Tron sau Eurovision
472 vizualizari 
Intra in discutie
austria, Conchita Wurst, europa, eurovision, Ziua Monarhiei 
http://crct.ro/njSY
Facebook| Conchita Wurst, o bruneta austriaca cu talie supla si zambet felin a luat de 10 mai premiul Eurovisionului. Doar barba interpretei starneste nedumeriri asupra vointei procreatie de a trimite pe pamant un Adolf sau o Eva; cel putin de data acesta divinitatea nu a daruit Austriei un exemplar cu talent la desen care sa cotropeasca Europa cu soldati, ci un simplu pusti androgin cu simt muzical, care sa capteze un intreg continent printr-o piesa mediocra si miscari din sold. Dupa mai bine de optzeci de ani, „made in Austria” supune prin puterea voturilor telespectatorilor, fara un singur glont, intregul Hinterland pana la Ural. |
Iar noi, tot de 10 mai, de Ziua Monarhiei? Chiar nu cautam sa identificam originea romaneasca a geniilor? Consider ca purtand barba neagra castigatorul Eurovisionului 2014 a plagiat, un cantec vechi de mahala, ulterior subiect al romanului de N.D. Cocea «Pentru-n petece de negreața», fredonand cu aceeasi defectiune melodia, «Ce-i cucoana precupeata/ De te tii asa mareata». Iata cum dupa aproape un secol, se afla si acel petec de negreata cantat prin mahalale micului Paris de odinoara in ascensiune, traversand saltul civilizator de la poala la barbie, mai iute decat putea creste vestita barba Carolina. In buna traditie a regilor Romaniei doar doi din patru, aveau barba; numai Carol si Ferdinand, cu merite alese pentru tara si neam purtau acel simbol rezervat masculinitatii.
Cu ocazia Zilei Independentei, doar la o zi dupa Ziua Europei, Romania a intampinat aceasta cascada de evenimente si cu emisiuni demne sa comemoreze pe masura aceasta zi istorica in amintirea colectiva a neamului. Vineri seara, la ora de varf, Rares Bogdan in emisiunea „Jocuri de Muiere” a cucerit si telespectatorii emisiunii care rula in paralel, „romanii au talent”, prezentand unei tari intregi imagini din Bucurestiul imberb al Romaniei interbelice. Emisiunea, cunoscuta si pentru imagini de epoca care starnesc nostalgie, vineri la ora 21 la lectia de macrame s-a crosetat modelul Romaniei monarhice, mai presus de toate problemele omenirii. Se subintelege de ce acest candidat pentru functia al Maresalului Curtii, pe post de moderator, forteaza inteligenta romanilor, intrebandu-i ce ar fi fost daca Romania ar fi fost monarhie. Trist dar adevarat, ca in zilele noastre, monarhia a devenit un sinonim al ipocriziei, care confunda culori pestrite de pe vremea lui Carol Voda cu Rares Oda. Castigatorul austriac la Eurovision cel putin hraneste asteptarile ca anul viitor evenimentul va fi tinut la Viena, etalon al micii burghezii, dornice de spoiala printisorilor si top destinatie de shopping.
Deziluzionați dupa doua decenii de republica, de ce nu ar purta si Printul Duda barba si ar canta pentru tara la Eurovision? actor fiind, suspectat ca ar fi regina, ar cuceri cu un remake al cantecului din romanul lui N.D. Cocea intreaga Europa. O astfel de prestatie chiar de 10 mai, de ziua Socrului ar fi pentru nostalgicii neamului revenirea la adevaratele valori nationale si punctul culminant al integrarii Romaniei in familia europeana.
Macrameul geopolitic la sfarsitul emisiunii pentru casnicele acaparate de esprit-ul tanarului cu nume de domnitor, a luat forme concrete: In burtiera emisiunii se punea intrebarea strategica pentru neam si elite daca, Printul Nicolae sau Printul Charles al Angliei ar putea ocupa locul pe tronul Romaniei. Charles, Printul mostenitor al Anglie, din oficiu mantuitor peste sute de triburi ale fostului Commonwealth, ar putea fi printr-un avant de elogiere a valorilor neamului, nu doar eco-agronom de Sighisoara ci si Voivod de Alba Iulia, sau chiar salvator al dinastiei cu nume de berarie germana, „Vehringen la litru”. Si iata cum monarhia salveaza Romania. Astazi, pe un fond ucrainean tensionat, macar am putea renunta la controversata statie de radar din Deveslu in favoarea unui loc impanzit de flori si numit Camilla. Nici cel mai inrait soldat cazac pentru o cauza ruseasca, nu ar dori sa ne cucereasca cu o astfel de regina. Camilla s-ar inscrie perfect si in rolul de figura totem a monarhie romanesti fiind totodata expresia unui eros colectiv a clasei muncitoresti. Ion Cristoiu explica telespectatorilor, care ar fi fost rostul lumii daca astazi il aveam pe Duda pe tron: Fara doar si poate o Prinzessin Duda von Vehringen la halba, ne integra mai mult in Europa decat oricare emisiune cu imagini alb-negru a Bucurestiului infidel de odinioara.
Sa ne suspectam compatriotii de buna credinta; similar eroul romanului lui N.D. Cocea, Andrei Vaia, mai cred si ei intr-o implinire sentimentala, departe de lumea oraselor, in fidelitatea si puritatea domnisoarelor de la tara, intr-o lume a basmelor cu printi si printisori. De aceea „Totu-n dulcea noastra tara e chestie de fuste si invarteala” (p. 230).
textul e cam aiurea, mai ales pentru domnul Golban, dar in orice caz, se vede clar ca Europa se balaceste in mizerie, semn ca este in plina decadenta.
Nu prea am inteles multe din articolul lui Golban: ce-are-a face aberatia Wurst cu fustele dambovitene? Din contra, fustele dambovitene ar trebui laudate si cantate pentru frumusetea lor, chiar pe muzica lui Wurst, care muzica, spun unii, seamana perfect cu un vechi cantec de-al Angelei Similea. Dar sa fim furati, mintiti in fata si dupa aceea tot noi batjocoriti de hoti, asta e ceva normal la romani. Sau nu?
CE ESTE EUROPA ?
Sfântul Nicolae Velimirovici
Unde este întunericul cel mai mare?Acolo unde străluceşte cea mai puternică lumină, care apoi se stinge. Acolo este întunericul cel mai mare. În piaţa unde strălucesc sute de lumini şi unde noaptea se întrece în lumină cu ziua, când toate luminile se sting, atunci, în acea piaţă se face un întuneric mai mare decât în corturile neluminate ale şatrelor ţigăneşti.
O, fraţii mei, în zilele noastre i-am înălţat pe conducătorii noştri şi am deschis ochii şi am văzut o asemenea piaţă, şi era aşa de luminată, încât se întrecea cu cerurile însorite. Dar toate luminile s’au stins, iar noi am privit de pe înălţimile Balcanilor şi am văzut o vale fără lumină, întunecată precum hruba subpământeană a cârtiţei. Acea piaţă este trecută pe hărţile lumii cu numele de Europa, iar la toate popoarele ei cu numele de atheism şi nemilostenie.
Ce este Europa ?
Este lăcomie şi inteligenţă. Amândouă omeneşti: lăcomie omenească şi sete de cunoaştere omenească. Iar acestea două sunt întruchipate de Papă şi de Luther. Ce este, aşadar, Europa? Papa şi Luther. Culmea împlinirii lăcomiei omeneşti şi culmea împlinirii setei de cunoaştere omeneşti. Papa European este întruchiparea lăcomiei omeneşti după putere. Luther cel European – hotărârea omenească de a afla totul prin inteligenţa sa; Papa ca stăpân al lumii şi omul de ştiinţă ca stăpân al lumii. Aceasta este Europa în miezul ei, în esenţa ei, în toată istoria ei. Cea dintâi înseamnă aruncarea omenirii în foc, cea de-a doua înseamnă aruncarea omenirii în apă. Iar amândouă înseamnă îndepărtarea omului de Dumnezeu. Căci prima înseamnă tăgăduirea credinţei, iar a doua tăgăduirea Bisericii lui Hristos. În acest chip lucrează în trupul Europei duhul rău de, iată, câteva veacuri!
Cine poate oare alunga acest cumplit duh rău din Europa? Nimeni în afară de Cel ce e trecut cu slovă roşie în istoria neamului omenesc ca singurul izgonitor al dracilor din oameni. Bănuiţi la cine mă gândesc. Mă gândesc laDomnul Iisus Hristos, Mesia şi Mântuitorul lumii, Cel născut din Fecioară, ucis de Evrei, înviat de Dumnezeu, adeverit de veacuri, arătat de ceruri, proslăvit de îngeri, mărturisit de sfinţi şi primit de strămoşii noştri.
Câtă vreme Europa a urmat lui Hristos, „Soarele dreptăţii,” şi apostolilor, mucenicilor, sfinţilor şi nenumăraţilor Săi cuvioşi şi drepţi, ea s’a asemănat pieţei celei luminate de sute şi mii de lumini mari şi mici. Dar când lăcomia şi inteligenţa omenească au lovit în Hristos precum două furtuni puternice, luminile de dinaintea oamenilor s’au stins, şi întunericul a cuprins piaţa, precum într’o peşteră subpământeană de cârtiţă.
Potrivit lăcomiei omeneşti, fiecare popor şi fiecare om caută putere, plăcere şi slavă întocmai după chipul Papei de la Roma. Potrivit inteligenţei omeneşti, fiecare popor şi fiecare om se socoteşte cel mai inteligent, zicând că i se cuvin toate bunătăţile pământeşti. Cum să nu fie atunci războaie între popoare şi între oameni? Cum să nu fie nebunie şi mânie între oameni? Cum să nu fie molime, secetă, revărsări de ape, bube şi tuberculoză, revoluţii, şi războaie, şi iar războaie? Trebuia să fie toate acestea, aşa cum trebuie să iasă puroiul din rana infectată, aşa cum trebuie să se răspândească putoarea necurăţiilor îngrămădite.
Papalitatea se foloseşte de politică deoarece numai aşa poate ajunge la putere. Lutheranismul se foloseşte de filosofie şi ştiinţă, deoarece aşa crede că va ajunge la cunoaştere. Aşa că lăcomia a pornit război împotriva cunoaşterii, iar cunoaşterea împotriva lăcomiei. Acesta este noul turn al Babilonului, aceasta este Europa. Dar în vremurile noastre s’a ridicat o nouă generaţie Europeană, care a cununat prin atheism, lăcomia cu inteligenţa şi s-a lepădat de Papă şi de Luther. Acum nimeni nu ascunde lăcomia şi nici nu laudă raţiunea. Lăcomia omenească şi inteligenţa omenească sânt în zilele noastre cununate, într’o căsătorie care nu este nici catolică nici lutherană, ci vădit şi făţiş satanică. Europa zilelor noastre nu mai este nici papistă, nici lutherană. Este în afară de acestea şi dincolo de acestea. Este cu totul pământească, fără vreo dorinţă de a urca la cer –nici cu paşaportul infailibilului Papă, nici pe scara inteligenţei protestante. Ea se leapădă de călătoria din această lume. Doreşte să rămână aici. Doreşte ca mormântul să-i fie acolo unde i-a fost leagănul. Nu ştie de vreo altă lume. Nu simte mireasma cerească. Nu vede în vis Îngerii şi Sfinţii. De Născătoarea-de Dumnezeu nu vrea să audă. Curvia o întăreşte în ura pe care o poartă fecioriei. Întreaga piaţă este în întuneric. Toate luminile sânt stinse. O, ce întuneric cumplit! Frate la frate împlântă sabia în piept, crezându-l vrăjmaş. Tatăl se leapădă de fiu, iar fiul de tată. Lupul îi este lupului prieten mai credincios decât omul îi este omului.
O, fraţii mei, oare nu vedeţi toate acestea? Oare n’aţi simţit întunericul şi fărădelegile Europei anticreştine pe spinarea voastră? Vreţi cu Europa sau cu Hristos? Cu moartea sau cu viaţa? Întrebaţi-vă. Luminaţi-vă. Hotărâţi vă. Moartea sau viaţa. Acestea două le-a pus Moisi oarecând înaintea poporului său. Şi noi le punem în faţa voastră. Să ştiţi: Europa este moarte, Hristos este viaţă. Alegeţi viaţa, ca să fiţi vii în veac. Amin.
Sfântul Nicolae Velimirovici, episcopul Ohridei şi Jiciei
Prin fereastra temniţei, Cuvântul 25
http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2014/05/09/ce-este-europa/
Prima data cind am aflat ca femeia cu barba a cistigat Eurovizionul m-a luat cu ris de nu m-am putut abtine si nu mi-a venit sa cred.
Mai apoi cind am vazut ca e adevarat si ca treaba e luata un serios si ca asta e cursul culturii europene m-am infiorat si mi-a pierit risul.
Chiar asa o Sodoma de la Atlantic la Urali e o blasfemie greu de priceput cu mintea unui om normal.
Iata ce spune Reuters despre concursul lu’ peste prajit:
” Singers from 26 nations will compete on Saturday in the kitschy cocktail of pop and politics that is the Eurovision song contest”
Pentru non-anglofoni, traduc: „cantareti din 26 de tari vor concura sambata, in cadrul acestui cocktail kitch-os de politica si pop, care e concursul Eurovision.”
Fara alte comentarii.