d
UndoOK
Ticălos mai ești, Bogdane Rareș !
Contains Link

surena10 hours ago
.
Fereste-ma, Doamne, de romanii austro-ungari, ca de maghiarii iredentisti ma feresc si singur! Ori nimic nou sub soare sau dovada ca istoria se repeta.Ce fac onorabilii si stimabilii
(conu Trahanache) Gherman si Bogdan Rares (nume de domnitori moldoveni, fain ardau tatal lu’ Bogdan) au mai facut si alti ardeleni ilustri precum Al. Vaida Voievod si Iuliu Maniu. Din aceasta cauza avem pentru istoria noastra o carte extraordinara, o confesiune a unui ardelean cu privire la una din cauzele pentru care lucrurile nu au mers bine la noi incepand din 1918 si vedem ca se repeta dupa 1990. Pacat ca nu mai este de actualitate pentru Boia,Gherman & Co.
„Volumul de fata prin cuprinsul lui, sintetizeazia revolta si protestul mea impotriva spiritulai de destramare, cu care Alex. Vaida si Iuliu Maniu, ca si ceilalti exponenti ai partidului national roman din Ardeal, au adarnicit opera de intarire a noulai stat intregit si au compromis, zi de zi, prestigiul si buna reputatie a Romanilor ardeleni in ochii fratilor din vechiul regat, cari cu atata nobil avant si cu pretul celor mai mari jertfe de sange si avere au intrat in crancenul macel al lurnii, impinsi numai de dorinta stansa de a ne desrobi si de a ne da si noua, Ardelenilor, putinta de a trai si a ne desvolta intr’o viata libera si independenta” asa isi incepe, cateva randuri mai jos, in prefata ardeleanul Ion Rusu Abrudeanu scuzele, in numele intelectualilor ardeleni nerecunoscatori, in cartea „Pacatele Ardealului fata de sufletele vechiului Regat”. Ion Rusu Abrudeanu a fost mai intai de toate ardelean, care si-a dorit Unirea, a fost publicist (ca Bogdan Rares), scriitor si om politic – senator si deputat (ca cei din PSD care dormeau in timp ce PSD facea trocul cu UDMR) si care avea sa scrie cartea, sus mentionata, la aproape 12 ani de la Marea Unire. Dar, ce reprosau „sub epigonii” (I.R Abrudeanu) „regatenilor”? Cam aceleasi lucruri pe care le reproseaza alde Gherman si subtil ca un adevarat manipulator, „maestrul cuvintelor patriotice”, Bogdan Rares. Bistos, cum spun ardelenii, faptul ca ei (ardelenii si banatenii) „nu-s bagati in sama la guvernare”. Vaida Voevod (3 mandate) si Iuliu Maniu (3 mandate) au fost prim ministri iar in ultimul secol am avut prim ministri ardeleni si banateni pe Stolojan,Ciorbea, Radu Vasile, Boc, Ciolos si Grindeanu iar seful statului e un neamt haios de serios si cu chef de munca in excursii, Johannis si daca nu gresesc Ciorbea a adus la guvernare UDMR-ul asta ca sa intelegem cine a colaborat mai intai cu alianta maghiara antiRomania . Dupa cum vedem au dreptate ardelenii! Regatenii i-au prapadit, pai ce barbati erau Stolo, Ciorb, Vasi, Boc-Poc, Ciolo si Grindi pana sa-ncapa pe mana regatenilor? Ei nu erau ocosi, erau harnici (cum dadea Boc cu coasa?, cum statea cu orele in sedinta Ciorbea? cum plangea Stolo?cum se tinea de scaun Grindeanu? cum ne adormea Ciolos ori Vasile ?).
Am scris aici, cu putina vreme in urma, ca Ungaria este o tara defazata care paradoxal a facut tot posibilul sa distruga dualismul austro-ungar si ca romanii ardeleni (culmea nu?) au avut cativa intelectuali care au incercat sa salveze Imperiul habsburgic si pe Imparat. Acesti intelectuali, cu tot respectul pentru lupta de emancipare si eliberare a romanilor ardeleni, precum Aurel Popovici, Alexandru Vaida Voevod, Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Basesti, Miron Cristea (antiregalist convins) ii considerau pe politicienii regateni de neincredere si erau reticienti fata de Romania. Paradoxal este faptul ca aveau si o miopie politica pentru ca de la inceputul secolului, apoi din timpul Marelui Razboi, devenise evident ca Imperiul era in colaps si ar fi trebuit sa se gandeasca su prisointa la natiunea romana. Am pus nostalgia pe seama traditiei noastre imperiale (Dan Botta) si pentru respectul fata de Imparatul Iosif al II-lea proiectata la toti imparatii austrieci, dar pe masura ce redescoperim documente putem explica mai bine „ardelenismul” unei „intelighentii ardelenesti ” care gandeste cu un cap habsburgic ( Ion Rusu Abrudeanu). Pentru ca atunci, ca si azi, era o „intelighentie ardeleneasca” care nu gandea ca majoritatea „iobagilor” ardeleni, erau mai rafinati si educati prin Parlamentul de la Budapesta si vorbeau bine si ungureste (maghiara o vorbeau maghiarii din Ardeal), aveau ifose de independenta, a aparut o situatie nemaintalnita, de ex in viitoarea Iugoslavie, noua Polonie) sa nu avem imediat o adevarata unire. Din acest motiv s-a infiintat Consiliul Dirigent al Transilvaniei,Banatului si tinuturilor romanesti din Ungaria, desi cei 100000 de romani , majoritatea covarsitoare din Ardeal, de la Alba Iulia se pronuntasera neconditionat fata de Unirea cu Regatul Romaniei. Consiliul Dirigent a administrat Transilvania pana in momentul invaziei bolsevice maghiare. Pe wikipedia am gasit ceva foarte interesant vizavi de acest consiliu :
„În noiembrie 1919 și, mai apoi, în 4 februarie 1920, Consiliul Dirigent a decis întocmirea unui proiect de lege privind încetarea activității sale, care ar fi urmat să fie dezbătut în parlamentul țării, însă înlocuirea guvernului Vaida-Voevod cu guvernul Averescu, la 13 martie 1920, a transformat problema încetării acestui organism politic într-o puternică dispută politică între Partidul Național Român și guvernul Averescu” care isca o serie de intrebari interesante.
Lacunar wikipedia ne ofera si raspunsul, putin mai jos:
„Locul consiliului a fost luat de Comisia Centrală de Unificare, în subordinea guvernului, cu o organizare și atribuții diferite”.
Mergem pe wikipedia la Iuliu Maniu si aflam alte lucruri interesante :
„După dizolvarea Consiliului Dirigent la 4 aprilie 1920, de Guvernul Alexandru Averescu (2), relațiile dintre Iuliu Maniu și politicienii din București s-au înrăutățit. Acuzând favorizarea PNL și împingerea intelectualității ardelene într-un con de umbră, Maniu a refuzat să voteze Constituția din 1923, considerând-o prea centralistă și invocând chestiuni de principiu. Partidul Național Român din Transilvania a reclamat prin vocea lui Iuliu Maniu faptul că modificarea Constituției din 1866 putea fi făcută doar prin alegerea unei Adunări Constituante, așa cum era prevăzut la art. 128. În loc să procedeze astfel, guvernul condus de Ion I. C. Brătianu a profitat de faptul că PNL-ul câștigase alegerile din martie 1922, și nevrând să riște alegerea unei constituante, a pus Senatul și Camera Deputaților să voteze, la 26 martie respectiv 27 martie 1923, o nouă constituție, folosindu-se, astfel, de majoritatea de care dispunea în Parlament.”
Continuam sa citim, cateva randuri mai jos, si mai gasim un lucru interesant (de care a avut grija, conform notei de subsol Gherman personel ca un bun patriot austro-ungar), si anume:
” Iuliu Maniu s-a opus în permanență guvernării autocratice a regelui Carol al II-lea, iar în particular înființării în 15 decembrie 1938 a Frontului Renașterii Naționale, o formațiune totalitară, care dădea startul unipartidismului român. În aceeași zi de 15 decembrie 1938, Iuliu Maniu și alți cincizeci de membri importanți (ardeleni și bănățeni) ai Partidului Național Țărănesc, au prezentat regelui Carol al II-lea un memorandum: PATRIA DE LUX. Memorandul Românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crișana, Satu-Mare, Maramureș) prezentat M.S. Regelui Carol II în 15 decembrie 1938[13][14], în care este sever criticată dictatura regală și centralizarea excesivă a țării.[15] ”
Pentru ca notele (13,14,15) ma lamuresc ca am de a face cu „romanii adevarati”, adica Boia si Gherman, ma apuc si caut memorandumul mai ales ca stiam ca Iuliu Maniu fusese sprijinitorul, in opozitie cu Bratianu, la aducerea Regelui Carol al II lea pe tron, si l-am gasit aici:
http://www.banat.ro/academi…
Am constatat, cu regret, ca Iuliu Maniu are o forma apropiata de limbaj cu a lui Bogdan Rares, subtil antiregat si manipulatoare. Ce ii spune ilustrul om politic si patriot (nu pun la indoiala patriotismul lui Iuliu Maniu si nici lupta in apararea drepturilor si libertatilor romanilor ardeleni, lupta impotriva dictaturilor si mai ales impoitriva comunismului) Regelui Carol al II lea?
” Astfel in primii ani de la Unire s-a salasuit in Ardeal si Banat o ordine desavarsita, multumire sufleteasca si o buna stare materiala, invidiata si de statele vecine (posibil Ungaria). Ele erau un bun augur de viitoare prosperitate economica si consolidare nationala”.
Dar, aflam in paragraful imediat urmator ca meritul nu este al Regatului ori al Romaniei Mari, ci ale Consiliului Dirigent care ” a satisfacut complet indatoririle pentru care a fost ales”, ” a creat din nimic o intreaga organizatie de stat romaneasca” si care ” a fost dizolvat de guvernul central in imprejurari cari se vad in anexa alaturata (motivele dizolvarii Consiliului Dirigent au necesitat,in viziunea lui Maniu, o anexa intreaga!). Constitutia de la 1923 a fost impusa Transilvaniei si Banatului, ca si intregii tari (Regatul nu-i fruntea !), IN MOD ABUZIV, FARA CONSIMTAMANTUL EI” (adevarati imperialisti, exact ca romanii care au ocupat Dacia lui Decebal).
Ce mai aflam de la Iuliu Maniu si Manifestul ardelenilor si banatenilor cu un an inainte de inceperea Celui De-al Doilea razboi Mondial si sfarsitul Romaniei Mari?
„Guverne cu totul lipsite de prestigiu si de popularitate in aceste provincii au aruncat asupra Ardealului şi Banatului clientela lor politica”. Va spuneam ca Vaida Voevod si Maniu au avut in total 6 mandate de prim ministru in 16 ani, dar nu despre guvernarea lor este vorba asa cum ne lumineaza Maniu pentru ca exceptia o constituie tocmai guvernarea national taranista, in rest „Ardealul si Banatul au fost aruncate intr-o atmosferă cu totul contrară conceptiei lor de viata”, adica aia de a se considera superiori, dupa cum spunea Ion Rusu Abrudeanu si reluata azi de Boia,Gherman,Bogdan Rares.
Este o nostalgie pentru „intelectualii ardeleni” si politicienii ardeleni care sprijina „Manifestul pentru Ardeal” si „Ardealul,ardelenilor” sa se intoarca la Consiliul Dirigent al Transilvaniei si Banatului in care regatenii sa aiba doar rolul de ai apara ca in 1919, exact cum unii maghiari au nostalgia Ungariei Mari din perioada dualismului, cand iobagii romani aveau doar cativa deputati in Parlamentul de la Budapesta. Vedem ca atunci cand nu mai sunt la guvernare „intelectualii ardeleni” ori „ardelenii pentru Ardeal” simt, vorba lui Maniu din Memorandum, ” o dureroasa deziluzie si chinuitoare descurajare, de umilire a provinciilor (numai Transilvania si Banat) si de pauperizare ( a „intelectualilor ardeleni” si ” ardelenilor pentru Ardeal” si mai ales „INLATURAREA ELEMENTULUI ROMANESC DIN FUNCTIUNILE PUBLICE IMORALE si
printr-un favoritism cu nimic justificat”. Aici Maniu, din exces de zel, a gresit, precum Olguta, trebuia sa faca precizarea ca „functiunile publice au devenit imorale” altfel s-a intamplat un lucru bun, adica ardelenii si banatenii au fost scosi tocmai pentru ca functiunile publice erau imorale si nu puteau fi conduse de oameni cu o adanca moralitate.
Vedem ca in pragul razboiului (situatia nu este tocmai roz azi, iar exercitiile militare americane si excesul de zel al americanilor de azi ascund temerea ca urmatoarea tinta a Rusiei in „jocul dominoului” ar putea fi Romania) „intelighentia ardeleana ” pun in discutie, exact ca Iuliu Maniu, centralismul Bucurestiului si „politica de guvernamant aplicata provincilor noastre (Transilvania si Banat) si locuitorilor ei „…. „FATA DE O PROVINCIE CARE NU FUSESE,TOTUSI, CUCERITA ci SE UNISE PRINTR-UN ACT DE LIBER ENTUZIAST CONSIMTAMANT”. Adevarat! Dar, nu consimtamantul celor care gandeau cu capul austro-ungar. Asa si azi! Cei care fac manifeste pentru Ardeal si isi aroga meritul de a lupta pentru ardeleni si Ardeal nu o fac pentru majoritatea ardelenilor care, atunci (in 1 Decembrie 1918), si acum ( vezi masura PSD aripa Ardeal mareata, sublima, dar lipsita cu desavarsire la initiativa lui Dragnea cu UDMR) au o atitudine total diferita de acesti sub epigoni ( I.R Abrudeanu) care numai „sfioasa mandrie” (Maniu) nu au, dimpotriva sunt atat de vanitosi incat nu realizeaza ce a insemnat „eliberarea” Ardealului de Miklos Horthy de sub centralismul si imperialismului regatenilor. Pentru acesti egoisti vanitosi, suntem „poporul din Regat” (Maniu) si care apreciem „intelighentia ardeleneasca” tocmai printr-o vorba ardeleneasca „Una e sa plangi si alta e sa te plangi”. Am sa traduc zicala ardeleneasca pentru regateni (stiut fiind ca sunt mai prosti, puturosi si cu ADN balcanic). In vremea Austriei (chiar a celui mai educat,reformist si proroman Imparat, Iosif al II lea), apoi Austro-Ungariei ardelenii plangeau! Nu faceau parte din Unio trium nationum (datand de la 1437), nu aveu posibilitatea, libertatea si dreptul de a se plange pentru ca erau ocupati cu plansul si cand puteau fugeau la regateni, erau colonizati, dupa Independenta, in Dobrogea. In vremea Romaniei, ardelenii nu au mai plans, in schimb au inceput sa se planga : de conducatori, de legislatie, de rege, de guvern, de centralism, de Regat si regateni, de orice. Pentru o perioada scurta de timp, roata istoriei s-a intors si s-au intors de istoria traita in vremea Austro-Ungariei, nu de ei ci de bunicii si parintii lor. In Ardealul de Nord nu s-au mai plans de centralismul de la Budapesta, au inceput sa planga. Azi, nepotii si stranepotii lor vor ca roata istoriei sa se intoarca. Oare cum o fi mai bine ? Sa te pllangi sau sa plangi cu lacrimi de sange? La vremuri noi ne trebuie povete noi, cum ar fi Fereste-ma, Doamne, de romanii austro-ungari, ca de maghiari ma feresc si singur!
„Pacatele Ardealului fata de sufletul vechiului Regat”, ” Habsburgii, ungurii si romanii”,
” Motii, calvarul unui popor eroic, dar nedreptatit” si „Pacostea ruseasca” sunt cartile scrise de ardeleanul Ion Rusu Abrudeanu si pe care un Gherman ori un Bogdan Rares si alti „intelectuali ardeleni pentru Ardeal” nu le vor citi niciodata, nu le vor aminti niciodata. De ce ? Abrudeanu gandea, traia si simtea, exact ca majoritatea covarsitoare a ardelenilor (si chiar a maghiarilor,sasilor si secuilor) romaneste, nu gandea cu un cap de austro-ungar si intelegea ca in Transilvania timp de aproape 5 veacuri numai trei natiuni au avut drepturi iar in cazul unui stat Transilvania romanii nu puteau decat sa fie tolerati iar puterea politica condusa de elita maghiaro-saso-secuie, dar nu in beneficiul majoritatii populatiei romane, maghiare, secuiesti si sasesti, ci in beneficiul lor. Acest lucru se vede in administratiile locale din Ardeal unde exista o „intelighentie” in deturnarea banilor publici si alimentarea manipulatoare a „centralismului regatean”. Gherman si Rares sunt purtatorii de cuvant ai acestei „intelighentii malefice si corupte”, daca maine isi pierd audienta isi pierd si posturile si odata cu ele si iluzia de a se crede formatori de opinie si aparatori ai „ardelenismului”, adica a unui curent defazat aparut dupa 1881 in randul catorva intelectuali ardeleni care nu au inteles ca apropierea noastra de Puterile Centrale a fost tocmai pentru a ajunge in barca Antantei, e dovada ca, ardeleni fiind, nu au inteles zicala ardeleneasca : „feresta-ma, Doamne, de dusmania prietenilor si de prietenia dusmanilor”.
P.S Nu pun la indoiala patriotismului lui Vaida si Maniu si nici pe cel al lui Gherman si Bogdan, am infierat numai acest ardelenism tamp.

.

Nota redacției: La emisiunea din seara asta (marți, 18 iulie), ticălosul numit Rareș Bogdan a încercat să dreagă busuiocul și, tot așa, din senin, fără nicio legătură cu subiectul discuției, s-a pomenit elogiind sacrificiul regățenilor în Marele Război: un milion de flăcăi au murit pentru ca duhul Unirii „să treacă Carpații”. Din păcate, servilismul postului față de președintele penal rămâne mai departe emblema postului Realitatea TV.