Proclamation du prince Alexandre-Jean aux Moldaves en date du 6 février 1859
Nous, Alexandre-Jean Ier,
Par la grâce de Dieu et la volonté nationale, prince de Moldavie,
A tous présents et à venir, salut:
La volonté nationale, par son organe légal, l’Assemblée élective, nous a élu prince de Moldavie. En montant sur le trône sous le nom d’Alexandre Ier, notre premier devoir est de nous adresser à vous, chers compatriotes, pour vous exprimer les voeux que nous formons pour votre paix et pour votre bonheur, et pour vous faire part de nos vues et de nos intentions.
Avant de monter sur le trône auquel nous avons été appelé par la confiance de la nation, nous avons en présence de l’Assemblée prêté le serment suivant:
“Au nom de la très-sainte Trinité et en face du pays, je jure de defender les droits et les intérêts de ma patrie, d’être fidèle au texte et à l’esprit de la Constitution, de veiller pendant toute la durée de mon règne au respect des lois en tout et pour tous, d’oublier toute injure et toute haine, d’aimer sans exception ceux qui m’ont aimé et qui m’ont haï, et de vouer toutes mes facultés au bien et à la prospérité de la nation roumaine. Que Dieu et mes compatriotesme soient toujours en aide!”
Ce serment indique la ligne de conduite que nous garderons pendant notre règne. Notre Gouvernement sera, dans toute la force du terme, conforme à la Convention du 7/19 août, qui a été conclue entre la Sublime-Porteet les Puissances garantes des droits de notre patrie. Nous serons un Prince constitutionnel.
Nous respecterons toutes les prérogatives de l’Assemblée élective, et tous nos efforts tendront au développement des nouvelles institutions qui nous ont été reconnues par l’Europe, ainsi qu’à la mise en pratique sincère et durable des réformes indiquées dans la susdite Convention.
Aussitôt après l’élection de notre frère, le prince de Valachie, nous procéderons à l’établissementde la Commission centralede Fokshani, dont la mission sera de resserrer les liens de ces deux branches d’une même nation. Avec le concours simultané de cette Commissionet de l’Assemblée élective, notre Gouvernement s’empressera de faire les lois organiques réclamées par la Convention, et qui aurait pour résultat d’introduire parmi nous les grands principes qui régissent les États modernes.
Pour que de telles réformes puissent amener un résultat aussi grand
et aussi heureux, nous engageons tous nos compatriotes, de quelque condition qu’ils soient, à oublier les haines et les rancunes du passé.
Laissons venir la paix au milieu de nous, aimons-nouscomme les fils d’une même patrie, rétablissons l’harmonie entre les différentes classes de la Société, et nous acquerrons la force. C’est ainsi seulement que, Gouvernement et peuple unis, nous relèverons la patrie de la décadence où l’avaient fait tomber les malheurs des temps passés.
Notre mission est belle, mais elle est grande et difficile! Et nous ne pourrons la remplir qu’avec le concours sincère et l’appui de nos compatriotes. Nous nous consacrerons sans réserve à les mériter.
Nous faisons appel au patriotisme,au zèle, à l’activité des fonctionnaires publics, qui sont les organes légaux du Gouvernement dans ses rapports avec les particuliers. Les lois étaient tombées en désuétude, et avec elles toute la force du Gouvernement. Il faut qu’elles reprennent toute leur autorité. Le pouvoir exécutif devant être à l’avenir l’organe de la plus stricte légalité, il faut qu’il soit fort et qu’il soit respecté de tous. Il faut qu’à l’avenir l’honneur, la vie et la fortune des citoyens soient garantis. Ils seront placés sous la protection des autorités publiques.
Le Gouvernement sera toujours heureux de rechercher et de récompenser
le mérite, le dévouemcnt et les services honorable de tous les fonctionnaires, grands ou petits, il est aussi fermementdécidé à punir, sans ménagementet selon la rigueur des lois, tous ceux qui s’en écarteraient et qui commettraient des abus.
Nous donnons à tous nos compatriotes un salut princier et fraternel;
que Dieu bénisse les Principautés-Unie!
–––––––––––––
Le prince Alexandre-Jean Couza est nommé, le 5 février 1859, prince de
Valachie par l’assemblée de Bucharest à l’unanimité des voix (64).
ARCHIVES DIPLOMATIQUES
1866
RECUEIL DE DIPLOMATIE ET D’HISTOIRE
TOME DEUXIÈME
AVRIL, MAI, JUIN 1866
PARIS
LIBRAIRIE DIPLOMATIQUE D’AMYOT, ÉDITEUR
http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Istoria&optiune=1859.01.24+-+Ziua+Unirii+Tarii+Romanesti+cu+Moldova
Le prince Alexandre-Jean Couza est nommé, le 5 février 1859, prince de Valachie par l’assemblée de Bucharest à l’unanimité des voix (64).
Noi eram pe 24 ianuarie când la ei era 5 februarie.
Ca să înţelegem mai bine, când a plecat delegaţia de la Alba-Iulia pe 1 decembrie 1918, aceasta a ajuns în Bucureşti în noiembrie 2018.
Am încercat să găsesc proclamaţia în româneste.
Trebuie să fac mai întâi o îndreptare, în comentariul precedent noiembrie 2018 se va lua drept noiembrie 1918.
La 5/17 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales, în unanimitate, domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, a fost ales și domn al Munteniei.(7 ianuarie şi 5 februarie sunt datele din calendarul gregorian pe care l-am adoptat în 1919).
Data proclamaţiei, 6 februarie 1919, care este pe stil nou, mă duce la concluzia că data proclamaţiei este 25 ianuarie 1859, dată la Iaşi. Din text pare a rezulta că pe 25 ianuarie 1859, la Iaşi, domnul Moldovei nu ştia că fusese ales domn şi de Adunarea Electivă de la Bucureşti. Eu cred că acest text a fost doar de uz extern, că a fost dat doar în franceză, degeaba i-am căuta textul românesc după care a fost tradus în franceză fiindcă acesta nu există.
Pe 24 ianuarie, la Bucureşti, votul a avut loc după orele 11, faptul că şolticarii de moldoveni se făceau pe 25 ianuarie că nu ştiu nu cred, erau ca nişte copii mari care se amuzau de poznă luând la mişto Puterile Garante.
Redau jurământul pe care la 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza îl rostea în fața celor 50 de deputați din Adunarea Electivă a Moldovei(acesta a fost într-adevăr tradus în franceză):
„Jur, în numele prea sfintei treimi și în fața țării mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia-mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă și pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor!”
Mai fac o remarcă, prin Alexandre-Jean Ier se înţelege Alexandru Ioan Întâiul.
Delegaţia Adunării Elective de la Bucureşti a ajuns la Iaşi la sfârşitul lunii ianuarie pentru a-i prezenta domnului actul alegerii.
Domnul Unirii a pornit în februarie spre Bucureşti, cred că a poposit o zi la Focşani, unde a desfiinţat graniţa, Focşanii erau împărţiţi în două(de Milcov!), şi ajuns la Bucureşti, a dat în 8 februarie 1859, după jurământul din Adunarea Electivă a Țării Românești, următoarea proclamaţie:
NOI ALEXANDRU ION I
Cu mila lui Dumnezeu și voința națională
Domn Moldovei și al Țării Românești
La toți de față și viitori sănătate
Voința Nației prin legiuitele sale organe, Adunările Naționale Elective din Iași și București, ne-a ales Domn Moldovei și al Țării Românești.
Acest mare act național, săvârșit prin unanimitatea voturilor amîndorora Adunărilor, a unit tronurile lui Ștefan cel Mare și al lui Mihai Viteazul.
În ochii Noștri, acest act este triumful unui princip mântuitor ce face să bată în inimile tuturor Românilor: frăția românească!
Suindu-Ne pe tron cu numele de Alexandru Ion I, mândru și fericit de a vedea numele Nostru înscris în rândul Domnilor Țării Românești, cea întâiu datorie a Noastră este de a Ne adresa către Voi, iubiților compatrioți, din Țara Românească, de a Vă ura pace și fericire și de a Vă spune cari sunt cugetările și țintirile Noastre.
Înainte de a Ne sui pe tronul Țării Românești, Noi în fața Adunării, am făcut următorul jurământ:
“Jur în numele Prea Sfintei Treimi și în fața Țării că voiu păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voiu priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voiu avea înaintea ochilor mei decât binele și fericirea Nației române.
Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie într-ajutor!”
Linia noastră de purtare în oblăduirea Țării Românești, nu o putem mai bine arăta decât întrebuințând aceleași cuvinte ce am rostit la suirea Noastră pe tronul Moldovei.
Vom fi Domn Constituțional. Vom respecta toate drepturile Adunării Elective și toate stăruințele Noastre vor avea de țel deszvoltarea noilor instituții ce ne-a recunoscut Europa și adevărata și temeinica punere în lucrare a reformelor, ce sunt menite de a introduce în societatea noastră marile principii ale statelor moderne.
Pentru că aceste mari reforme să aibă drept resultat fericirea obștească, Noi sfătuim și îndemnăm pe tot compatrioții noștri, de orice stare și condiție, ca să uite desbinările și urile trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea dintre fiii aceleiași țări și nații, numai o deplină armonie între clasele societății, întrunind așa toate puterile, poate să ne întărească; și așa și guvernământul și poporul, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului.
Misia Noastră, deși frumoasă este foarte grea! Noi nu vom putea-o împlini decât, dacă vom avea îmbrățișarea sinceră și sprijinul puternic al compatrioților noștri, toate zilele Noastre vor fi întrebuințate în chip de ale merita și dobândi.
Noi facem un apel la patriotismul, râvna și activitatea funcționarilor publici, cari sunt legiuitele organe ale guvernământului în relațiile sale cu particularii. Legile căzuseră în părăsire și cu dânsele toată puterea ocârmuirii. Legile trebuie să-și redobândească toată autoritatea. Puterea executivă, având a fi în viitor organul legalității celei mai stricte, trebuie dar să fie tare și respectată de toți. Trebuie ca în viitor, fiecare cetățean, fără osebire, să fie apărat în onoarea, în viața și averea sa. Aceste mari bunuri sunt încredințate ocrotirii autorităților publice.
Precum dar, vom avea de bucurie a căuta și a răsplăti toate meritele, tot devotamentul, tot serviciul onorabil al funcționarilor mari și mici, tot așa guvernământul Nostru este hotărât de a pedepsi fără cruțare și cu toată asprimea legilor toată călcarea de lege.
Aceasta este profesia Noastră de credință, ce o adresăm Țării Românești, întocmai precum am adresat-o și Moldovei. Ea arată toată mărimea și greutatea misiei, ce ne este încredințată de către Voința Națională. Vom avea însă curagiul de a o primi și energia de a o împlini; căci ne rezemăm pe concursul înțelept și patriotic al unui popor, ce voiește a se regenera și a se face vrednic de mărirea numelui său de: Nație Română.
Tuturor compatrioților Noștri le trimitem Domneștile și Frățeștile Noastre urări; și Dumnezeu să binecuvânteze Principatele Unite.
Datu-s-a în Domneasca Noastră reședință a Țării Românești, București, în ziua de 8 februarie, anul 1859, iar al Domniei în Principatele Unite cel întâiu.
Alexandru Ioan I
sursa:
https://centenarulromaniei.ro/proclamatia-lui-alexandru-ioan-cuza-din-8-februarie-1859/