La 7 noiembrie 1989, la Moscova, în Piața Roșie, roșie de sângele care s-a vărsat în Rusia după 7 noiembrie 1917, defilarea clasei muncitoare s-a făcut sub lozinca Proletari din toate țările, iertați-ne!
La puțin după acest 7 noiembrie crepuscular, rușii au renunțat a mai sărbători ziua de 7 noiembrie și și-au găsit altă zi națională. Adevărul a fost scos de la obroc și tot rusul a aflat că regimul politic instalat la 7 noiembrie 1917 a adus popoarelor Rusiei cele mai mari nenorociri din istoria Rusiei! Iar prin exportul „Marii Revoluții Socialiste din Octombrie” dezastrul s-a lărgit și în Europa de Est, precum și pe alte continente
Ceva asemănător s-a întâmplat și în România: 1989 a fost ultimul an când am mai sărbătorit 23 august ca zi națională. Evenimentul astfel aniversat, trădarea de la 23 august 1944 și prăpădul care a urmat, căpăta în mod oficial o evaluare corectă, 23 august dovedindu-se cu totul nepotrivit pentru o zi națională. Am mai fi avut motiv să păstrăm amintirea acelei zile nefaste cel mult pentru a institui o zi de doliu național, ca un remember al actelor de trădare și de mișelie din istoria noastră.
Celelalte țări „socialiste” au procedat și ele la aceeași reparație, regăsindu-și astfel ceva din demnitatea la care renunțau de fiecare dată când sărbătoreau în fals ziua ființei lor naționale.
Puțină istorie dacă cunoști, îți dai seama că există o linie de continuitate și de cauzalitate de la revoluția franceză de la 1789 la revoluția bolșevică din 1917, ideile revoluției franceze fiind atât de scumpe și de mobilizatoare pentru Lenin și tovarășii săi de genocid anti-rusesc, genocid al propriului popor, iar după 1945 și al altor popoare. Genocid produs în numele vestitei lozinci: libertate, egalitate, fraternitate!
Probabil că niciodată nu s-a spus prin numai trei cuvinte o minciună mai mare, mai ticăloasă, cu consecințe mai nefericite pentru mult încercata noastră planetă! Trei cuvinte cu care Franța a prostit planeta, aducând mulțime de nenorociri pe mai toate meridianele! Nenorociri al căror inventar e timpul să-l facem, cât mai riguros cu putință! Cât mai lucizi!
În logica lucrurilor ar fi fost ca măcar acum, după ce sovieticii și est europenii au renunțat la regimul politic instaurat prin aplicarea ideilor revoluției franceze, franțujii înșiși să purceadă la un travaliu de asanare a mentalului lor colectiv, la reconsiderarea așa zisei lor revoluții, așa zisa revoluție a așa zișilor francezi! Căci, mai înainte de orice alt adevăr se situează adevărul că revoluția franceză nu au făcut-o francezii. Ei doar au suferit-o!… Pe ei s-a experimentat!…
O asemenea reconsiderare, făcută cu un minim simț al responsabilității în fața istoriei și a omenirii, i-ar obliga pe franțuji să ni se adreseze și ei cu aceleași cuvinte: iertați-ne! Iertați-ne pentru revoluția de la 1789 și, mai ales, iertați-ne pentru minciunile pe care le-am tot spus despre zisa revoluție, despre acele momente de rătăcire bezmetică din istoria noastră pe care le-am oferit ca model pentru întreaga planetă! Iertați-ne pentru contribuția noastră atât de substanțială la degradarea condiției umane, a vieții pe această planetă minunată! N-o prea merităm!…
Este de un haz trist să constați, frunzărind cărțile unor istorici francezi despre 14 iulie 1789, că revoluția franceză (1) a fost concepută în Bavaria, (2) declanșată cu sprijin britanic masiv (și perfid!), și (3) purtată pe străzi, la vedere, de lumpeni proletari de prin porturile Mediteranei, bine înarmați și bine plătiți. Care a fost contribuția Franței, a Parisului la revoluția franceză, alta decât suferințele ce s-au abătut asupra adevăraților francezi?!… În sine, tragismul zilei de 14 iulie este copleșitor. Declarată zi națională a Franței, tragismul zilei de 14 iulie decade în ridicul, subiect jenant pentru toți iubitorii Franței…
După căderea comunismului, logic este să urmeze o reevaluare a antecedentelor care au pregătit catastrofa planetară impropriu numită comunism. S-ar putea să constatăm că mințile luminate care au decis și au organizat demolarea șandramalei bolșevice în 1989 sunt aceiași iluminați care organizaseră în urmă cu exact 200 de ani căderea Franței sub tăvălugul falsei revoluții. Motiv în plus ca asemenea dezvăluiri să-i determine pe francezi, pe câți mai sunt francezi în Franța, să renunțe oficial la quatorze juillet ca zi națională a Franței!…
Nu cumva această coincidență, 1789 – 1989, semnifică modul în care manipulatorii planetari ai istoriei au ținut să aniverseze bicentenarul debutului lor în istorie ca manipulatori universali ai destinelor noastre?! Bicentenarul răsunătorului succes obținut în 1789 în fața monarhiei și a Bisericii Creștine?!
Leg criza actuală prin care trece omenirea de revoluția franceză! Nu am în vedere (numai) criza financiară din ultimii doi-trei ani, ci criza care se manifestă de câteva decenii, îngrijorând toate spiritele voitoare de bine ale omenirii. O criză morală în primul rând, a unei omeniri care și-a pierdut orizontul existenței, incapabilă de elanuri generoase, copleșită de eșecul fantasmelor cu care au fost amăgite popoarele lumii: democrație, egalitate, fraternitate, libertate!…
Revoluția franceză a produs o ruptură gravă în devenirea omenirii: dintotdeauna, pretutindeni în lume, indiferent de sistem politic, de religie, toate națiunile și fiecare persoană în parte au trăit în cultul îndatoririlor, al obligațiilor pe care le presupune calitatea de ființă umană. Conștiința că te naști dator față de cei care te-au conceput și ți-au conferit o identitate inconfundabilă, față de Dumnezeu, față de familie, față de neam, a stat la temelia elanului făuritor de istorie, determinând comportamente generoase, exemplare, modele de dăruire pentru binele și propășirea comunitară.
Odată cu revoluția franceză debutează cultura drepturilor omului. Unii nu au ezitat să vorbească chiar de o nouă religie, „religia” drepturilor omului…
Modelul omului puternic, care intră în lume, în viață, întrebându-se el ce are de făcut, ce are de dat, cu ce se poate plăti pentru norocul extraodinar de a se fi născut om, model aflat în vigoare de la începuturile umanității, a fost înlocuit la 14 iulie 1789 cu modelul individului nevolnic, gol sufletește, lipsit de orizont metafizic, obsedat să aibă cât mai multe de primit, preocupat permanent să-i sporească încasările, alocațiile, subvențiile… Indivizi care intră în viață întrebând eu ce am de primit, mie ce mi se dă, ce am dreptul să apuc? Nu cumva drepturile mele ar trebui sporite?!… Postură josnică, a celui obsedat de drepturi, nepăsător la servituțile condiției de om, de francez, de părinte! Această paradigmă a inaugurat-o revoluția franceză și ea s-a extins ca o molimă la scară planetară, chiar dacă, din fericire, încă n-a reușit să fie a tot acaparatoare!…
În consecința ideilor revoluției franceze, a mobilurilor discrete sau oculte care au animat-o, familia și Patria, națiunea, Adevărul, au încetat să mai fie un mobil al sacrificiului de sine, însăși ideea de sacrificiu a fost de-sacralizată, fiind atât de contrară cartei drepturilor omului, spiritului acesteia! Omul bastilez – nu-i pot spune „francez”, adevărata Franță nu este cea evocată la 14 iulie!, a căpătat dreptul să nu se mai jertfescă pentru nimeni, el își declară cu semeție eliberarea de sub teroarea lui Dumnezeu! Căci i s-a recunoscut și acordat dreptul suprem: dreptul omului de a trăi în afara lui Dumnezeu! Supremă eliberare!
Omul care vine din vechimea istoriei noastre pe acest pământ era produsul educației în spiritul îndatoririlor cu care te încarcă nașterea, condiția umană și națională în interiorul căreia evoluezi ca subiect al istoriei.
Omul bastilez, consacrat de Carta drepturilor omului, se simte liber și îndreptățit să se lepede de orice obligații, de orice tabu-uri, de orice credință, ajunge repede să se simtă și să se declare independent față de orice modele sau norme morale!… N-are prejudecăți, n-are idealuri, n-are decât drepturi și pretenții!
Despre minciuna nerușinată numită egalitate spun doar atât: atât teoria, cât și practica istorică denunțase acest fals încă din antichitate. Există o singură egalitate reală, egalitatea în fața lui Dumnezeu, a judecății Sale. Și aceasta este o idee de bază pentru creștinism, creștinismul împotriva căruia s-au produs cele mai multe dintre crimele revoluției franceze! O revoluție despre care uităm să spunem cât a fost de stupid anti-creștină! Demolatoare de biserici, asasină sadică de preoți!…
Cât despre fraternitate, mărturie stă numărul înspăimântător al celor ghilotinați sau uciși într-o manieră mai expeditivă în timpul revoluției…
Faptul că ziua de 14 iulie a fost declarată zi națională, a Franței, cu sau fără bună știință ascunde semnificația tragică a revoluției franceze: intervenția în desfășurarea evenimentelor istorice a unor forțe întunecate, disimulate în varii chipuri, care au reușit să monopolizeze resursele financiare ale lumii și să facă din speculații și strategii financiare motorul principal al istoriei. O istorie decăzută din atributele ei onorabile, adeseori sublime. Autorii revoluției franceze acționează de atunci și până azi numai sub protecția nopții, niciodată la lumina zilei. Au instituționalizat minciuna și diversiunea la scară planetară. Au pervertit mii și mii de creiere să li se aservească, să intre sub comanda lor secretă. Acțiunea acestor falsificatori ai istoriei și ai vieții pe care o ducem a debutat prin revoluția așa zis franceză, la 14 iulie 1789. Zi tragică pentru Franța, pentru întreaga omenire! De atunci, intervenția lașă și eficientă a neastâmpărului diabolic s-a intensificat și a ajuns în zilele noastre să fie principalul producător de evenimente politice, istorice. O istorie falsificată, manipulată, contrară oricăror precepte religioase și morale, oricărei tradiții de eroism și onoare.
…Firește, aceste considerații asupra revoluției franceze, asupra semnificațiilor ei adânci, ultime, vor fi respinse de multă lume. Eu însumi nu le-aș fi exprimat în urmă cu 20-30 de ani!
Dar sunt absolut sigur că nu greșesc când mă mir de „frații” noștri francezi că au ales ziua în care a căzut Bastilia ca să le fie zi națională, reper al eroismului francez, moment de maximă referință pentru gloria Franței. E atâta minciună și prosteală generală, colectivă, în celebrarea lui 14 iulie! Unde este vestitul spirit critic al franțuzului?! Adevărul despre faptele petrecute la 14 iulie 1789 este atât de jenant încât nici nu-mi vine să-l amintesc în detalii!
S-a mințit în manualul de istorie, al școlilor din Franța și din întreaga lume, când Bastilia a fost prezentată ca o redută a abolutismului regal! S-a mințit enorm și cu privire la acest absolutism regal! În timpul revoluției franceze au fost condamnați la moarte și executați în numele fraternității și al democrației mii de francezi, mult mai mulți ca în toată istoria multi seculară a monarhiei franceze: câteva zeci, mai puțin de cincizeci!…
Inventarul minciunilor care circulă oficial despre revoluția franceză devine jenant acum, după ce au dispărut minciunile despre 7 noiembrie și regimul bolșevic, minciunile despre celelalte „revoluții”, din Estul Europei. Francezii fac astfel o notă discordantă jenantă, aproape ridiculă, dar mai ales întristătoare! Cât va mai dura această prostire națională care este sărbătorirea unui dezastru național ca mare succes al spiritului național?!…
Sunt atâtea spirite luminate ale Franței care au luat distanță față de numita revoluție, au deplâns-o sau au demascat-o ca atare, ca moment din care începe decăderea Franței!… Faptul că în această cădere a fost atrasă întreaga omenire nu poate fi un titlu de glorie pentru Franța! Dimpotrivă!
Da, spiritul revoluției franceze a determinat importante răsturnări de valori, schimbări majore în lume!… Cele întâmplate însă în anul 1989 și anii care au urmat, situația în care se află omenirea în momentul de față, hic et nunc, ne obligă să deplângem cacealmaua de odinoară, dar mai ales ne obligă să ne distanțăm de rătăcirea de azi, a francezilor, rătăcirea în care, bieții de ei, se complac și persistă fără nicio greață…
Deșteaptă-te, franțuzule! Ce naiba, ești mai prost chiar și decât românii de noi?!
Noi ne-am vindecat de acest furuncul rușinos care a fost vreme de 45 de ani ziua de 23 august! O zi despre care știam cu toții, în particular, că era o zi de rușine națională. Voi, frați galo-romani, când vă veți întoarce cu fața spre adevărul despre 14 iulie 1789?… Câte două sute de ani vă mai trebuie?!
Ion Coja
7 octombrie 2011
P.S. E drept, când am fost prima oară în Franța, în aprilie 1969, nici un franțuz n-a putut să-mi explice ce a fost în mai 1968… Dar, în mod curios, îi ziceau acelui ciudat mai 1968 tot revoluție! „Revoluția din Mai 1968”! A câta revoluție franțuzească?! Deh, popor de revoluționari franțujii ăștia! Nu ca noi, românii, popor de „contra-revoluționari”, cum ne-a numit Fr. Engels… Și ce multă dreptate a avut!
Dle profesor, mărturisesc că am citit mai multe despre ”Marea Revoluție Socialistă din Octombrie” și despre războiul civil care a urmat, decât despre Revoluția franceză.
Într-adevăr, crimele revoluției franceze sunt reale și impresionante. Totuși, revoluția n-a avut cauze obiective? Oare poporul o ducea bine, și dintr-o dată a venit potopul? Monarhia și alcătuirea socială franceză de pâna atunci merită atâta compasiune?
În altă ordine de idei: pomeniți de ”trădarea de la 23 august 1944”.
Trădare a cui, și de către cine? Sper că nu vorbiți de așa-zisa trădare a Germaniei de către România, idee falsă, dar care place mult unora. La 23 august 1944, România nu a trădat Germania, ci a acționat corect, în sensul interesului național.
DEMN
Ati punctat foarte bine domnule profesor faptul ca revolutia franceza a fost in esenta anticrestina si antimonarhica. Din pacate oamenii, in cea mai mare parte nu mai sunt interesati de adevarul istoric, ci sunt preocupati numai de satisfacerea egocentrismului, care se pare ca este cea mai mare patima, fiind si cea mai greu de invins.
@ Adrian
Asta si era poanta….!
@ Florin Croitoru
Constat ca nu va prea descurcati in romaneste. Ati cam chiulit la cursurile pregatitoare de le Herzlyia, ‘amice”. Sau s-au degradat cunostiintele de limba romana, ca toate pe acolo, desi ati avut privilegiul a 400,000 emigranti din Romania care si-au schimbat numele ca apoi sa fie facuti “disparuti” pe hartie si il invinuiti acum pentru disparitie pe MARESALU’ care nu se mai poate apara singur.
Folositi termeni confuzanti ca “ CLASA SOCIALA” dar nu explicati notiunea. Dupa mine, e o fictiune fabricata in laboratoarele de psihologie in masa. Credeti ca noi nu ne-am prins ca nu exista clase? Ca exista doar oameni, fara … clasificare?
De Nesta Webster nu stiti pentru ca nu va convine sa stiti, dumneavoastra si organizatorilor dumneavostra.
Sunteti tare distructiv. Ce facem cu dumneavoastra si astia ca dumneavoastra, este intrebarea la care nu avem inca inima sa raspundem.
Luati dar duelul in derizoriu – nici macar Lassalle, un monstru “patentat” nu s-a sustras! Era o epoca in care onoarea se impunea chiar asupra degeneratilor. Constat fara surpriza ca sunteti cam las. Manusa e aruncata, sta pe jos si dumneavoastra jucati tzontzoroiul pe ea. Atat mai puteti intelege. Maciuca cu cuie e in prelucrare. Tocmai ii pun niste plumb in varf. Cica uraniul saracit ar fi mai eficace. Ma mai gandesc.
@ aton beton
Asa e dar tare “urat” mai vorbiti Domnule draga! Dl. Florin Croitoru nu poate fi de acord. Cu siguranta abia asteapta sa va acuze de anti-comunism, anti-socialism, anti-capitalism, anti-deviationsm, anti-revolutionarism, anti-feminism, anti-pacifism, anti-confruntationism, anti-sexism, anti-financairism, anti-nazism, anti-internatioanlism, in fapt, anti-semitism.
Se constata cu usurinta ca ticalosii sunt de toate natiile. Evreii, sau jidanii cum ziceti dumneavaostra, sunt doar o parte dintre acestia.
Singurul aspect care ii singularizeaza pe evrei in istorie este acela ca au elaborat si sesupun uni set de norme interne rasei lor care stipuleaza ca CEEA CE PENTRU EVREI ESTE OBLIGATORIU, PENTRU RESTUL OMENIRII ESTE INTERZIS! Altfel formulat, CEEA CE PENTRU EVREI ESTE PRECEPT DIVIN, PENTRU RESTUL OMENIRII ESTE ARTICOL DE COD PENAL.
Eu nu stiu multe, motiv pentru care sunt ahtiat dupa informatie reala, neavand la dispozitie eternitatea pentru a o umple cu date imaginare. Si constat ca daca in listele de acte interzise, toate popoarele au inclus cu mici variatii cam aceleasi fapte, fara prea mare discriminare fata de alte natii, evreii stalucesc prin exemplul contrar: cam aceleasi fapte ce le sunt interzise la evrei intre ei, sunt obligatorii evreilor fata de neevrei, fapt nemaiintalnit dupa umila mea stiinta la nici un popor in istorie in asemenea hal de organizat si coherent.
@Sarmis:
He, he, ultimul mare francez a fost un…italian! Il chema Buonaparte…
A propos: Cica tancurile frantuzesti au oglinda retrovizoare. Ca sa vada linia frontului!
Tot jidanii au facut si aceasta „revolutie”!
@qadrian romanu, vrei din partea mea o lucrare mare în ceea ce priveşte revoluţia de la 1789? Văd că îmi dai şi lucrări de citit. E foarte clar că a fost o revoluţie din moment ce o clasă socială a pierdut puterea şi alta a luat-o.
Dcaă tot ai citit matale pe doamna Webster de care eu nici nu am auzit, ar fi bine să faci un rezumat şi să-l pui pe blog.
„Nu avem nici un dubiu ca sunteti plictisit de familiar cu aceste cercetari”
E în romîneşte dar eu nu înţeleg asta.
„aroganta autoritaii expertizei irefutabile fiind singura pozitie…..”
Scrie,taică, romîneşte mai simplu că nu le ai cu exprimarea alambicată.
Nu am nevoie să fac eu studii ca să-mi dau seama că în Anglia a fost o revoluţie burgheză la 1648 şi în Franţa la 1789.E clar şi se vede cu ochiul liber.
Piaţa aceea se numeşte aşa din cauză că sînt acolo multe clădiri din cărămidă roşie; Kremlinul.
Glumiţa cu duelul e una de doi bani.
@Z: Sa sper ca si racorit?
Multumesc, adrian romanu contra-revolutionarul, acum rasuflu usurat…
Citez :
„Conștiința că te naști dator față de cei care te-au conceput și ți-au conferit o identitate inconfundabilă, față de Dumnezeu, față de familie, față de neam, a stat la temelia elanului făuritor de istorie, determinând comportamente generoase, exemplare, modele de dăruire pentru binele și propășirea comunitară.”
Eu cred ca ordinea ar fi :
1- Familia(Tata si mama) pentru ca din ei te nasti si pe ei ii reprezinti, ca si fratii si surorile, adica copiii parintilor proprii(nu ma refer la fratii de cruce sau „fratii si surorile” de la manastire);
2- Neamul(stricto senso) adica bunicii, strabunicii, stra-strabunicii, unchi, matusi, veri, nepoti, etc, deci rudele de sange;
Pun pe locurile 1 si 2 pe cei nominalizati pentru ca, de exemplu, nimeni nu pleaca la razboi ca sa-si apere presedintele tarii, preotul din sat sau vecinul de apartament ci ca sa-si apere parintii, copii, fratii, nepotii, deci rudele de sange. Chiar daca lupta contra bolsevicilor sau nazistilor sau musulmanilor el tot la familia lui se gandeste. Cine spune ca nu-i asa ori nu stie ori minte.
3- In al treilea rand trebuie sa vina poporul din care te-ai nascut, respectiv poporul rom^n pentru noi rom^nii, chiar daca te-ai nascut la Paris.
4- in al patrulea rand trebuie sa avem in vedere tara in care ai avut „onoarea” sa te nasti, dar fara a uita tara din care provine poporul tau. Sa luam exemplu de la evrei care oriunde se duc nu-si uita limba poporului sau, spre deosebire de rom^ni(unii) care daca ajung in Spania sau Italia „uita” sa mai vorbeasca romaneste.
5- Al cincilea nivel este credinta religioasa in care vei creste, religia pe care ti-o dau parintii, prin botez. Sau religia pe care o vei adopta ca om matur daca ti-o schimbi.
Multi, cei mai multi inverseaza aceasta ordine si cer respect mai intai pentru popi, apoi pentru biserica, apoi pentru Cristos si in final pentru Dumnezeu. Din aceasta cauza multi cei din zilele noastre nu mai au respect fata de parinti, fata de rudele si stramosii lor. Este si cazul multor rom^ni.
Daca nu-ti respecti parintii(care 100% nu-ti vor raul), nici copii pe care-i vei avea nu te vor respecta. Se transmite acest caracter genetic.
Din aceasta cauza nu idealizez nici ce a fost inaine de 1789 nici ceea ce a fost dupa 1789. La fel si cumpana din 1989. Multe lucruri bune pentru rom^ni inainte de 1989 au fost abandonate printre care „Invatati, Invatati Invatati ?”. Acum lozinca ar fi : „Nu-nvatati, Nu-nvatati, Nu-nvatati !”, adica „ramaneti prosti”.
Omenirea traieste un lung lant de pacaleli. Una sa zicem ca a fost 14 iulie 1789. Alta a fost 7 nov 1917. Alta a fost 23 august 1944. Pentru rom^ni insa zic ca cea mai mare pacaleala a fost 21-22 decembrie 1989 cand puterea au luat-o minoritarii. Bine ca n-am ales-o ca zi nationala.
In ceea ce priveste 14 iulie 1789. Daca pe noi ne-au prostit cu „revolutiile” anului 1989 din tarile foste comuniste, in era radioului, televiziunii si internetului(care era la inceput), in era cuceririi spatiului cosmic, deci ai zice ca ce evoluati suntem, cum sa nu fie pacaliti oamenii acum mai bine de 200 de ani ? Ne-au pacalit planetar americanii cu armele de nimicire in masa ale lui Sadam, cum sa nu-i pacaleasca „bastilienii” pe frantuzi cu Bastilia acum 200 de ani ?
Sunt de acord cu Dl prof. Coja de ciclitatea facuta de oameni, evenimentelor istorice.
1789 –> 1989 = 200 ani
Candva am mai gasit si alte coincidente stranii intre diverse „aniversari” si cand le-am expus pe nu mai stiu ce site(inclusiv cea de mai sus) cineva mi-a spus ca nu exista nicio logica in asta(Pare-mi-se Lorin Fortuna, dar nu garantez).
in 1889 a murit Eminescu
In 1889 s-a nascut Hitler. Banuiesc ca i s-a implementat ideea ca este un Mesia, nascut la 100 de ani de la Revolutia Franceza si de aceea a facut ce a facut.
In 1939 a inceput WW2, deci la 50 de ani de la nasterea sinistrului Hitler si 150 de ani de la Rev Franceza. Chiar credeti ca este o simpla coincidenta ?
Razbuiul a durat fix 6(SASE) ani 1939–>1945.
In 1717 s-a format prima loja masonica in Anglia, chiar daca neoficiala, pentru ca peste 200 de ani sa se declanseze Marea Revolutie Socialista din Octombrie(pe 23 octombrie pe stil vechi, 7 noiembrie pe stil nou).
1948- Marile Revolutii din Europa si peste 100 de ani infiintarea Statului Israel(1948).
In facultate am fost invatat ca „revolutiile” se declanseaza ca urmare a crearii „obiective” a conditiilor istorice, cand relatiile de productie raman in urma dezvoltarii fortelor de productie. Pe dracu obiective, sunt subiective, le creaza omul, mi-am dat seama cum au fost create conditiile „obiective” de doborare a lui Ceausescu, prin actiunile subversive hotarate prin parcuri.
Privind retrospectiv, sunt constient ca „revolutiile” nu sunt facute pentru cei multi(printre care ma numar si eu) ci in numele celor multi pentru cei putini dar alesi.
Sunt constient ca nu am cum sa ma opun „puhoiului”, incerc sa-l evit si cu ajutorul celor invatate de la parintii mei(pentru ca mi-am respectat si iubit parintii) sa-l evit.
Dar vai de cei ce se opun, cum au fost legionarii care s-au opus bolsevismului. L-a ce le-a folosit moartea lor ? Puhoiul bolsevismului s-a dus, n-a mai ramas aproape nimic din el(deci nu legionarii l-au infrant ci viata) si nu mai exista legionari care sa ne lumineze decat cei „fabricati” actualmente de securitate. Asa se va duce unde-i este locul, ca si bolsevismul, si regimul instaurat la 21-22 decembrie 1989 cu sange varsat in ziua Sfanta de Craciun.
Asa sa ne ajute Dumnezeu.
PS. Scuze ca am scris un comentariu asa lung.
@Florin Croitou
Suntei somati sa va suspendati comentariul si sa il reformulati dupa ce de furnizati opinia dumnevoastra cu privire la cercetarile istorice facute de DOAMNA NESTA H. WEBSTER sintetizate in volumele intitulate:
Secret Societies and Subversive Movements
The Chevalier De Boufflers
The French Revolution
World Revolution
The Socialist Network
The Surrender Of An Empire
Louis XVI and Marie Antoinette: Before The Revolution
Louis XVI and Marie Antoinette: During The Revolution
Spacious Days
Nu avem nici un dubiu ca sunteti plictisit de familiar cu aceste cercetari, aroganta autoritaii expertizei irefutabile fiind singura pozitie de pe care l-ati fi putut ataca pe Dl. Profesor Coja atat de caustic precum ati facut-o.
Va rugam sa ne umiliti in continuare cu o sinteza a acestor opere imediat, precum si a operelor elaborate de dumnevoastra in baza cercetarilor originale facute de dumneavoastra din surse primare asupra cauzelor oculte (de la ascuns) ce au initiat si modelat evenimentele istorice din ultimii 340 de ani. Sunt in jur de 340 de ani de la epoca Cromwell, William Orange pentru a fi instituit monopolul denumit Banca Angliei in 1694, cam de cand a inceput perioada asa zis “moderna” de mutilare mentalitatii comunicatii umane.
Iar cu Piatra Rosie, iar aveti dreptate, evident ca nu ar fi putut sa isi traga numele de la culoarea sangelui scurs pentru simplul motiv ca sangele scurs acolo din abundenta era ….. albastru.
Iar in ce priveste enervarea pe care Dl. Coja v-o cauzeaza, remediul a fost inventat cu mult timp in urma si a fost denumit … duel. Si intrucat am avut predecesori eminenti care ne-au aratat cum sa facem, iau modelul lui Racovita v. Lassalle si il substitui eu pe Dl. Profesor, asadar, cand, unde si ce arma? Propun, pentru a ne pastra in armonie cu “eleganta” discursului dumnevoastra, maciuca cu cuie.
Revolutia Franceza a insemnat renuntarea la traditiile unei regalitati milenare. Noul tip de Stat a promovat la inceputurile sale ura fata de Biserica si fata de Tron adica fata de Institutiile fundamentale. In locul lor au fost instalate alte „valori” care au facut mai mult rau decat bine francezilor si europenilor.
Constituirea unui Stat democratic la acea epoca era un doar un deziderat. In fapt, noul tip de Stat – Republica – a fost la inceputurile sale o dictatura sangeroasa inlocuita de Napoleon I cu un Stat monarhic de tip nou. In plus, Napoleon I prin politica dusa urmarea in fapt crearea unei confederatii monarhice de tip familial. Lucrul a reusit doar partial si a avut o existenta efemera.
Mai aproape de idealurile omenirii de atunci a fost constituirea S.U.A. Noul tip de stat corespundea si corespunde mai bine idealurilor fiintei umane.
In ceea ce-i priveste pe romani, lucrurile stau oarecum diferit. Momentul „23 augsut 1944” a insemnat incercarea „in extremis” a Regelui Mihai I si a colaboratorilor sai de a repune in drepturi democratia consacrata de Constitutia din 1923. Opera nu a avut rezultate datorita contextului politico-militar cunoscut. Oricum, prin acest act, Regele Mihai I si fortele politice fidele au reusit sa evite transformarea intregii Romaniei intr-un camp de lupta si sa salveze minimal Statul Roman ca Stat independent (chiar daca numai „de jure”). Romania a reintrat in randul democratiilor veritabile abia dupa mai bine de jumatate de veac (1996).
Nu, Domnule Profesor: francezii nu vor renunta nici in ruptul capului la 14 iulie 1789! Sa nu uitam ca Revolutia Franceza, asa cum a fost ea, a adus ultima clipa de glorie Frantei si a dat lumii pe ultimul mare francez: Napoleon Bonaparte,”corsicanul”, „micul caporal”,”tunsu'”.
Napoleon a fost ultima zvacnire a Frantei care, de atunci, a mers din umilire in umilire incercand din rasputeri sa reaminteasca de fosta-i glorie….
Iar acum, in sec. XXI, despre care francezi mai vorbim? De cei de culoare. De minoritatea inlocuitoare ….
E de plans Franta, asa cum este de plans si sora ei mai mica, Romania.
Domnule Coja, eu v-am mai spus dv că sînteţi un om enervant.Vă mai spun şi azi o dată.Scrieţi tendenţios şi faceţi greşeli. Numele Pieţei Roşii nu are nimic cu sîngele.
Lozinca aceea e la fel de searbădă ca alte lozinci.Pe cine să ierte proletarii de azi? Cei care au comis crime mai demult sînt morţi.
Cum se schimbă un regim cetăţenii află ce rău a fost regimul trecut şi cît de criminal a fost.
Nu există nici o linie de continuitate şi de cauzalitate între revoluţia burgheză din Franţa şi Revoluţia din Octombrie din Rusia.Ambele au fost revoluţii, dar una a instaurat burghezia la putere şi a doua a dat-o jos.
De ce ” aşazisa revoluţie” franceză? A fost într-adevăr revoluţie. Cum adică nu francezii au făcut-o? Nu au fost francezi Marat, Danton, Robespiere? Ştim că multe dintre răscoale şi revoluţii se fac cu sprijin din afară.
Şi ce este expresia asta „şandramaua bolşevică”? Dv care faceţi parte din elita inelectuală, aceea care ne-a tocat la cap zeci de ani cum că mare noroc am avut să ne naştem în socialismul condus de partidul comunist şi ce nenorocire era sub conducerea burgheziei….analfabetism, exploatare, pelagră ş a ne spuneţi acum ce mare nenorocire am trăit în socialism unde dv aţi ajuns profesor universitar, că dacă nu era PCR dv rămîneaţi la stînă !! sau chiar mai rău, la ţară la plugărit.
Nu e nici o falsă revoluţie devreme ce burghezia a luat locul nobilimii. E revoluţie şi nu există un motiv ca Franţa să aibă o altă zi naţională.
Mai nou văd că tot intelectualul romîn reciclat din comunist în burghez-democrat îi trage cu dumnezeu, biserică şi critică pe ….bolşevici, adică exact ce a fost el mai demult.Mai demult nu se mai săturau să se laude de ce atei sînt ei, înaintaţi, ieşiţi din obscurantism , iar acum se bat cu pumnul în piept de ce mari credincioşi sînt ei….dumnezeu , tradiţie, valori perene şi alte iordane de spus la fraieri.Pt mine e clar că minţiţi mereu după cum bate vîntul.Dacă mîine revine un regim comunist iar ne împuiaţi capul de ce mai intelectuali atei şi înaintaţi sînteţi.
Eu spre deosebire de dv ştiu de cînd eram tînăr că Bastilia nu a fost folosită pt a asupri poporul. Era scris şi atunci că acolo erau întemniţaţi nobili care comiseseră infracţiuni. Cine ne-a minţit deci? Francezii? Nuuuu…..Ne-au minţit intelectualii romîni de atunci.
Ceea ce vreţi dv nu este posibil. Doriţi ca profitorii unui regim să-l critice şi să-şi pună cenuşă în cap.
Şi ce să facă franţuzu’ care chipurile s-ar deştepta? Să ceară iertare urmaşilor nobililor şi să-i repună în drepturile lor strămoşeşti feudale?
Asa este domnule profesor. Aricolul dumneavoastra s-ar impune a fi tradus si distribuit prin Paris,in cele mai importante orase dar si publicatii franceze.Au ramas saracii de ei inapoiati rau, dar stiu in schimb, sa rada de romani. Sa ti se consume tineretea si intreaga viata iar tu sa nu fi preocupat de o restituirea a adevaratei memorii a statului tau ci sa asisti ca un vierme la terfelirea ei,este intr-adevar o mare pedeapsa pentru orice suflet nationalist.
Dan Radovici
Subscriu intru totul la cele prezentate. As dori sa abordati cum stiti dvs mai bine, mai in detaliu,intr-o ciitoare prlegere, ce voi relata mai jos.
Oare cum sa catalogam crizele mondiale si ale noastre,in contextul tarilor care si-au permis sa ne oprime secole, sa ne ia avuturi de peste 4000 vagoane echivalent in aur in ultimul mileniu.Vezi aurul românesc din capitalele unor tari ca Italia(Roma), Ungaria(Budapesta),Turcia (‘Stambul), Rusia (Moscova), Austria (Viena), Germania ,etc., vezi petrolul, padurile, gazul metan, uraniul, etc. etc. Nu mai vorbesc de tributul dat de barbatii si copii nostrii, precum si al mamelor noastre statornice, care n-au fost luate din fuga calului si din drumul mare (precum facură neamurile „go-hu-ge-a- slavo-bulg-pe-cu-tat” care ne-au navalit in ultimul mileniu si care au beneficiat de neveste ce practicau cea mai veche meserie cunoscuta) pentru as face o familie. Sa multumim CARPAŢILOR si D-lui ca ne-au tinut impreuna ca popor, grai, traditii si obiceiuri. Îmi doresc ca acestor tari sa le instituim VOUCHERE Politice Morale intr-o lista de TOP, care sa fie valabile atat in cazul României cat si pentru oricare din tarile care au suferit lanturile coloniale. Nu pot accepta nedreptatea istorica azi, fara ca acele tari sa nu-si recunoasca nelegiuirile si jafurile practicate in toate continentele si nefastele rezultate ce deriva, cu urme grave secole de-a randul , precum si cele din ultimile doua secole de poluare realizata de industrializarea practicata de ei, iar noi românii am fost secole oprimati, injositi, umiliti si mai suntem inca si azi in noua modernitate.
Cred ca ne-am desteptat. Avem motive destule, istorice, geografice si de resurse materiale si umane, ca sa ne revendicam dreptul la o natiune plina de demnitate si onoare. O vom face si vom reusi dacă ne vom uni in crezul unui viitor mai bun.
Rog atunci cand considerati util sa dezbateti asemenea tematici, bine de stiut corect istoric. Va multumesc, cu stima.