Vasile Militaru

AM VORBIT CU MOȘ CRĂCIUN

Moș Crăciune, Moș Crăciune, vrăjitor cu barba albă,
Ce te-arăți la toți copiii în a visurilor sală, 
Câta sfântă bucurie mi-aduceai, la toate leac, 
Când veneai, luptând prin vifor, mai acum juma de veac!

Te-am văzut în vis și-azinoapte, Moș Crăciune bun și sfânt:
Se făcea că,  eu, căruntul, tot copil ca-n vremuri sînt,
Însă, trist ieșind în caleți și de doruri mari pătruns,
Tu m-ai întrebat, moșnege, de ce-s trist, și ți-am răspuns:

„Moș Crăciune, Moș Crăciune, vesel nu mai pot să fiu,
Fiindcă azi, nu știu de unde,știu atâtea câte știu:
Și, anume, știu, moșnege, că, în tolba ce-ai în spate,
Tu duci daruri la copiii fericiți de prin palate;

Duci acelor cari în lume sunt în adevăr bogați, 
Ce-n căminuri mângâioase au și mame, au și tați, 
Însă uiți mereu orfanii aruncați de nenoroc
În coliba fără pâine, în bordeiul fără foc!…

Și-astfel, sfinte Moș Crăciune, pe când unii veseli cântă,
Încărcați de-atâtea daruri ce le-aduci în tolba sfântă,
Alții, triști, cu frigu-n oase, lunecând pe-al morții iaz,
Plâng în umbră și le-ngheață lacrimile pe obraz!…”

Text primit de la dl Dan Cristian Ionescu