si presa ne-libera nu ne permit sa stim
si noi numele lui adevarat /
Un bărbat de 59 de ani, din satul Cociulia Nouă, raionul Leova,
înjunghiat cu un cuţit în spate pentru că i-a recomandat unui consătean rusofon venetic
să vorbească în limba română / 25 Martie 2013 /
47.
– Valeriu Graur /n.1940 or.Reni-2012 /
renumit anti-comunist si unionist fervent din anii 1970 trimis în Gulagurile din Siberia, apoi stabilit recent la Bucureşti: un alt «cadou„ sinistru al ocupanților moscali: trimiterea lui «specială «pe lumea cealalată exact în ziua premergătoare Duminicii de 16 Septembrie 2012, când la Chişinău s-a organizat cel mai mare Marş Unionist din istorie,
48.
– poetul-martir Dumitru Matcovschi /1939-2013/, caruia i se organizează un accident iniţial la comandă la 17 mai 1989, ca răsplată pt.curajul său de a fi publicat în 1988 în revista literară «Nistru„un articol-bombă„Veşmântul fiinţei noastre latineşti” scris de reputatul lingvist martir Val. Mândâcanu, ca apoi prin iradieri şi otrăviri sa fie lichidat pt.ingropare «specială„ la 28 iunie 2013 – 28 iunie 1940, zi simbolică de doliu naţional de la ocuparea Basarabiei de către trupele teroriste criminale ruso-comuniste şi în timpul unui alt Marş Unionist din Chişinău.
49.
– Vasile Toma Mucenicul, poet liric si satiric Unionist
responsabil de respectarea legislaţiei lingvistice la Primaria Chisinau
/ 2 ian.1954 – 27 martie 2013/ /data simbolica de “sacrificiu” moscalesc?/
nascut in s. Cioara/Hâncesti, un ostas al maresalului Ion Antonescu
– accident terorist la comanda ocupantilor in 2004
si tintuit nemiscat la pat pentru pozitia sa civica Unionista
50.
– doamna Maria Moscalu din Căuşeni, omorâtă pentru că pleda în favoarea limbii române,
iar unul dintre feciorii săi a ajuns să sufere de o maladie pe care, de doi ani deja, medicii nu o pot identifica.
Între timp, a fost tratat de mai multe boli, cu diverse medicamente…
Acum, potrivit sotului Simion Moscalu, medicii nu mai vor să vorbească cu el.
………
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
OTRAVIRI = ATACURI CEREBRALE / INFARCT /
53.
– tânarul Octavian Glib, injunghiat mortal in 1996 la vârsta de 23 de ani, patriot si Unionist,
fiul cel mare al cântaretului de muzica populara Unionist Nicolae Glib din s. Pepeni, jud. Balti
/care sufera si el un ATAC CEREBRAL prin otravire in 2012
pentru participarea sa la evenimentele UNIONISTE,
a) – ca si actorul Unionist Gheorghe Urschi, la revenirea sa din România, in iunie 2011,
sufera un ATAC CEREBRAL dupa care nu si-a mai revenit complet /
b) – si vestita cântareata românca Irina Loghin / cu tata basarabean, sufera si ea un ATAC CEREBRAL
imediat dupa revenirea la Bucuresti de la Chisinau, la 17 mai 2012,
unde participase la manifestarile de doliu negru la 200 de ani
de la ocuparea Moldovei de Est / 16 mai 1812/ de catre Imperiul tarist.
c) – si o alta cântareata est-moldoveana unionista refugiata la Pitesti, Nina Crulicovschi
sufera de o “boala rara” si misterioasa la cap:
pe creier i s-au descoperit nu mai puţin de cinci chisturi “bizare”.
d) – in luna iulie 2010, cercetatorul român nord-bucovinean in domeniul fenomenelogiilor de frontiera,
Vasile Rudan a susținut în București “Cursul intensiv teoretic si practic de protecție si autoapărare extrasenzorială”.
Imediat după terminarea acestui curs,
Vasile Rudan a suferit UN ATAC CEREBRAL
în urma căruia i-a fost afectată funcția vorbirii.
e)
ultimul din aceasta lista macabra este jurnalistul UNIONIST Boris Vieru,
anti-comunist, deputat in Parlament din partea Partidului Liberal,
care la inceputului lui ianuarie 2014 este internat la spital cu „o trauma craniana” grava
denumire sofisticata care se traduce prin ATAC CEREBRAL,
deci otravit prin mâncare si bautura de catre cineva din „colegii” sau „prietenii” lui „buni”.
Nota:
O OTRAVĂ nedepistabilă
se introduce în mâncare sau băutură
care provoacă ulterior ATACUL CEREBRAL / = INFARCT /
şi nu lasă alte urme !
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
————— ♥ BASAⱤABIA E ⱤOMÂNIA ♥ —————
—————♥—♥—♥— RE-U N I R E ! —♥—♥—♥———
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬
TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE ÎN VECHILE HOTARE
DIN ANUL 1918 DINTRE NISTRU SI TISA !
==============================================
PLUS cei 7 tineri torturaţi, schingiuiţi și masacraţi de către teroristii-poliţişti mascaţi comunisti
in acel Aprilie Negru 2009 in timpul protestelor anti-comuniste și anti-voroniste de la Chișinău.
Atentie: Ucigaşii nu a fost pedepsiţi !
54.
Valeriu Boboc din s. Sângera / 5 mai 1985 – 7 aprilie 2009/
omorât in batai de «Oamenii Legii» pe Piata Mare din Chisinau la 7 aprilie 2009
55. Ion Ţâbuleac /n.1987 s. Bolohan/Orhei – 7 aprilie 2009, Chisinau/
56. Eugen Ţapu din or. Soroca
57. Maxim Canişev din s. Christofor/Ungheni,
omorât bestial de politistii teroristi si aruncat in lacul Ghidighici la 8 aprilie 2009 si apoi gasit la 19 aprilie 2009.
58. Radu Ciobanu, decedat ‘la comanda» la 24 iunie 2009 in s. Cornesti/ Ungheni
si in urma torturii din «coridorul mortii» de la Procuratura neo-comunista din Chisinau.
59.
Ruslan Melinte, un tânar romantic din s. Peticeni/Calarasi, simpatizant si agitator pro-PLDM,
partidul lui Vlad Filat,si ucis miseleste la 25 iunie 2009 de catre comunistii teroristi voronisti-tkaciukisti locali,
60.
Vasilică Dumistraşcu /1982 – 26 Mai 2014/,
patriot român din s. Brânza, jud. Cahul, mort după 5 ani în urma rănilor
din timpul torturii de regimul poliţienesc voronist comunist din aprilie 2009.
———————————————————————————–
Asasinate contra cetatenilor din România
aflati pe teritoriul din Rep. Moldova:
61.
– Iosif Czaba Andrei Vass de 31 de ani, arestat de politisti, strangulat si spânzurat la 22 septembrie 2013
intr-o celula de detentie provizorie la Inspectoratul de politie din or. Soroca
Crescut la o casa de copii din Bucuresti, Andrei a venit la Chisinau in 2012,
dorind să-i ajute pe bătrânii lăsaţi în voia soartei, aşa cum face de opt ani tatăl său adoptiv, Taco Slagter,
un jurnalist din Olanda, prin intermediul fundaţiei “Max Maakt Mogelijk”, înfiinţată împreună cu fratele său.
Andrei era asistent de proiect în cadrul fundaţiei de caritate.
Declaratia lui Taco Slagter,: „Vreau să demonstrez că se poate lupta
cu sistemul şi corupţia în Rep. Moldova. Vreau să se facă dreptate.“
62.
– Angela Macovei de 54 de ani din or. Pascani, “lovita” intentionat mortal de o masina
de pe contrasens lânga s. Cismea, Orhei la 2 dec. 2013.
Sotia unui cunoscut om de afaceri Mihai Macovei
managerul societății “ProConsult Company”, cei doi soți se aflau în Soroca,
întrucât firma lor subcontractase o lucrare pentru reabilitarea Cetății lui Stefan cel Mare.
63.
Cetaţeanul din România,
Florin Botezatu de 23 de ani, din s. Fedeşti, comuna Suletea, jud Vaslui,
aflat în vizită la logodnica însărcinată, Titiana Jarovlea,
s. Băneşti, în Rep. Moldova, la viitorii socri, pentru a stabili detaliile despre nuntă.
La 8 martie 2014 Florin Botezatu a murit în urma unui „grav accident rutier„
produs de către poliţistul Alecu Bujniţa din clanul mafiot poliţienesc Telenești
şi care a fugit de la locul crimei.
Autorităţile Juridice Timoftiene încearcă să muşamalizeze acest asasinat
iar numele lui Florin Botezatu este interzis să fie publicat
în presa „liberă pro-europeană„ din Rep. Moldova.
Asasinate in Bucovina de Nord și Sudul Basarabiei noastre istorice
aflate sub ocupatia ucraineasca:
––––––––––––––––––––––
64.
În 1993 patriotul şi primarul Ion Rotaru din s. Boian, judeţul Cernăuţi,
şi-a pierdut minţile după ce unul din fii săi a fost ucis în condiţii «enigmatice».
65.
Mihai Jar / 1960-1999 / mare patriot şi directorul şcolii românesti 26 din or. Cernăuţi, —
«moare subit» /=otrăvit-iradiat/.
66.
Adrian Dohotaru – la 56 de ani –/1939 -1995/ – diplomat român,
«accident mortal» înscenat pe autotrasa «ucraineană» de lânga Chilia la sud la Dunăre.
67.
Ștefan Lupu, directorul școlii din s. Cartal (azi “Orlovka”, raionul Reni),
mort de “cancer” la comanda.
Persecutat de autorități și Serviciile Ucrainene de Securitate.
Mare apărător al învățământului în limba română în Sudul Basarabiei.
68.
– In cazul Părintelui-ieromonah Atanasie (Stan Petcu),
cu aceeaşi apartenenţă bisericească,
cu şcoală în România, cetăţean şi el al R. Moldova, originar de la Ciamaşir, Chilia, s-a mers mult mai departe.
Acesta a fost găsit mort într-o dimineaţă de vară pe o bancă din parcul central din Ismail.
Versiunea oficială, trecută în expertiza medico-legală: «strangulare»,
deşi nu avea nicio urmă pe gât, în schimb avea tâmpla năsădită.
Nimeni, cu excepţia celor de la instituţiile speciale din Ucraina şi de la Ministerul de Externe al R. Moldova,
nu au pus la îndoială faptul unui omor premeditat.
————————————————————-
69.
Maria Isaicu, învăţatoare, din s. Cocieri din Transnistria, omorâtă în1992
şi aruncată într-o fântână de cazacii terorişti pt. faptul
că purta tricolorul românesc in drum spre şcoală.
70.
plus cei câţiva monahi tineri de la mănăstirile Căpriana, Ţipova, etc.
omorâti de capii bisericii rusofile teroriste şi vasale Kremliniste
pentru vederile lor pro-româneşti /suntem in căutarea numelor lor /.
71.
plus cele câteva sute de victime moldovene din timpul războiului cu ruşii de la Nistru din 1992.
– Daca cunoaşteti şi alte cazuri de asasinate politice,
vă rugăm să completaţi această listă sângerândă a EROILOR NOSTRI.
––––––––––––––––––––––
Nota Speciala:
Şi în anul 1917
premergător Unirii Basarabiei cu România de la 27 Martie 1918,
mai mulţi Patrioţi Unioniști basarabeni au fost ucişi de către bandiţii ocupanţi bolşevici:
72.
Alexei Mateevici, poetul naţional si preot martir
/n. 27 Martie 1888 s. Căinari – d. 24 August 1917,Chişinău /, otrăvit.
73.
Simion Murafa
(n. 1887, Cotiujenii Mari, Șoldănești – d. 20 August 1917, Chişinău)
jurist, fruntaș al mișcării naționale din Basarabia, publicist,
promotor al culturii muzicale. Impuşcat din spate de teroriştii ocupanţi.
74.
Andrei Hodorogea
(n. 1878, Slobozia-Hodorogea, Orhei – d. 20 August 1917, Chişinău),
inginer-hotarnic, participant la mișcarea națională din preajma Unirii din 27 Martie 1918
Împuşcat din spate de teroriştii ocupanţi bolşevici.
În 1933, în Parcul Catedralei din Chișinău, a fost înălțat un monument în memoria
celor trei martiri basarabeni, dar care a fost distrus
după un ordin al administrației comuniste după ocupaţia sovietică din1940.
75.
Majoritatea celor 86 de deputati din “Sfatul Tarii” care au votat la 27 martie 1918
Unirea pt. TOTDEAUNA a Basarabiei cu România
si care au ramas la Chisinau dupa ocupatia sovietica din 1940,
au fost omorâti de NKVD sau deportati in Siberia unde au murit de foame, frig si boli.
———————————————————————————————————————————–
SA NE RUGĂM PENTRU SUFLETELE MARTIRILOR NOSTRI
DE DINCOLO !
„Nu pot aștepta. Trebuie să zbor, neapărat, mâine!”
13 septembrie (31 august, pe stil vechi) 1913. Nenorocita zi în care Vulturul Carpaților, marele Vlaicu, Aurel al nost, și-a frânt aripile lângă satul Bănești, în apropiere de Câmpina, în cursul tentativei de traversare a Munților Carpați.
Vlaicu, deși inițial declinase invitația de a participa la sărbătorile ASTRA de la Orăștie din 14 septembrie, deoarece dorea să fie primul care să traverseze zidul care despărțea țara de frații ardeleni, se hotărăște să facă zborul peste munți, pe valea Prahovei.
Sâmbătă, 31 august (stil vechi) / 13 septembrie (stil nou) 1913, se deplasează pe câmpul Cotrocenilor, unde avea hangarul cu aeroplanul Vlaicu II proaspăt reparat după participarea la campania din Bulgaria, împreună cu Magnani, Silișteanu, profesorul Nedelcu și vărul său Miron Măieraș (care-i era și mecanic).
După pregătirile necesare, decolează în jurul orei 15,00 (ora exactă diferă – ora 14,30 în relatarea lui Silișteanu și Magnani și 15,20 în declarația profesorului Nedelcu) și, după ce survolează orașul Ploiești, aterizează la 12 km dincolo de acest oraș pentru a realimenta.
Cei patru însoțitori, îmbarcați toți în automobilul lui Aurel și-n cel al lui Magnani, ajung și ei la locul stabilit dar constată că au uitat să ia pâlnie pentru realimentare. Soarta face ca să apară un automobil al unui general pe șosea, care le dă pâlnia necesară (mai bine nu rezolvau problema asta).
După ce fac plinul cu benzină și ulei apare o altă problemă. Pământul arat și ud de la ploile din ajun făcea rulajul dificil (alt semn al providenței).
Până la urmă decolează și se îndreaptă spre munți. Însoțitorii săi rămân în urmă. După aproximativ 15 km văd agitație pe șosea și cineva îi oprește și le dă îngrozitoarea veste că Vlaicu a căzut și e mort.
Ce s-a întâmplat cu adevărat, nimeni nu știe. Multele teorii, declarații ale martorilor de la sol care au văzut ultimele momente ale zborului n-au lămurit nici până astăzi cauzele exacte ale accidentului.
Cert este că Vlaicu și-a urmat destinul său măreț, stingându-se la nici 31 de ani.
Pentru românii de atunci și de acum el a reprezentat mai mult decât un pionier al aviației mondiale și, prin zborurile sale – mai ales cele din teritoriile românești aflate încă sub ocupație austro-ungară, a prefigurat Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
Funeraliile naționale care i-au fost organizate și numărul mare de oameni care au participat la ele (peste 100 000 de oameni), jalea imensă care a cuprins întreaga națiune română (și din țară și de aiurea) arată că Aurel Vlaicu a întruchipat, atunci, toată mândria de a fi român și toate speranțele de unitate națională.
S-a spus și s-a insistat f mult pe valoarea lui Vlaicu de simbol al unității naționale, și în epocă și ulterior. Chestie de care era conștient și Vlaicu. Treaba cu sabotajul este extrem de puțin credibilă. Nu vreau să mă laud, dar chiar cunosc subiectul Vlaicu. Ce este postat pe pagina mea de fb este o infimă parte din documentația pe care o am. Cunosc perioada 1910-1913 aproape pe zile. Da, s-a vorbit de atunci de faptul că GV Bibescu l-ar fi sabotat, chiar în familia lui Vlaicu s-a discutat despre asta. Ba, mai mult, imediat după accident, s-a prezentat la poliție un zănatec ce a declarat că el a tras cu pușca în Vlaicu.
Multă vreme mi-a plăcut și mie să cred varianta cu sabotajul. Că suna bine și, în plus, mi se părea incredibil ca un semizeu aproape, devenit și dovedit, după Aspern, un super acrobat (chiar generalul Negrescu menționează acest lucru, făcând referire la zborul demonstrativ al lui Vlaicu, de la 3 oct 1912, la Cotroceni) să cadă pur și simplu. Nu este primul as căruia i s-a întâmplat genul ăsta de accident. Pe scurt, Vlaicu a căzut în momentul în care, venind la aterizare, cu motorul oprit, a virat dreapta în limită de viteză. Căderea s-a produs pe aripa dreapta, perfect perpendicular. Vlaicu a lovit cu baza nasului în volan, ceea ce i-a produs fractură la baza craniului (mortală), plus fractură de coloană în zona lombară (era cu capul pe picioare), fractura antebrațului drept, ambele picioare și coastele de pe partea dreaptă fracturate, șoldul înfipt vreo 10 cm în pământ. Vremea nu era deloc propice deoarece, în ajun, plouase f mult iar la ieșirea din valea Prahovei erau curenți descendenți f puternici. Dacă angajarea s-ar fi produs la o altitudine mai mare ar fi avut timp să redreseze, dar la 40-50 m n-a mai avut timp. În plus (constatare personală, deși relativ cunoscută, nepusă în ecuație), Vlaicu modificase aparatul Vlaicu II, după un accident produs în iunie 1913 când aterizase forțat într-o grădină, lângă Malmaison, schimbându-i vechile elice realizate de Magnani după un proiect Ratmanov cu elici noi Garuda, aduse din Germania și, cel mai important, împânzise aripa pe ambele fețe, ceea ce a dus la mărirea vitezei de zbor dar la micșorarea fineței și a maniabilității (după părerea mea asta a contribuit decisiv la accident deoarece Vlaicu era obișnuit cu virajele foarte accentuate din vechea configurație a avionului dar n-au mai mers cu pânza dublă). Pt a susține ideea sabotajului ar însemna să-i implicăm în conspirație și pe cei care l-au însoțit (Giovanni Magnani, C-tin Silișteanu, vărul său Miron Măieraș și prof C-tin Nedelcu), singurii care au știut de hotărârea sa, luată în seara de vineri, înaintea zborului. Ceea ce este absolut absurd. Da, a existat o animozitate între Vlaicu și Bibescu, datorată faptului că prințul era coproprietar al fabricii Bleriot. De asemenea Martha Bibescu vorbește cam impropriu despre Vlaicu, la aflarea veștii accidentului, dar de aici până la sabotaj e cale lungă. Vă recomand cartea Vlaicu a d-lor Dan Antoniu, George Cicoș, Ioan Vasile Buiu și Al. Bartoc. Veți găsi acolo o parte din răspunsuri.
S-a discutat de varianta sabotajului încă din seara accidentului. În familia lui Vlaicu, de asemenea, mai ales după apariția cărților lui Chiban (1953) și Milorian (1962) unde Bibescu este acuzat explicit de moartea lui Vlaicu. Victor Ion Popa, în Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (1939) făcuse ceva aluzii, fără a acuza direct (Bibescu trăia și i-ar fi putut cere socoteală). La sfârșitul anilor 60, Ion Vlaicu, presat de niște fameni și evident influențat de trecerea anilor (da, a văzut a doua zi cablurile tăiate, dar erau tăieturile făcute de Magnani și Silișteanu pt a-l scoate pe Vlaicu dintre resturile aeroplanului), a dat o declarație scrisă în care declară că au fost pilite cablurile de comandă. Asta nu înseamnă că este adevărat. Generalul Gh Negrescu, unul dintre contemporanii lui Vlaicu, posesorul brevetului de pilot cu nr 2 din România, cel care a condus ancheta accidentului, încă din acea seară, a publicat, la începutul anilor 70 o carte și un articol în care demontează vehement aceste acuze aberante. Și, în primul rând, de ce să nu cred declarația făcută de prietenii lui Vlaicu, Magnani și Silișteanu, care l-au urmărit cu automobilul, au fost acolo la câteva minute după prăbușire și care au verificat în amănunt fiecare cablu și șurubel? Dacă e să mă supăr de ceva pe Silișteanu este că s-a repezit la Vlaicu, l-a luat în brațe, l-a zgâlțâit, l-a strigat, a urlat, a plâns … Eu, cu mintea mea creață, mă gândesc la faptul că n-ar fi trebuit să-l miște (cazul fracturilor de coloană), mai ales că zice că i s-a părut că mai mișca. Poate ar mai fi avut o șansă. Poate ar fi rămas doar paralizat și fără ochiul stâng (puternic lovit și scurs – nu se vede în fotografii). Zic și eu. Poate. Ce-ar fi fost dacă?
Decât să pierdem timpul cu ipotezele acestea nereale, mai bine să ne concentrăm pe următoarele aspecte: găsirea celor 9 filme (cunoscute) făcute cu zborurile lui Vlaicu, inclusiv înmormântarea, a restului de desene de la Vlaicu II și, eventual, un text credibil care să indice clar cu ce culoare era vopsită pânza de pe nacela aeroplanului.
Eu sper să concretizez pasiunea pt Vlaicu într-o formă materială. Adică un manual tehnic de construcție a aparatului Vlaicu II, o cronologie a zborurilor lui Vlaicu (cu câte două-trei articole din epocă de la fiecare eveniment, eventual și cu pozele aferente), găsirea filmelor (hipodromul Băneasa din oct 1910, Blaj din aug 1911, Aspern iunie 1912, Tg Mureș sept 1912, înmormântarea 17 sept 1913) și o replică zburătoare a aparatului Vlaicu II (una cât mai aproape de adevăr, căci ce s-a construit până acum este mult prea aproximativ).
https://www.facebook.com/mariusdan.morcov/media_set?set=a.543903638971698.137616.100000561999056&type=3
Vă mulțumim pentru aceste informații și comentarii. Nu am crezut nici o clipă că un aviator poate sabota alt aviator. La data aceea aviația atrăgea numai oameni de mare calitate morală. Cel puțin în România asta era situația. S-au chimbat lucrurile, mai ales în al doilea Răzoi Mondial și după! Veziși cazul Agarici, discutat pe acest blog.
Cu multă plăcere, d. prof. Coja. Și cu mult respect și admirație pt îndărătnicia cu care vă luptați să demonstrați că Neamul Românesc n-are motive să țină capul plecat, în fața nimănui, decât în fața lui Dumnezeu.
Revenind la Vlaicu, ar putea d-na Pap Constanța să ne spună cum se numea bunicul dumneaei? Spune că lucra la Arsenalul Armatei. Era maistru pe vremea lui Vlaicu sau ulterior?
La Arsenal a fost construit doar Vlaicu I (care a și rămas în posesia și proprietatea armatei, fiind văzut ultima oară la înmormântarea lui Vlaicu, când i-au fost scurtate aripile pt a putea avea loc pe străzile supraaglomerate). Vlaicu II a fost realizat la Școala de Arte și Meserii (unde-i acum clădirea veche a Politehnicii), fiind proprietatea personală a lui Vlaicu. Unicul exemplar finalizat (din cele patru începute) de Vlaicu III a fost construit de Vlaicu, ajutat de Silișteanu și Magnani, în hangarul său de la aerodromul Cotroceni, pe care-l utilase cu scule și ceva mașini-unelte. De la Arsenal nu mai trecea nimeni pe acolo, decât, rar, Ion Ciulu, care l-a văzut pe Vlaicu, ultima oară, în iunie 1913, după accidentul de la Malmaison. Deci, cei de la Arsenal, nu puteau cunoaște amănunte cu privire la pregătirea zborului din 13 sept 1913 și prăbușire decât din auzite. Așa că sunt rezervat cu privire la acest gen de mărturii.
Teoretic, nu exclud posibilitatea de a fi existat indivizi sau anumite cercuri interesate de dispariția lui Vlaicu. Și primii pe care i-aș bănui ar fi ungurii, care, poate, pt prima oară în istoria lor au stat cu capul în pământ în fața românilor, după zborurile de la Blaj, Sibiu și Brașov din 1911 și, mai ales, după turneul transilvan din vara anului 1912, când Vlaicu era deja aureolat de izbânzile de la Aspern, zboruri prin care Vlaicu a întărit convingerea românimii ardelene că momentul Unirii e mai aproape ca oricând. Chestie pe care au înțeles-o și ungurii. Mărturie stau articolele, aproape zilnice, din presa românească din Ardeal și, mai ales tăcerea clocotindă din presa patrioților maghiari. Nu erau puține articolele care aminteau de „succesele nemaivăzute” ale aviatorilor unguri care reușeau să calce cu aeroplanele vreun spectator neatent sau de noblețea cu care vajnicii urmași ai lui Arpad se scuturau de praf și de ciulini după câte o „măiastră” tentativă de zbor. Și toate aceste „succesuri” pe aeroplane cumpărate din Franța ori Germania, în nici un caz construcții proprii. Și, parcă, de nicăieri, apăruse acest valah obraznic ce îndrăznea să pună la îndoială superioritatea rasei maghiare. Sigur că s-ar fi găsit viteji unguri care i-ar fi sucit gâtul lui Vlaicu, cu dragă inimă. Chestia este că nu există nici o probă materială care să susțină un eventual sabotaj.
Poate aduce una dl Anonim Transilvan.
Cum spuneam, Vlaicu și-a anunțat colaboratorii apropiați, de hotărârea de a zbura peste munți, abia vineri seara, 12 sept 1913. Sâmbătă, 13 sept, înainte de a-și lua zborul, Vlaicu a verificat și paraverificat motorul, pânza, fiecare șurub și cablu, a uns toate încheieturile și a alimentat cu ulei micile borcănașe care asigurau ungerea pinioanelor elicilor și a lagărelor axului intermediar. Era prea tipicar pt a lăsa ceea ce depindea de el la voia întâmplării.
De aceea cred că a fost un accident cauzat, ca întotdeauna în aviație, de un cumul de factori.
Dumnezeu hotărâse că ucenicul său, Maistorașul Aurel, își încheiase misiunea sa pământeană.
Excepțional document. Mulțumim echipei de acrobație aeriană Iacării Acrobați. Este declarația lui C-tin Silișteanu cu privire la pregătirea zborului din 13 septembrie 1913 și accident.
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.627944153924032.1073741836.597546576963790&type=3
…si eu auzisem in copilarie de la batrini ca Aurel Vlaicu a fost victima unei actiuni criminale de sabotaj…
Nu iese fum fara foc, insa povestile ramin povesti! Eu cred ca au fost interese uriase in joc de s-a tinut secretul atita timp!
Da nu uitam ca Rudolf Diesel (cel care a inventat motorul Diesel) a plecat pe Dunare intr-o plimbare (dar si cu unul sau doi frati de-ai lui), I s-a inregistrat urcarea pe vapor, insa NU s-a aflat niciodata unde a coborit! R. Diesel – ca si marele Mozart – NU are mormint!
…si ce MULT au adus cei doi umanitatii! Nu!?
Faptul că Mozart nu are mormînt este o mare rușine pentru austrieci!… Ca și cum Eminescu ar fi fost înmormîntat fără să se mai știe nimeni! Este o lecție, pentru cei care ne blamează: comparația înrea cum au fost înmormîntați cei doi reprezentanți geniali ai neamului lor! Invit pe comentatoro să facă, careva, această comparație și s-o punem pe site.
…parca a fost ieri domnule profesor.
In 2001 m-am intors dupa niste ani buni de pribegie in tara; cu acte in regula de cetatean strain si cu o masina inchiriata Opel Astra – pe motorina, deci placerea mea sa fie Diesel – cu care am condus vreo 4.000 de kilometri prin Europa (…).
Am petrecut citeva zile in Viena (*) si citeva zile in Salzburg (*) doua orase superbe; greu de ales in care sa traiesti; macar la batrinete!
(*) Viena este un oras extraordinar; nu se compara cu nici un oras nord-american din putinele pe care le-am vizitat! Sa vezi pe strada instrumentisti (vioara, viloncel, etc) care cit pe ce ce sa „incapa” in Orchestra simfonica din Viena (dar nu au mai „incaput”) ce cinta toata ziua pe strazile centrale ale ORASULUI pentru citiva banuti de la trecatori…
Sa vezi si sa te bucuri de berariile in aer liber si de frumusetea oamenilor a caror infatisare sugereaza ca traiesc ca oameni liberi si sint fericiti in orasul lor…frumos ce scriu, nu!?
Cum nu erau GPS-uri (Global Position Syste / sistem de pozitionare globala) la vremea respectica, m-am orientat sa opresc la un centru de informatii la intrarea in Viena…aici am ramas blocat fata de ceea ce mai ramasese din marele Ostereich! parca era in gara la Constanta pe timp de vara cind te agatau constantenii pentru o camera la ei acasa; in apartament! Mi-a venit greu sa cred! Bun…
A doua palma peste „bot” a fost cind eu si sotia am inchiriat o caleasca (superba) sa vizitam centrul civic a lui Iosif al II-lea! birjarul un tip foarte tinar si foarte voinic plin de tatuaje (bleah!!!). Cum ne-am urcat in caleasca, in fata noastra a aparut o paparuda (prostituata?) cu toate culorile pe ea si cred tatuata si in parti esentiale. Nu mi-a venit sa cred si pur si simplu m-a pufnit risul; prosteste. La care birjarul vazind scena mi-a taiat-o simplu:
– Sir! this is Ostereich!
Ca sa nu-mi explice cum e cu „osterach-ul” lui – plus volumul si tineretea lui – am zis:
– OK! Let’s go!
(**) Salzburg este un oras absolut minunat si probabil intr-o zi fa fi denumit Mozart, sau Salzburg (cetatea sari) Mozart. (pina acum l-am vizitat de doua ori; asa mult mi-a placut).
In Salzburg cam orice cumperi – de la preservative, bomboane, ciocolata, bere, tricouri, etc, etc au pe ele fie cuvintul Mozart sau o fotografie cu genialul compositor.
Daca vizitati casa Mozart – din centru – veti plati acum cam de 10 ori mai mult fata de anii 2000!
Doamna care va va povesti viata lui Mozart va va spune ca Mozart – „el insusi” – a cerut sa nu i se cunoasca mormintul (dupa niste povesti de adormit copiii, bineinteles!) deoarece el – Mozart – a vrut doar sa fie un „vis” (sau asa ceva) al omenirii si „visele” nu au morminte! Bun!
O birfa pe care am auzit-o la niste beri, spune ca primarul Salzburgului (la vremea acea sub 50.000 de locuitori) ar fi fost surd! si nu-l interesa muzica…Dar daca a fost asa, Mozart oare a „stat” in deciziile NUMAI a unui primar de provincie?
Tot ce afirma d-na Constanta Pap este adevarul adevarat si concorda cu datele detinute de mine.
Sub ce formădețineți aceste date? Mărturie scrisă?