Vasilică Militaru nu este ceea ce pare!
Chiar nu se vede că Vasilică Militaru este delirant, că trunchiază cât să altereze mesajul celui pe care îl acuză şi foloseşte apoi o retorică goală acuzatoare, copiată din pledoarii avocăţeşti (el făcând multe procese penale unor amărâte de călugăriţe de la mânăs­ti­rea Paltin, pe care le-a hărţuit astfel), dar fără nici o potrivire în actualul context, ci doar pentru că-i sună lui bine „juridic“? Şi totul numai ca să acuze şi să mânjească la infinit, cu o satisfacţie nefirească.
Căci, în mintea lui, el este deasupra ca valoare ierarhilor bisericeşti, preoţilor şi monahilor, în general (care sunt „o lume de monştri“, zice el undeva), a profesorilor universitari şi a oricărui lider naţionalist. De parcă toţi aceştia i-ar sta lui în cale, afirmând nu o dată că ar fi mai bun decât toţi aceştia.
L-a subminat si pe parintele Justin, cu care se legitimeaza!
Simion a spus, de fapt, dar Vasilică M. se face că nu înţelege (sau chiar e praf):
Ne faceţi pe noi, pe AUR, legionari şi antisemiţi, dar iată, eu sunt atacat de un legionar, care e Vasilică Militaru.
Simion a vorbit ca un politician. A întors-o împotriva lui Vasilică ca la artele martiale.
…
Dar, în realitate, în cartea sa, Vasilică Militaru nu face apologie legionară, ci acuză legiunea de crime, încercând, subtil, să îl mânjească şi pe părintele Justin Pârvu şi, mai direct, Biserica Ortodoxă Română (un permanent deziderat al său fiind şi distrugerea BOR, pentru că ar fi refuzat să îl facă preot).
Chiar Vasilică Militaru a declarat despre această „carte“ a sa („Credinţa Neamului Românesc“, credinta neamului fiind chipurile alta decât cea promovată de BOR) că are ca substrat, de la care a plecat, „con­dam­narea publică a legionarilor pentru actele criminale“, Corneliu Zelea Codreanu apărând ca un criminal care a trimis oamenii în închisoare, din punctul lui de vedere, nevăzând în legionari nişte oamenii care şi-au apărat credinţa şi neamul în faţa jidănirii ţării, economic şi politic (incluisv prin acţiunile subversive criminale ale bolşevicilor).
….
Multe din acţiunile lui Vasilică Militaru le-a sugerat singur ca având legătură cu SRI-ul (căruia îi copiază şi emblema, Octogonul, la asociaţia lui de buzunar) dar e mai degraba semnificativ ca el devenise şi „preot“ la o sectă cu legături în Ucraina, adversă Bisericii Ortodoxe Române.
Astfel, după 2011, când Vasilică Militaru a părăsit cu foarte mare tam-tam de presă Biserica (BOR), conform lui Gioacăş Teodor-Gabriel, fost monah la mânăstirea Petru Vodă (plecat de la mănăstire şi datorită sforăriilor lui Militaru):
Vasilică Militaru s-a afiliat la gru­pa­rea religioasă „Preoteasa“ (auto intitulată „Bise­ri­ca Creştinilor Ortodocşi Tradiţionali a Valahilor de Pretutindeni“ / BCOTVP), o „biserică para­lelă“, schismatică, a fostului preot Ioan Preo­teasa (care pretinde că el este şeful adevărat al creştinilor români, nu patri­arhul Daniel Ciobotea) şi Elena Iovu, „femeia-preot ortodox“ din „Biserica Ortodoxă Secretă Adevărată“ (sau „Bise­rica Ascun­să“ etc.) a lui Constan­tin Dogaru din Tecuci (pretins primitor al unor „noi revelaţii“ de tip spiritist, care se autointitulează „Înaltul Comunicator“ şi clar­vă­zător, el însuşi auto-investit „mare preot“, „hirotonind“ şi alte persoane, prin­tre care şi femei. Cultul, adap­tat după cel ortodox, se des­fă­şoară în case particulare, ce se vor „biserici“. Totuşi, datorită ela­nu­­lui lor în auto-promovare şi a ineditului, aceste „biseri­cuţe paralele“, care sunt mai multe, reunite generic ca „Biserica Secretă“, reuşesc să atragă sponsorizări de la „credincioşi“.
Vasilică Militaru are în comun cu auto-intitulatul „mitropolit al vala­hi­lor de pretutindeni“ Ioan Preoteasa, pe care l-a urmat, şi stilul compor­ta­men­tal, căci Preoteasa a fost „caterisit în anul 2005 pentru imora­litate şi com­­portament violent“ de către Biserica Ortodoxă Română.
Tot ex-monahul Gabriel Teodor Gioacăş (ortodoxinfo.ro/), aflat la Petru Vodă din 2009 până în 2014, spune că părintele Justin îi spusese lui Vasilică Militaru să aibă răbdare în dorin­ţa lui arzătoare de a ajunge preot, căci BOR îl va face şi pe el preot la mo­men­tul potrivit, cum îşi dorea, nemaivoind să fie şofer şi portar la mânăs­ti­rea de maici Paltin, din apropriere, ctitorită tot de părintele Justin. „Măi băiete, să mai stăm, să ne rugăm, să mai avem oleacă de răbdare!“, îi zicea părintele lui V. Militaru, dar acesta, fiind grăbit, nu a ascultat de bătrânul monah, ci s-a îndreptat spre mişca­rea schismatică care l-a preoţit (de aceea îl gratulau cu funcţia de preot cele două oficine prie­tene ale sale, vâr­furi de atac la adresa BOR, publicaţia Rezistenţa şi blogul unuia Dragoş Vasilescu („jurna­list al dracu’“ cum spune că „zic unii“ despre el, care se pare că inter­media publicitatea difuzată la OTV).
De fapt, cu ani în urmă, părintele Justin Pârvu se trezise cu pe el pe cap la mânăstire, chiar dacă Vasilică Militaru strecoară un fel de reproşuri la adre­sa părin­telui privind soarta lui („Am făcut ascultare de părintele Iustin Pârvu şi m-am mutat acolo împreună cu soţia, pe o proprietate achiziţionată de mine“), soartă de care e nemulţumit continuu, deşi „suferin­ţele“ lui sunt o zi senină pe lângă suferinţele reale pe care le-a îndurat în viaţă părintele Justin până să ajungă la statutul său. Gabriel Gioacăş, ce a stat la mânăs­tirea Petru Vodă, relata:
„Cuprins de o vrie mistică cu coloraturi milenariste, Vasile Militaru vinde toate posesiunile şi vine cu soţia la Mânăstirea Petru-Vodă. Părintele Justin îl doje­neşte pentru gestul extrem, dar într-un final îl ajută să-şi facă o casă mai la vale de Mânăs­tire.“ Înainte să vină la mănăstire fusese agent imobiliar. Vinderea tuturor posesiu­ni­lor era poate doar una declarativă, pentru a nu i se cere să părăsească mânăs­tirea, căci, la un moment dat, fiica sa locuia în Bacău, cât el era la Petru Vodă. Şi el este în prezent la Bacău, deşi semnează mereu precizând la derută locaţia Petru Vodă
Personalitatea sa îl face pe Militaru să îşi plângă de milă singur, cu sin­ce­ri­ta­te, cum fac toţi cei cu foarte mare iubire se sine, fără să îşi atribuie vreo greşea­lă personală. Chiar s-a rugat la Dumnezeu cu lacrimi, denun­ţân­du-şi „duşmanii“: „Am văzut eşecul creştinismului ortodox la Petru Vodă. Când o să mân­caţi măcar o dată în viaţă, de foame, ceea ce aruncau călugării de la mesele lor îm­belşugate, o să mă înţelegeţi. Când o să renunţaţi vreunul dintre voi la ce am re­nunţat eu ca să ajung preot ortodox, o să vă ascult sfa­turile. Când o să-l văd pe ultra­suficen­tul de Corvin Lupu că posteşte un singur post aşa cum scrie la carte sau citind o rugăciune cu lacrimi de pocăinţă şi disperare, o să-i ascult sforăielile profesorale despre pozi­ţia faţă de ierarhia curuptă a BOR.“ „Pocăinţa“, deşi pretinde că o are, nu se vede niciodată, şi nici „ascultarea“, dar agresivitatea sa, permanentă, poate veni şi de la dispe­rare, nu numai de la trufie.
Fosta lui cumnată de văr crede că la el şi la fostul ei soţ (fostul preot Dumi­­tru Leonard Militaru, care a avut o tentativă de sinucidere cu mare tam-tam, refu­zând să fie luat de salvare ca să nu îl atingă femeile, adică asistentele medi­cale) com­­portamentul aberant ar fi de natură genetică.
Dar poate doar fac pe nebunii, căci, răspopit, vărul Dumitru Militaru şi-a des­chis apoi un site reli­gios cu reclamă la site-uri sexuale.
Y
În 2012, secta la care a aderat Vasilică Militaru l-ar fi făcut „preot“, cum şi-a mai zis, înainte de a-şi zice doar teolog în public.
Secta „secretă“ căutase să-şi stabilească o bisericuţă şi în apropiere de mânăs­tirea Petru Vodă, străduindu-se să racoleze membri marcanţi din BOR, unii chiar ade­rând în secret, se spunea. Astfel, în judeţul Neamţ, comuna Poiana Teiului (de care ţine mânăs­­ti­rea Petru Vodă şi în care părintele Justin Pârvu l-a ajutat pe Vasilică Mili­taru să deţină o casă cu 2000 de metri curte, într-o zonă paradisiacă) este la stânga versan­tu­lui muntos Stânişoarei, iar la dreapta este Bodeştiul. În Bodeşti secta lui a încercat să facă în 2007 un „schit“, pe un teren ce-l dobândise acolo în particular „arhieriţa“ Elena Iovu, „femeie-preot-ortodox“, „arhimandrită“ şi „stareţă“ a bise­ri­cii „secrete“, făcută preot de „patriarhul“ Dogaru din Tecuci, care, ca „Potir de Aur“ al României (cum se mai recomandă), primeşte instrucţiuni de la nişte „îngeri“ de care nu a mai auzit nimeni înainte, precum Agrivarius, Nekystyiss, Frtizman, Vito­rius, Muzicescus, Westuss, Uraganus, Hantrics, Marele Ligurda, Legunios, Anti­frigus, Amnanyis, dar mai ales de la „îngerul sfânt de mare valoare supremă“ Marcelus-Fetus-Amim. Asta de nu şi-or bate joc de el nişte spirite sau subcon­ştien­tul, căci par nişte nume a la Aghiuţă, Nichipercea sau Legiune.
Y
Cât a fost cu misiune pe lângă mânăstirea Petru Vodă, acest Vasilică Militaru se integrase în peisaj ca şofer şi paznic la Mânăstirea Paltin de maici, ne mai zice fostul frate de la mânăstirea Petru Vodă, care adaugă:
„Însă apetitul de materialism mundan transformat brusc în viziune apocaliptică, nu prevesteşte niciodată nimic bun.
Vasile Militaru se înscrie la Facultatea de Teologie de la Sibiu, terminând studiile (?) cu o dorinţă arzătoare de a ajunge preot. Îmi aduc aminte că Părintele Justin îl tem­pera în acea perioadă: «Măi băiete, să mai stăm, să ne rugăm, să mai avem oleacă de răbdare».
Dorinţa de afirmare a personajului Vasile Militaru îl determină să caute soluţii alter­native. Intră sub influenta d-nei Cuta de la Dobreni şi iese oficial din Biserica Ortodoxă Română pentru a se afilia la gruparea Preoteasa. În toamna anului 2012 este «hirotonit» preot (de către sectă).
Legăturile grupării stiliste Preoteasa cu grupările religioase paralele din Ucraina au fost dezvăluite pe larg în mai multe articole pe internet (de aici şi ura lui Vasilică Militaru faţă de Rusia).
Abia acum „preotul“ Vasile Militaru îş arată adevărata faţă, purcezând la distru­gerea şi denigrarea sistematica a ctitoriei şi numelui Părintelui Justin.
Proaspat «hirotonit», Vasile Militaru îşi începe propovăduirea credinţei printr-o serie de procese penale absurde cu măicuţele din Mănăstirea Paltin. Fire litigioasă şi provocatoare, se laudă şi ameninţă în permanenţă cu influenţa de care dispune în mediile judecătoresti din Piatra Neamt, influenţă pe care a căpătat-o prin accederea la gruparea Preoteasa (alteori pretinde că ar fi în relaţii instituţionalizate cu SRI – n.m.).
Ultima intervenţie a lui Vasile Militaru este când în nici o lună de zile, pe fondul tulburărilor create de Sinodul din Creta, concepe un articol biografic cu substrat stilist în care neagă hirotonia Părintelui Justin Pârvu, citând copios din cărticica maso­nu­lui Alui Gheorghe din Piatra Neamţ (Adrian Alui Gheorghe, «Părintele Iustin Pârvu şi morala unei vieţi câştigate», Editura Conta, Piatra Neamţ 2007). Pe parcursul analizei sale, V.M. voalează modul în care vorbăria prolixă şi scrierea obscură, sunt adoptate nu în virtutea unei meticulozităţi istorice, ci ca un soi de stratagemă. Pentru un ochi neavizat lucrarea pare ştiinţifică, documentată istoric, însă a doua zi este vădită drept un fals gro­solan de situl Mănăstirii Petru-Vodă.
Să ne reamintim cu toţii, pentru o clipă, că viaţa omului jertfelnic nu poate fi ştearsă printr-o trăsătură de condei.
Creaţia mitică a «istoricului» Vasile Militaru nu a avut viaţă lungă. Însă «preotul» Vasile Militaru rămâne în continuare camuflat în zona Petru-Vodă, lucrând sistematic, pe toate fronturile, la erodarea ctitoriei Părintelui Justin Pârvu.“
https://ortodoxinfo.ro/2017/03/02/inafara-de-ecumenisti-cine-mai-vrea-sa-compromita-man-parintelui-justin-cazul-vasile-militaru-si-cazul-gurie-grosu/

Domnule Profesor Ion Coja, eu nu am comentat modul în care George Simion a justificat prezența sa la manifestările Alinei Mungiu Pippidi.
Problema mea este de ce George Simion a prezentat ca un denunț public cartea mea asociind faptul că este de istorie legionară cu afirmația: „Asociația Neamul Românesc e un site legionar și un domn Vasilică Militaru care face propagandă legionară. … Am spus că nu vreau să am antisemiți în partid. … El vinde o carte Credința Neamului Românesc – istorie legionară. Omul scrie istorie legionară.“.
Vă știu un om al cuvântului și de cuvânt. Chiar nu este explicită atitudinea acestui George Simion? Sau o să vă convingeți numai atunci când se va dezice public de domnia voastră? Trist.