Un alt evreu, Nicolas Naghi Talavera, a fost internat in lagarul mortii de la Auschwitz, unde pasii sai s-au incrucisat cu ai doctorului Mengele. Soarta l-a ajutat sa scape, dar a ajuns prin lagarele sovietice. Scapa si de aici la timp, ca sa participe la revolutia maghiara din 1956. Ajunge apoi in vest, unde isi va scrie memoriile. De la el ne-a ramas o importanta amintire despre Capitan, a unui copil de origine maghiaro-evreiasca care, auzind in discutiile din casa comentarii ingrozitoare despre “capcaunul” si “monstrul” de Codreanu, se hotaraste ca, deghizat in haine romanesti, sa mearga la Campeni, unde Codreanu avea o intalnire cu motii, ca sa-l vada cu ochii lui:

„Mica piaţă din faţa bisericii era plină de ţărani îmbrăcaţi în hainele lor colorate, de duminică. Mulţi dintre ei au venit pe jos de la distanţe de zeci de mile. Erau acolo mulţi jandarmi din circa de jandarmi din localitate. Chiar prea mulţi. Prefectul districtului Turda, aşa cum procedează funcţionarii unor regimuri ineficiente şi corupte, i-a interzis lui Codreanu să vorbească mulţimii, dar nu a declarat ilegală adunarea, deci a cauzat o mică problemă, fără a-i da o lovitură decisivă. Iar mulţimea formată din ţărani simpli şi săraci tot creştea, până ce curtea bisericii a devenit neîncăpătoare.
Deodată s-a produs o rumoare prin mulţime. Un bărbat chipeş, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte, călărind un cal alb. S-a apropiat de mine. N-am putut vedea nimic monstruos sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilăros, sincer, radia asupra mulţimii celor săraci şi părea să fie una cu mulţimea şi, toto dată, în mod misterios, departe de ea. Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a defini forţa stranie emanată de acest om. Poate el aparţinea pur şi simplu pădurilor, munţilor şi furtunilor de pe culmile Carpaţilor acoperite de zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor.

Şi astfel stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Nu era nevoie să vorbească. Tăcerea sa era elocventă; părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână şi ofilită şi-a făcut cruce şi ne-a şoptit: E trimis de Arhanghelul Mihail. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată şi slujba, care preceda întotdeauna adunările legionare, începu.
Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac n-am uitat nici o dată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.”

Eu nu cunosc un portret al Capitanului mai emotionant decat acesta.

 

Nota Redacției. Text preluat de pe blog, semnat de Călin Kasper.

Evreul acesta avea aptitudini de legionar. Nu este singurul. Vezi Nicolae Steinhardt sau Lica Krakauer, prietenul legionarilor din Paris. Mai toate liceencele din Iași, evreice, erau îndrăgostite de legionari… (mărturia doamnei Afrodita Surdu, mama lui Victor Surdu, auzită de la răpostul Victor Surdu. Dumnezeu să-l ierte, căci are ce ierta…)