Sandu Moscu: „Când am plecat din țară, tata mi-a zis nu cumva, pe unde ajung, să vorbesc de rău România!”
Sandu Moscu a fost unul dintre colegii mei de facultate evrei. Nu cred că s-a simțit vreodată stânjenit de această situație – deh, nimeni nu poate fi perfect!, sau în vreun fel „discriminat”, cum se zice azi. Ins simpatic, mereu hlizit, i-am tot trimis pe internet mesaje, de o vreme nu mi-a mai răspuns. Sper că n-a dat colțul, ca Hari Coman, celălalt coleg evreu…
Ne-am apropiat mai mult cu ocazia unui seminar de socialism științific, când doamna Ioanid ne-a poftit pe amândoi afară din clasă. În urma noastră a comentat: Păcat de tovarășul Coja, cred că tovarășul Moscu are o influență nefastă asupra sa!…
Ne-am dus la Albina la o cafea. Atunci mi s-a „plâns” tovarășul Moscu că și mamă-sa este profesoară de socialism științific, la IATC, și că este ceva, o mică ranchiună, între cele două tovarășe: Ioanid și Moscu…
Ne-am împrietenit mai bine în timpul armatei, făcută vara, la Topraisar, în 1963, și la Apaca, în 1965. Scenă de film italian, neorealist: ne averizase Sandu Moscu pe câțiva că a făcut cerere de plecare în Israel, dar nici el nu se aștepta să primească răspunsul așa repede. Într-o bună zi a fost chemat la comandantul convocării și i s-a pus în vedere să predea echipamentul militar și s-o întindă. A venit la pluton, ne-am luat rămas bun cu îmbrățișări, cu oarece invidie că scapă de instrucție, dar când l-am văzut îmbrăcat civil pregătindu-se să iasă pe poarta unității, în plin bulevard Ho Și Min (?), salutările noastre s-au transformat în huiduieli și fluierături amicale, un alai vesel care l-a însoțit până la mântuitoarea poartă. Hai, liberare!
După ceva vreme, s-a întors din State să se însoare cu iubita din liceu! Greșeală pe care au făcut-o mulți evrei!…
L-am întrebat, la următoarea revenire în Țară, dacă a fost ajutat în America de „comunitate”. Da, fusese ajutat la început, dar după ce s-a însurat cu o creștină, au uitat de el!… Povestea acestei iubiri continuă și azi prin fecior-su, sper vreodată să-l cunosc și să văd dacă reușește să semene cu taică-su… Dar mai ales trag nădejde ca aceste rânduri să ajungă și sub ochii jucăuși ai lui Sandu Moscu, un visător naiv, iscoditor, obsedat să descopere partea frumoasă a lumii.
Venise la un moment dat cu aparatură de filmat și mi-a cerut părerea: voia să filmeze ceva despre România, ceva cu care să impresioneze America! Să le rupă gura la proștii de acolo!… Era după 1990 de data asta. I-am dat ideea să filmeze câteva biblioteci pe care le au românii acasă. Mi-a venit ideea de la un ziarist francez care venise în România imediat după 22 decembrie, fusese invitat de mulți români acasă și a comentat cu mirare și plăcere că în toate casele găsise pereți întregi cu rafturi pline de cărți!…
Ca să vadă cât poate fi de spectaculos subiectul, l-am dus mai întâi la Șerban Milcoveanu! Nu i-am spus că-l duc la o căpetenie legionară! Ne-a primit cu interes domnul doctor. Impresia lui Sandu, când a văzut ce era de văzut – copleșitoare! În casa doctorului Milcoveanu, vastă, cu mai multe încăperi, numai pe tavan nu erau cărți!… Mai mult nu spun!… A filmat ce-a filmat Sandu al meu, apoi i-a luat și un interviu, moment în care i-am atras atenția cu cine vorbește! S-a ajuns ușor la subiectul „legionarii și evreii”, mai ales că Milcoveanu fusese ani de zile doctor într-un cartier evreiesc, prin Văcărești-Dudești, pe acolo. L-am auzit spunându-i lui Sandu că, probabil, din cauza aceasta, pentru că era un medic bun, nu a înfundat temnițele comuniste. Evreii l-au protejat!…
Aveam de gând să-l mai duc să filmeze la Dan Zamfirescu și la doctorul Turculeț . Din păcate a trebuit să-și schimbe programul și să plece urgent acasă, în Nevada, parcă.
Cu o asemenea ocazie, înainte de 1990, mi-a vorbit mai mult de familia sa, de părinți, care au rămas în România. În 1965, când s-a dus să-și ia rămas bun de la taică-su, acesta i-a atras atenția, testamentar:
pe unde ajungi, să nu vorbești niciodată de rău România!
Nu cred că avea Sandu Moscu nevoie de acest sfat, dar l-a primit!
*
Celălalt coleg evreu, Hari Coman, dacă l-ai fi pus alături de Sandu Moscu, ai fi zis că nu-s de pe aceeași
planetă. Sandu Moscu, firav, delicat, finut… Coman – Dumnezeu să-l odihnească, era în schimb un vlăjgan mătăhălos, roșu la față, roșu la cât păr mai avea, pistruiat și pe limbă, de fapt pe tot „hoitul”, cum am constatat la armată, la dușul bi-săptămânal… Alte constatări nu am făcut! Nu arăta a evreu, ci a caricatura clasică a evreului. Cu toate astea avea succes la dame, al naibii! Nu știu dacă a avut copii. Sper să nu-i semene decât la caracter – frumos! Bun camarad!
Fiecare, umăr la umăr, duceam la instrucție în spinare o pușcă mitralieră!… A mea se numea Paraschiva! Cu gândul la Alina Poșoiu. O chema și Paraschivă. Era la rusă… Dumnezeu s-o odihnească! Ce plăcere, ce bucurie, când primeam la Topraisar vreo scrisorică… Chiar dacă amor ghebos era numai din partea mea. Din a ei, prietenie! Bună și prietenia!… Există și prietenie fără speranță de mai mult?!…
Păcătosul de Hari Coman mi-a rămas în minte cu două întâmplări: Una de la examenul de licență, eu Coja, el Coman, eram pe aceeași listă de examinare. La proba de istoria literaturii George Ivașcu făcea ravagii. Îl picase chiar și pe unul dintre colegii care îl țuțăreau cu nesaț!… Iar când a intrat seria mea, pe primii cinci i-a picat „de nu s-au văzut”, săracii. Urma să răspund eu, iar după mine Coman. Îl aud șoptindu-mi: „Bă, Ioane, fă ceva și scoate-l din mână”! Ce naiba să fac, făcusem facultatea mai mult cu ce citisem în liceu?! Doama Zoican, secretara, mă averizase: Coja ai grijă să iei note mari, domnul profesor Graur te-a recomandat să rămâi asistent!… Îmi trebuia un 10, iar eu nu mă simțeam capabil nici măcar de un 8 amărît!
Trag biletul și dau peste poeții Văcărești!… După- câteva cuvinte introductive, când pomenesc de Gramatica lui Ienăchiță, Ivașcu îmi cere să-i spun titlul complet!… Un titlu lung cât o zi de post! Cum să-l țin minte! Mi-l spune cu emfază George Ivașcu, adăugând: Păi ce-or să spună elevii când tovarășul profesor le va spune titlul gramaticii, un titlu așa de frumos?!
E al naibii de frumos, nu-l mai uit nici eu de atunci: „Observații sau băgări de seamă asupra regulilor și orânduielilor gramaticii rumânești”…
Se părea că nici de 8 nu mai poate fi vorba!… Mai zic eu câteva banalități și iar mă interpelează Ivașcu: „Ia zi-mi cum arăta un salon literar la 1840… Intră acum pe ușă un ofițer… cine este? Vasile Cârlova, zic eu. Și ce face acolo? Recită poezii, originale sau franțuzești! Din ce autor? Din Lamartine, mai ales…
Vedeam pe chipul spelb al marelui George Ivașcu ceva simpatie și satisfacție: așa că am plusat. Zic, foarte grav și doct, există un tablou al lui Delacroix cu un salon literar de la Paris, cam tot pe la 1840. În centrul tabloului este pictat Lamartine, desculț la un picior și exhibând în fața asistenței laba piciorului!…
L-am lăsat pe Ivașcu să mai aștepte nițel, și am continuat: Lamartine pusese pariu că nimeni dintre cei de față nu are talpa piciorului mai boltită ca a lui! Semn de superioritate intelectuală, susținea Lamartine!”…
Ivașcu: cum de ai ținut minte trăznaia asta?!
Eu: Păi eu am bolta piciorului mai mare decât a lui Lamartine!…
Și am rămas amândoi cu gura căscată! Nu știu la ce s-o fi gândit Ivașcu, dar eu eram cel mai surprins!… Ce putuse mintea să-mi fete și băieți!…
Ivașcu își vine mai repede în fire: într-un colț, retras, un tînăr palid și cu ochii mari, urmărește totul în tăcere! Cine este?
Eu: Nicolae Bălcescu!…
Ivașcu: Toți prietenii lui Bălcescu știu că suferă pentru iubita sa! Cine era iubita lui Bălcescu!
Eu: România!
Ivașcu: De unde știi?
Eu: De la George Călinescu!
Ivașcu: Bravo!… Și ce mai făceau la salonul literar?
Eu: Servesc cafele și dulcețuri! Pe vremea aceea poezia se făcea fără alcohol!…
Explozie! Extaz!… A fost momentul culminant! S-a dat pe spate Ivașcu, i-a dat un cot celuilalt examinator (Cleja, de marxism) și i-a zis: „ăsta-i de acum altfel de examen, domnule!” (sau ceva asemănător)
Am trecut la subiectul al doilea -Tudor Arghezi. Aici pregătisem încă de acasă o mică șmecherie, ca să nu-i spun altfel, mai potrivit: cu câteva săptămâni înainte de licență, Ivașcu ținuse o conferință la Constanța. Era de Paște, din păcate, și nu m-am dus, prima zi de Paște se stă acasă. Dar bănuiam ce putuse spune Ivașcu, căci tocmai apăruse un frumos volum Blaga, cu prefața de Ivașcu. Am mai citit-o o dată în preziua examenului, ferm hotărît, orice mi-ar pica pe bilet, eu să-l plimb pe Ivașcu pe la Constanța, pretinzând sau lăsând să se înțeleagă că am fost de față la conferință!…
Am avut noroc să-mi pice Arghezi, la doi pași de Blaga, i-am făcut și m-am apucat să-i compar, adică să reduc examenul la generalități, unde mă simțeam tare!…
După mime, Hari Coman care urma, a luat și el tot 10, iar cînd a ieșit de la examen m-a îmbrățișat, le-a povestit colegilor care adăstau pe afară cum fusese examenul, ce comentarii a mai făcut Ivașcu… Dădea vina pe mine că luase 10!
După ani de zile, refăcând de nenumărate ori scena examenului, am ajuns la bănuiala că avusesem și o pilă la examen, pilă de care n-am știut! De la cine? Numai de la Alexandru Graur putea fi! Fără acel 10 de la Ivașcu, nu mi-ar fi ieșit media generală peste nota 9, condiție sine qua non ca să rămâi asistent!…
Vorba lui Coman – „Ioane fă-l să-și iasă din mână” cred că a contat nițel în alegerea modului cum să abordez discuția cu examinatorul…
A doua amintire importantă cu Hari Coman: el m-a făcut atent asupra cuvîntului „jidan”, cum că pe mulți evrei îi deranjează, îl resimt ca pe o injurie! Nu eram de acord cu argumentele sale, dar nu contau oricum. Mi-am însușit opinia sa și am scos cuvîntul „jidan” din limba română pe care o vorbesc, deși cred mai departe că nu este un cuvînt injurios… Dar tinde să devină, prin opoziție la evreu. Se creează astel o antonimie evreu / jidan care, probabil, singularizează limba română! Am contribuit și eu la acest rezultat, datorită colegului meu Hari Coman… Evreu și el, ca și Sandu Moscu… Abia după 1990 au apărut în viața mea jidanii!… Cu Moses Rozen în frunte!
Ion Coja
Guvernare prin ocultism. În timp ce Ucraina se prăbușește, la Kiev se „guvernează” cu vrăjitori și ritualuri macabre.
Jidanii, un trib satanist provenit din Babilon, inchinatori la Satana Yehova, atata stiu si atat fac: vraji si vrajeli ( MINCIUNI si hotzii, potlogarii, inselatorii, shmenuri, etc ) pentru ca nu-i duce mintea la lucruri inteligente. De aceea jidanii si tziganii sunt din acelasi neam de jivine spurcate, si fac aceleasi mizerii !
Dar niciodata Satana nu a reusit sa-l invinga pe Dumnezeu, pentru ca Spurcaciunea Paduchioasa a fost si va ramane mereu al doilea: 11, 2, 4, 8, 666.
Incepand cu 2023, jivinele au tot facut sedinte de invocare a sefului lor Satana si de afurisire a lui V.Putin, dar Biserica Ortodoxa Rusa si icoana Sfantului Gheorghe Biruitorul in lupta cu Balaurul Paduchios, aflat pe steagul national al Rusiei, le-a ruinat orice incercare satanica si l-a aparat pe Putin.
Pentru ca Rusia a inaintat vertiginos pe front in ianuarie, satanistii sunt disperati pentru ca nu vor sa faca un tratat de pace si, desi isi dau seama ca s-ar putea sa piarda cu totul Ucraina, spurcatii fac ce stiu ei mai bine, ca de luptat mai rar, fiind niste shobolabni fricosi care se ascund dupa civili.
Ucrainienii care sufera de pe urma razboiului ar trebui sa se trezeasca si sa priceapa ca Zelenski nu vrea salvarea poporului ucrainian ci decimarea lui, pentru a-l inlocui cu shobolanii paduchiosi din Israelul terorist Nazist.
Cand ucrainienii vor intelege acest lucru, si-l vor alunga pe spurcatul Poponar Pedofil Drogat Zelenski in Israelul Terorist Nazist Satanist Antisemit si Ucigash de copii semiti in Gaza, atunci vor putea negocia corect cu Rusia si va fi pace. Atunci Ucrainia va pierde doar teritoriile rusesti pe care jidanul paduchios Stalin le-a furat de la Rusia si i le-a dat Criminalului Nazist BANDERA ca sa faca Ucraina Jidaneasca Mare.
Singura lor solutie pentru a distruge Rusia ar fi sa faca rabinii paduchiosi o vrajitorie ca sa-l schimbe pe V.Putin cu Muc cel Mic la pachet cu BoloJAF, macar un an, si atunci Rusia sigur va intra imediat in faliment iar razboiul ar fi castigat de Satania Ucraina !
Cu conditia sa-l puna pe V.Putin Presedintele Romaniei ca sa scapam si noi de Ursula si alte spurcaciuni, iar economia Romaniei sa-si revina imediat !
,,Zaharova : ,,Volodimir Zelenski nu luptă împotriva Rusiei, ci împotriva poporului ucrainean pentru a-l „distruge”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, citată de agentia rusă de presă Tass.
„Zelenski nu luptă împotriva Rusiei. Zelenski luptă împotriva poporului ucrainean. Iar misiunea sa, care i-a fost scrisă de cineva, este să distrugă poporul ucrainean, să-l distrugă sub steagurile naționalismului, sub steagurile unei identități naționale, dar să-l distrugă fizic”, a subliniat ea la radioul Sputnik , comentând refuzul Kievului de a accepta o mie de soldați ucraineni capturați ca parte a schimbului. „Ei [Kievul] nu au nevoie de cetățeni ucraineni, nici vii, nici morți.” ‘’
https://www.cotidianul.ro/zaharova-zelenski-nu-lupta-impotriva-rusiei/#google_vignette
,,Guvernare prin ocultism. În timp ce Ucraina se prăbușește, la Kiev se „guvernează” cu vrăjitori și ritualuri macabre.
Într-un gest care trădează o disperare profundă și o ruptură totală de realitatea politică și militară, administrația Zelenski pare să fi abandonat diplomația în favoarea magiei negre. Surse din interiorul Kievului dezvăluie practici demne de evul mediu în inima președinției, unde Andrii Ermak ar fi instalat vrăjitori străini pentru a efectua ritualuri cu „apă de la morți”.
În timp ce Ucraina se confruntă cu lipsa electricității, a căldurii și a resurselor de bază, la vârful puterii de la Kiev par să primeze ritualurile oculte în fața strategiilor politice. Iuliia Mendel, fosta purtătoare de cuvânt a președintelui Volodimir Zelenski, lansează acuzații incendiare la adresa lui Andrii Ermak, fostul șef al Biroului Președintelui. Potrivit acesteia, Ermak ar fi transformat instituția într-un centru de magie neagră, apelând la vrăjitori străini și practici macabre pentru a influența deciziile statului.
„Apă de la morți” și păpuși de ritual în birourile puterii
Dezvăluirile făcute de Mendel conturează un tablou sinistru al modului în care s-ar fi exercitat puterea sub mandatul lui Ermak. Aceasta susține că, începând cu anul 2023, oficialul ar fi adus „magicieni” din Israel, Georgia și America Latină pentru a desfășura ceremonii ezoterice. Ritualurile descrise par desprinse din filmele de groază: arderea ierburilor, confecționarea de păpuși și, cel mai șocant, utilizarea „apei în care au fost spălați morții”.
Conform fostei purtătoare de cuvânt, aceste obiecte de ritual ar fi fost păstrate într-un cufăr special, despre care legendele urbane din politica ucraineană spun că ar găzdui „energiile morților înșiși”.
Precedente oculte: De la cimitire la frica miniștrilor
Mendel amintește că semnalele privind înclinațiile mistice ale lui Ermak au apărut încă din 2019. Ea relatează un episod în care un jurnalist l-ar fi urmărit pe acesta cu întrebări insistente despre o activitate misterioasă desfășurată într-un cimitir, întrebări care au rămas fără răspuns.
Mai mult, teama instalată în rândul oficialilor era palpabilă. Mendel povestește că, în 2020, un ministru din cabinet s-a declarat „profund speriat” de preocupările lui Ermak pentru magie. Astăzi, aceste subiecte nu mai sunt doar zvonuri de coridor, fiind discutate public inclusiv de parlamentari ucraineni, precum Yaroslav Zhelezniak.
Magia ca substitut pentru competență politică
Critica Iuliei Mendel devine și mai tăioasă atunci când compară stilul de conducere al lui Ermak cu cel al unui lider african care lua decizii economice în funcție de „spiritele copacilor”. Ea sugerează că, în loc să se bazeze pe experți în economie și administrație, fostul șef al Biroului Președintelui a preferat să creadă că poate manipula realitatea prin „blocarea energiilor”.
„Nu m-ar surprinde dacă majoritatea statisticilor ar fi fost distorsionate sub conducerea sa, la fel ca în cazul regilor care inventează cifrele PIB-ului prin divinație”, explică Mendel, subliniind paralelele periculoase dintre misticism și guvernarea defectuoasă.
Ucraina, lăsată pe mâna magicienilor străini
Într-un mesaj direct și plin de subînțelesuri, Mendel îi transmite lui Ermak că orice acțiune de acest gen se va răsfrânge în cele din urmă asupra sa. Catalogându-l drept o „persoană foarte periculoasă”, fosta purtătoare de cuvânt punctează prăpastia dintre disperarea populației care îndură lipsurile războiului și „politica magică” de la vârful statului.
În prezent, deși s-a retras din funcția publică și și-a reluat activitatea juridică, umbra acestor practici oculte continuă să planeze asupra imaginii lui Andrii Ermak, ridicând întrebări serioase despre cât de mult din destinul Ucrainei a fost lăsat în mâinile „magicienilor” străini.’’
https://www.realitatea.net/stiri/actual/guvernare-prin-ocultism-in-timp-ce-ucraina-se-prabuseste-la-kiev-se-guverneaza-cu-vrajitori-si-ritualuri-macabre_6980d62b567e0a58d05f1e42
Cine are-amici evrei
Să se sature de ei