83 de ani de la COTUL DONULUI, 1942. Data de 19 noiembrie trebuie comemorată de întreaga românime.
Cuvântul Profesorului
De Prof. Mihai Floarea / Opinii / Publicat: Miercuri, 19 noiembrie 2025, 12:30 / 8 comentarii
Articole relaționate
„Odesa totuși a căzut, c-așa am vrut, c-așa am vrut!” – Veteranul de la Cotul Donului Ion Nică Paiu, în vârstă de 100 de ani, a oferit cititorilor ActiveNews un cântec despre Războiul Sfânt, de Ziua Eroilor sărbătorită la Mânăstirea Comana
De Ziua Armatei Române, încă 633 de eroi căzuți la Cotul Donului au fost înhumați creștinește în Rusia (VIDEO)
Aflu într-o carte concepută de patriotul Vasile Șoimaru intitulată „Cotul Donului 1942” un articol datorat Părintelui Viorel Cojocaru. Redau în continuare fraze memorabile care ar trebui să facă degrabă înconjurul României și al lumii întregi spre a-i trezi din adormire nu numai pe istorici și pe intelectuali, în genere, ci și pe deținătorii vremelnici ai puterii actuale, preocupați de trocuri meschine și de manipulări ale opiniei publice spre menținerea statutului lor.
Fac totodată apel la Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru a analiza includerea în sinaxare a celor 150.000 de români căzuți pe front, la datorie, la 19 noiembrie 1942, în războiul de reîntregire teritorială a țării, care sunt aflați după numele lor și în masa altarului Catedralei Mântuirii Neamului.
Iată frazele datorate preotului Viorel Cojocaru pe care le supun atenției concetățenilor mei rugîndu-i să subscrie la demersul meu:
„Frontul de la Cotul Donului a fost rupt din trădare și din neglijență. Unii generali s-au făcut a uita atunci (în primul rînd cei din armata germană) că în Rusia iarna vine mai repede, este geroasă și nemiloasă. Așa că iarna a prins Armatele a III-a și a IV-a române total neechipate. Sînt sigur că mulți dintre ostașii de pe front au murit de foame și de ger, aceasta o povestesc și veteranii care au scăpat cu viață din acel măcel. Trădarea nu se oprește aici. Ce am făcut noi pînă acum pentru sufletele și osemintele ostașilor români căzuți în cîmp străin? Nicio Cruce, niciun monument, niciun cimitir de onoare la Gromki. Cu ce apă ne vom spăla obrazul în fața acestor eroi? Ei nu au mers din ambiție personală pe cîmp de luptă, au onorat Statul Român. Trebuie să ne trezim, indiferent că am pierdut sau am cîștigat bătălia, avem ostași căzuți la datorie. De acum înainte ar fi bine ca în fiecare biserică ortodoxă românească din întreaga lume pe data de 19 noiembrie să fie trase clopotele, să trezească în inima românului dragostea de Neam și de Țară. În frumoasele noastre catedrale să se facă parastase de pomenire a acestor eroi. În școli să se vorbească în acea zi despre aceste fapte de vitejie. E păcat să-i dăm uitării, așa ne despărțim de trecut și ne pierdem identitatea. Să ne adunăm forțele, să trezim conducătorii statului să meargă acolo să inaugureze un mare cimitir de onoare, așa cum au făcut-o Germania, Italia, Ungaria, care au luptat cot la cot cu România (…)” (Cf. op. cit., pp. 138-139. Sublinierile aparțin autorului petiției, Mihai Floarea).
În concluzie, ca români ce vrem să ne constituim din nou ca neam demn de strămoșii ce-au știut a se ridica ori de cîte ori a fost nevoie spre apărarea vetrei lor și a vieții în libertate, vă rog a semna această petiție și să contribuiți personal, în parohiile de care aparțineți, la pomenirea celor 150 000 de români căzuți la datorie, la Cotul Donului în 19 noiembrie 1942. Se pot face în Biserici, pînă la oficializarea la nivel național a datei fatidice de 19 noiembrie, așa cum îndemna părintele Viorel Cojocaru, parastase conform datinei noastre creștine. Ca dascăl, îndemn, de asemenea, pe toți cei aflați la catedră să le amintească elevilor jertfa militarilor români de la Cotul Donului din 19 noiembrie 1942.
Citiți și „Odesa totuși a căzut, c-așa am vrut, c-așa am vrut!” – Veteranul de la Cotul Donului Ion Nică Paiu, în vârstă de 100 de ani, a oferit cititorilor ActiveNews un cântec despre Războiul Sfânt, de Ziua Eroilor sărbătorită la Mânăstirea Comana
Nu știu de unde vine chestia asta cu eroismul, dar eu va spun ce povestea prin anii „70 un veteran ,unul ne-a Mielul din satul Poiana lui Stânga jud Giurgiu ….la cotul Donului , „soldații români beau pișat și mâncau căcat uscat ” Asta e realitatea războiului, nu bazaconiile cu glorie și alte aiureli.
Ce căuta armata română la Cotul Donului? Ce-i mâna pe ei in luptă tocmai la Donul înghețat? Slugărnicia! Atunci ca și astăzi clasa politică era slugarnică și dornică să pupu-n cur „partenerul strategic” că era Germania atunci, că azi e America nu e nicio diferență. Deci, prof Florea ne cere,nici mai mult,nici mai puțin,să comemorăm una dintre deciziile prostești ale Mareșalului, Regelui și ceilalți trepăduși,ce stăteau bine-merçi acasă, încheiată catastrofal și necavaleresc de armată română. Necavalersc nu o spun eu, o spun germanii uimiți că aliații lor români,italieni și maghiari după catastrofa de la Stalingrad nu se mai opreau din fugă. Când ministrul italian de externe,ginerele lui Mussolini, Ciano l-a întrebat pe Hitler ce știe de soarta italienilor, răspunsul lui Hitler poate părea cinic,dar era real:” italienii sunt bine…sunt în compețiție de alergat cu românii și ungurii…”.
Deci, ce să comemorăm d-le profesore? Că armata noastră,ca și azi,era nepregătită,nedotată și nepregătită militar,logistic si tehnologic să lupte în iarna rusă și era tocmai la dracu-n praznic, când furia sovietică i-a pulverizat ? Că era o armată invadatoare ce comisese crime,violuri, jafuri împotriva „civililor bolșevici”?
Despre Odesa s-a pronunțat cel mai avizat militar, respectiv Mareșalul Antonescu și el nu a văzut nicio glorioasă victorie,dimpotrivă pierderi inutile de vieți omenești din partea unei armate mult prea obișnuită cu războiul defensiv și care,se pare,a uitat ce înseamnă războiul ofensiv.
Concluzia d-lui prof Florea, deși pare de bun simț,în realitate e ridicola și e numai bună pentru propagandiștii pro „Ieruropa” și pro NATO ce caută alți proști și fraieri să moară-n Rusia,asta dacă le mai permite rușii! Dacă prof Florea era inspirat se oprea cu analiza la Nistru, dincolo de Nistru armata română,românii și conducătorii lor au devenit siniștri,agresivi și odioși,deci nu merită citați.
Să nu uit… unde era prof. Mihai Florea când osemintele soldaților români morți la Stalingrad au fost recent reînhumate în cutii ieftine de carton? Nu am văzut nicio reacție,deși se impunea….
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/eroi-romani-reinhumati-in-cutii-de-carton-in-rusia-reactia-mapn-805407
Cum o fi să vorbim despre Stalingrad, Al Doilea Război Mondial, Primul Razboi Mondial când cimiterele soldaților căzuți, inclusiv monumentele lor sunt în paragină? Nu vorbesc de „eroii anglo-americani” (ce au bombardat România la greu) unde faceți exces de zel ori ale sovieticilor ce le ignorați, deșii ei au grijă de morții noștri acolo in Rusia, vorbesc de românii noștri, de „strămoșii ce au reușit a se ridica”. Rusia in semn de reconcliere ne-a oferit nouă și celorlalți foști inamici la Stalingrad posibiliteatea de a reînhuma cu onoare militarii căzuți iar noi am ales să ne umplem de ridicol. In schimb vorbim de istorie, strămoși,eroi și alte clișee când nu înțelegem un lucru banal: respectul față de morți.