14 iulie 1789, o zi jenantă din istoria lumii
La 7 noiembrie 1989, la Moscova, în Piața Roșie, roșie de sângele care s-a vărsat în Rusia după 7 noiembrie 1917, defilarea clasei muncitoare s-a făcut sub lozinca Proletari din toate țările, iertați-ne!
La puțin după acest 7 noiembrie crepuscular, rușii au renunțat a mai sărbători ziua de 7 noiembrie și și-au găsit altă zi națională. Adevărul a fost scos de la obroc și tot rusul a aflat că regimul politic instalat la 7 noiembrie 1917 a adus popoarelor Rusiei cele mai mari nenorociri din istoria Rusiei! Iar prin exportul „Marii Revoluții Socialiste din Octombrie” dezastrul s-a lărgit și în Europa de Est, precum și pe alte continente
Ceva asemănător s-a întâmplat și în România: 1989 a fost ultimul an când am mai sărbătorit 23 august ca zi națională. Evenimentul astfel aniversat, trădarea de la 23 august 1944 și prăpădul care a urmat, căpăta în mod oficial o evaluare corectă, 23 august dovedindu-se cu totul nepotrivit pentru o zi națională. Am mai fi avut motiv să păstrăm amintirea acelei zile nefaste cel mult pentru a institui o zi de doliu național, ca un remember al actelor de trădare și de mișelie din istoria noastră.
Celelalte țări „socialiste” au procedat și ele la aceeași reparație, regăsindu-și astfel ceva din demnitatea la care renunțau de fiecare dată când sărbătoreau în fals ziua ființei lor naționale.
Puțină istorie dacă cunoști, îți dai seama că există o linie de continuitate și de cauzalitate de la revoluția franceză de la 1789 la revoluția bolșevică din 1917, ideile revoluției franceze fiind atât de scumpe și de mobilizatoare pentru Lenin și tovarășii săi de genocid anti-rusesc, genocid al propriului popor, iar după 1945 și al altor popoare. Genocid produs în numele vestitei lozinci: libertate, egalitate, fraternitate!
Probabil că niciodată nu s-a spus prin numai trei cuvinte o minciună mai mare, mai ticăloasă, cu consecințe mai nefericite pentru mult încercata noastră planetă! Trei cuvinte cu care Franța a prostit planeta, aducând mulțime de nenorociri pe mai toate meridianele! Nenorociri al căror inventar e timpul să-l facem, cât mai riguros cu putință! Cât mai lucizi!
În logica lucrurilor ar fi fost ca măcar acum, după ce sovieticii și est europenii au renunțat la regimul politic instaurat prin aplicarea ideilor revoluției franceze, franțujii înșiși să purceadă la un travaliu de asanare a mentalului lor colectiv, la reconsiderarea așa zisei lor revoluții,așa zisa revoluție a așa zișilor francezi! Căci, mai înainte de orice alt adevăr se situează adevărul că revoluția franceză nu au făcut-o francezii. Ei doar au suferit-o!… Pe ei s-a experimentat!…
O asemenea reconsiderare, făcută cu un minim simț al responsabilității în fața istoriei și a omenirii, i-ar obliga pe franțuji să ni se adreseze și ei cu aceleași cuvinte: iertați-ne! Iertați-ne pentru revoluția de la 1789 și, mai ales, iertați-ne pentru minciunile pe care le-am tot spus despre zisa revoluție, despre acele momente de rătăcire bezmetică din istoria noastră pe care le-am oferit ca model pentru întreaga planetă! Iertați-ne pentru contribuția noastră atât de substanțială la degradarea condiției umane, a vieții pe această planetă minunată! N-o prea merităm!…
Este de un haz trist să constați, frunzărind cărțile unor istorici francezi despre 14 iulie 1789, că revoluția franceză (1) a fost concepută în Bavaria, (2) declanșată cu sprijin britanic masiv (și perfid!), și (3) purtată pe străzi, la vedere, de lumpeni proletari de prin porturile Mediteranei, bine înarmați și bine plătiți. Care a fost contribuția Franței, a Parisului la revoluția franceză, alta decât suferințele ce s-au abătut asupra adevăraților francezi?!… În sine, tragismul zilei de 14 iulie este copleșitor. Declarată zi națională a Franței, tragismul zilei de 14 iulie decade în ridicul, subiect jenant pentru toți iubitorii Franței…
După căderea comunismului, logic este să urmeze o reevaluare a antecedentelor care au pregătit catastrofa planetară impropriu numită comunism. S-ar putea să constatăm că mințile luminate care au decis și au organizat demolarea șandramalei bolșevice în 1989 sunt aceiași iluminați care organizaseră în urmă cu exact 200 de ani căderea Franței sub tăvălugul falsei revoluții. Motiv în plus ca asemenea dezvăluiri să-i determine pe francezi, pe câți mai sunt francezi în Franța, să renunțe oficial la quatorze juillet ca zi națională a Franței!…
Nu cumva această coincidență, 1789 – 1989, semnifică modul în care manipulatorii planetari ai istoriei au ținut să aniverseze bicentenarul debutului lor în istorie ca manipulatori universali ai destinelor noastre?! Bicentenarul răsunătorului succes obținut în 1789 în fața monarhiei și a Bisericii Creștine?!
Leg criza actuală prin care trece omenirea de revoluția franceză! Nu am în vedere (numai) criza financiară din ultimii doi-trei ani, ci criza care se manifestă de câteva decenii, îngrijorând toate spiritele voitoare de bine ale omenirii. O criză morală în primul rând, a unei omeniri care și-a pierdut orizontul existenței, incapabilă de elanuri generoase, copleșită de eșecul fantasmelor cu care au fost amăgite popoarele lumii: democrație, egalitate, fraternitate, libertate!…
Revoluția franceză a produs o ruptură gravă în devenirea omenirii: dintotdeauna, pretutindeni în lume, indiferent de sistem politic, de religie, toate națiunile și fiecare persoană în parte au trăit în cultul îndatoririlor, al obligațiilor pe care le presupune calitatea de ființă umană. Conștiința că te naști dator față de cei care te-au conceput și ți-au conferit o identitate inconfundabilă, față de Dumnezeu, față de familie, față de neam, a stat la temelia elanului făuritor de istorie, determinând comportamente generoase, exemplare, modele de dăruire pentru binele și propășirea comunitară.
Odată cu revoluția franceză debutează cultura drepturilor omului. Unii nu au ezitat să vorbească chiar de o nouă religie, „religia” drepturilor omului…
Modelul omului puternic, care intră în lume, în viață, întrebându-se el ce are de făcut, ce are de dat, cu ce se poate plăti pentru norocul extraodinar de a se fi născut om, model aflat în vigoare de la începuturile umanității, a fost înlocuit la 14 iulie 1789 cu modelul individului nevolnic, gol sufletește, lipsit de orizont metafizic, obsedat să aibă cât mai multe de primit, preocupat permanent să-i sporească încasările, alocațiile, subvențiile… Indivizi care intră în viață întrebând eu ce am de primit, mie ce mi se dă, ce am dreptul să apuc? Nu cumva drepturile mele ar trebui sporite?!… Postură josnică, a celui obsedat de drepturi, nepăsător la servituțile condiției de om, de francez, de părinte! Această paradigmă a inaugurat-o revoluția franceză și ea s-a extins ca o molimă la scară planetară, chiar dacă, din fericire, încă n-a reușit să fie a tot acaparatoare!…
În consecința ideilor revoluției franceze, a mobilurilor discrete sau oculte care au animat-o, familia și Patria, națiunea, Adevărul, au încetat să mai fie un mobil al sacrificiului de sine, însăși ideea de sacrificiu a fost de-sacralizată, fiind atât de contrară cartei drepturilor omului, spiritului acesteia! Omul bastilez – nu-i pot spune „francez”, adevărata Franță nu este cea evocată la 14 iulie!, a căpătat dreptul să nu se mai jertfescă pentru nimeni, el își declară cu semeție eliberarea de sub teroarea lui Dumnezeu! Căci i s-a recunoscut și acordat dreptul suprem: dreptul omului de a trăi în afara lui Dumnezeu! Supremă eliberare!
Omul care vine din vechimea istoriei noastre pe acest pământ era produsul educației în spiritul îndatoririlor cu care te încarcă nașterea, condiția umană și națională în interiorul căreia evoluezi ca subiect al istoriei.
Omul bastilez, consacrat de Carta drepturilor omului, se simte liber și îndreptățit să se lepede de orice obligații, de orice tabu-uri, de orice credință, ajunge repede să se simtă și să se declare independent față de orice modele sau norme morale!… N-are prejudecăți, n-are idealuri, n-are decât drepturi și pretenții!
Despre minciuna nerușinată numită egalitate spun doar atât: atât teoria, cât și practica istorică denunțase acest fals încă din antichitate. Există o singură egalitate reală, egalitatea în fața lui Dumnezeu, a judecății Sale. Și aceasta este o idee de bază pentru creștinism, creștinismul împotriva căruia s-au produs cele mai multe dintre crimele revoluției franceze! O revoluție despre care uităm să spunem cât a fost de stupid anti-creștină! Demolatoare de biserici, asasină sadică de preoți!…
Cât despre fraternitate, mărturie stă numărul înspăimântător al celor ghilotinați sau uciși într-o manieră mai expeditivă în timpul revoluției…
Faptul că ziua de 14 iulie a fost declarată zi națională, a Franței, cu sau fără bună știință ascunde semnificația tragică a revoluției franceze: intervenția în desfășurarea evenimentelor istorice a unor forțe întunecate, disimulate în varii chipuri, care au reușit să monopolizeze resursele financiare ale lumii și să facă din speculații și strategii financiare motorul principal al istoriei. O istorie decăzută din atributele ei onorabile, adeseori sublime. Autorii revoluției franceze acționează de atunci și până azi numai sub protecția nopții, niciodată la lumina zilei. Au instituționalizat minciuna și diversiunea la scară planetară. Au pervertit mii și mii de creiere să li se aservească, să intre sub comanda lor secretă. Acțiunea acestor falsificatori ai istoriei și ai vieții pe care o ducem a debutat prin revoluția așa zis franceză, la 14 iulie 1789. Zi tragică pentru Franța, pentru întreaga omenire! De atunci, intervenția lașă și eficientă a neastâmpărului diabolic s-a intensificat și a ajuns în zilele noastre să fie principalul producător de evenimente politice, istorice. O istorie falsificată, manipulată, contrară oricăror precepte religioase și morale, oricărei tradiții de eroism și onoare.
…Firește, aceste considerații asupra revoluției franceze, asupra semnificațiilor ei adânci, ultime, vor fi respinse de multă lume. Eu însumi nu le-aș fi exprimat în urmă cu 20-30 de ani!
Dar sunt absolut sigur că nu greșesc când mă mir de „frații” noștri francezi că au ales ziua în care a căzut Bastilia ca să le fie zi națională, reper al eroismului francez, moment de maximă referință pentru gloria Franței. E atâta minciună și prosteală generală, colectivă, în celebrarea lui 14 iulie! Unde este vestitul spirit critic al franțuzului?! Adevărul despre faptele petrecute la 14 iulie 1789 este atât de jenant încât nici nu-mi vine să-l amintesc în detalii!
S-a mințit în manualul de istorie, al școlilor din Franța și din întreaga lume, când Bastilia a fost prezentată ca o redută a abolutismului regal! S-a mințit enorm și cu privire la acest absolutism regal! În timpul revoluției franceze au fost condamnați la moarte și executați în numele fraternității și al democrației mii de francezi, mult mai mulți ca în toată istoria multi seculară a monarhiei franceze: câteva zeci, mai puțin de cincizeci!…
Inventarul minciunilor care circulă oficial despre revoluția franceză devine jenant acum, după ce au dispărut minciunile despre 7 noiembrie și regimul bolșevic, minciunile despre celelalte „revoluții”, din Estul Europei. Francezii fac astfel o notă discordantă jenantă, aproape ridiculă, dar mai ales întristătoare! Cât va mai dura această prostire națională care este sărbătorirea unui dezastru național ca mare succes al spiritului național?!…
Sunt atâtea spirite luminate ale Franței care au luat distanță față de numita revoluție, au deplâns-o sau au demascat-o ca atare, ca moment din care începe decăderea Franței!… Faptul că în această cădere a fost atrasă întreaga omenire nu poate fi un titlu de glorie pentru Franța! Dimpotrivă!
Da, spiritul revoluției franceze a determinat importante răsturnări de valori, schimbări majore în lume!… Cele întâmplate însă în anul 1989 și anii care au urmat, situația în care se află omenirea în momentul de față, hic et nunc, ne obligă să deplângem cacealmaua de odinoară, dar mai ales ne obligă să ne distanțăm de rătăcirea de azi, a francezilor, rătăcirea în care, bieții de ei, se complac și persistă fără nicio greață…
Deșteaptă-te, franțuzule! Ce naiba, ești mai prost chiar și decât românii de noi?!
Noi ne-am vindecat de acest furuncul rușinos care a fost vreme de 45 de ani ziua de 23 august! O zi despre care știam cu toții, în particular, că era o zi de rușine națională. Voi, frați galo-romani, când vă veți întoarce cu fața spre adevărul despre 14 iulie 1789?… Câte două sute de ani vă mai trebuie?!
Ion Coja
7 octombrie 2011
P.S. E drept, când am fost prima oară în Franța, în aprilie 1969, nici un franțuz n-a putut să-mi explice ce a fost în mai 1968… Dar, în mod curios, îi ziceau acelui ciudat mai 1968 tot revoluție! „Revoluția din Mai 1968”! A câta revoluție franțuzească?! Deh, popor de revoluționari franțujii ăștia! Nu ca noi, românii, popor de „contra-revoluționari”, cum ne-a numit Fr. Engels… Și ce multă dreptate a avut!
Vorbim de Revolutia Franceza dar fara sa cunoastem istoria Frantei, fara sa intelegem Absolutismul in care „L’etat,C’est moi” reprezinta nu o simpla lozinca cinica ci o cruda realitate in care toti,toti cetatenii sunt servitorii Regelui Soare.De la ” epoca de aur a Absolutismului” la Primele Doua Razboaie europene si mondiale,la falimentul,mizeria si umilinta celei mai puternice armate si popor sintetizate de urmasul ” Regelui Soare” in „Apres moi, le deluge” sunt suficiente pentru a acumula atat de multa ura incat odata aruncat chibritul revolutiei valvataia focului sa cuprinda totul,focul sa arda o miriste plina de toate buruienile sociale .Nu asa fac si romanii nostri cand dau foc la miriste?
Ca ce comprend! Asa as cataloga acest articol.De ce ? Pentru ca francezii nu sunt prosti! Stiau ca in Bastilia sunt o mana de nevolnici inchisi,dar Bastilia reprezenta un Simbol Al Puterii,al celui cu emfaza spunea L’etat,C’est moi, un simbol care trebuia daramat,ars,distrus pentru ca le amintea de umilinta, saracie, dispret, cinism.Suna cunoscut , exact ca in 1989. In doua cuvinte – le
ajungea, se saturasera.
Regele Ludovic al XVI era depasit de situatie,era un rege bun dar era casatorit cu o austriaca ( in mintalul colectiv Maria Antoaneta era curva,vrajitoare,spioana) care paradoxal se straduia sa fie o regina buna.Au fost suficiente cateva scandaluri ( Colierul si altele) care sa discrediteze familia regala.Astazi avem corespondenta dintre Maria Tereza si Maria Antoaneta si putem sa vedem o altfel de Maria Antoaneta.Dar,poporul o ” stia” din pamfletele care circulau iar umilinta infrangerii Frantei in alianta cu Austria era greu de digerat.
Acum sa trecem in fuga si sa vedem cauzele Revolutiei ruse,aici trebuie precizat ca avem o revolutie burghezo liberala insotita de o Lovitura de stat bolsevica.Cauzele cautati- le la inscaunarea Sf.Tar Nicolae al II- lea si la lipsa de compasiune , pardon mila a tarului la moartea nefericitilor mujici care se ingramadisera pentru un codru de paine ( vine din latina!) si o bucata de cozonac ( 2000- 8000 de morti,D- zeu stie ca autoritatile era prea ocupate cu inscaunarea ca sa- i numere) , umilinta in fata liliputanilor niponi urmata imedia de revolta si revolutia din 1905 ( ati uitat de masacrul de la Palatul de Iarna? ), scandalurile ( Rasputin), coruptia,mizeria Primului Razboi Mondial si umilintele.
Nu poti arunca chibritul d- le profesor Coja daca miristea nu este uscata,geaba nu i- a foc si risti sa te si arzi la degete.
Revenind la Revolutia Franceza si desemnarea ei ca Zi Nationala, este normal pentru o Republica,laica a carei temelie se bazeaza pe ” hulita” ( de necunoscatori) a cartei drepturilor si libertatilor cetateanului, in spatele carora se ascund si obligatii cetatenesti.
Istoria este facuta de cavaleri, duci, principi, domnitori,voievozi, regi si imparati si este suportata de tarani ( calici,mujici), calfe si mestesugari .
Revolutia este facuta de intelighentie atunci cand oala este sub presiune, miristea uscata si plina de balarii sociale iar poporul de sub vremuri este chemat ” sa faca istorie” in locul ” varfurilor”, si el poporul o face cum stie el,cu sapa,cu toporul, cu coasa, cu ghilotina, cu glontul pana isi potoleste ” oful” si se racoreste cu sangele ” celor care faceau istorie”.
In revolutie lucrurile scapa de sub control si intelighentia poate ajunge la ghilotina sau glont, in istorie se mai respecta ” Realul” in revolutie nu prea.
P.S Daca un popor a ajutat dezinteresat Romania acela a fost poporul francez
( unirea, imprumuturi avantajoase pentru Nea Nicu,primul calculator,prima masina si multe altele) asa ca a duce in derizoriu Ziua Nationala a Frantei este o lipsa de tact domnule profesor Coja, in conditiile in care dvs. cunoasteti toate aceste lucruri plus multe altele legate de istoria,cultura si relatiile franco- romane.
parca era vorba de „revolutia” franceza, de ce trebuie sa amintim de cea Rusa, cumva pentru a o eclipsa pe cea franceza, pentru a arunca vina pe tar, pe poporul rus, cand de fapt, referitor la „revolutia” rusa, cauzele sant mult mai adanci in istorie, inca de la Petru cel Mare care se lasa inselat cu materialisme si rationalisme umane de occidentalii pripasiti prin cartierul strainilor din Moscova, invatandu-l pe acesta cum e cu imperialismul… inca de cand tineretul rus scolit la Paris prin lupanare, „implementa” primele masuri liberale in Tarile Romane prin Regulamentul Organic, dupa cum spune marele Iorga…inca de cand „revolutionari” de aceiasi factura occidentala, complotau la rasturnarea regimului, dupa cum ne arata Dostoievski in „Demonii”, in 1871, reactie la Comuna din Paris….deci, iata, „revolutionari”, scoliti in occident, straini de neamul rus, infiltrati ca lupii la oi…. cu mult inainte de Rasputin, de tarul Nicolae al 2-lea…
asa ca…nu e de dorit o eclipsare a „revolutiei” franceze, pentru a ascunde caracterul demonic al acesteia : cauzele acesteia, monarhie absoluta fara de Dumnezeu de sute de ani…copie pervertita a modelului bizantin, lipsa simfoniei : revolta sociala, alegerea extremei ….alungarea lui Hristos…
Daca citeai cu atentie articolul ai fi vazut de ce am facut referire la Revolutia rusa si in mod corect revolutie urmata de lovitura de stat.Daca tu ai tras concluzia ca Revolutia rusa eclipseaza Revolutia franceza te inseli amarnic,ca sa nu fac referire la cunostinte….
Revolutia franceza e unica nici macar Razboiul de Independenta American nu o poate eclipsa,principiile formulate de revolutie stau astazi,ca iti convine,ca nu,la baza Cartei Drepturilor Omului a ONU si a Europei.
Aceste principii au fost sintetizate de Ion Ratiu in cea mai frumoasa si emotionanta definitie a democratiei ” voi lupta pana la ultima picatura de sange, ca tu sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine”.
Cat despre Tarul Petru cel Mare vorbesti tot din nestiinta,omul acesta umblat,citit,scolit in scoala vietii si in muncile mujice a transformat Rusia de la o tara barbara si mongola ( nu in credinta,ci in mentalitate) la o tara europeana.
Akritas Rusia este o tara europeana,nu euroasiatica,este o tara a carei contributie la istoria, cultura,politica europeana are un loc aparte,fara contributia ” sufletului rus ortodox” Europa ar fi mai saraca. Si acest merit ii apartine Tarului Petru cel Mare.
Europa fara Federatia Rusa ori Federatia Rusa fara Europa nu se poate si aceste lucruri sunt spuse,bineinteles,sub alta forma de Napoleon si Tarul.Alexandru I
da. „revolutia” franceza este unica, pentru ca a instituit oficial lupta impotriva lui Dumnezeu. a uzurpat de fapt Puterea, Binele, Adevarul…
in contextul razboiului Crimeii, „imparatul” Frantei, Napoleon al 3-lea ii trimite o scrisoare tarului Rusiei Nicolae I, in care il numeste „frate”. Tarul Rusiei, ca unul care face parte din familia de principi Bizantini, care are ca izvor al Puterii pe Dumnezeu, ii raspunde ca nu poate fi frate cu un uzurpator.
de ce? pentru ca puterea prin care el a devenit imparat in Franta, venea de la popor. adica a luat-o prin minciuna, inselatorie. CEA MAI MARE INSELATORIE DIN ISTORIE.
de ce? pentru ca Puterea vine de la Dumnezeu ! Dumnezeu este singurul detinator si izvorator al Puterii !
„revolutia” franceza luptand impotriva lui Dumnezeu, a confiscat, a uzurpat acest atribut esential, inseland lumea, prin faptul ca puterea vine de la popor -democratia.
bizantinii dreptcredinciosi, considerau ca cea mai mare pedeapsa pe care Dumnezeu o poate da unui popor e democratia-adica puterea in mana poporului.
popor care poate fi manipulat, inselat, mintit…din intuneric, de forte oculte, grup de interese, amagindu-l ca el, poporul, detine puterea, si conducatorii „alesi”, reprezentantii, dau socoteala la vot( numai dau socoteala in fata lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu a fost alungat, i s-a „luat” Puterea)o data la patru ani…”voteaza” democratic o data la patru ani, isi exprima suveranitatea cum debiteaza sforaitor propagandistii iudeomasoni(„vot” curat democratic respectat si in zilele noastre, cu numai doua exemple : in 2012 cand ue si ussa au facut kk pe „votul” a 7,5 mil de români, si acum in 2015, cand ue su ussa au facut kk pe votul a 10 milioane de greci, numai pomenim de lovitura de stat de la Kiev, incare au bagat 5 miliarde de dolari, mercenari straini….impotriva unui presedinte ales democratic) realizand in acest fel un haos demonic perfect care poate distruge orice : sufletul, omenia, umanitatea, natiuni, orase, familii….
de aceea avem si noi o vorba din popor, din istorie : „carul cu prosti s-a rasturnat la Caracal”.
in contextul „revolutiei” de la 1848(alta acum) un grup de indivizi, „revolutionari”, inselati de „valorile” occidentale, erau transportati cu caruta de la Craiova spre Bucuresti pentru a fi judecati, iar pe drum, la Caracal, s-a rasturnat caruta, s-a rupt.. deci intamplarea este cat se poate de reala, nu e o gluma…
intr-o astfel de democratie era condamnat la moarte Socrate, si era fericit ca moare pe nedrept, pentru ca luptat toata viata pentru aceasta fericire, adica impotriva haosului, a minciunii, a sclaviei…a murit liber adica…asa cum ne invata si Hristos : „cine stapineste peste pacat, acela e un om liber”.
asa ca, acea definitie : „voi lupta pana la ultima picatura de sange, ca tu sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine”, e perfida, e pervertita, e fara Hristos, si impotriva lui Hristos, pentru ca promoveaza haosul, nedreptatea, minciuna, compromisul, firea pacatoasa a omului, promoveaza mod de viata, lege, valori… fara Dragostea lui Hristos !
da, sigur, promoveaza, tolereaza, drepturi, libertati, minoritati…acolo unde au stapinire totala, dar tocmai pentru imagine (vai, ortodoxia in America nu e prigonita, si vai…obama…ue… lupta pina la ultima lui picatura de sange ca eu sa am dreptul sa urlu in fata casei „albe”-negre…la brucsel…..cand ei stapanesc total milioane ca sclavi ai pacatului si ai corporatiilor)
iar acolo unde nu au stapinire totala ce fac? ale cui sant „crizele”, ale cui „revolutiile” portocalii, „primaverile” arabe, euromaidanele….???( cine sant beneficiarii „revolutiei” din decembrie 89? cumva poporul român? mie nu mi se pare, cand economia, resurse, paduri, pamantul stramosesc….sant in mainile strainilor, ale occidentalilor !!!)
iar acolo unde deja stapinesc total in institutii, dar poporul e ortodox si nationalist ce fac ? control total prin card si cip, legi antinationale, de supraveghere si monitorizare a „extremistilor”, legi care iti interzic sa mai fii patriot, nationalist, sa iti aperi neamul, familia, sufletul…legi anticrestine impotriva religiei, impotriva moralitatii, LEGI IMPOTRIVA LUI DUMNEZEU !
si atunci cum cu e libertatea de exprimare, e buna numai la promovarea democracy, stat de „drept”, political corect…cum e cu….”voi lupta pana la ultima picatura de sange, ca tu sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine”- e o ipocrizie si o inselatorie demonica! pentru ca totul in occident, de la „revolutia” franceza mai ales, s-a facut fara Iisus Hristos, care este Calea, Adevarul si Viata !
Îmi pare rău D-le Profesor. De data asta nu sunt deloc de acord cu dvs. Cred că revoluţia franceză a scos la lumină demnitatea umană, dreptul fiecărui individ la viaţă demnă, libertate de exprimare, frăţie. Că unele forţe au pervertit această lozincă, e cu totul altceva. Să nu uităm că renaşterea neamului românesc din neagra perioadă fanariotă care ne ţinea strîns de şalvari şi işlic, a fost îngropată de generaţia paşoptistă. Ce facem, îi „demitizăm” şi pe paşoptişti? Prea am dat-o cu demitizările!
pai tocmai, prin faptul ca aceasta „revolutie” s-a facut fara Dumnezeu si impotriva lui Dumnezeu, bunele intentii au dus direct in iad, in intuneric…iar rezultatul e ca aceasta pervertire satanica guverneaza lumea in ziua de azi : democratia(demonocratia) noua ordine mondiala(noua dezordine) teren perfect pentru uraciunea pustiirii in locul cel sfant(pacatul in inima omului) la nivel global, generalizat..prin constrangeri, provocari, crize, razboaie….si…card si cip pentru neascultatorii : „extremisti, fundamentalisti, nationalisti, rasisti, xenofobi, antisemiti….”
Akritas revolutia ca si razboiul sunt facute fara D- zeu, asta e realitatea.
Degeaba se rugau revolutionarii romani in decembrie 89 pentru ca nu exista mila
da. corect. fara Dumnezeu nu putem dace nimic bun. Atunci de ce occidentalii au pornit pe aceasta cale, exclusiv materialista, rationala, umana, de ce au alungat pe Dumnezeu din societate, obligand toata lumea sa mearga pe acelasi drum, dovedit clar din istorie, si pe pielea noastra acum, ca unul care duce in iad in prapastie ?
Da Revoluţia franceză s-a făcut fără Dumnezeu, dar nu împotriva lui Dumnezeu. Nici nu putea fi făcută împreună cu biserica pentru că spiritul bisericii e conservativ iar nu vizionar. Nu poţi să pleci la drum cu cineva care te ţine în loc, îţi vezi de drumul tău, iar pe cel ce vrea să stagneze, lasă-l în pace. Biserica îşi are rolul său în societate, are nişa ei de acţiune, şi aici, în această nişă face treabă bună. De aceea să dăm Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu.
Nici biserica şi nici raţiunea nu îndeamnă la război sau la păcat. Păcatul e în firea omului, n-ai cum să-l elimini complet, poţi numai să-l orientezi către neant sau să încerci să-l faci inofensiv.
Atîta timp cît în lume vor exista interese va exista şi războaie. Din păcate lumea trăieşte pe baza consumului de materiale nu pe baza consumului de spirit. Spiritul e bun pentru desăvîrşirea fiinţei umane, pentru preamărirea frumosului din viaţa fiecăruia, în timp ce materia te ajută să parcurgi zilele pe care ţi le-a dat Creatorul.
Da sunt naţionalist. Asta nu înseamnă că sunt şi şovinist, că urăsc alte neamuri ori popoare pentru că nu fac parte din poporul sau neamul meu. Naţiunea înseamnă o comuniune pe care fiecare are datoria s-o desăvîrşească şi s-o ridice în faţa lumii. Răul este acela care atentează la baza existenţei mele sau a altora ca mine, la sursa mea de viaţi. Împotriva acestui rău trebuie să lupţi pînă la ultima picătură de energie. Să nu băgăm în aceeaşi oală pe naţionalişti cu rasiştii sau antisemiţii. Ce să am eu cu semiţii arabi, de ex.? Am cu cei care bombardează sate sau tabere de refugiaţi omorînd într-un raid zeci de mii de suflete nevinovate, femei, copii, bătrîni în numele falsei lupte împotriva antisemitismului, cînd de fapt ei luptă pentru eliminarea adversarului pe care l-au alungat de pe propriul pământ.
„Omul nu va fi liber până când ultimul rege va fi spânzurat cu intestinele ultimului preot.”
citat din Denis Diderot
„va fi poporu-n veci eliberat
De asuprire şi de făr-de-lege,
Prin cel din urmă preot spânzurat
Cu intestinul ultimului… rege”.
epigramă de Voltaire
„Civilizaţia nu-şi va atinge perfecţiunea până când ultima piatră din ultima biserică va cădea peste ultimul preot”.
citat din Emile Zola.
la nivel de mentalitate colectiva aceasta reactie o putem pune pe seama ratacirilor derapajelor si abuzurilor catolicismului, dar asta nu inseamna ca trebuia demolat totul, pina si temelia. peretii subrezi din paie da, dar temelia nu.
pentru ca la nivel de subconstient de stare sufleteasca, reactia a fost impotriva lui Dumnezeu.
spiritul Bisericii este Mantuitor, este Salvator inainte de toate, dar este si conservator, este si vizionar….
asadar, aceste citate de mai sus, nu vi se par a fi impotriva lui Dumnezeu ?
daca nu vi se par a fi, atunci cum de in societatea occidentala, pacatul in loc sa fie redus, limitat, eliminat mai greu, e adevarat(insa, Hristos ne cheama la sfintenie!)pacatul este promovat, provocat, ridicat la rang de virtute si aparat prin lege, directive si amendamente…o societate, se cheama ca e cu adevarat civilizata, atunci cand pacatul este condamnat, si virtutea, moralitatea sant cinstite, altfel, stim ce s-a intamplat in Sodoma si Gomora, societati „civilizate” care au sfarsit in foc.
pai, daca aceste citate actionau la nivel local, in Franta secolului 18, acum in plin secol 21, dupa atitea „binefaceri” si „valori” occidentale, emanate(vorba unuia) din aceasta „revolutie”, avem alt citat al unui oficial de stat, anume brezinski, care spune ca dupa caderea comunismului singurul dusman al Americii a ramas Biserica Ortodoxa !
ortodoxia mantuieste si ridica la sfintenie firea pacatoasa a omului, si face asta sub puterea dragostei, care este Dumnezeu, si atunci unde este ura, sovinismul, antisemitismul, extremismul….???
Ai surprins exact ce a vrut Revolutia franceza si ai facut o comparatie foarte buna si inspirata cu pasoptistii si cu riscul mitizarii si demitizarii istoriei.Felicitari!