CD
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
FELICIA CAPTARU

in presa noastra:

STATUIA INDEPENDEȚEI
https://turismiasi.wixsite.com/blog/statuia-independen%C8%9Bei

Monumentul Independenței este dedicat Centenarului Independenței României (1877) și a fost inaugurat în 1980.
Pentru realizarea lui a fost organizat un concurs, la Casa Scânteii de la acea vreme, azi, Casa Presei Libere. Statuia, cu o înălțime de 11 metri, a fost executată în bronz de Gabriela Manole Adoc, autoare premiată de Academia Română pentru acest monument.
Reprezinta o femeie, cu o atitudine triumfătoare, o eroină, chiar România însăși. Femeia ține deasupra capului o eșarfă, steagul victoriei. Între eșarfă și partea superioară a corpului eroinei, este sugerat conturul geografic al României.

Artista a avut drept model o mătușă, o doamnă din înalta societate a anilor interbelici, Emilia Captaru, sora ultimului prefect al Iașului dinaintea regimului comunist.
‘’Era deosebit de frumoasă și distinsă, și avea mereu o ținută mândră, accentuată de statura să înaltă și de gâtul lung și fin, că de lebădă. Avea un păr lung care cădea greu, în onduleuri ample pe umeri și niște ochi albaștri verzui. Îmi amintesc că mergea la baluri împreună cu părinții mei. Țin minte și acum toaleta extraordinară pe care o purta când a fost invitată la o petrecere de familie: deasupra rochiei avea o vestă de catifea cu blăniță de nurcă. Îi stătea foarte bine. […] A fost cea care ne spunea mereu povești cu Feți-Frumoși și Cosânzene, când plecau părinții noștri de acasă. Nefiind căsătorită, își petrecea mult timp în prezența noastră. Din păcate, a murit la numai 34 de ani, în anul 1943. De aceea ne-a rămas în minte chipul ei tânăr”, POVESTEA ÎN ANUL 1999, VERIȘOARA ARTISTEI ȘI FIICA FOSTULUI PREFECT, FELICIA CAPTARU, ATUNCI ÎN VÂRSTĂ DE 75 DE ANI.

Gheorghe Adoc este autorul celor 6 basoreliefuri montate pe soclul înalt de 6 metri, din travertin. Basoreliefurile prezintă momentele decisive din războiul pentru independență momentul mobilizării armatei, declarația de independență citită de Mihail Kogălniceanu, pregătirea de război, luptele cu turcii, asaltul la redută și sunetul de goarnă al roșiorilor, exprimând victoria.

Statuia Independenței a fost dezvelită în 1980 în prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Bulevardul din fața statuii a fost denumit Bulevardul Independenței. Inainte de aceasta se numise Gheorghe Dimitrov, I. C. Brătianu sau Ulița Târgului de Sus. Inițial, artiștii au dorit să amplaseze pe soclul statuii un citat scurt și adecvat din opera lui Mihai Eminescu. Autoritățile comuniste au impus însă un citat specific al lui Nicolae Ceaușescu – „Eroismul înaintaşilor de acum un secol va trăi veşnic în conştiinţa profund recunoscătoare a întregii naţiuni, iar opera făurită cu sângele lor, de generaţiile de la 1877, va străluci întotdeauna în istoria noastră, ca una din cele mai mari izbânzi pe drumul libertăţii, progresului, independenţei şi fericirii poporului român”.
După Revoluția din 1989, artistul Gheorghe Adoc a solicitat scrierea cu litere de bronz a textului inițial semnat de Mihai Eminescu: „Independența e suma vieții noastre istorice”, iar în 1992 s-a realizat acest lucru.

ZIUA NEAGRA A EVREILOR DIN IASI
11.07.1998
https://www.ziaruldeiasi.ro/iasi/ziua-neagra-a-evreilor-din-iasi~nie7h

Membrii Comunitatii evreiesti vor comemora, miine, la ora 10, la Cimitirul Evreiesc din Iasi si la cele din Podu-Iloaiei si Tirgu-Frumos, victimele Pogromului de la 29 iunie 1941. Pentru cei care au fost martori la evenimente, Pogromul a fost cea mai zguduitoare actiune impotriva evreilor, intreprinsa in Romania din timpul regimului antonescian. Martorii evenimentelor de atunci – Pincu Keiserman, presedinte al Comunitatii Evreiesti din Iasi, Avram Heim si FELICIA CAPTARU, FIICA PREFECTULUI DE ATUNCI AL IASULUI, ISI AMINTESC DESPRE TEROAREA CARE A CUPRINS ORASUL IN ACEA ZI INSINGERATA DE VARA.
„Pogromul de la Iasi a fost organizat de trupele germane in colaborare cu Serviciul Sigurantei Nationale, elemente legionare si persoane declasate. Pretextind ca evreii au atacat soldatii germani prezenti in Iasi, grupuri de militari nazisti si legionari au intrat in casele evreilor si au amenintat ca, daca nu vor iesi toti evreii spre a fi verificati la Chestura Politiei, vor fi executati pe loc. Cu miinile ridicate, evreii au fost dusi la Chestura. Acolo au fost instalate mitraliere si a inceput o verificare superficiala de catre comisarii romani. Din cauza caldurii, a inghesuielii si a lipsei de apa, multi evrei din curtea Chesturii Politiei au cazut lesinati. La cea mai mica incercare de scapare, evreii erau secerati de mitraliere. Curtea Chesturii era plina de singe”, povesteste Pincu Keiserman, pe atunci in virsta de 15 ani. „Locuiam in strada Stefan cel Mare. Am fost scos din casa cu familia, la primele ore ale diminetii de 29 iunie, si am fost dusi cu forta la Chestura Politiei. Acolo, eu si ai mei am fost eliberati. Intorsi acasa, ne-am ascuns in beci. Astfel am reusit sa scapam. Din familia sotiei mele au murit insa, in timpul Pogromului, multe persoane”, isi aminteste Pincu Keiserman. Tot el ne-a relatat ca, dupa ce au fost tinuti in curtea Chesturii intreaga zi, evreii au fost dusi apoi pe peronul garii iesene, de unde au fost incarcati in vagoane pentru vite. „Pe o caldura teribila, inghesuiti in doua trenuri, ei au fost transportati spre Tirgu-Frumos. Desi drumul putea fi strabatut in jumatate de ora, el a fost parcurs, prin miscari de du-te vino, timp de mai multe ore. Inghesuiti, infometati, insetati, multi dintre ei au murit in vagoane”, relateaza Pincu Keiserman. Avram Heim, membru al Comunitatii Evreiesti din Iasi, este unul din sutele de evrei care au fost transportati cu trenul din Iasi spre Ialomita. „Am mers pe drumuri o saptamina intreaga, in calduri infernale. In vagon eram inghesuiti peste 100 de oameni. Calcam unii peste altii, vii si morti laolalta, intr-o mizerie cumplita. De sete, am ajuns sa ne bem urina. Eram numerotati; eu eram al 115-lea. Mai erau cu mine fratele meu si tata, care era bolnav. Ei doi au murit pe drum. Cind am ajuns la Ialomita, mai traiau doar zece oameni. Restul murisera asfixiati, infometati”, ne-a spus Avram Heim, care a trait evenimentele la virsta de 20 de ani. Ajunsi la Ialomita, cei zece evrei au fost dusi la o cazarma. Dupa doua-trei zile ei au fost dusi la munca la Piua Petrei, unde au muncit timp de trei luni la construirea unei linii ferate. „Ne-a cules de acolo un ofiter, ne-a dus pe un cimp, unde am asteptat trenul spre Iasi”, a adaugat acesta.
„Tatal meu, care era prefect al Iasului, a incercat sa-i salveze pe evrei”
„In familia mea era, in acele zile, o zdruncinare extraordinara. Ne-am dat seama cu totii ca vom fi marcati pentru tot restul vietii”, ne-a spus Felicia Captaru, in virsta de 72 de ani, fiica prefectului de atunci al Iasului, colonelul Dumitru Captaru. Incercind sa opreasca actiunile antievreiesti, el a inaintat mai multe rapoarte Ministerului Afacerilor Interne. „Derbedei civili si militari au intrat in casele evreilor. Patrule de soldati germani fac perchezitii”, scria col. Captaru intr-unul din rapoarte, toate pastrate in „arhiva” personala a fiicei sale. „Chestorul politiei, colonelul Chirilovici, nu a permis atacarea evreilor, dar nemtii, foarte indirjiti, au inceput sa traga. De aceea, vrind sa-i salveze, tatal meu a luat initiativa de a-i transporta cu trenul departe de Iasi pentru a-i salva”, ne-a povestit Felicia Captaru. Din pacate, in loc sa fie imbarcati in cele 50 de vagoane solicitate de prefect Sefului Garii, evreii au fost transportati in numai 19 vagoane. Intr-un alt raport al col. Captaru, adresat Ministerului Afacerilor Interne, pe 30 iunie, el atentiona asupra faptului ca locuintele evreilor „sint in continuare devastate”, iar arestarile sint facute de „indivizi civili in stare de ebrietate. Rugam a se interveni grabnic ca mentinerea ordinii sa se faca numai de catre unitatile romane deoarece unitatile germane maltrateaza evreii”. Din documentele sale am aflat si numarul transporturilor si al victimelor: in trenul care s-a deplasat spre Podu-Iloaiei au murit 1.198 de oameni, iar in oras au fost inregistrati 234 de morti si 150 de raniti. In timpul transportului catre Tirgu-Frumos s-au inregistrat 654 de morti. Potrivit datelor consemnate de colonelul Captaru, numarul total al victimelor este de 3.233 de persoane. Pincu Keiserman considera insa ca, in timpul Pogromului, au cazut peste 11.000 de victime, dovada fiind gropile comune descoperite pe traseu.
„La scurt timp dupa Pogromul de la Iasi, tatal meu a fost trimis disciplinar pe front, ca filosemit. Dupa razboi, a fost judecat de Comisia aliata de control si gasit nevinovat. In 1948, el a fost insa inchis si condamnat la munca silnica pe viata. In 1960 a fost eliberat, dar a fost obligat sa traiasca la domiciliu fortat, in Baragan. A murit in 1964”, ne-a spus Felicia Captaru. (Emilia CHISCOP)
Ce spun istoricii
1. Evenimentele de la sfirsitul lunii iunie 1941 se plaseaza la scurt timp dupa declansarea Razboiului din Rasarit. Locuitorii Iasului traiau zile tensionate. Avioane sovietice efectuau raiduri deasupra orasului, stirnind panica in rindul populatiei. Au fost acuzati cetateni evrei de a fi semnalizat avioanelor sovietice, in cursul noptilor, diferite obiective; autoritatile care au intreprins arestari nu au putut identifica autorii.
2. Au avut loc incidente in diferite cartiere ale orasului, in noaptea de 28-29 iunie, cind s-a tras asupra cladirilor in care erau cantonate trupele germane. Comandamentul german din localitate s-a folosit de aceasta situatie pentru a-si pune in aplicare planurile de exterminare a populatiei evreiesti. In aceasta actiune li s-au alaturat elemente legionare, scapate de sub controlul autoritatilor militare si civile.
3. Asa cum s-a scris, la Iasi si in cele doua trenuri ale mortii au avut loc „zile insingerate”. Au fost omoriti cu bestialitate mii de evrei, persoane nevinovate. In ce priveste numarul victimelor, exista mai multe puncte de vedere. Dupa documentele vremii, in urma Pogromului au murit 3.233 de oameni. Alte aprecieri indica 5.000, 10.000, 12.000 de victime. Aprecierile trebuie verificate, dar faptele ramin fapte, si nu poate exista vreo ingaduinta pentru violenta.
4. Autoritatile romane, militare si civile au depus eforturi pentru a limita proportiile catastrofei. Raspunderile trebuie bine precizate pentru a putea separa griul de neghina.
(prof.dr Ion AGRIG)

*
Nota redacției – Există autori evrei serioși care ajung la alte cifre, sub o mie, ale victimelor. Totul a fost opera germanilor, așa cum au recunoscut ei înșiși întotdeauna.