31 de ani de la moartea lui HORIA SIMA.
EditorialIstorieUltimele ştiri
31 de ani de la moartea lui HORIA SIMA.
By Florin Dobrescu Last updated mai 25, 2024
15 8.903
Share
28 mai 1993 h sima evz detaliu 2
Evenimentul Zilei a fost singurul cotidian din România care a anunţat, la 28 mai 1993, moartea lui Horia Sima în Germania.
Parcurgând documente din arhivele Securității, dar și cele declasificate în ultimii ani de CIA, am înțeles mai bine importanța pe care Horia Sima a avut-o în configurația Rezistenței din exil, dar și în cea din țară, realizând importanța pe care i-o acordau serviciile speciale americane și franceze în configurarea acțiunilor antisovietice și anticomuniste îndreptate înspre România ocupată, dar și eforturile disperate ale Securității coordonate de NKVD/KGB de a-și infiltra agenții din Occident în proximitatea sa, în vederea anihilării. Am constatat, că după 1947, structurile de informații americane erau la curent, în timp real, cu toate deplasările și prezențele liderului legionar, dar și aprecierea de care s-au bucurat scrierile sale, editate la Paris sau în zona de ocupație americană din Austria și Germania, în cercurile establishmentului politic gaullist din Franța acelor ani. Mi s-a confirmat atunci ceea ce apropiații colaboratori ai lui Horia Sima îmi spuneau în urmă cu aproape trei decenii. Anume că fără protecția serviciilor speciale occidentale, liderul anticomunist nu ar fi putut scăpa de mâna lungă a Securității. Faptul că organizația din jurul lui Horia Sima a furnizat CIA cel mai important număr de voluntari instruiți și apoi parașutați în România ocupată de sovietici, ajungând astfel, după procesul de la București din 1953, când insurgenții au fost condamnați la moarte, pe prima pagină a presei scrise din întregul Occident, înseamnă enorm. Pentru că e vorba de jertfe nu doarpe altarul României libere, ci și pe acela al modelului democrației de tip occidental. A ignora o asemenea pagină de istorie fabuloasă, înseamnă o abordare schizofrenică a istoriei luptei anticomuniste. Și înțeleg mai bine unul din motivele pentru care, în general, în România de după 1989, Rezistența este un subiect evitat la nivelul instituțiilor de stat, al mass-mediei și sistemului de învățământ. Oricum, arhivele vor continua să ne ofere suprize în anii viitori, căci declasificăriile sunt doar la început. Mai ales că, de curând, arhivele CIA au scos la lumină și dimensiunile implicării și a aripii legionare conduse de Papanace-Gârneață-Iasinschi în proiecte consistente îndreptate către Romînia ocupată, cu jertfele inerente unor astfel de operațiuni.
Trupul neînsufleţit al lui Horia Sima, în casa dr, Păunescu din Untermeitingen, Germani, a doua zi după deces.
Trupul neînsufleţit al lui Horia Sima, în casa dr, Păunescu din Untermeitingen, Germania, a doua zi după deces
de Florin Dobrescu
În ultima vreme a devenit trendy ca despre Horia Sima să se scrie şi să se vorbească exclusiv de rău. Sau, în cel mai bun caz, să nu se vorbească deloc.
De când Legea 217 / 2015 a inhibat istoricii temători pentru propria carieră, iar vigilenţa bolşevică a neorolleriştilor de la Institutul Elie Wiesel a devenit un fel de Big Brother atoatevăzător în domeniul memoriei, cei mai mulţi istorici
25 mai 1993. Fruntaşi legionari, în casa doctorului Filip Păunescu, devastaţi de moartea neaşteptată a lui Horia Sima (Arhiva Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu – Fondul Dan Boghiu)
preferă să evite subiectul.
Personal, nu înţeleg să mă raliez acestui curent şi să mă fac că anumite personalităţi ori evenimente din istoria recentă nu ar exista. Pentru că sunt un om liber şi aşa vreau să rămân.
Ferpar dintr-un ziar spaniol, anunţând moartea lui Horia Sima. Arhiva Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.
Un astfel de personaj istoric, de la a cărui moarte s-au scurs 30 de ani, este şi Horia Sima.
Despre Horia Sima s-a vorbit şi s-a scris enorm, s-au purtat polemici pasionale, a fost deopotrivă iubit şi detestat (inclusiv, sau mai ales, de proprii săi camarazi…), elogiat în termeni frizând veneraţia şi, în acelaşi timp, hulit pentru greşelile comise şi, mai ales, pentru cele ce nu i-au aparţinut. Unii legionari l-au urmat cu un devotament vecin cu fanatismul, în timp ce alţii s-au dezis de el, refuzând orice înţelegere faţă de limitele sale omeneşti. La aproape un sfert de veac de la moartea sa, poate că ar trebui găsită disponibilitatea de a analiza şi dezbate sine ira et studio personalitatea lui Horia Sima şi rolul important jucat de acesta în configuraţia istoriei recente româneşti şi europene.
Succesor al lui Corneliu Codreanu la conducerea Mişcării Legionare, într-o perioadă mai mult decât dificilă pentru această organizaţie naţionalistă supusă persecuţiilor regimului carlist şi apoi ale celui antonescian, făgărăşeanul originar din comuna Mândra a fost timp de aproape cinci
Ferparul morţii lui Horia Sima, în ziarul spaniol El Mundo. Arhiva Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.
luni, până în ianuarie 1941, vicepremierul României şi, practic, al doilea om în statul român, denumit oficial – dar nu tocmai propriu – „stat naţional-legionar” (un amplu eşec, din care Legiunea a ieşit de altfel cu mari prejudicii de imagine). Eliminarea sa şi a Legiunii din viaţa politică a ţării, în ianuarie 1941, de către forţele loiale generalului Antonescu, s-a făcut după toate regulile unei lovituri de stat, cu avizul şi sprijinul decisiv al lui Hitler şi al blindatelor germane de pe teritoriul României. Iar încercarea sa şi a altor sute de fruntaşi legionari de a scăpa de gloanţele lui Antonescu pe teritoriul celui de-al Treilea Reich s-a finalizat cu internarea lor în lagărele naziste. Până la 24 august 1944, legionarii au împărţit lagărele de
Manifestare în perioada guvernării legionaro-antonesciene (1940). Sursa: Arhivele Naţionale (Victor Dogaru).
concentrare cu celelalte categorii indezirabile pentru regimul hitlerist: evreii, comuniştii, polonezii ş.a..
Paradoxal, angajamentul lui Horia Sima în constituirea unui guvern în exil la Viena, ca replică la guvernul României ocupate de sovietici după 23 august 1944, ca şi constituirea unei armate naţionale ce a luptat până pe 9 mai 1945, pe Oder, împotriva trupelor sovietice, nu atras după sine trecerea legionarilor pe listele cu colaboraţionişti ai fascismului întocmite de comisia de anchetă preliminară a Tribunalului de la Nurnberg, şi nici expulzarea lor în România comunistă, aşa cum se întâmplase cu naţionaliştii unguri, sârbi, ruşi, slovaci ori croaţi. Şi asta în ciuda presiunilor pe care guvernul comunist de după 6 martie 1945 le făcea constant pe lângă aliaţii occidentali în acest sens.
Este greu de spus cât a contat în aceste decizii politice faptul că legionarii nu participaseră la crime de război, ei petrecând această perioadă în lagărele germane sau închisorile antonesciene, ori simplul şi pragmaticul calcul al anglo-americanilor care contau pe disciplina, experienţa paramilitară şi subversivă şi, mai ales, anticomunismul total al militanţilor Gărzii de Fier, în viitoarele acţiuni îndreptate împotriva blocului sovietic aflat într-o vizibilă tendinţă de expansiune. Oricum, iniţiative precum ce memoriul diplomatului Fotin Enescu ori intervenţia genială a lui Virgil Velescu la Frankfurt am Main, la cartierul general al comandantului armatei SUA în Europa, Dwight Eissenhower, au avut în spate strategia lui Horia Sima.
Contactele acestuia cu reprezentanţii CIA după 1947 sunt acum certificate inclusiv de arhivele declasificate ale serviciilor secrete americane, iar implicarea masivă a legionarilor în amplele proiecte ale Office Coordination Policy condus de Frank Wisner, de instruire şi paraşutare în România ocupată de sovietici a unor echipe de legionari cu misiuni informative şi de sprijinire a rezistenţei anticomuniste, sunt de asemenea, probate de arhivele româneşti şi occidentale. Tributul de sânge al legionarilor trimişi de Horia Sima în România comunistă a reprezentat o contribuţie semnificativă la măsurile prin care occidentul a încercat să contracareze provocările URSS care încerca să-şi exindă sfera de influenţă dincolo de Cortina de Fier. Democraţia de tip occidental
va trebui cândva să recunoască această contribuţie în vieţi şi destine frânte pe care legionarii români au adus-o apărării de comunism a Europei rămase libere.
Ani de zile, Horia Sima a coordonat de la Salzburg acţiunile informative ale reţelelor de legionari, conexate cu cele ale serviciilor secrete americane, în timp ce, în ţară, grupuri de gherilă îi invocau numele în aşteptarea iar eşecul uriaşei mobilizări a Securităţii, sprijinită de KGB şi STASI, pentru identificarea lui Sima şi capturarea ori neutralizarea lui (operaţiuni a căror amploare este astăzi reflectată în arhivele fostei Securităţi), se explică doar prin protecţia pe care liderul legionar a avut-o în toţi cei 45 de ani din partea serviciilor secrete occidentale.
În ultimii ani de viaţă, la Majadahonda…
Chiar şi decesul său, survenit în noaptea de 24 spre 25 mai 1993, în Germania, în casa dr. Filip Păunescu din Untermeitingen, lângă Augsburg, într-unul din periplurile sale europene, a scos în evidenţă că şeful Mişcării Legionare continua să folosească, şi după 1989, aceleaşi mijloace subversive în desele sale peregrinări pe cele patru continente locuite de legionari. Şi ultima sa călătorie avusese loc tot sub acoperirea unor documente de identitate cu nume fals (evident, eliberate de autorităţile spaniole care cunoşteau situaţia sa specială), aşa cum obişnuia întotdeauna, pentru a nu fi depistat de agenţii serviciilor secrete româneşti. Semn că Horia Sima nu credea în aşa zisa reformare a acestor servicii, chiar dacă Securitatea se numea acum SRI.
În România, vestea morţii sale a fost anunţată de un singur cotidian central: Evenimentul Zilei. Au mai punctat evenimentul câteva publicaţii legionare, a căror audienţă cu greu putea fi cacterizată ca fiind de nişă. Restul mass-mediei a tăcut. Aşa cum tace şi astăzi.
Şi nu înţeleg de ce totuşi trebuie să eludăm părţi întregi ale istoriei recente, sub presiunea unei autocenzuri nejustificate, în loc să avem curajul dezbaterii istoriei nostre recente, cu bune şi rele, împăcându-ne astfel cu propriul nostru trecut.
Parasiti locurile unde sunteti persiflati.
https://vm.tiktok.com/ZGe4ftwkF/
https://www.activenews.ro/opinii/Emanuel-Petran-Cine-a-decis-ca-UDMR-ul-un-ONG-sa-fie-acceptat-ca-partid-189550
pop teodor:
Adresam rugaminte catre doamna Constanta Ianolide,sotia Marelui Marturisitor Ioan Ianolide ca,cu voia Sfantului ei Sot sa nu reinhumeze Sf Moaste ci sa fie la inchinare in biserica manastirii pentru ca asa e voia Sfantului.Reinhumarea e un pacat de neiertat si pact cu evreii,vrajmasii lui Hristos.E sfânt!” Știrea care trebuie să ajungă la toată lumea: Au fost deshumate moaștele mărturisitorului Ioan Ianolide, izvorând o mireasmă sfințitoare: Video – Poze
Știri
25/05/2024
Moaștele mărturisitorului din temnițele comuniste și antonesciene Ioan Ianolide au fost deshumate, sâmbătă, la Mănăstirea Cernica de lângă București.
Apoi, acestea au fost duse în cursul aceleiași zile la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă, ctitorită de părintele Iustin Pârvu, din județul Neamț.
„Aducerea osemintelor Mărturisitorului Ioan Ianolide la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă. Mulțumim doamnei Constanța Ianolide, soția marelui mărturisitor, care a cerut reînhumarea lui Ioan Ianolide de la mănăstirea Cernica la mănăstirea Paltin, acolo unde și dânsa viețuiește acum, sub îngrijirea maicilor.Să avem rugăciunile acestui mare mărturisitor al lui Hristos în temnițele comuniste!“, conform unei postări de pe pagina de Facebook a Mănăstirii Paltin-Petru Vodă.
Conform participanților la procesiune, moaștele mărturisitorului au izvorât o mireasmă sfințitoare de nedescris.
„Azi a fost deshumat Sfântul Mărturisitor Ioan Ianolide care era înmormântat la Mănăstirea Cernica și dus la Mănăstirea Paltin , izvorând o mireasmă de nedescris“, a scris Daniel Dorneanu pe Facebook.
Ioan Ianolide este un scriitor roman, marturisitor al inchisorilor comuniste, renumit pretutindeni pentru cartea sa, „Intoarcerea la Hristos”. In cartea sa, Ianolide creioneaza un portret filocalic al marturisitorului crestin din inchisorile comuniste, prin consemnarea faptelor lui Valeriu Gafencu, precum si un comentariu teologic asupra ideologiei comuniste.
Despre viata sa nu se stiu foarte multe, el fiind cunoscut mai ales ca prieten de suflet al lui Valeriu Gafencu, acesta din urma numit „Sfantul inchisorilor”. Pana si in manuscrisul sau, in baza caruia a fost editata cartea postuma, autorul da foarte putine date despre el insusi
Ioan Ianolide, cel mai apropiat prieten al lui Valeriu Gafencu, a scris în 1983 textul pe care îl reproducem în continuare. În el auzim un ecou al spiritului şi experienţei lui Valeriu. (Ion Ianolide a murit în 1985):
„18 februarie 1983
Sunt în vârstă de 64 de ani. Din 1941 până în 1964 am fost în închisoare, torturat şi batjocorit – mai întâi sub dictatura lui Antonescu, apoi sub cea comunistă….
L-am mărturisit pe Hristos întreaga mea viaţă, iar în 1944 m-am închinat cu totul Lui. M-am confruntat mereu cu materialismul, fie el burghez, fie comunist. Am comparat şi confruntat credinţa creştină cu islamul, budismul, confucianismul şi, fireşte, cu iudaismul talmudic. Am comparat Ortodoxia cu Romano-Catolicismul, Protestantismul şi neo-Protestantismul. Am dat o luptă mare cu ateismul…
Aproximativ 5 ani de zile m-am aflat în izolare totală, înfometat şi dezbrăcat. Mai mult de 15 ani am stat în încăperi comune -unele mai mici, altele mai mari; am trăit acolo, zi şi noapte, silit, ca şi toţi ceilalţi, să folosesc „ tineta „pentru necesităţile fizice (un fel de hârdău). Uneori eram îngrămădiţi opt deţinuţi într-o celulă de 61/2 picioare pătrate, dormind câte doi, trei sau patru într-un pat.
Trupurile şi sufletele ni se frecau unele de altele în fiecare clipă. Teroarea exercitată de gardieni, foamea, frigul şi bolile păreau de-a dreptul suportabile în comparaţie cu oroarea care se instala între oameni diferiţi, disperaţi şi adeseori decăzuţi, descompuşi.
Am fost la munci agricole timp de doi ani. Era o muncă de sclav, iar noi eram înfometaţi şi dezbrăcaţi. Lucram în vii şi grădini de legume, dar muream de foame, pentru că ne era strict interzis să gustăm un pic din fructe sau zarzavaturi. Timp de peste 20 de ani mi-a fost mereu foame şi adeseori eram distrofic din cauza malnutriţiei. Mi-a fost frig în toţi anii aceia de închisoare.
Am fost bătut, chinuit şi torturat ani de zile, pentru distrugerea rezistenţei fizice şi psihice [spirituale]. Am cunoscut direct înspăimântătorul domeniu al trăirii sub limitele suportabilului. Ani întregi am fost ameninţat cu moartea. Mi se cerea mereu „ sufletul” din mine. Mi-au oferit adesea viaţa, preferând perspectiva morţii tocmai pentru a-mi salva sufletul, conştiinţa, integritatea -şi numai Dumnezeu m-a ferit de prăbuşire.
Nu există om care să poată rezista tuturor acestor chinuri. Mulţi – mulţi ani, cam 15, am fost terorizat cu spectrul „ re-educării” în scopul „restructurării” mele şi „spălării creierului”. Doar purtarea de grijă a lui Dumnezeu m-a salvat.
Am îndurat teroarea din partea temnicerilor, dar şi una şi mai feroce din partea informatorilor şi asasinilor din chiar rândurile deţinuţilor, care trecuseră de partea puterii politice.
Am cunoscut fiinţe omeneşti dezamăgite, cu expresii diavoleşti pe chipurile lor şi care săvârşeau fapte demonice. Am fost înconjurat de o atmosferă de tovărăşie de demoni, care pendula între răutate şi criminalitate.
Am purtat de grijă unor oameni pe moarte: unii deznădăjduiţi, alţii în stare de revoltă, alţii calmi. Am văzut „sfinţi” care radiau lumină, murind într-o atmosferă cerească.
Am ascultat vorbind profesori, savanţi, oameni de litere — şi am învăţat mai mult decât într-o universitate. Am cunoscut comunişti şi am cunoscut evrei în închisoare, am cunoscut de asemenea din cei care fuseseră la putere. Am îngrijit chiar pe generalul care fusese preşedintele curţii militare care a pronunţat condamnarea mea. Mi-a fost dat ca să-i închid ochii. După ce îi servise pe stăpâni, fusese azvârlit şi el în temniţă.
Am cunoscut burghezi şi comunişti atât ca oameni liberi, cât şi ca deţinuţi. Şi pe toţi i-am cernut prin Duhul lui Hristos în Care m-am străduit toată viaţa mea să trăiesc. La capătul acestei amare experienţe numai Hristos rămâne în mine viu, întreg şi veşnic…
Astăzi se împlinesc 31 de ani de când a murit Valeriu. M-am dus la Biserică ca să mă spovedesc. Duminică mă voi împărtăşi. In ziua aceasta am aflat zidită în fiinţa mea sfinţenia, aşa fel încât nimic să nu mă mai poată despărţi de ea.
Este cea mai fericită zi din viaţa mea, deşi în ziua aceasta a murit cel mai de preţ om pe care l-am cunoscut vreodată. El este cel care, în ziua aceasta, mi-a transmis fericita şi binecuvântata stare care m-a însoţit întreaga viaţă.
Am fost atât de fericit, încât am dorit viaţa veşnică mai mult decât plinătatea spirituală pe care am simţit-o atunci, în ziua aceea. Am fost, şi fireşte şi, Valeriu a fost, perfect lucid, normal şi conştient de toate cele ce se petreceau.
El era plin de Har. În el se afla Hristos şi am putut să fiu şi eu părtaş la starea lui binecuvântată de sfinţenie. ÎI umplea desăvârşit o stare de intensitate spirituală. Veşnicia se făcea văzută în timp, în clipă. Fericirea izvora din însăşi suferinţa.
Totul era scăldat într-o lumină nepământească. Sufletul îmi era plin de pace. Trupul era lumină. Sub picioare simţeam ceva ca un câmp energetic, un fel de vibraţie care mă ţinea legat de pământ. De fericire — am plâns.
Am putut vedea în duh: am văzut cerurile deschizându-se în adâncimea de nemăsurat a ochilor lui Valeriu. Am simţit Duhul Sfânt care lucra şi vorbea prin el. In slăbiciunea şi epuizarea lui fizică am simţit Puterea Dumnezeiască a unui alt plan al existenţei.
M-am gândit că sunt în „cer”. Mă gândeam şi la faptul că sunt aproape de Iisus Hristos, pentru că Iisus Hristos se afla în Valeriu. Credinţa lui Valeriu îmi dădea şi mie tărie. Chemarea mântuitoare a omului care murise a dat aripi spovedaniei mele. Iubirea lui Valeriu m-a supus desăvârşit iubirii lui Hristos.
Ştiu şi simt că Valeriu mă însoţeşte şi mă ajută în toată lucrarea de a discerne cele două „lumi” în care trăim şi care, în planul divin, se află într-o perfectă unitate. Viaţa mea este Hristos. Mintea mea doreşte şi caută numai voia lui Dumnezeu. Nădejdile mele sunt la bucuria făgăduinţelor Lui.
Sunt conştient de natura mesianică a Credinţei Creştine şi vreau să slujesc acestei Credinţe în mod desăvârşit până la moartea mea. Îi iubesc pe oameni şi, pentru mântuirea lor, urmez drumul Crucii. Iubesc viaţa, dar numai în perspectiva eternităţii; de aceea prefer să mor decât să îngădui o degradare sufletească sau a conştiinţei. Ştiu bine că mă găsesc în luptă cu forţe uriaşe care mă pot zdrobi şi mă rog lui Dumnezeu să-mi dăruiască înţelepciune, putere şi ocrotire.
Deşi din punct de vedere fizic sunt bolnav şi cu toate că am nervii peste măsură de sensibili, mintea îmi este sănătoasă şi întreagă, iar gândirea limpede.
M-am retras intenţionat din lume, pentru că oamenii din lume mă împung şi mă atacă, iar eu nu mă pot apăra altfel de ei. Nu pot sluji decât doar prin rugăciune, iubire, meditaţie şi dând mărturie. Slujesc pentru a-mi păstra sufletul întreg, nevătămat.
Doresc să am un sfârşit creştinesc. Sunt pe deplin conştient că am acumulat experienţe semnificative, dumnezeieşti, omeneşti, şi, prin urmare, am obligaţia să las o moştenire. Nu sunt iubitor de slavă deşartă şi doritor de a-mi scoate în evidenţă propriul eu; doar pe Iisus Hristos vreau să-L arăt.
Trăiesc singur, izolat, tăcut. Văd dezastrul spiritual, politic, economic şi militar în care se găseşte lumea şi nu cred că ar putea fi evitat.
Lumea va suferi de pe urma erorilor ei de orientare mereu, până în momentul în care îşi va deschide mintea spre a primi adevărurile lui Dumnezeu, ca să aibă Credinţa mărturisirii autentice. Doresc să-mi fac deplin datoria. Ştim că lumea este cuprinsă în planul dumnezeiesc de mântuire.
Cred. Iubesc. Nădăjduiesc. Astăzi, întocmai ca acum treizeci şi unu de ani, mă simt strâns aproape de Valeriu şi, împreună cu el, strâns aproape de Domnul nostru Iisus Hristos”. (The Orthodox Word nr. 224-225/2002) sursa valeriugafencu.ro.

„Aducerea osemintelor Mărturisitorului Ioan Ianolide la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă.Mulțumim doamnei Constanța Ianolide, soția marelui mărturisitor, care a cerut reînhumarea lui Ioan Ianolide de la mănăstirea Cernica la mănăstirea Paltin, acolo unde și dânsa viețuiește acum, sub îngrijirea maicilor.Să avem rugăciunile acestui mare mărturisitor al lui Hristos în temnițele comuniste!“, conform unei postări de pe pagina de Facebook a Mănăstirii Paltin-Petru Vodă.
Video
Cititi si – Pr. Iustin Pârvu ne spune de ce trebuie canonizați ”Sfinții închisorilor”! – Video
Daca Sfantul Ioan Ianolide s-a aratat primul atunci inseamna ca si prietenul sau,Sf.Mare Mucenic Valeriu Gafencu se va arata curand pentru ca am convingerea ca,precum nedespartiti au fost in nevointele martiriului ,nedespartiti vor fi si spre cinstire si salas minunat cu Sfintele moaste intre crestinii ortodocsi inchinatori ai Manastirii Petru Voda pentru tamaduire si grabnic ajutor tuturor celor care vor veni sa se inchine Sfintelor Moaste.A nu reinhuma Sfintele Moaste ale Marturisitorului e un act de statornicie in marturisirea dreptei credinte atat a staretului manastirii,caruia parintele ierodiacon Visarion Iugulescu i-a prezis cu multi ani inainte ca va ramane in hainele mirenesti,dezbracat de haina preoteasca,a staretiei si cea monahala,traind ca si crestin ortodox de rand cu Biblia in mana.Doar cu aceasta va ramane.
Poporul drept slavitor va trebui sa nu tina cont de mofturile clasei politice si implicit celei clericale si sa arate vointa poporului prin canonizarea cuvenita si fara amanare a Sfintilor Inchisorilor comuniste in intregime;e sarcina poporului sa alcatuiasca Martirologiul Crestin Ortodox Romanesc din perioada comunista si sa intram in randul tuturor popoarelor crestine ortodoxe care isi cinstesc Martirii din temnitele comuniste.E obligatia oricarui cetatean roman,patriot roman pentru infaptuirea acestui maret ideal crrstin ortodox.
Este o mare pata de rusine pe obrazul poporului roman ca au trecut mai bine de douazeci de ani de cand toate popoarele ortodoxe si-au canonizat in bloc si nu selectiv,Marii Martiri ai inchisorilor comuniste.Trebuie sa intram in randul tuturor popoarelor ortodoxe si sa nu asteptam ca politicienii care,99,99 la suta cu ierarhi cu tot sunt in slujba evreilor sa faca ei canonizarile in bloc ,nu selectiv,cum au aranjat ei in varianta lor cu canonizarea in 2025 a celor 15 Cuviosi si Preoti Marturisitori care e de fapt un praf in ochi.Patriarhia Romana trebuie sa intre in randul tuturor Patriarhiilor Ortodoxe care si-au canonizat In Bloc Martirii ortodocsi anticomunisti.De peste douazeci de ani toate Patriarhiile au facut Canonizarea In Bloc si nu prin „selectie”.Trebuiesc facute determinare si presiune hotarate.Ca nu s-a facut documentatia ,dosarul pt. canonizare?Dar douazeci de ani ce au pazit?Nu au avut timp sa culeaga marturii ale credinciosilor despre sfintenia si minunile Sfintilor?Nu au avut timp sa alcatuiasca un catalog referitor la sfintenia si minunile Sfintilor?Au avut dar nu au vrut „de frica iudeilor”.Cate sute de ani sa mai stam cu frica iudeilor in gat?
Au fost deshumate moaștele mărturisitorului Ioan Ianolide, izvorând o mireasmă sfințitoare. FOTOGRAFII
-radio-active-jews,
De Redacția / Cultură, Sfinții închisorilor / Publicat: Sâmbătă, 25 mai 2024, 19:55 / 3 comentarii ,
NU STIM CE I-AU APUCAT!
poate tzintirimu era in pericol de innundatzie si submercie
ca la Stauleshti.
Să nu facem apologia lui Horia Sima și a rolului său pentru cauza „democratiei” din România că nu este cazul. Faptul că „serviciile” Occidentale îl monitorizau nu se datora decât faptului că era un pion pe tabla de șah a „Războiului Rece”.
Să terminăm și cu minciuna că „autoritățile comuniste” au făcut dirigențe, presiuni pe lângă „aliați” pentru că nu e adevărat. Regimul comunist nu a făcut nimic pentru extrădarea criminalului Traian Boeru, mai mult i-a permis și reîntregirea familiei. Relația regimului comunist cu regimul legionar din exil este destul de ciudată în sensul că dacă doreau cu adevărat comuniștii îi puteau neutraliza, dar în underground colaborau cu ei.
Horia Sima este principalul vinovat pentru prăbușirea Mișcării Legionare restul e istorie și este cel care a permis asasinatele împotriva lui Iorga și Madgearu nu mai vorbesc de conflictul permanent cu „codrenii” din cadrul mișcării.
Horia Sima a fost TRADATORUL Miscarii Legionare !
Vad ca acum Tradatorii sunt venerati ! Felicitari !
CIRC pentru IDIOTI ! Coldea si Kovesi au cetatenie americana. Conform tratatului intre SUA Satanista si Colonia Romanica, niciun cetatean american PENAL nu poate fi judecat in colonia Romania !
Totul este pentru distragerea atentiei de la imenentul esec al CRIMINALILOR PNL – PSD in viitoarele alegeri masluite !
Ei stiu ca se duc in rapa si incearca sa fure ca la Alba-Neagra !
Asteptam sa ne votati ! In 2020, dupa ce v-am tinut arestati la domitziliu ca sa fiti iradiati cu 5G, v-am bagat in sperieti cu tembeliziunile si cu ZOIarele care afisau mortii si imbolnavitii, v-am facut sa cereti bilet de voie ca sa iesiti la cumparaturi, v-am dat amenzi ca sa purtati masca impregnata cu Oxid de grafen, v-am pus la dispozitie paznicii de la suprmaket ca sa va consulte GRATUIT cu termometru cu LASER, v-am facut legitimatie de eutanasiat ca sa puteti face cumparaturi de unde voiati, v-am legat de paturi si v-am oxigenat plamanii pana ati mierlit-o, v-am interzis sa cumparati IVERMECTINA din farmaciile veterinare ca sa muriti cat mai multi sa nu va mai dam pensii, ajutoare sociale si alte drepturi, ca sa avem ce fura noi PENALII CRIMINALI din PARLAMENTUL PENAL CRIMINAL TRADATOR si JEFUITOR, noi din Guvernele CRIMINALE, noi din Primariile pline de CRIMINALI JEFUITORI. V-am cerut votul si spre surprinderea noastra ni l-ati dat… !!! Atunci am inteles ca romanii sunt IDIOTI fara scapare ! Atunci ne-am dat seama ca adevarata pandemie este cea de PROSTIE ! Atunci ne-au felicitat chiar si sefii nostri satanisti, pentru ca avem niste alegatori CRETINI pe care ii putem extermina lejer, iar celor care mai raman vii le putem cere voturile ca si cand nu s-a intamplat nimic rau. Chiar si Mafia Khazara – sobolanii paduchiosi, s-a minunat de cum am reusit sa va prostim sa ne votati fara sa comentati.
Atunci am prins curaj, si in noul mandat am trecut la alt nivel : v-am eutanasiat cu arma biologica numita vaccin – contra mici si bere, v-am ameninintat cu tot felul de legi sataniste, v-am speriat ca RUSIA ORTODOXA care lupta impotriva satanistilor va ataca Romania, v-am speriat ca in Romania va fi un cutremur ca cele provocate de Khabala in 1940, in 1977 si in 1986, v-am dat sa mancati paine din grau toxic si iradiat din Ucraina, v-am importat alimente cu faina de gandaci, injectate cu ARN si amestecate cu Oxid de grafen, din aceeasi Ucraina a poponarului drogat Zelensky, v-am adus droguri din Ucraina ca sa va facem ZOMBI, v-am saracit trimitand banii fara numar in Ucraina si in Israelul TERORIST, iar voi nu ati protestat, ba chiar ati fost fericiti la gratarele de 1Mai cand beati bere cu acetona si mancati mici si carnati facuti cu carne de OM – ca doar au murit atatia din 2020 incoace si avem marfa suficienta ca sa va facem canibali. Pentru ca noi suntem CRIMINALI, JEGURI PENALE si TALHARI, iar voi sunteti niste IDIOTI care acceptati si streangul in locul nostru fara sa cracniti, va rugam sa ne mai votati inca o data ca sa va punem pielea pe bat, sa va facem buletine fara adresa de domiciliu ca sa va putem lua casele, masinile si alte proprietati, si sa ajungeti homlles, sa va interzicem sa mai calatoriti dintr-o localitate in alta si chiar in interiorul oraselor mai mult de 15 minute, sa va facem sclavii sobolanilor paduchiosi, si sa distrugem Romania si poporul roman RETARDAT, CRETIN si IDIOT !
Alegeti-l pe cei mai bun PRESEDINTE, cei mai buni PRIMARI si cei pe mai buni PARLAMENTARI !!! CEL MAI BUNI ALESI sunt doar MORTII ! Alegeti-l pe ILIESCU PRESEDINTE incinberat, si cautati prin cimitire ca trebuie sa gasiti nume cu rezonanta pentru primari si parlamentari !!! Fara Clona Retardata Vanzator de copii Johanis, Romania ar fi fost mult mai BOGATA, mult mai DEMNA si mult mai RESPECTATA ! Fara primarii PENALI din orase si din comune romanii ar fi fost mult mai fericiti !!! Fara Parlamentarii PENALI, TRADATORI si JEFUITORI, Romania ar fi fost mult mai Bogata, mult mai Demna si mult mai Curata – fara poponari, shobolani paduchiosi spurcati nazisti, etc !!!
UN ALES MORT este IDEAL pentru ca MORTII nu fura, nu tradeaza si nu fac GENOCID !
Este adevarat ca si IRADIATUL GEOANA nu o mai duce mult, dar un mort cu experienta,
,,sarac si cinstit” ca Ilici Incineratul este mai bun decat un PROSTANAC inca viu !
Va rugam sa ne votati ca sa va ia dracu’ la cat de PROSTI GRAMADA sunteti !
Va asteptam la vot ! Semnat anonim : CALAII vostri dragi ! Va iubim – MORTI
Horia Sima a luat cu el in mormant multe . Nici Secu , nici Mossadul nu l-au deranjat. Nici el nu i-a batut in usa lui Carol , sa-l intrebe de ce l-a asasinat pe Codreanu.