|
mie., 5 aug., 17:07 (acum 18 ore)
|
![]() ![]() |
||
|
99 de ani de la descoperirea Insulinei
de catre savantul Nicolae Paulescu
Profesorul Nicolae Paulescu s-a născut în Bucureşti în 1869, făcându-şi studiile în Capitala . Fiziolog de geniu, el
a devenit pasionat de studiul secreţiei interne a pancreasului încă de la vârsta de 21 de ani, moment în care studiile în
domeniu se aflau la un nivel destul de primitiv, legătura acestor secreţii cu teribilul diabet nefiind elucidată. Dacă
primele studii asupra pancreasului le-a efectuat la Paris, revenirea în ţară se pare că i-a deschis orizonturi noi,
înca din 1916 el efectuând primele experimente pe baza extractelor pancreatice , la Bucureşti.
Din păcate, munca i-a fost întreruptă de evenimente care aveau să marcheze atât atitudinea sa faţă de politică, cât şi
viitorul sau si întregii naţiuni: Primul Război Mondial şi ocuparea ţării de către Puterile Centrale. Să ne reamintim că după
înfrângerea românilor la Turtucaia,si previzibila pierdere a Transilvaniei, iar C. Argentoianu a prevăzut dispariţia încrederii
Din păcate, munca i-a fost întreruptă de evenimente care aveau să marcheze atât atitudinea sa faţă de politică, cât şi
viitorul sau si întregii naţiuni: Primul Război Mondial şi ocuparea ţării de către Puterile Centrale. Să ne reamintim că după
înfrângerea românilor la Turtucaia,si previzibila pierdere a Transilvaniei, iar C. Argentoianu a prevăzut dispariţia încrederii
românilor în sistemul de partide, numind acest sentiment chiar „ura împotriva partidelor”!
Iarna dintre 1916 şi 1917 a fost poate cea mai nefastă din istoria României: ţara era ocupată,Transilvania pierduta,
molimele făceau ravagii, iar perspectivele erau dintre cele mai sumbre.Sa ne reamintim cu tristetze ca 39 de scriitori si poeti
au pierit in transee, dintre cei peste 100 de voluntari pe front! Iar in temnitzele comuniste alti 12 au pierit pentru libertatea de constiintza.intre detinuti reamintindu-ne cu piosenie de istoricii Gh.Bratianu ,acad.Ra du R.Rosetti ,de poetii Agarbicanu,Ion Vinea V.Voicuescu, Radu Gyr, V.D.Popa,etc.Acest scurt excurs istoric are rolul de a schiţa contextul în care patriotul şi cercetătorul român Paulescu era constrâns să îşi desfăşoare activitatea. Este uşor de înţeles de ce discursul naţionalist şi autoritarist al unor personalităţi ale
epocii, precum profesorul A. C. Cuza , Octavian Goga , chiar N.Iorga a atras mulţi intelectuali şi spirite luminate care, efectiv, nu vedeau nicio soluţie. Din 1920, ascensiunea lui Zelea Codreanu şi ameninţarea invaziei bolşevice nu au făcut decât să acutizeze aceste tendinţe. Să ne aducem aminte şi semnalele de alarmă pe care viitorul „Căpitan” le trăgea în privinţa „acutelor”bolşevizării ( de ex. in Universitatea din Bucureşti) şi pierderii de teren pe care spiritul naţional si patriotismul o înregistrau.
Pentru a reveni la activitatea doctorului Paulescu,succesele incontestabile legate de descoperirea „pancreinei”
îi deschideau acestuia calea către realizări fără precedent. În 1921, profesorul Nicolae Paulescu descoperă insulina (un
hormon secretat de celulele endocrine ale pancreasului),folosit cu rezultate notabile în tratarea diabetului, având ca
efect scăderea glicemiei. Dincolo de această realizare,aplicarea tratamentului la fiinţele umane se lovea de factori
neprevăzuţi – câinii folosiţi la experimente mureau din cauza scăderii glicemiei – studiile trebuind continuate şi
perfecţionate pentru stabilirea unui tratament eficient.
îi deschideau acestuia calea către realizări fără precedent. În 1921, profesorul Nicolae Paulescu descoperă insulina (un
hormon secretat de celulele endocrine ale pancreasului),folosit cu rezultate notabile în tratarea diabetului, având ca
efect scăderea glicemiei. Dincolo de această realizare,aplicarea tratamentului la fiinţele umane se lovea de factori
neprevăzuţi – câinii folosiţi la experimente mureau din cauza scăderii glicemiei – studiile trebuind continuate şi
perfecţionate pentru stabilirea unui tratament eficient.
Din păcate pentru savantul nostru, cei care au pus la punct… in graba rutina procedeului de acordare a Premiului Nobel
au gasit cu cale ocultarea romanului si promovarea cercetătorilor de la Institutul Carolina.
Cu toate că Paulescu descoperise, după cum am arătat insulina în 1921, laurii gloriei i-au fost refuzaţi
Doctorul Frederick Grant Banting şi profesorul John James Richard MacLeod, de la institutul menţionat mai sus,
au primit în 1923 Premiul Nobel pentru descoperirea insulinei. Această cruntă nedreptate istorica
se pare că a accentuat implicarea acuta a doctorului Paulescu în politica excesiv naţionalistă. Rezultatele muncii sale de-o viaţă
fuseseră adjudecate de alţii. O teză destul de credibilă în opinia noastră este aceea potrivit căreia refuzul acordarii Premiului
Nobel ar fi avut ca motiv tocmai implicarea în politică a cercetătorului român. Profesorul Paulescu, animat de o neţărmuită dragoste şi un devotament fără precedent faţă de încercata sa patrie, a intrat însă în vizorul factorilor de influenţă globali care
se pare că a accentuat implicarea acuta a doctorului Paulescu în politica excesiv naţionalistă. Rezultatele muncii sale de-o viaţă
fuseseră adjudecate de alţii. O teză destul de credibilă în opinia noastră este aceea potrivit căreia refuzul acordarii Premiului
Nobel ar fi avut ca motiv tocmai implicarea în politică a cercetătorului român. Profesorul Paulescu, animat de o neţărmuită dragoste şi un devotament fără precedent faţă de încercata sa patrie, a intrat însă în vizorul factorilor de influenţă globali care
lucrau la destabilizarea României şi propovăduiau cosmopolitismul globalist
Adoptând o poziţie radicală, de medic al trupului, dar şi al sufletului, profesorul Nicolae Paulescu nu s-a mulţumit
niciodată cu satisfacţia vindecării bolilor cărnii. Pentru el sufletul era mai important, iar medicul creştin avea datoria
spirituală de a-l trata şi pe acesta. Şi în acest sens, Paulescu a fost un precursor, depăşindu-şi cu mult contemporanii.
Astăzi, această abordare complexă este îmbrăţişată în toate ţările civilizate, chiar dacă latura profund creştină a fost
abandonată în beneficiul unor aiureli psihanalitice care au dus, după cum se vede, la doi pasi de legiferarea unor barbarii precum
eutanasia.
În cartea ce apare in curand pe piata ni se înfăţişează mentorul Nicolae Paulescu. Chiar dacă atitudinile sale politice pot părea
revolute, ele nu trebuie judecate Azi prin prisma comodă a sentinţei istorice retroactive. Susţinător al lui A. C. Cuza si …teoretic
simpatizant legionar,in plan profesional Paulescu rămâne unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă români, iar opera sa trebuie cunoscută
şi citită în totalitate. Nu avem a ne „ruşina” de aderentza la teorii politico-religioase ale unui om care ne-a adus, în epoca sa, pe cele
mai înalte culmi ale cercetării medicale. Ar trebui atunci să ne ruşinăm şi pentru că … a descoperit insulina şi pentru că
suntem români ? Opiniile uneori antisemite,dar mai degraba naţionaliste exprimate de Paulescu fac parte ,
vrem – nu vrem , din personalitatea sa şi sunt ,intrisec , rezultatul dezamăgirii faţă de o politică naţională falimentară şi de
Adoptând o poziţie radicală, de medic al trupului, dar şi al sufletului, profesorul Nicolae Paulescu nu s-a mulţumit
niciodată cu satisfacţia vindecării bolilor cărnii. Pentru el sufletul era mai important, iar medicul creştin avea datoria
spirituală de a-l trata şi pe acesta. Şi în acest sens, Paulescu a fost un precursor, depăşindu-şi cu mult contemporanii.
Astăzi, această abordare complexă este îmbrăţişată în toate ţările civilizate, chiar dacă latura profund creştină a fost
abandonată în beneficiul unor aiureli psihanalitice care au dus, după cum se vede, la doi pasi de legiferarea unor barbarii precum
eutanasia.
În cartea ce apare in curand pe piata ni se înfăţişează mentorul Nicolae Paulescu. Chiar dacă atitudinile sale politice pot părea
revolute, ele nu trebuie judecate Azi prin prisma comodă a sentinţei istorice retroactive. Susţinător al lui A. C. Cuza si …teoretic
simpatizant legionar,in plan profesional Paulescu rămâne unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă români, iar opera sa trebuie cunoscută
şi citită în totalitate. Nu avem a ne „ruşina” de aderentza la teorii politico-religioase ale unui om care ne-a adus, în epoca sa, pe cele
mai înalte culmi ale cercetării medicale. Ar trebui atunci să ne ruşinăm şi pentru că … a descoperit insulina şi pentru că
suntem români ? Opiniile uneori antisemite,dar mai degraba naţionaliste exprimate de Paulescu fac parte ,
vrem – nu vrem , din personalitatea sa şi sunt ,intrisec , rezultatul dezamăgirii faţă de o politică naţională falimentară şi de
un furt intelectual interna-ţional.
Să nu uităm că într-o epocă imediat anterioară, în Franţa, Drumont scrisese La France Juive, iar Michelet se
situa pe poziţii antisemite care depăşeau … tot ceea ce se scrisese până atunci, că în Germania, August Rohling devenise
o celebritate prin Evreul după Talmud ş.a.m.d. Acesta era,din pacate,desigur, curentul politic al epocii, iar datoria noastră
situa pe poziţii antisemite care depăşeau … tot ceea ce se scrisese până atunci, că în Germania, August Rohling devenise
o celebritate prin Evreul după Talmud ş.a.m.d. Acesta era,din pacate,desigur, curentul politic al epocii, iar datoria noastră
este aceea de a ne informa si a informa mai pe larg ca sa-l înţelegem, cu intzelepciune si putzina ingaduintza pentru epoca in sine!
Spirit profund religios, Paulescu a militat pentru viaţa în duhul şi legea Evangheliei, singura care poate scăpa din
imperiul patimilor, al degenerării morale şi trupeşti. Revolta sa faţă de incompetenţa şi orbirea clasei politice româneşti l-a
dus la opinii adesea extreme, dar care îi aparţin , nemaiavand timpul material pentru o posibila autoanaliza şi ca atare respectate.
Spirit profund religios, Paulescu a militat pentru viaţa în duhul şi legea Evangheliei, singura care poate scăpa din
imperiul patimilor, al degenerării morale şi trupeşti. Revolta sa faţă de incompetenţa şi orbirea clasei politice româneşti l-a
dus la opinii adesea extreme, dar care îi aparţin , nemaiavand timpul material pentru o posibila autoanaliza şi ca atare respectate.
Dorim sa citam, in aceasta problema, declaratiile facute de respectabilul Acad,prof.dr. Nicolae Cajal, presedintele sectiei de Stiinte Medicale a Academiei Romane si Presedintele Comunitatii Evreiesti din Romania:
„Personal, consider ca meritele Profesorului Nicolae Paulescu sunt mari, sunt deosebite si trebuie relevate la valoarea lor. Pentru aceste merite l-am propus, in anul 1990, ca membru post-mortem al Academiei Romane, cand Adunarea generala l-a si ales prin vot secret. In acest context, se impune o disociere obligatorie intre contributia stiintifica in combaterea diabetului si optiunile personale antisemite.
Dacă este sau nu vinovat este o alta problema si, deci, se cuvine s-o judecam ca atare. Eu respect parerile personale ale fiecarui om si cred ca nu am voie sa leg valoarea omului de stiinta de conceptiile sale, inclusiv cele antisemite. Sunt doua probleme distincte si trebuie considerate ca atare.”
Marele profesor Nicolae Paulescu şi-a adus o contribuţie hotărâtoare şi în alte domenii ale medicinii, multe dintre descoperirile
sale fiind însă ignorate (de exemplu operaţia asupra hipofizei se numeşte în orice dicţionar Procedeul Paulescu – dar cine
mai are timp să îşi aducă aminte ,mai ales dupa 23 aug.1944?), recunoştinţa care i se cuvine , fiind grosolan ocultată.
Nicolae Paulescu s-a stins din viaţă în 1931, la vârsta de numai 62 de ani,in plina manifestare stiintifica si fortza creatoare scăpând
Nicolae Paulescu s-a stins din viaţă în 1931, la vârsta de numai 62 de ani,in plina manifestare stiintifica si fortza creatoare scăpând
de durerea de a cunoaşte personal prevazuta bolşevizare a Romaniei.
Noi, să îi fim macar recunoscători savantului Paulescu in plan cetatenesc şi să ne ferim de condamnările conjuncturale, de judecăţi
care nu ne-ar face cinste , mai ales intr-o perioada universal acceptata azi de libera exprimare a adevarului propriu si sa ne inclinam
in fatza reusitelor profesionale exceptionale ale unui roman , om de stiinta genial! (text rezumat de d.d.rujan)
Comenteaza