De 100 de ani sufletul fiecărui tânăr maghiar,a fost ținut în   captivitatea unei nostalgii de natură tragică!   

Poliicienii maghiari de la Budapesta, de 100 de ani, „hrănesc” tot mai agresiv identitatea colectivă maghiară cu fantasma unui vis de mărire medieval, girat de o falsa ordine internațională care a murit  definitiv odată cu venirea secolului XX...  Pretextul Trianonului a fost folosit politic  ca un fier roșu  prin care se ”însemna periculos , cu durere și resentimente , sufletul fiecărui tânăr maghiar, ținut astfel în captivitatea unei nostalgii de natură tragică. Dar asta este treaba  maghiarilor, care trebuie să încerce sa se „vindece”singuri de bolnavicioasele fantasme, și mulți intelectuali de talie europeana din rândurile lor fac asta: să scape  din sclavajul unei asemenea strategii!

În ultimii cincisprezece ani, Viktor Orbán a declanșat o acțiune politică de propagandă tot mai agresiva ,amplificand  un  sprijin „ciudat” pentru populație maghiară din Transilvania care, uneori, o duc mai binede fapt, a stimulat inconstient paralelismul etnic pentru a câștiga. prin arogantza naiva a fostului leader pesedist ,Dragnea  votarea unei  Legi inutile a statutului minoritatiicea cu cetățenia dublă, care a „inventat ” astfel aproape   3400.000 de votanți maghiari la alegerile din Ungaria! Orbán Viktor a reușit, astfel , cu ajutorul involuntar al politicienilor noștri de la București, în multe cazuri nepăsători, aroganți, ușor de cumpărat sau nepregătiți, să confiște mental și politic cel puțin maghiarii din trei județe ardelene. Reacția guvernelor României s-a limitat mai mult la declarații belicoase, și astfel practic Transilvania a rămas …tot un teritoriu al experimentelor propagandei maghiare. 

Visele medievale ale lui Orbán se îndeplinesc cel mai bine în … comunitatea maghiară din Transilvania, unde scandalului de la Ditrău, de exemplu, a fost tot un „semnal” pentru periculoasa „eficiența” a propagandei agresive a  premierului Orbán  privind emigrația... Reconcilierea româno-maghiară,a fost tot un un vis , firesc în perioada de activitate politică. Dar ne-am dat seama că nici politicienii români și nici cei maghiari nu vor asta pentru că ar pierde din mână o armă” stupid de inutil importantă: cea a urii și a căutării țapului ispășitor. Am adunat multe tristeți și dezamăgiri din încercările de construcție – măcar a unor mici insule ale reconcilierii;.

Dar una este mai pregnantă decât toate celelalte: În timpul unei campanii electorale, când am vorbit unei comunități maghiare despre proiectul meu Marea împăcare, a venit la mine o bătrânică unguroaică și m-a întrebat cu ochii în lacrimi: Deci, Domnule ministru, vreau să înțeleg bine,  dacă se va întâmpla asta, înseamnă că noi nu va mai trebui să plecăm din Cluj în Ungaria? Am fost șocat de efectul tragic al frăției urii asupra bieților oameni, izolați în bule etnice. Uneori îmi aduc aminte, cu respect, și de proiecte comune cu politicieni responsabili de la Budapesta, cum a fost parteneriatul cu premierul Ferenc Gyurcsány care, în 2004, a îndemnat alegătorii să nu voteze pentru referendumul FIDESZ care tzintea – si a reusit, -i pacaleasca pe unguri sa acorde …prin vot o prima cetățenie maghiarilor din afara Ungariei ! Din pacate, tocmai pentru asta , a fost marginalizat apoi din viața politică, alături de partidul său,  de cei care veneau cu stindardele urii și revansei, răscolind astfel,din nou rănile trecutului.

În zilele acestei primăveri pandemice, 86% dintre românii care au răspuns la un sondaj IRES , nu credeau că Ardealul ar mai putea fi pierdut vreodata de România chiar dacă un politician cu  mare vizibilitate si influență de la noi le-a vorbit romanilor despre acest pericol. Vestea cea bună pentru mine in sondajul respectiv a fost faptul că România nu este bolnavă de frică vorbesc despre frica etnică, de frica dușmanului construit în scopuri politice. Are ea alte frici, cum este  frica de viitor, dar asta e o altă discuție.

Când facem asta, îi dăm un ajutor nesperat lui Victor Orbán: îi punem în brațe cetățenii români de etnie maghiară din Transilvania. Când lideri ai UDMR au declarat că nu au ce sărbători de 1 decembrie, am încercat să le oferim argumente de a rămâne alături de noi, chiar dacă înțelegem trauma lor indusă sau nu. Acum însă nu înțeleg de ce trebuie, in replica, să sărbătorim si noi  Trianonul. Pentru noi poate avea o semnificație cel mult egală cu semnarea  Tratatului de la Paris, unde ni s-au restituit Basarabia și Bucovina. Când 100.000 de ardeleni au sfidat pandemia de gripă spaniolă și s-au adunat la Alba Iulia, hotărând Unirea cu țara, atunci da, s-a instituționalizat simbolic statul național.

  Dacă, azi, nu suntem capabili, ca stat, să punem în operă o strategie solidă de răspuns la expansionismul propagandistic si economic al politicii lui Orbán de ce să punem sare pe rană comunității maghiare din România? Nici măcar voturi nu aduce această instituire simbolică, în schimb este un act de simbolism negativ, de separare.  Una este să te ”bați” cu Orbán atunci când depășește limita și alta să rânjești la tristețea vecinului.Mă bucur pentru mine și românii mei, neafectați de ură și de frica de celălalt, dovadă că, dacă avem politicieni mici, nu putem deveni o națiune mare. Asta mă face să accept ca vecinii mei de istorie, ungurii, să bea cu supărare  primele pahare de palincă pe care le pot oferi eu de 4 iunie, căci, după aia, atmosfera se schimbă oricum.

  Politica lui Orbán față de Transilvania nu este de acceptat, are nevoie de un răspuns inteligent și ferm din partea României dar tristețea vecinului meu maghiar o pot respecta, măcar tăcând. Și el va înțelege, cu siguranță,  că, în multe situații, istoria este cinică: construiește fericirea unora pe nefericirea altora și este imposibil de schimbat asta, în cele mai multe cazuri.  Dar ca român care se crede cetățean liber dintr-o țară încă normală nu pot să sărbătoresc suferința aproapelui.Îmi cer iertare, dar nu știu … ce ar trebui să sărbătoresc pe 4 iunie. Eu la Cluj sărbătoresc pe 1 decembrie!

Cosmin Gusa